LUMINA LINA
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Lumina lina
care mângâie si da viata este numai acolo unde sunt ascultate si respectate
poruncile lui Dumnezeu. Acolo unde legile date de Dumnezeu nu sunt încalcate,
ci sunt ascultate, acolo este cântec si bucurie, acolo nu exista spaima sau tristete,
acestea sunt alungate si toate cânta, cânta, cânta cântari de lauda si iubire,
asa cum rasuna din nemarginire în nemarginire în Ceruri. De aceea Mântuitorul
ne-a învatat sa ne rugam mereu Tatalui nostru si sa zicem „precum în Cer asa si
pe pamânt” (Matei 6, 10).
Din sufletul
regelui profet si poet David a izvorât cuvântul: „Cântati popoarelor, cântati…”
(Psalm 95, 7). Oamenii în general prin tot ceea ce fac… toata munca omului,
toata creatia lui, era rânduita sa fie un cântec de bucurie. Aceasta a devenit
un chin numai dupa ce omul a calcat porunca data lui. Cu toate acestea, tot
ceea ce fac oamenii în general, toata creatia omului, este un cântec, un înalt
si minunat cântec.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Acolo-n sus in vremea aceea, Ed. Manastirii Rohia, Rohia, 2010, p. 7-8.
PUNCTUL TERMINUS
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Dumnezeu tau
este si Dumnezeul meu. Ce odihnitor rasuna în inima cuvântul acesta! Ar trebui
sa-l cunoasca orice om dornic de adevar, de lumina, de bine. Toti cei însetati
sincer de adevar ar trebui sa rosteasca în cor cuvântul acesta. Nu pot fi doua
culmi, doua scopuri ultime, e numai unul si, indiferent cum îl numim fiecare,
cum îl vedem, pasii ni se îndreapta tot spre el. Avem un singur punct terminus,
unde se vor întâlni toti cei drepti, adica cei ce cu sinceritate înseteaza sa
gaseasca si sa slujeasca cauza ultima, cauza adevarata a existentei.
Orice om ce
înseteaza dupa adevar, ce doreste sa slujeasca adevarul, ce are privirea
atintita spre adevar, poate rosti semenului, omului ce poarta cu vrednicie
numele de om, pentru ca sufera din dor dupa adevar: Dumnezeul tau este si
Dumnezeul meu.
Suntem frati
legati de o tinta unica, chiar daca ne aflam pe drumuri diferite. Acolo, pe
culmi, ne vom întâlni si îmbratisa într-o îmbratisare sfânta si larga, cât
spatiul.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Convorbiri in amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 168
Casa și inima
Sf. Nicolae Velimirovici -
Gospodarul
îşi păzeşte de păsări ţarina însămânţată, şi de omizi livada, şi îşi păzeşte de
fiare stâna, dar nimic altceva nu îşi păzeşte gospodarul precum casa de
tâlhari, de foc, de ape, de fulgere, şi de toată necurăţia. Ce e casa pentru
gospodărie, este inima pentru om. Pentru acesta s-a zis: „Mai înainte de toate
cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima.” Din inimă izvorăşte sânge, iar în sânge e
sufletul. Precum e sufletul în inimă, aşa e în tot omul. Dacă apa în izvor este
sărată, este sărată şi în râu; dacă e dulce în izvor, va fi dulce şi în râu.
Cum e izvorul, aşa-i şi vărsarea râului.
Sfântul Nicolae Velimirovici Extras
din „Inima în marele post”, Ed. Predania, București, 2010, pag. 10
GHIVECIUL CU FLORI
Sfantul Ioan din Kronstadt
Observati un fenomen
interesant în natura. Când sadesti o planta într-un ghiveci mai mare sau
într-un ciubar, ea îsi dezvolta îndeosebi radacinile. Sloboade în adânc mai
multe ramificatii, în schimb partea de la suprafata se dezvolta mai putin, da
ramuri, frunze si flori sarace. Când sadirea se face într-un ghiveci mai mic,
atunci si radacina care se formeaza va fi mai mica, planta creste repede în
sus, da frunze si flori frumoase (daca e dintre acelea care dau flori). Oare nu
se întâmpla asa si cu omul? Când traieste având de toate, nestingherit, în
belsug si satisfactii, sporeste în cele de jos, ale pântecelui, sufletul însa
îi ramâne chircit, sterp la fapte bune. Când traieste în constrângere, în
saracie, boala, necazuri, suparari, într-un cuvânt, când partea animalica îi
este obligata la anumite privatiuni, creste duhovniceste, da flori de virtute,
se maturizeaza, aduce roade, bogate. De aceea, strâmta este calea celor care Îl
iubesc pe Dumnezeu.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 241-242.
OBOSEALA
Părintele Arsenie Boca
"Oboseala
vine din lupta ființei cu viața. Când te opui vieții, judecând, criticând,
mâniindu-te, pierzi viața din tine și obosești, și este și normal pentru că
mergi contra curentului.
Iubirea, este curgerea vieții.
Pacea, liniștea, se obțin când lași viața să curgă prin tine și nu mai opui
rezistență la ceva.
Ai obosit vreodată în timp ce te
bucurai, în timp ce iubeai, în timp ce te rugai?
Atunci te
lăsai purtat de curgerea vieții, nu opuneai rezistență. Atunci te deschideai
prin inimă. Obosești când cauți cu mintea, inima nu te obosește vreodată. Și
mintea caută neîncetat, mereu găsește altceva de care să se agațe, dar în
esență mintea își caută liniștea.
Deci lupta
nu este între noi și cei din jur, sau întâmplarile din viață, ci este intre noi
și noi, acea luptă interioară este cea care epuizează."
Descriere:
https://mail.google.com/mail/u/0/images/cleardot.gif
GANDURILE COPILULUI
Sfantul Nectarie al Eghinei
Înainte de a
învata sa-si exprime gândurile, copilul detine o multitudine de cunostinte.
Orice imagine îsi lasa amprentele pe tablita mintii sale: în timp ce mintea
lucreaza, copilul nu e constient de ceea ce se întâmpla cu el. Cine l-a învatat
sa memoreze cele care se deruleaza si se perinda prin fata ochilor sai? Cine
i-a imprimat mintii copilului în starea de adormire aceasta pornire? Odata cu
vârsta, copilul vadeste într-un chip minunat acumulari care ar câstiga
admiratia omului, daca simplul motiv al obisnuintei nu l-ar determina sa le
treaca cu vederea si sa le subestimeze.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un
portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia
/ Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 17-18
Raceala Sufleteasca
Sfantul Paisie Aghioritul
Copiii
primesc primele „raceli” duhovnicesti prin ferestrele deschise ale simturilor
parintilor lor. Chiar din leagan îi copiaza pe parinti. De aceea si parintii
trebuie sa lupte cu râvna sa-si îndeparteze patimile.
Sfantul Paisie Aghioritul, Mica
filocalie, traducere de Parintele Victor Manolache, Ed. Egumenita, Galati,
2009, p. 28.
LENTILA SI FOCUL
Sfantul Ioan din Kronstadt
Putem
aprinde cu o lentila o bucata de lemn, de hârtie sau de alt material lesne
inflamabil, atunci când asupra obiectului respectiv focalizam într-un punct
razele soarelui, obtinând pe acel obiect un fel de soare în miniatura. Asa se
întâmpla si când ne rugam, sufletul ni se înfierbânta, se învioreaza, se
aprinde de la Soarele Dreptatii, ca sa lucreze asupra inimii cu toata
simplitatea si puterea Sa. O putem „aduce” în acelasi chip acolo si pe Maica
Domnului, îi putem aduce pe Îngeri si pe Sfinti. Icoana lor poate sa apara în
inima, asa cum este, cu toata puterea si sfintenia, pentru ca inima sa ia de la
dânsii cât mai multa si mai deplina lumina, sa se aprinda de prisositoarea lor
iubire ca de un la un izvor de foc; vei primi de la dânsii în inima curatie,
sfintenie, bunatate, putere si inima se va purifica de la sine, întarindu-se în
credinta si dragoste si, cu atât mai mult, mai hotarât si mai statornic îti vei
îndrepta inima catre Dumnezeu si catre Sfintii Lui, cu atât se va lumina, se va
curata si se va umple mai mult de viata.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 73
MINUNATUL ARTIST
Sfantul Ioan din Kronstadt
Domnul poate da trup oricarei
„fiinte”, fie ea animal sau planta, întocmai cum am îmbraca noi o haina; ai
luat material, l-ai cusut, te-ai îmbracat. „M-ai îmbracat în piele si în carne,
m-ai tesut din oase si din vine” (Iov 10, 11). Si cât de divers si de infinit
este „materialul” din care Creatorul „coase” îmbracaminte, pe multiple si
felurite „croieli”, fapturilor Sale: animale, pasari, pesti, insecte, reptile.
Iar pe noi, oamenii, îmbraca-ne-va cândva în lumina si vom straluci ca soarele
în Împaratia Sa! „Statut-a împarateasa (...) îmbracata în haina aurita si prea
înfrumusetata” (Psalmul 44, 11). „Atunci cei drepti vor straluci ca soarele”
(Matei l3, 43). Acum însa, suntem îmbracati în pamânt, apa, aer , caldura;
îmbracamintea noastra aceasta este! Cu câta întelepciune si perfectiune sunt
îmbinate aceste stihii în fiinta noastra! Nu ne stingheresc, le suportam usor,
spre folosul nostru. O, preaîntelepte si atotputernice Artist! Artist
Datator-de-viata, tot ce faci Tu este perfect, fara seaman de frumos, viu! Tu
poti da viata si pulberii. O pui în miscare cu puterea Ta!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 160-161
Acesta este Dumnezeul meu
Cândva în
anul 2006, într-o unitate militară din apropiere de Tibilisi, un tânăr lucra în
armată și era în mod constant umilit pentru credința lui în Dumnezeu.
Într-o zi
căpitanul său a vrut să-l umilească în fața soldaților așa că l-a chemat pe
tânăr și i-a spus:
-”Tinere
vino aici, ia cheia și du-te și parchează Jeep-ul acesta în față.”
Tânărul a
răspuns:
-”Eu nu știu
să conduc!”
Atunci
căpitanul i-a ordonat răutăcios:
-”Cere
ajutorul Dumnezeului tău! Arată-ne că există!”
Tânărul a
luat cheia şi s-a îndreptat spre vehicul, dar a început să se roage. A reușit
să pornească maşina, apoi, spre mirarea soldaților, a parcat-o foarte bine în
locul dorit de căpitan la aproximativ 100 metri mai încolo. După ce a coborât
din jeep, tânărul i-a văzut pe toţi încremeniți.
Tânărul
soldat, uimit, i-a întrebat ce se întâmplă. Căpitanul, șocat de ceea ce văzuse,
l-a apucat de braț pe tânărul soldat, l-a adus în fața mașinii, a deschis
capota jeep-ului şi i-a arătat tânărului că mașina nu avea motor. Replica
băiatului a fost următoarea:
-”Acesta
este Dumnezeul meu, căruia ma rog și îmi pun nădejdea !!!
DASCAL SI GADE
Sfantul Ioan din Kronstadt
E curios ca oamenii
suparaciosi, dupa agonia unei puternice si prelungite crize de mânie si dupa ce
au trecut prin toate chinurile unei asemenea crize, devin blânzi si smeriti ca
buni de pus la rana! Ceea ce este valabil pentru starile de mânie si rautate e
valabil si în cazul altor patimi. Însusi Domnul ne-a aratat ca patimile se
osândesc prin ele însele, mor de propria lor agonie. Asa sunt pedepsite trufia,
invidia, ura, zgârcenia, arghirofilia. Fiecare patima îsi este siesi dascal si
gâde în tot omul care o suporta.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 193
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu