Ioan Miclău-Gepianu - CATRENELE MELE...! + ALBINA și MUSCA!

CATRENELE MELE...!

~*~

De la ”Borna 79”

Privesc viața înainte,

Însă timpul rău de tot,

Îmi tot ia câte un dinte!

*

Pus la gânduri, dus-întors,

La fereastra dinspre vie

Mai privesc, și-mi zic sfătos:

Mult face o Prietenie!

*

Aș fi mare orator,

De-aș vorbi în sala goală,

Dar și plină ca un nor,

Greu adui boabele-n oală!

*

Să nu fugi la pomul mare

Dus de-al dorului bătaie,

Deși fructe multe are,

Cum te-apropii cum te taie!

*

Dat-am versurilor rând,

Le-am croit de aur salbe,

Câștigul?

Nopți multe albe!

*

Tot luptându-mă cu visul,

Și trăind zile de vară,

Ocupat mereu cu scrisul,

Mă trezii pe dinafară!

*

Când te plimbi printr-o grădină,

Să mai iei aer un pic,

Stai de-oparte de albină,

Că te-țeapă și dacă nu-i faci nimic!

Omul bun e ca pomul lui Tagore,

Care parfuma securea cel tăia,

Neavând nici vr-un martore

Cu credință-al apăra!

Să nu arunci mărgăritar la râmători,

De vrei să n-ai belele și strâmtori,

De vrei însă să fii om de folos,

Dă lumii iubirea lui Hristos!

*

ALBINA și MUSCA!

~*~

Albina: ”Eu sunt fericită, fiindcă munca mea este folositoare

pentru fiecare om!”

Musca: ”Dacă asta e adevărat, pentru ce omul nu te ține în

bucătărie, ca pe mine!”

Albina: ”Viața mea este prin grădinile înflorite. Dar, eu am

văzut odată cum, omul te-a șpreiat cu ceva otrăvicios!

Pentru ce?

Musca: ”Ah, el nu a înțeles bunele mele intenții!”

~*~

Ioan Miclău-Gepianu

2018