duminică, 14 decembrie 2025
Maria Diana Popescu - Jos Nicuşor! Jos Guvernul Bolojan!
Jos
Nicuşor! Jos Guvernul Bolojan!
Maria Diana Popescu
07
Decembrie 2025
Guvernul Bolojan şi preşedintele Nicuşor trebuie
demişi în urma dezastrelor provocate în judeţele Prahova şi Dâmboviţa. Peste
două sute de mii de oameni au rămas fără apă, localităţi întregi au fost
inundate şi gospodării şi zeci de poduri distruse. Dezastru fără precedent,
programat anume, astfel ca afacerea apei îmbuteliate să prindă aripi. Cînd
Călin Georgescu avertiza în campanie că trebuie implementat programul „apă,
hrană, energie”, naivii aburiţi de sistem l-au crezut nebun. Acum beţi apă
tratată la butelii de plastic! Nu e departe ziua cînd vom avea apă pe cartelă
şi lampă cu petrol!
Bolojan a distrus complet economia României! Scumpiri
istorice, facturi uriaşe, firme româneşti care se închid pe rînd, salarii şi
pensii care nu mai acoperă mîncarea românului. Nici medicamentele lor. Peste
opt mii de firme româneşti sînt în faliment. România micilor afacerişti a fost
ucisă de către Bolojan. Supravieţuiesc doar firmele conectate la robinetul de
bani al sistemului. Cel mai mincinos preşedinte al României şi cel mai satanic
guvern au adus România la faliment Un guvern care a sărăcit ţara nu mai trebuie
păstrat în funcţie! Sănătatea e în colaps. Nu sînt destui medici, nici
medicamente, nici condiţii în spitale. Educaţia e vai de ea! Şcoli închise,
comasate, profesori daţi afară, elevi nevoiţi să meargă kilometri întregi pe
jos pînă la şcoală. Bolojan a întors spatele claselor vulnerabile, a strîns
cureaua exact acolo unde era putredă deja: bătrîni, copii, mame, persoane cu
dizabilităţi, pensionari. Bolojan şi Nicuşor au a instaurat o austeritate
istorică peste ţară. Guvernul Bolojan a lovit exact în temelia naţiunii române!
Preşedinţia, Guvernul de la Bucureşti, Parlamentul şi toată clasa politică
trebuie puse la punct de către popor. Să intre frica în ei şi să priceapă că
sînt în slujba poporului român, nu a Uniunii Europene. România nu mai poate fi
proprietatea guvernului! Nu mai poate fi colonie, nici experiment! Avem nevoie
de un guvern care să salveze naţiunea! Nu este legal, nici drept, nici demn, ca
o mînă de şase sute de corupţi din sînul puterii să-şi bată joc de milioane de
români şi de ţară! Impostorii şi-au construit legi ca să trăiască doar ei în
huzur. Au distrus o Românie pentru interesele murdare ale Occidentului.
Ucraina, Moldova, Uniunea, pensiile speciale, privilegiaţii puterii şi corupţii
sistemului au adus ţara la un pas de faliment. Datoria României a ajuns la 59%
din PIB. Cu toate acestea, luna trecută trădătorii au mai împrumutat România cu
şase miliarde de euro. Adică, în total, peste 214 miliarde de euro datorie. O
cifră care îngreunează şi mai mult jugul românilor.
Unde s-au dus banii, pentru că nu se văd în sănătate,
învăţămînt, infrastructură sau nivel de trai. România trăieşte doar din
împrumuturi. România nu mai are decît datorii cosmice şi taxe usturătoare. Avem
cea mai scumpă mîncare din Europa, cele mai stufoase şi mai mari taxe, cel mai
mare preţ la energie şi gaze, iar salariile şi pensiile sînt de patru-cinci ori
mai mici decît în UE. Gaura din buget au forat-o pentru luxul specialilor,
pentru ei, pentru traiul lor, pentru bonusurile lor! Ce ghinion pe România să
aibă premier un hoţ cu istoric, care umblă constant la buzunarul cu mărunţiş al
poporului, de cînd a fost montat pe fotoliu, de sistemul mafiot. Parlamentul a
votat pe 4 decembrie, impozite mai mari pentru 2026 pentru case, maşini şi alte
taxe. De exemplu, taxa pe proprietate se va mări cu 80%, ceea ce înseamnă că
peste ceva timp românii îşi mai cumpără încă o dată proprietatea. Cei de la
putere au o trăsătură comună cu cei care au condus ţara în ultimii treizeci şi
cinci de ani: sînt trădători de profesie şi ar trebui închişi în puşcării pe
viaţă! Un alt exemplu de impostură: ministrul economiei a minţit că depozitele
de energie ale ţării sînt pline, că sîntem în siguranţă şi nu depindem de
nimeni în această iarnă. Dar, iată că România importă energie la preţuri de
legendă, ca o ţară falimentară. Tot de la 1 ianuarie 2026, preţul gazelor se va
liberaliza, iar facturile vor sări din nou gardul românului. Mergînd pe firul
imposturi şi trădării, Bolojan împreună cu miniştrii Apărării şi Economiei au semnat
zilele trecute pentru cea mai scumpă achiziţie militară de după 1989. Este
vorba despre un tratat financiar cu Germania prin care România va plăti 3
miliarde de euro, în avans, pentru blindate fabricate în ţara noastră. Cum să
cumperi cu bugetul ţării, de la străini, la preţ extern produse făcute în
propria ţară? Fabrica de blindate va fi construită în România, noi le vom
exporta Germaniei şi de acolo vom cumpăra 300 de vehicule cu şenile. Treizeci
şi cinci de ani de jaf! Ne merităm soarta! Guvernul Bolojan ne-a furat de tot
ţara! Haideţi s-o luăm înapoi! Jos, Nicuşor! Jos, Bolojan!
Ion Măldărescu - Trebuie să ne luăm ţara înapoi
Trebuie
să ne luăm ţara înapoi
Ion Măldărescu
07
Decembrie 2025
Trăim într-un prezent întors pe dos. Un eşantion de
antiromâni, o mână de politicieni avari şi inculţi ne-au impus un fond de
sarcini străine, cu profituri uriaşe doar pentru ei. Îmbogăţirea clasei
politice prin sărăcirea poporului, prin jefuirea şi vânzarea ţării, i-au adus
pe români la limita răbdării. Şi totuşi, nimeni nu mişcă, românii somnolenţi şi
tăcuţi parcă şi-au părăsit posturile din straja demnităţii şi suveranismului
ţării. Nicio idee nu răsarea, niciun patriot nu iese în faţă, nicio cerere a poporului
nu e luată în seamă, pentru că politicienii români, Guvernul, Parlamentul şi
preşedintele de râsul lumii cântă şi dansează la apăsarea de buton a
Bruxellesului. În schimbul supunerii şi resemnării, poporului i se aminteşte
periodic de deficitul bugetar, de criză, de recesiune, de sacrificii, de
creşteri de taxe şi că trebuie să mai strângă cureaua cu un cui.
Ce reforme au făcut aceşti neputincioşi mintal? Au
adus ţara în pragul falimentului. Au tăiat pensiile, salariile, ajutoarele şi
indemnizaţiile pentru copii, au distrus sănătatea, învăţământul, iar fondurile
obţinute, vezi doamne!, le-au folosit pentru ajutorarea Ucrainei (duşman
istoric al României) şi a Moldovei. Au desfiinţat locuri de muncă, i-au
îndatorat pe români, i-au umilit, i-au sărăcit, în aşa fel încât, preocupaţi
fiind de traiul lor amar, să nu se mai ocupe de ei, cei care fură. 35 de ani de
hoţie neîntreruptă! Toţi perindaţii la conducerea ţării s-au îmbogăţit jefuind
şi înstrăinând avuţia ţării! Toţi ne-au dispreţuit, ne-au umilit, ne-au
sărăcit! Să nu ne mai lăsam călcaţi în picioare de către cei care ne împing în
mizerie, în timp ce ei trăiesc în lux şi huzur! Să ne luăm ţara înapoi din
mâinile celor care au confiscat-o! România este a românilor! De la portar până
la vârf, unde stau agăţate căpuşele puterii, se impune o schimbare de regim, nu
o înlocuire de persoane.
Stăm pasibili, iar bastioanele imperialismului
bruxellez traversează în marş graniţa României, implementând în mod agresiv
şiretlicuri de înrobire, asuprire, şantaj militar şi politic, ca surse de
suferinţe sociale. România, somnolentă şi supusă, trece prin epoca unor
dezastre furtunoase! Libertatea românilor e ferecată în lanţul robiei
financiare şi sărăciei. Mantila „colonialismului financiar”, sub toate formele
şi manifestările, este marea problemă a vremii. Locomotiva României e trasă cu
viteză spre un dezastru fără precedent. În arena politicii avem alţi rechini,
de o ferocitate nemaicunoscută până acum, unii, nevoiaşi ai minţii, dar slugi
obediente puterilor străine. România, sub steagul fals al întrajutorării
Ucrainei şi Moldovei, impus de UE, a devenit un stat al exceselor în finanţe,
politică şi Justiţie sau, mai clar, românii sunt acum popor „eliberat” de
suveranitate, de resurse, de instituţiile de justiţie onestă. Guvernul,
Parlamentul, Preşedinţia, Justiţia, Apărarea, Finanţele, au devenit teritorii
ale corupţiei generalizate, ale imposturii, înşelătoriei, acaparării puterii şi
banului. Nişte cangrene, unde câştigul bănesc este şarpele magicianului, iar
clasa politică o haită de speculanţi avari, penali, indivizi vulgari, bine
îmbrăcaţi. Nu ne vom redresa ca ţară decât atunci când conducătorii vor înceta
să mai fie sclavii Bruxellesului atunci când vor cere să fim parteneri egali.
România cotizează pentru tot ceea ce Bruxellesul ne dă cu linguriţa. Bolojan,
Nicuşor şi guvernul de neofiţi ai sistemului se duc la Bruxelles cu atitudine
de slugă şi la ordin, nu pe picior de egalitate, precum Italia, Franţa,
Germania etc. Dacă ne uităm la Orban al Ungariei, la Giorgia Meloni, vedem o
atitudine demnă, chiar refractară, în raport cu UE. Ai noştri nici nu
schelălăie în faţa Ursulei, dar acasă, la noi, sunt dulăii turbaţi, care muşcă
la drumul mare şi dau iama prin curtea românilor, azvârliţi ca nişte
naufragiaţi încolo şi încoace de valurile robiei şi sărăciei. Disperarea şi
sărăcia în care trăieşte populaţia României de 35 de ani, sentimentul de
timorare şi neîncrederea în instituţiile statului cotropite de politic,
populate de corupţi şi de rudele lor, i-au scos de atâtea ori pe români în
stradă, dar revolta a fost înăbuşită şi a rămas istorie.
Maria Diana Popescu - Pacea americană este o pauză între două războaie
Pacea
americană este o pauză între două războaie
Maria Diana Popescu
09
Noiembrie 2025
La orice ieşire publică, Donald Trump afişează un gen
de dans cu pumnii strînşi, care aduce mai degrabă cu un joc de picioare
ameninţător, gata de atac, tipic rivalilor sportivi din arene. Recent, în
Malaezia, Donald Trump a executat aceleaşi figuri de scenă. Sub presiunea
comercială exercitată de Trump în Malaezia s-a ajuns la un armistițiu, un
aşa-zis „acord de pace” între Thailanda și Cambodgia, țări care au o dispută de
lungă durată privind frontiera. Însă, după ceremonie, ministrul de externe al
Thailandei a refuzat să-l numească acord de pace, declarînd pentru BBC că e
doar „o cale către pace”. Nu o pace în sine. După ce a dat ordin de demolare a
unei părţi din Casa Alabă, spre a fi refăcută după chipul şi asemănarea sa,
Donald Trump a dat ordin Pentagonului să se pregătească pentru o posibilă
intervenţie militară în Nigeria, cea mai bogată ţară din Africa în aur, petrol
şi minerale rare. Motivul, zice acesta, uciderea în teritoriu a creştinilor,
dar acţiunea miroase de la o poştă a petrol, uraniu şi interese americane
ascunse, cum ar fi colonizarea economică. Trump a afirmat că mii de creştini au
fost ucişi în Nigeria, dar nu aduce dovezi, cu toate că în Nigeria mor în
acelaşi timp şi creştini şi musulmani într-un război murdar pentru resurse.
Sub pretextul credinţei, SUA îşi pregăteşte din nou
puşca. Ştim cu toţii că nu este vorba despre creştini, ci despre petrol,
aşa cum este şi în Venezuela. Prin astfel de motivări SUA încearcă să-şi
justifice amestecul agresiv în treburile interne ale statelor şi prinderea
acestora în capcana dependenţei economice, politice şi financiare. Vă sună
cunoscut nu-i aşa? America acuza în trecut arme chimice în Irak, motiva
intervenţie umanitară în Libia, narcoterorişti în Venezuela, plus alte zece
minciuni mediatice gogonate ale Washingtonului care au declanşat zece războaie
dramatice, pentru care, paradoxal, Obama a primit Nobelul pentru pace. Vocea
preşedintelui nigerian Bola Ahmed Tinubu nu contează pentru Trump, acesta
făcînd cunoscut faptul că în Nigeria toleranţa religioasă funcţionează, iar
violenţa este complexă, spune acesta, dar în niciun caz, religioasă. Doar nu
credeţi că armata lui Trump zboară zece mii de kilometri la război pentru
biblie, ci pentru viţelul de aur. China şi Rusia sînt deja instalate în Africa
şi ce infrastructuri au dezvoltat acolo! SUA nu se lasă mai prejos, vrea mai
mult decît cei doi concurenţi şi merge acolo cu steagul fals al păcii şi cu
puşca la ochi.
În politica Washingtonului totul se repetă. Aceleaşi
scenarii americane false, generatoare de emoţii, acelaşi rezultat: distrugerea
altui stat sub pretextul binelui. Pacea americană este de fapt o pauză între
două războaie. Aşadar, Trump îşi repoziţionează armata în numele lui Hristos pe
harta Africii. Cine poate contesta intervenţia lui Trump în Nigeria, mai ales
ca dansatorul Trump a ambalat-o în patriotism, în lacrimi pentru creştinii
persecutaţi în Nigeria, ţară care va fi cucerită sub drapeul fals al libertăţii.
Creştinii şi musulmanii din Nigeria vor fi carne de tun într-un război pentru
resurse, iar Nigeria, va descoperi, la fel ca Irakul, Libia şi alte ţări din
Orientul Mijlociu că nicio invazie nu aduce credinţă, doar moarte şi ruine.
Trump nu are nevoie de Dumnezeu, pentru că puterea militară vorbeşte în numele
Lui. Este adevărat că în Nigeria, cea mai populată ţară din Africa, au murit în
ultimii zece ani peste 60.000 de oameni - mult mai mult decît în Gaza, care are
o populaţie de 2,1 milioane de locuitori. Nigeria, spre deosebire de Gaza, este
şi un mare producător de petrol, dar a devenit şi un centru al crimei
organizate. Din 2009 în Nigeria a început o insurecţie a unei mişcări
islamiste, Boko Haram, care a cuprins regiunea de nord-est. Între păstorii
Fulani şi fermierii din centrul ţării sînt ciocniri violente. Nord-vestul ţării
este terorizat de bandiţi. În delta rîului Niger grupuri înarmate atacă
exploatările petroliere. În Biafra, în sud-est, sînt mişcări separatiste.
Pentru România chestiunea este simplă în relaţia cu Trump: să facem ceea ce trebuie, ştiu foarte bine suveraniştii, dar să nu avem aşteptări şi nici să nu plîngem că şi-au luat trupele de la noi. Nu, pe toate. Au fost extraşi 1000 de militari, au rămas 800 de întreţinut cu bani şi păpică din bugetul nostru. Că doar ne apără de lozinca „ vin ruşii”. Să ne amintim tot timpul că din cei 250 de ani de existenţă ai Americii, 233 au fost de război şi doar 17 ani de pauză, dar şi în aceşti ani au avut războaie ascunse, genocid cultural, deportări, presiune şi dominaţie economică asupra statelor slabe. Pacea proclamată de SUA a fost o minciună. Din 1776 pînă azi, SUA au declanşat conflicte militare în 80 de state. Au invadat peste 80 de ţări. 95% din istoria lor înseamnă bombe, arme, moarte, distrugere, sînge, forţă, expansiune. Perioada 1975-1990 a fost pentru America bogată în lovituri de stat. Peste tot în lume SUA au executat 230 de ani de războaie, dar niciodată pe teritoriul lor. Să nu uităm că toţi preşedinţii americani au fluturat un fals steag al păcii, dar cu mîinile murdare de sînge. Analele istorice arată o situaţie cruntă: invazii, masacre, genocid. Asta este istoria sîngeroasă a Americii. Nu a cunoscut niciodată liniştea. A exportat violenţa, moartea, dezmăţul, revoluţiile sexuale şi le-a cultivat şi acasă la ei. Prin muşcătura profiturilor militare, prin politica de expansiune şi de acaparare a importantelor surse de materii prime de pe glob, a pieţelor de desfacere, a sferelor de plasare a capitalului, SUA a devenit cel mai violent exploatator mondial, care-şi cere insistent partea la împărţirea apetisantelor rezerve naturale ale statelor lumii. Mai crede cineva în mitul american?
Grafica: Ion Măldărescu
Ion Măldărescu - Metastaza sănătăţii românilor face parte din decimarea populației
Metastaza
sănătăţii românilor face parte din decimarea populației
Ion Măldărescu
14
Decembrie 2025
(Reluare adaptată 2010 - 2025)
Am trăit s-o vedem şi pe-asta. La noi se poate: taxă
pe gropile din asfalt, (vorba cuiva: „Aici zac banii dumneavoastră!”),
taxă pe lipsa de venit, taxă pe inventivitate, taxă pe aerul respirat, taxă pe
scaune, taxă pe lanțul câinelui de la țară… taxă pe... Da’ taxa pe prostia
şi/sau pe incompetenţa, pe reaua credinţă a guvernanţilor şi a parlamentarilor,
când va fi legalizată şi aplicată? În România anului 2010 aproape totul se
contorizeaza. Pe lângă contoarele de apă, energie electrică, gaze şi alte
servicii, nu m-ar mira (în urma legalizării prostituţiei) să li se monteze
contoare şi „practicantelor” celei mai vechi meserii din lume. Ar fi de
preferat ca şi politicienilor - și ei „frații” surorii primei „meserii”- să li
se monteze contoare pentru absenţă, pentru starea de somnolenţă, pentru
dezinteres, pentru prostie, pentru trădare națională… împreună cu taxele
actualizate aferente.
În înalta lor înţelepciune, ilustrele
capete patrate ale distrugerii sistematice, mai bine spus purtătorii ilegali de
creiere guvernamentale, în dorinţa de a scoate bani „din piatră seacă” pentru
Ucraina - numai pe spinarea contribuabilului român, nu pe speţele „mai marilor”
- s-au gândit că bătrânii ar trebui uşor „rarefiaţi”. Cum? Simplu: prin
emiterea a tot soiul de aberaţii cu rang de lege, şi fel de fel de „portiţe”
care permit interpretări ambigue. Bolile cronice vor fi „uşurate” de
gratuitatea medicamentelor obligatorii necesare. Nu mai ai ce căuta la medic
fără „trimitere”-planificare, decât cu o „contribuţie” în afara asigurării
medicale, şi uite-aşa, am importat beneficiile occidentale...
Conform noii reglementări, nu mergi la medic atunci
când eşti bolnav, ci atunci când eşti „planificat”. Neinspirata programare
lunară la medicul de familie - doar aparent benefică - a scăpat din
vedere faptul că bolile survin pe neaşteptate. La iniţiativa domnului
ministru al nesănătăţii cetăţenilor României, sistemul de co-plată a
medicamentelor şi a serviciilor medicale a înflorit. Care co-plată domnule
ministru? Asigurarea medicală la ce serveşte? Sumele reţinute contribuabililor
ani de zile pentru asigurările de sănătate merg la „Buget”, dar numai parţial
se utilizează în scopul declarat, restul iau alte destinaţii. După cele mai
elementare reguli economice, acest act se numeşte deturnare de fonduri, dar
dacă-i vorba de guvern, se numeşte repartizare. Revenind la
situaţia sănătăţii publice, mai pe şleau spus: ai bani, trăieşti, n-ai bani
mergi pe sens unic, spre cimitir!
Poate trăitorii pe alte meleaguri vor fi de acord cu
„co-plata”, pentru că la ei se practică. „Sistemul” din România este atât de
şubred şi de bolnav, încât „orice asemănare cu sistemele altor state
este absolut întâmplătoare”. Pentru respectarea demnităţii şi a eticii
profesionale, dar şi pentru supravieţuire, pentru o salarizare pe măsura
pregătirii lor, pe care statul român este impotent să le-o acorde, sute, poate
mii de medici şi asistente medicale au luat calea exilului. Pe
fondul îmbătrânirii şi a îmbolnăvirii populaţiei, domn ministru ia
măsuri de reducere a numărului de paturi din spitale, fără a ţine cont de
faptul că în anumite perioade ale anului zac - absolut real - câte două
persoane într-un amărât de pat de spital, aglomeraţi, de-a valma în saloane
uneori insalubre, fără aerisire corespunzătoare, în compania omniprezenţilor
gândaci „de bucătărie”, care se plimbă ca pe bulevard prin saloane. Fondurile
financiare ale spitalelor au fost ajustate sistematic, iar pacienţii sunt
trimişi să cumpere medicamentele de la farmacii, cu banii lor, deşi sunt
cotizanţi C.A.S., dar și „cotizanți neoficiali la buzunarele medicilor,
asistentelor și ce-or mai fi.
Operat întru-un spital de stat am avur prilejul să
constat lipsa de profesionalism și nepăsarea a ccc.a 80% din pesonalu care ar
trebui să-i îngrijească pe pacienți. Dar cine să vadă. Ministerul (Ne)Sănătății
Publice, s-a descotorosit de obligaţiile ce-i revin, cadorisind unităţile
spitaliceşti administraţiilor locale, fără însă a le aduce mai întâi pe „linia
de plutire”. Maternităţi desfiinţate, instalaţii învechite, deteriorate şi
depăşite moral, generatoare de accidente şi incendii soldate cu victime omeneşti.
Din spitale lipsesc perfuzoarele, reactivii necesari
pentru analize, filmele de radiologie, până şi vata, pansamentele
sterile, ca să nu mai amintesc de deficitul de oxigen, de combustibilul necesar
încălzirii pe timp friguros, de hrana insuficientă şi de strictul absolut
necesar tratamentului bolnavilor. După operaţiile efectuate în condiţii
precare, pacienţii sunt „eliberaţi”, de fapt daţi afară din spital, unii dintre
ei nefiind apţi să stea pe propriile picioare...
Sănătatea bolnavă a sistemului medico-sanitar românesc
se află în stare gravă, metastaza fiind stadiul cu care poate fi comparată, iar
eventualitatea ca România să fie târâtă într-un război - care nu-i al ei -
impune pregătirea celor necesare pentru înmormântare.
Voica Theodoru - Generalul Radu Theodoru a fost îngropat fără onoruri militare!
Generalul
Radu Theodoru a fost îngropat fără onoruri militare!
Voica Theodoru
14
Decembrie 2025
„Armata Română nu se mai luptă cu dușmanii
României ci cu veteranii ei. Rușine comandanților care au acceptat așa ceva!”
Radu Theodoru (n. 17 ianuarie 1924 - d. 8 decembrie
2025)
„Tată, astăzi nu te-ai oprit, ci doar
ți-ai schimbat altitudinea. Ai desprins roțile de pe pista acestei lumi și ai
virat lin spre un cer unde nu mai există greutate, nici timp care să apese pe
aripi. Ai pornit într-un ultim zbor, dar nu unul al sfârșitului, ci al
Nemărginirii! Știu că vei duce Tricolorul, în dar lui Dumnezeu, poate așa își
va mai aminti de România adevărată și de bieții noștri români pentru care ai
luptat până la ultima zbatere de pleoape. Mai știu și că vei atârna pe peretele
zenitului Harta României Mari și Libere: o utopie în care tu nu ai încetat să
crezi! Din când în când, trimite forța și curajul tău să ne țină și nouă stabil
fuselajul atunci când vânturile vieții ne împing prea tare. Dumnezeu să te
(ne)odihnească, Voievodul Meu, căci ție nu ți-a plăcut niciodată odihna și
chiar dacă vor spune unii că ai murit, Tu ești fără de moarte! Ochii Tăi au
rămas închiși în somnul meu, Tată!” (Voica Theodoru)
Armata Română nu se mai luptă cu dușmanii României ci
cu veteranii ei. Generalul Radu Theodoru, personalitate marcantă interzis de la
Onoruri Militare la înmormântare. „O să se bată cu noi și morți, iar
noi o să fim alături de voi ca să ne apărați. Și morți vom izbândi!” (Pr.
Gheorghe Calciu pe patul de moarte).
Dragii mei Români,
Vă atașez răspunsul Ministerului (ne)Apărarii
Naționale, din care veți deduce că acum nu lovitura de stat inventată e
motivul, nu mai e nici „putinist”, ci „negaționist” - negarea holocaustului
constituie un atac la „valorile fundamentale ale armatei României (cândva
„armată” scriam cu majuscule, acum nu mai e cazul!) Adică o problemă reală a
„slugo-statului (ne)român!”
Alerta Familiei Theodoru: „MApN încearcă să
blocheze Onorurile Militare la înmormântarea Generalului Radu Theodoru, în
pofida Legii”.
Vă las să trageți concluziile, după citirea
răspunsului MApN:
„Vă transmitem compasiunea noastră pentru
pierderea suferită și vă rugăm să primiți sincere un condoleanțe. Înțelegem
durerea acestor momente și respectăm memoria celui dispărut dintre noi. Domnul
general-maior (rtr.) Radu Ioan Theodoru a servit România în timpul celui de-Al
Doilea Război Mondial, într-un context istoric dificil. Evenimentele din acea
perioadă fac parte dintr-un capitol important al istoriei militare, capitol pe
care îl recunoaștem și îl respectăm. Totuși, Ministerul Apărării Naționale are obligația
de a respecta cadrul legal și valorile oficiale (subl.
n.) ale statului român.
În acest sens, instituția noastră trebuie
să distingă categoric între cariera militară a unei persoane și activitatea sa
publicistică și ideologică ulterioară, atunci când aceasta contravine
adevărului istoric și principiilor democratice.
Statul român, prin adoptarea Raportului
Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, și-a asumat
responsabilitatea pentru tragediile acelei perioade. În consecință, orice formă
de negare sau minimalizare a Holocaustului este incompatibilă atât cu
legislația în vigoare, cât și cu angajamentele morale ale României.În acest
cadru, activitatea publicistică și declarațiile domnului Radu Theodoru au fost
menționate explicit în Raportul amintit ca exemple de negare a
Holocaustului.Astfel de poziții se află în contradicție directă cu valorile
fundamentale ale Armatei României, instituție ce are datoria de a apăra statul
de drept, memoria istorică oficială și principiile demnității umane.
Vă asigurăm că situația a fost analizată
cu maximă obiectivitate. Cu toate acestea, având în vedere prevederile OUG nr.
31/2002 și ale obligațiilor instituționale ale MApN, nu putem aproba
organizarea funeraliilor cu onoruri militare.Decizia este fermă și rezultă din
nevoia ca Armata României să rămână consecventă principiilor sale și adevărului
istoric asumat de statul român.
Cu respect pentru familia îndoliată,
reiterăm sincerele noastre condoleanțe” - MApN.
Nota redacției -
„Statul român… și-a asumat responsabilitatea pentru tragediile acelei perioade.
În consecință, orice formă de negare sau minimalizare a Holocaustului este
incompatibilă atât cu legislația în vigoare, cât și cu angajamentele morale ale
României. În acest cadru, activitatea publicistică și declarațiile domnului
Radu Theodoru au fost menționate explicit în Raportul amintit ca exemple de
negare a Holocaustului.
Din cele relatate este evident că valorile
naționale ale ROMÂNILOR au fost-sunt subordonate altor interese decât cele ale
românilor, iar „scăparea” președintele Israelului Shimon Peres la București, în
2010 „Nu vom uita că România a salvat 400.000 de evrei” a fost ștearsă și
ignorată.
Președintele, Prim Ministrul și întrega
șlehtă a unor miniștri incompetenți pușii proțap după măsluirea „alegerilor”
din 2024 nu sunt altceva decât slugi ale OCCIDENTULUI demolator ,de state
na’ionaleURSULIST-SOROSIST-WIESELIST și ale unui institut care vânează români.
Mâine, al cui rând va veni? Va mai avea ce?
Rău a ajuns România!
ROMÂNIA, RO-EXIT UE
ROMÂNIA, RO-EXIT NATO
Felicity Arbuthnot - „Drumul către Armaghedon” al Departamentului de Stat al SUA?
„Drumul
către Armaghedon” al Departamentului de Stat al SUA?
Felicity
Arbuthnot, Jurnalistă
14
Decembrie 2025
„Ar pune administrația americană
într-adevăr în pericol întreaga planetă?” - Acest
articol incisiv de Felicity Arbuthnot a fost scris pe 27 octombrie 2007. Am
modificat titlul. Minciunile politicii externe predomină. Aceiași
neoconservatori „iau de la capăt”. „Trebuie să bombardăm Iranul”. Atacuri
nucleare preventive.
Aducere aminte pentru Armaghedoniștii
cruciați... „Să nu ucizi”. … Iar o fac.
Vă amintiți când Miloșevici a fost etichetat „măcelarul Belgradului”, noul
Hitler?
Atunci Saddam Hussein era „măcelarul
Bagdadului” și, bineînțeles, cel mai periculos om de la Hitler încoace - cu
arme de distrugere în masă care puteau fi dezlănțuite asupra lumii „în
patruzeci și cinci de minute”.
Colin Powell a mințit ONU despre pericolul
pe care îl reprezenta Irakul pentru planetă;
George Bush a mințit pe oricine l-a
ascultat;
Tony Blair a mințit Parlamentul, iar
consilierii săi au născocit dosare atât de dubioase încât erau ridicole ,
totuși, în ciuda milioanelor de oameni care au mărșăluit, au protestat și au
știut minciunile drept ceea ce erau, au existat milioane care au crezut
ficțiunea drept faptă.
Și iată-ne din nou. Președintele Iranului,
Mahmoud Ahmadinejad (așteptați „tiranul Teheranului”), amenință planeta,
furnizează arme rezistenței irakiene, destabilizează regiunea și paradisul
Irakului ocupat.
Deși există într-adevăr mulți iranieni sau
simpatizanți iranieni în Irak, aceștia au venit odată cu ocupanții. Mulți din
pozițiile înalte din guvernul american marionetă corupt, condus de miliții din
Irak vorbesc persană, nu arabă. Afirmațiile din ce în ce mai isterice cu
privire la Iran, cea mai recentă amenințare la adresa vieții așa cum o știm, vă
sunt aduse chiar de aceiași instigatori la război care au pus la cale
duplicitatea ce a dus la decimarea ucigătoare a Irakului, cuibul de șoimi,
Institutul American pentru Întreprinderi (AEI) și prietenii lor.
O privire pe site-ul AEI enumeră printre acestea:
Paul Wolfowitz („antreprenoriat și
dezvoltare”),
Michael Rubin („Democrația arabă”)
Richard Perle („serviciul de informații și
apărare”),
Joshua Muravchik („democrația globală”),
Lynne Cheney, al cărei soț, ca
întotdeauna, este considerat o forță motrice din spatele planului de atac
(„cultură și educație”),
Michael Ledeen (cea mai recentă carte:
„Bomba cu ceas iraniană: Zeloții mullahi în căutarea distrugerii”)
Daniell Pletka („vicepreședinte pentru
studii de politică externă și de apărare”) care, scriind în „Wall Street
Journal” (28 septembrie 2007), a făcut referire la „armele nucleare ilegale ale
Iranului... impotența Washingtonului” și la „informații clare privind o
legătură cu un program de arme de distrugere în masă”. Aceasta în ciuda
faptului că Autoritatea Internațională pentru Energie Atomică nu a găsit nicio
indicație a unor astfel de programe.
Totul sună înfiorător de familiar
Interesant este că un element de pe lista „Proiecte de
cercetare” a Institutului este „Investițiile globale în Iran”. Cu siguranță o
chestiune care ține de Iran – sau AEI consideră deja câmpurile și activele
petroliere ale Iranului drept zona lor fiscală de distracție?
Orchestrarea continuă cu un ritm rapid:
„Chiar dacă avem succes în Irak” (chiar
așa?)
„Iranul lucrează împotriva noastră... nu
vom realiza pacea în regiune dacă ignorăm această amenințare”, scrie
Ledeen. În plus, există planuri clare de eliberare a femeilor iraniene, în stil
afgan: „Din 1979, Iranul s-a transformat dintr-o societate în care
femeile puteau merge la universitate și avea cariere, într-una în care erau
cetățene de mâna a doua... vândute ca sclave...”, scrie Diana
Furchgott-Roth în New York Sun (14 septembrie 2007) .
Trebuie să existe două Iranuri:
„Rata de alfabetizare este mult peste nouăzeci la
sută, chiar și în zonele rurale, iar în 2005, peste șaizeci și cinci la sută
dintre studenții care intrau la universitate erau femei.”
„Vocile care se aude cel mai puternic în blogosfera
iraniană sunt cele ale acestei generații tinere și educate.” Peste șaizeci și
cinci la sută din această țară de șaptezeci de milioane de locuitori au sub
treizeci de ani.
„Mi se face frig când mă gândesc la un
posibil război împotriva patriei mele”, a scris un blogger: „Imaginea mea
despre război nu provine din filmele de la Hollywood, am văzut durerea,
lacrimile copiilor, străzile însângerate...”
Într-o fotografie care prezintă o întâlnire a Asociației Fotografilor din
Teheran, locul de desfășurare este plin de femei îmbrăcate vibrant - și un
bărbat.
Iranul nu este perfect, dar unde este?
Prim-ministrul britanic Brown „refuză să excludă”
aderarea la intervenția militară americană pentru a decima în favoarea
„democrației” și a jefui resurse.
Conform „Sunday Telegraph” (1 octombrie 2007), se
întocmește un dosar privind încălcările dreptului internațional de către Iran,
la fel ca în cazul Irakului. „Încălcări ale dreptului internațional”? Două
țări, Marea Britanie și America, nu numai că au încălcat, dar au și distrus
dreptul internațional. Din nou, cine păzește paznicii?
Poate fi de încredere o națiune care a invadat chiar
și Grenada (care nu are forțe armate, principalele exporturi: banane, nucșoară,
maces; un război pentru nucșoară?) în 1983, totalizând un spital de psihiatrie
(aniversare a 24-a, 25 octombrie), o populație de 94.103 (1994) vs. Statele
Unite, o populație de 260.713.000 (1994) pentru că reprezenta o „amenințare”?
Dar tobele de război bat [atunci și acum]: „Trebuie să
bombardăm Iranul”, este antetul articolului lui Josua Muravchik din Los Angeles
Times (19 iunie 2007).
El începe cu citate direct din manualul de propagandă
al Pentagonului pentru Irak: „...de când programul nuclear secret al
țării a fost scos la iveală... calea diplomației și a sancțiunilor nu a dus
nicăieri.” Teheranul a „respins” o „serie de concesii”; Consiliul de
Securitate al ONU și-a neglijat datoria față de amenințarea iraniană.
Finalizarea arsenalului nuclear al Iranului se apropie
pe zi ce trece, acest „stat principal sponsor al terorismului” ar putea
„furniza material nuclear teroriștilor”. Bomba pe care Iranul nu o deține ar
constitui, desigur, „o amenințare gravă pentru populația de șase milioane a
Israelului”. Nicio mențiune despre faptul că Israelul este a cincea putere
nucleară de pe Pământ, fără a se acorda o atenție deosebită tratatului de
neproliferare sau chiar a se recunoaște că deține astfel de arme.
Totuși, lipsa armelor de către Iran: „ar pune capăt
întregului sistem de neproliferare”. „...Lupta globală” cu Iranul este
„asemănătoare” cu cea de patruzeci de ani cu Uniunea Sovietică și -
așteptați - „o ciocnire a civilizațiilor”.
„Singura modalitate de a preveni aceste
evoluții înspăimântătoare este prin utilizarea forței... printr-o campanie
aeriană împotriva instalațiilor nucleare ale Teheranului. Avem informații
considerabile despre aceste instalații; după unele estimări, acestea cuprind
aproximativ 1.500 de ținte... Care ar trebui să fie momentul unui astfel de
atac? Dacă l-am face anul viitor, acest lucru ar oferi timp diplomației ONU
să-și dezvăluie în continuare falimentul...” este
concluzia lui Murachik. „Deja vu, din nou.”
Nu este menționat nicăieri în retorica dementă privind
un atac asupra Iranului ,
Cuvântul cu „A” este: Armaghedon.
„Țintele probabile pentru bombardamentele de
saturație” (care par să implice arme nucleare tactice) „sunt centrala nucleară
Bushehr” (unde sunt prezenți tehnicieni ruși și alți cetățeni străini), „un sit
de exploatare a uraniului la Saghand” (lângă un oraș important, Yazd),
„instalația de îmbogățire a uraniului de la Natanz, o instalație de apă grea și
o instalație de radioizotopi la Arak, Unitatea de Combustibil Nuclear Arkedan,
Instalația de Îmbogățire a Uraniului și Centrul de Tehnologie Nucleară din Isfahan,
Centrul de Cercetare Nucleară din Teheran, Instalația de Producție de
Radioizotopi de Molibden, Iod și Xenon din Teheran... o instalație de
îmbogățire a uraniului de la Lashkar Abad, despre care se pare că a fost
demontată, și unitățile de stocare a deșeurilor radioactive din Karaj și Anarak
(Wayne Madsen).
Acestea erau facilități, multe dintre ele fiind
începute după răsturnarea de la putere de către SUA și Marea Britanie a
prim-ministrului democrat al Iranului, Mohammad Mossadegh, în 1953, după ce
acesta naționalizase petrolul țării. Lovitura de stat a fost orchestrată de
Kermit Roosevelt, nepotul lui Theodore, de la CIA. Tatăl generalului Norman
Schwartzkopf a călătorit apoi în Iran pentru a ajuta la antrenarea lui Savak,
poliția secretă ucigașă și nemiloasă a prietenului Americii, șahul. Totuși,
lăsând la o parte istoria modernă, uităm de încălzirea globală. Luați în
considerare enormitatea atacului aparent propus, pe lângă oroarea de neimaginat
a celor prăjiți și iradiați în imediata vecinătate și în țările înconjurătoare
(inclusiv trupele „aliate” din întreaga regiune).
Iată o descriere succintă a ceea ce a generat explozia
unei singure centrale nucleare, Cernobîl, în 1986: „Celulele umane
iradiate se fragmentează în fragmente numite micronuclei... un precursor
definitiv al cancerului. În timpul dezastrului reactorului nuclear de la
Cernobîl,... radiațiile eliberate au fost echivalentul a patru sute de bombe
atomice... Rușii expuși au dezvoltat rapid micronuclei de celule sanguine...” (The
Radiation Poisoning of America, Amy Worthington, 9 octombrie 2007).
Situația dificilă a copiilor și a cancerelor din
regiunea Cernobîl, după douăzeci și unu de ani, au devenit un studiu tragic și
continuu al sănătății globale, deoarece Hiroshima și Nagasaki, locuitorii
insulelor Pacificului, după testele nucleare britanice și franceze, radiațiile
de la Cernobîl au traversat globul în câteva zile.
În zonele muntoase din Regatul Unit, Țara Galilor și
Cumbria, animalele care rătăcesc în zonele afectate sunt încă necomestibile și
nevandabile. Cernobîl a fost stropit din aer cu ignifug de către echipaje,
care, în ciuda protecției oferite de podelele cabinei de pilotaj puternic
acoperite cu plumb, se pare că niciunul nu a supraviețuit cancerelor
devastatoare rezultate. Dacă Cernobîl a fost format din patru sute de bombe
atomice, consultați lista de mai sus și faceți calculele. Nu uitați să adăugați
armele nucleare democratice ale „coaliției” aruncate asupra lor.
Norman Podhoretz, unul dintre părinții fondatori ai
neoconservatorismului din Statele Unite, este entuziast, încă unul dintre ei
îndemnându-l pe Bush să bombardeze Iranul. El i-a spus lui Bush: „Ai
responsabilitatea extraordinară de a preveni un alt holocaust. Ești singurul
care are curajul să o faci.” (Sunday Times, 1 octombrie 2007.) Un holocaust sub
orice alt nume...
Mohammad Mossadegh și Saddam Hussein au făcut greșeli
fatale. Au naționalizat petrolul țărilor lor. Saddam Hussein și-a legat în cele
din urmă lațul în jurul gâtului când a transformat veniturile Irakului din
petrol din dolari americani în euro în anul 2000.
Mahmoud Ahmadinejad a promis, de asemenea, că va
renunța la dolarul american și va trece la o monedă „mai la est”.
Ca Irak, este vorba cu adevărat despre o amenințare
nucleară?
Vor fi păcăliți din nou milioanele de oameni care au
crezut ultima mare minciună? Dacă nu sunt, va conta asta vreo diferență în
spațiul ilegal pe care îl ocupă administrațiile SUA și Marea Britanie?
Pe terenul din Orientul Mijlociu (sau în acest caz, pe
apă) se pare că nu.
Iată o comunicare de la un ofițer de semnalizare a
aterizării * (un ofițer de securitate locală (LSO) direcționează aeronavele de
portavion în timpul aterizării) despre un grup de atac al portavionului care
planifică și organizează o desfășurare a unui grup de atac în Strâmtoarea
Hormuz, una dintre cele mai vitale rute petroliere din punct de vedere
strategic din lume, controlată de Iran.
LSO este convins că Iranul va fi atacat, comentând: „...toate
planificările operațiunilor aeriene și atribuțiile la resurse sunt finalizate
(adică) toate țintele au fost alese, prioritizate și atribuite anumitor
aeronave, baze, portavioane, crucișătoare cu rachete...” În plus, comentează
LSO, există o profundă neliniște în rândul ofițerilor superiori cu privire la
„organizarea unui atac masiv asupra Iranului”.
Totuși, „am văzut mai mult de un comandant superior
dispărând...”; e ciudat, pentru că toți cei care au „dispărut” au pus la
îndoială această misiune.
Cât de limitat ar fi atacul?
„Nu cred că este deloc limitat. Expediem
și atribuim fiecare Tomahawk, avem un inventar. Cred că va fi un atac masiv și
brusc (cu) mii de ținte. Cred că niciun american nu va ști când se va întâmpla,
până după ce se va întâmpla.” LSO se gândește că discutarea unui atac secret
este „trădare”, dar este atât de îngrijorat că „ceva îmi spune să-l spun
oricum”.
„Da, vom lovi Iranul în forță. Orice
discuție politică ar avea loc este o deghizare... o pistă falsă. Văd ce se
întâmplă aici, sub punte, în hangare și în compartimentul de arme - și am un
presentiment rău despre cum se va termina”.
Ar pune administrația americană într-adevăr în pericol
întreaga planetă?
Iată o poveste pe care mi-a povestit-o Dr.
Bernard Lown , unul dintre cofondatorii organizației Internaționale a
Medicilor pentru Prevenirea Războiului Nuclear (IPPNW) în timpul erei Reagan.
Lown a lucrat îndeaproape cu un alt eminent chirurg cardiac, Evgheni Chazov ,
pe atunci membru al URSS-ului . Întrucât medicii nu cunosc granițe, au format o
prietenie, apoi o mișcare, care a făcut o punte între războiul rece și
prostiile reaganiene din „Imperiul Răului” (referitor la Uniunea Sovietică) și,
în doi ani, medici și chirurgi din optzeci și două de țări au răspândit vestea
că până și stopul cardiac pălea în fața războiului nuclear.
În 1995, IPPNW a câștigat împreună Premiul Nobel
pentru Pace.
Întrucât Lown călătorea frecvent în URSS, ținând
prelegeri, și își construise încrederea de-a lungul multor ani la toate
nivelurile, Departamentul de Stat al SUA l-a întrebat dacă se va angaja în vreo
diplomație neoficială. Relațiile dintre cele două țări erau mult mai proaste
decât își imaginau majoritatea. După o astfel de vizită la Moscova, l-am
întâlnit pe Bernard Lown la Paris. Am stat sub soarele sclipitor de primăvară,
la o cafenea pe trotuar unde se servea micul dejun – portocale proaspăt stoarse,
cafea, croissante:
„M-am întors acum două zile și m-am dus să
vorbesc (la Departamentul de Stat) despre preocupările de la Moscova. După
aceea, un oficial superior – un nume cunoscut (a refuzat să dezvăluie) m-a
condus la ieșire. Pe măsură ce ne apropiam de ieșire, m-a luat cu brațul: «Nu
vă faceți griji, profesore Lown, dacă va izbucni un război nuclear, vom fi
primii care se vor ridica și îl vor întâlni pe Isus în cer»”. Lown, obișnuit cu
capriciile celor bolnavi, a răspuns: „Spuneți-mi, mai simte cineva din această
clădire la fel ca dumneavoastră?”
„O, da, mulți dintre noi o facem”
(sublinierea noastră).
Mulțimea de „nume cunoscute” din epoca Reagan se află
acum în Administrația Bush și în Institutul American de Antreprenoriat. [Și în
Administrația Trump, care și-a redenumit Departamentul Apărării]
Armaghedoniștii s-au întors Lumea ar
trebui să se teamă foarte tare – sau ar trebui să intervină medicii în halate
albe?
Ar trebui luată în serios afirmația de mai sus a lui
Bernard Lown?
Felicity Arbuthnot este jurnalistă
și activistă, a vizitat lumea arabă și musulmană în numeroase ocazii. A scris
și a realizat emisiuni despre Irak, iar reportajele sale au fost nominalizate
la mai multe premii. De asemenea, a fost cercetătoare principală pentru
documentarul premiat al regretatului John Pilger. În
decembrie 2024, Felicity a primit Premiul Internațional al Clubului
Mexican de Presă pentru analizele sale remarcabile și angajamentul său față de
pacea din Orientul Mijlociu.
Marin Neacsu - Americanii, dramă națională
Americanii,
dramă națională
Col. (r) Marin Neacsu
14
Decembrie 2025
Pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mulți
români cereau și implorau cerul să vină americanii. Când americanii au venit
din Cer și au început să bombardeze Ploieștiul și Bucureștiul, multi din cei ce
se rugau, și-au mușcat limba. Unii, mai ghinioniști, au mușcat țărâna, chiar
fără să fi cerut ceva. După câteva zeci de ani, americanii au venit iarăși. De
data asta călare pe cai albi, și au fost primiți cu urale, ca „eliberatori” așa
cum fuseseră primiți și rușii prin '44. Doamne, ce frumos s-au plimbat ei de la
Kogălniceanu la Cincu și cum se mai fotografiau românii cu ei, În fața
Palatului Regal. Succes deplin, vis implinit, orgasme prelungite, beții și
bătăi de pomină, nu numai în bazele de la Deveselu și Kogălniceanu ci și prin
împrejurimi. Dincă știe de ce și cum.
Ce au făcut și încă mai fac soldații americani prin
România eliberată? Ce au făcut și fac peste tot pe unde ajung. Victime. Teo
Peter este cea mai cunoscută, Alexandra și Luiza și multe altele ca ele,
continuă lista. Dacă poate să explice cineva ce a căutat FBI-ul să investigheze
o dispariție a unor fete în Caracal, sau de ce a fost schimbat întreg
contingentul american exact când se ancheta dispariția unor tinere cliente ale
Deveselului, fără a minți, sunt gata să îl ascult.
Ca să nu creadă cineva că sunt anti Trumpist sau
antiamerican, sunt gata să admit că nu numai trupele americane lasă în urmă
cadavre, femei gravide, conserve și rahați ci și altele, NATO sau ne-Nato. Așa
e soldatul. Unii pleacă acasă cu amintiri, ceasuri, paltoane, alții cu
artefacte mesopotamiene, după cum le-a cântat cucul.
De ieri însă marele „dream” american începe să se
crape. Prietenii noștri de la Est, oficialii ucraineeni ne anunță că pleacă
articolul 5 american de la Kogălniceanu. De fapt nu pleacă, pur și simplu nu
mai vine, dar nu în totalitate, că nu sunt proști să plece când abia
modernizaseră și lărgiseră baza, doar își micșorează efectivele, ceea ce
înseamnă că fetele de pe centură o să mai aibă ce să bage în guriță, nu vor
muri de foame. În plus, să nu creadă cineva că va rămână ditamai baza
dezafectată. Nuuuuu, Doamne ferește, dealerii de motorină, vor continua să facă
afaceri, francezii abia așteaptă să vadă și ei cum lucrează românii, căci la
Cincu e mai greu să îți dai seama.
Deci, Statele Unite ale SUA își retrag o parte din
forțe din colonia România. Știu cel puțin 3 oameni care se bucură: Putin,
Macron și Orban, fiecare cu motivele lui.
Ce înseamnă această plecare? Posturile TV și
„analiștii” de profesie, care câștigă bani buni pentru a răspândi teoriile
oficiale ale celor interesați în subiect, deja se dau cap în cap. Toți încearcă
să dea vina pe câte cineva, ca de obicei, așa cum e normal, pe ”dușmanul de
clasă”, chiar dacă momentan se află în același vagon. În paranteză fie spus, să
nu creadă cineva că e vorba de un vagon clasa I, Doamne ferește, sunt toți
îngrămădiți în ceea ce este cunoscut sub numele de bou-vagon, dorm pe paie și
folosesc o găleată pentru nevoile fiziologice, găleată pe care o golesc
din mersul trenului pe traseu, motiv pentru care vântul le tapetează meclele
periodic. Am închis paranteza necesară pentru a avea o imagine fidelă a
situației în politica românească actuală.
Spuneam că toți încearcă, nu să dea o
explicație, ci să arunce pisica, sau găleata în curtea altora. Ministrul
apărării spune mai întâi că de fapt americanii nu pleacă, apoi că de fapt ei au
știut că americanii vor pleca, dar au așteptat să se dea o declarație comună
sau faptul să fie anunțat concomitent de ambele părți, însă Kievul s-a grăbit.
Așa încerca ministrul apărării să atenueze lovitura venită ca o măciucă pentru
unii români mai mici sau mai mari, care se simțeau bine și în siguranță știind
că ”stă americanul de veghe la hotare”, opinie greșită sau iluzie deșartă,
pentru că niciodată americanul nu a sărit să apere altceva decât propriile
interese. Nici în Vietnam, nici în Corea, nici în Irak, nici în Afganistan,
nici în Europa, deci nici în România, SUA nu a intrat ca să apere „democrația”
sau bunurile amărăștenilor, ci interesele politice, economice, militare,
strategice sau personale ale unor decidenți de rang înalt. Hunter știe câte
ceva.
Alții spun că e vai de noi, dacă pleacă americanii,
flancul estic al NATO rămâne descoperit și ne cotropesc rușii, Ghinghis Khan,
Kim Ir Sen și Timur Lenk. Acestei gogoși îi răspund printr-o întrebare: ce să
ne mai ia? Flotă nu mai avem, armată nu mai există, reursele sunt deja luate,
apa, gazele, petrolul, aurul, sarea, nu ne mai aparțin, suveranitatea a devenit
desuetă, dacă spui ceva despre suveranitate ești putinist, legionar, georgist,
aurist, varșovist, și mai știu eu cum, pământurile sunt deja exploatate agricol
sau energetic de „investitori” străini, Câmpia Română, cele mai roditoare
terenuri s-au umplut de parcuri „energetice”, nu mai producem grâne,
producem curent pentru Moldova și Ucraina, petrolul nostru ia calea Kievului în
timp ce regimul lui Zele închide școlile românești și blochează portul
Constanța cenzurând petrolul venit prin România pe motiv că ar fi rusesc și ei
nu consumă produse rusești, își fac propria votkă. Asta în timp ce conducerea
de la București ne cere să facem sacrificii pentru că Ucraina ne apără și pe
noi. Cât de tâmpit să fii să înghiți așa ceva? Nu mai mult decât suntem noi.
Sunt și din cei care ne liniștesc și ne spun că nu e
gaură în cer, că vor rămâne totuși 1000 de americani, că Deveselu, Cincu,
Câmpia Turzii rămân cu efective complete, în plus, în locul americanilor vor
veni alți „luptători NATO” care ne vor mângâia pe creștet pe noi și pe poponeț
pe fetele noastre. Așa o fi dar nici francezii, nici italienii, nici spaniolii
nu vin aici să ne apere nouă interesele, toți vor să fie cât mai aproape când
se vor dechide porțile Kievului iar până atunci să aibă și ei câte o stațiune
de odihnă și tratament prin România, la munte, la mare, pe cheltuiala românilor
care dacă vor protecție trebuie să plătească sub o formă sau alta.
Interesantă și varianta propusă de Moșteanu frate cu
Ghiță, care se trezec brusc patrioță și ne anunță că nu e nicio problemă, ne
apără „armata română”. Bă, sunteți proști? Care armată, că acum o săptămână
Șeful SMAp ne spunea că avem nevoie de oameni care știu să tragă cu arma,
de rezervă pregătită și aptă de război, de înzestrare, echipare și instruire,
elemente care, de vreme ce sunt necesare „carevasăzică că”... lipsesc.
Cine îți apără trotineta nene, că 70% din cei ce
figurează azi în statele de rezervă abia dacă fac o flotare, așa cum cere
de fapt regulamentul. Asta ați făcut toți miniștri și generalii care ați
condus destinele armatei, ați momit în rezerva armatei, numai de dragul de a
avea niște nume în dosare, toți amărâții care au găsit în „rezervistul
voluntar” o sinecură care le oferă fără să le ceară și asta pentru ca să puteți
voi raporta că aveți rezervă. Păi cum să îți ridice ăștia trotineta de jos, nene
Moștene, când ei abia pot face o flotare, necesară pentru admitere dar
insuficientă pentru război?
Bineînțeles că nici dușmanii, prietenii, vecinii nu au
scăpat ocazia să facă mișto de noi când s-a făcut public faptul că se
micșorează numărul de militari americani la Ramstein-ul românesc. Presa din
Ungaria titrează „România este în dificultate: Soldații americani
părăsesc bazele”. Oficial administrația americană ne anunță, diplomatic, că
nu e nimic grav este o simplă reorientare a efectivelor.
Este adevărat, pe de o parte nu este o tragedie, căci
cei 1.000 de militari decât consumau, nu produceau decât teoretic ideea de
securitate, dar că vor fi americani sau francezi, practic e totuna, au aceleași
apucături.
În plan social, va fi mai rău, vin în locul lor
francezii, poate și alții, care vor trebui să o ia de la început cu
”cunoașterea terenului” a cluburilor, a mafiei locale pentru consumul și
plasamentul de droguri, bautură și femei”, 1.000 de noi consumatori nu e de ici
de colo. Nu știu dacă se mai găsește ceva cocaină pe plajele noastre, dacă
marea va mai aduce ceva, dacă se vor păstra filierele, dar cererea va fi mare.
Va dura ceva timp până ce noii veniți vor învăța cine face legea „în teritoriu”
ce rol are poliția și de cine trebuie să se ferească. Nu știu ce sofa va fi
semnat și ce va cuprinde, nu toți primesc ce primeau americanii, dar urmașii
lui Napoleon încă mai cred că toți au bastoane de mareșal în raniță și sunt
invincibili.
În plan militar, operațional, armata franceză este o
palidă umbră a ceea ce a fost pe la 1800, nici Legiunea Străină nu mai este ce
era pe vremuri, i-am văzut în acțiune în Eritreea, fumează mult. Cel mai greu
pentru ei va fi să învețe să mânuiască armamentul, de obiei se rănesc la
exercițiile de mânuire, sau drilluri, cum li se spune.
În plan politic este mai grav, chiar dacă pleacă cei
de la Carrefour, rămân useriștii școliți în Franța, alți fumători de substanțe
psiho, dar și francezii veniți prin Cincu, mai ales că aceștia deja au declarat
că ei nu mai pleacă de aici. Mie de ei îmi e frică, nu de ruși, că rușii au mai
fost și au plecat.
Vorbin mai serios, în plan politico- strategic
vorbind, faptul că americanii își micșorează efectivele din România este
îngrijorător în sensul că nu mai reprezentăm interes pentru ei, dar asta poate
să însemne și ceva mult mai grav, poate duce la concluzia că practic România
este sau va fi abandonată politic și militar, ceva de genul „aleagă-se praful
de ei, și-au făcut-o cu mâna lor”.
Se pune întrebarea de ce ne abandonează Trump? Asta
este durerea, nu faptul că își micșorează prezența, pentru că numărul nu
înseamnă nimic, motivul este totul.
Dacă e vorba de o schimbare de politică a SUA față de
NATO, Europa, UE sau chiar reusrsele din Ucraina și s-a început cu România
pentru că oricum nu prezintă încredere și seriozitate, nu e un capăt de țară,
chiar dacă ne strică „imaginea” și așa șifonată.
Dacă e vorba de o măsură venită ca urmare a acțiunilor
guvernanților români, ceea ce multă lume crede, a politicii externe și militare
dezastruoase a României, a lipsei de interes sau încredere față de persoanele
aflate la conducerea României, deci un semn de dezavuare, este foarte grav,
pentru că aceștia nu se vor schimba nici ca poziție nici ca obiceiuri și timp
de patru ani vom fi „zero” în Europa și în lume, căci toți cei care contează
vor ține cont de politica unchiului Sam și o vor urma, vor proceda la fel.
România, dar mai ales românii vor fi tratați-pe față-ca ultima nație de pe
scoarța terestră. Asta ca să nu mai spun că în timp ce toată presa vuiește că
pleacă americanii din România, madam Țoiu ne asigură că nu pleacă nimeni.
Femeia asta fumează prea mult.
Este adevărat nici în SUA un regim nu rămâne la
infinit, este posibil ca după 4 ani să revină democrații la putere și să își
schimbe atitudinea, dar nici asta nu e sigur, căci în 4 ani, România poate să
fie deja oale și ulcele.
Pe mine însă sincer vorbind, nu plecarea americanilor
mă îngrijorează. Eu întreb, pentru un prieten, de ce trebuie să aflăm noi,
populația României aceste informații de la alții? În graba de a se
disculpa și de a se da mari că ei știau și nu au fost luați prin surprindere,
guvernanții noștri au admis că știau că 101 nu își mai prelungește
șederea, încă din martie.
Păi dacă știați, de ce nu ați spus domnilor încă de
atunci? Era suficient să dați o ”anonimă” cum că ”se zvonește” că americanii nu
își mai rotesc trupele la Kogălniceanu” din vara asta, știrea ar fi trecut
oricum neobservată, iar astăzi ați fi stat cu fruntea sus. Dar nu, noi nu
spunem nimic, „mujicul nu trebuie să știe, mujicul să își vadă de
impozitul și taxele lui, că ăsta e rostul lui”. Iar aceasta este o
politică de stat în România, căci uite, trebuie să aflăm din Anglia că
buletinele digitale realizate prin proiectul „One Login” dezvoltat în România,
are 47 vulnerabilități critice și a fost spart în 7 minute, iar unii politicieni
l-au numit „Big Brother” pe steroizi. Cu alte cuvinte datele conținute de acest
sistem pot fi accesate cu ușurință de răuvoitori iar aceste date folosite în
diferite scopuri, mergând de la vulnerabilități personale, bancare și de orice
natură, pentru că toate datele unei persoane sunt conținute în acest program
extrem de vulnerabil. Guvernul britanic vrea să îl implementeze dar oameni
responsabili din politica britanică au dezvăluit că în România sistemul a fost
spart.
Bine că știu englezii, iar la noi nu se sufla o vorbă
și nu se suflă pentru că pe guvernanții noștri nu îi interesează ce se întâmplă
cu cetățeanul plătitor de taxe, cu soarta lui, cu soarta țării, că le
explodează casa, că le sunt furați banii din conturi, că le mor copii în
spitale, că sunt lăsați în frig, că plătesc altora apa din pământ, că le sunt
batjocoriți militarii, că le pleacă medicii și le sunt îndobitociți copii în
școli.
Cine mai poate ridica pretenții în România cum poți să
le mai ceri să dea socoteală când cei care trebuie să apere și să aplice legea
își apără doar propriile salarii și pensii?
Dar facem scandal și ne înfoiem că pleacă stăpânul și
nu mai avem la cine să stăm cu mâna întinsă.
Nație de slugi, asta am ajuns!
Bibliografie web:
- https://www.romania-actualitati.ro/stiri/romania/marsul-cavaleriei-sua-a-ajuns-la-ploiesti-id71070.html
- https://in-cuiul-catarii.info/2015/05/15/marsul-cavaleriei-si-drumul-pierderii-sentimentului-national-9166
-
- https://tvrinfo.ro/presa-din-ungaria-dupa-ce-sua-retrag-o-parte-din-militarii-americani-de-la-baza-kogalniceanu-romania-este-in-dificultate/
- https://inpolitics.ro/mega-scandal-politic-in-marea-britanie-pe-buletinele-digitale-romania-data-ca-exemplu-negativ_1860088708.html
Aranjament grafic – I.M.
Gheorghe Constantin Nistoroiu - Nicolae Onu - Ucenic al lui Zamolxe și al lui Hristos
Nicolae
Onu - Ucenic al lui Zamolxe și al lui Hristos
Prof. dr.
Gheorghe Constantin Nistoroiu, Cavaler de Clio
14
Decembrie 2025
„Soarele Daciei m-a născut și am fost
trimis în Egipt cu o mână de Pământ în Sân ca dacic, la Piramida Egipteană”
După ce Bunul Dumnezeu l-a creat pe primul Om perfect,
născând astfel seminția pelasgă, i-a dăruit o consoartă pe măsură în care s-au
sălășluit ca într-o Corolă înmiresmată totul în toate: frumosul, adevărul,
binele, ruga, cântarea, armonia, și i-a înmulțit familia pentru a-i înlesni
creația întru diversitatea ei serafico-umană în care să premărească pururea
familia cerească!
A așezat Familia umană într-un cadru paradisiac pentru
a sluji deplin logosului, Sfintei Treimi, prin gând, cuvânt, faptă bună în
primul Templu – Natura cu toată frumusețea ei serafică prin har, sinceritate,
puritate, inteligență, înțelepciune să rămână continuu întru comuniune cu El,
ca sacerdot și terapeut deopotrivă atât pentru trupul cât și pentru sufletul
său.
În pământul ales, binecuvântat care va arde permanent
dogoarea divină, în Vatra sacră - Dacia Mare a răspândit Dumnezeu toată Sămânța
virtuțiilor în care să-și desăvârșească Omul diversitatea vocațiilor înscrise
sinelui său: învățător, preot, filosof, poet, artist, medic, scriitor,
terapeut, profet, ca o compensare suavă și divină fiindcă, ne mărturisește
marele isihast carpatin Avva Ghelasie Gheorghe-Mănăstirea
Frăsinei-Vâlcea: „Poporul meu, Neamul nostru a „dus” din Moși-strămoși
Pământ la Cer, din care Dumnezeu „trup” și-a făcut!” (Ierom. Ghelasie
Gheorghe, Moșul din Carpați – Căutarea Originilor, Colecția Isihasm
– 2000)
Pe acest pământ străbun binecuvântat totul era sacru:
omul – familia, ogorul, plantele, apele, munții, codrul, „râul, ramul”,
vorba geniului național-universal Mihail Eminescu,care a gratulat pădurea, în
maniera lui caracteristică, numind-o „Codrul Măriei sala”, florile,
peștera, bogățiile subsolului, câmpiile, păsările, dealurile, aerul, soarele,
clima, toate îi slujeau terapeutic Omului și toate erau într-o deplină armonie
și comuniune cu Atotființitorul Dumnezeu. „Ceea ce trebuie să
știm este că România, mărturisește terapeutul Nicolae Onu, are o
tradiție foarte bogată de utilizare a plantelor medicinale, atât de bogată,
încât nu există nicio boală pentru care să nu poată fi găsită o plantă de leac
la noi în țară. Asta se întâmplă pentru că aici găsim toate formele de relief,
o mulțime de condiții ale solului și de climă... Dacii au ținut plantele la
îndemână atât în medicină, cât și în ritualuri și în hrana de toate zilele,
fiindcă mâncarea era și ea considerată un mijloc de a vindeca boli.” (Nicolae
Onu/ Mihaela Onu, Plante Tămăduitoare - Remedii naturale pentru cele
mai întâlnite boli, Ed. Bookzone, București, 2025).
Natura în întreaga ei ființialitate a fost creată
pentru a fi și ar mai putea fi încă templu natural în sânul căruia omul
religios pelasgo-traco-geto-daco-român și-a ridicat Templul sacru spre a aduce
cinstire și mulțumire pentru tot și pentru toate cele spre ființă, Bunului
Dumnezeu! Natura în deplina ei sacralitatea-Dar divin era în același timp
Templu sacru și Templu natural. Aerul e în pădure, apa e în pădure, lumina e în
pădure, hrana e în pădure, casa e în pădure, biserica e în pădure.Totul era acolo
înmiresmat de Aurora cerească a fascinației hristic-divine: poezie, folclor,
rugă, basm, doină, artă, balsam, tămăduire, știință, profeție, Om și
Dumnezeu! „În natură ești aproape de Dumnezeu. E Dumnezeu și în
biserică. Numai că biserica noastră se închide seara, pe când cea din natură nu
se închide niciodată, nici ziua, nici noaptea” (ibid.) astronomul
francez Camille Flammarion, în lumina soarelui, pe marginea mărilor
înfuriate sau a fântânilor limpezi, printre peisajele de toamnă, sau florile de
Aprilie și în tăcerea nopților înstelate, am căutat pe Dumnezeu. Natura
explicată de știință mi l-a arătat într-un chip deosebit. În ea el e vizibil ca
forță intimă a tuturor lucrurilor.
Am privit în natură raporturile armonice,
care constituie frumusețea reală a lumii și în estetica lucrurilor am găsit
manifestarea glorioasă a cugetării supreme.Nici o poezie omenească nu mi-a
părut că s-ar putea compara cu adevărul naturii și Cuvântul veșnic mi-a vorbit
cu mai multă elocvență în cele mai modeste opere ale naturii decât omul în cele
mai pompoase poeme ale sale” (Camille
Flammarion, Dumnezeu în Natură, trad. Arhiereul Irineu
Mihălcescu-Târgovișteanu, Ed. Aurom, București-1997, p. 7)
Dacă, conaționalul său ateu August Comte, ponegrit
„părintele filosofiei pozitive”, a susținut în micimea sa rațională că: „știința
a exclus pe Dumnezeu din natură și l-a condus până la marginea ei, mulțumindu-i
de serviciile sale provizorii,” savantul Camille Flammarion i-a
înmânat Atotcreatorului sceptrul imperial asupra naturii, prin colosala
lucrare, Dumnezeu în Natură, demonstrând științific că „Dumnezeu
este în natură „forță vie și personală, cauza mișcărilor atomice, legea
fenomenelor, rânduitorul armoniei, tăria și susținătorul lumii”. „Pădurea
în veșmântul sacerdotal-verde e o înaltă Școală. O adevărată Academie a
spiritului!
Creștinul ortodox valah trebuie să fie într-o
desăvârșită simbioză cu Natura așa cum tot el trebuie să fie într-o deplină
comuniune cu Dumnezeu și cu Maica Cerului – Fecioara Maria. „Pădurea te
învață multe, te învață inteligența naturii și uneori chiar glumele ei
tainice... Trebuie să fii în rezonanță cu pădurea și cu ce e în ea. Eu am în
mine apă cu memoria mea” (Nicolae Onu, op. cit.).
Marele istoric-geograf get originar din Pont, Strabon
(63 î.Hr.-17 d.Hr.), în capodopera sa, Geografia, alcătuită din 17 cărți
ilustre, mărturisea despre Zamolxe – profetul, legiuitorul și tămăduitorul
dacilor, care locuia în peștera Muntelui Kogainon, la poalele căruia susura
unda cristalină a râului Kogaionon, că templul lui era doar peștera, precum mai
târziu cea a Sfântului Apostol Andrei-Ocrotitorul Daciei, iar străbunii
săi, „Dacii nu se rugau înaintea altarelor. Cultul lor era celebrat în
păduri, pe înălțimile munților, fără temple.” (Strabon, Geografia,
cartea a VII-a,c.f.Constantin Virgil Gheorghiu, Poporul
nemuritorilor, Ed. Sophia, București - 2014).
Sacerdoții Profetului Zamolxe purtau veșminte albe din
in, cu o croială impecabilă asemeni Esenienilor-traci, asemeni Mântuitorului
Hristos și celebrau cu admirație cultul trupului și al sufletului întru
apoteoza luminii.„Sănătatea și prospețimea trupului, grăia nemuritorul
Zamolxe, se menține prin exerciții și hrană curată, iar cea a
sufletului se îngrijește prin incantații care sunt rugăciuni și frumoase
discursuri!” (Hegel, Leqons sur la philosophie de
l-Histoire, Paris, 1946). Aceste incantații sacre caracterizează în
sacerdot și credincioșii săi frumosul și divinul: „aducând înțelepciunea
în suflete și, continuă Zamolxe, odată ce ea s-a format și
este acolo, este ușor de dat sănătate capului și restului trupului.” (Platon,
Charmide, I, V.)
Așadar, Omul pelasgo-traco-geto-dac trebuia să se
conformeze împărăției luminii. „Prescripția generală este, așadar,
puritatea spiritului și a trupului...” (Herodot, I,CXXXVI - CXXXVIII).
Din înțelepciunea Profetului Zamolxe picurau peste traco-dacii săi elixirile
vieții trupești și sufletești întru admirația Cerului și recunoștiința
pământului: „apărarea Cetății, Adevărului, ascultarea de preot, de
părinți, săparea unei fântâni, sădirea de pomi, ocrotirea naturii, a
vârstnicilor, cultul strămoșilor, curajul, libertatea, răbdarea,dreptatea,
jertfa” (Herodot,IV,XCV).
Înțeleptul sfânt Nicolae Velimirovici care, asemeni
tuturor sfinților a fost un iubitor de Natură, grăia plin de admirație: „Natura
întreagă se aseamănă unu pian mare, în care făpturile sânt, de fapt, clape.
Orice clapă ar atinge omul, poate auzi ecoul sufletului său.” (Sfântul
Nicolae Velimirovici, Gânduri despre Bine și Rău, trad. Ionuț/ Sladjana Gurgu,
Predania).
Traco-geto-dacii spuneau întotdeauna că oamenii la
care mintea stăpânește în chip desăvârșit peste gândire sunt inteligenți, poate
chiar înțelepți. Dar Dumnezeu a înzestrat toată Creația Sa cu inteligență.
Chiar și materia. Să nu uităm că la noi și numai la noi: „Pietrele
dacilor vorbesc!”
„Când ne uităm la inteligența
plantelor, reia Ucenicul lui Zamolxe..., Nicolae
Onu, ne dăm seama cel mai bine de ce nu ne ajută doar planta în sine,
ci și credința, rugăciunea, încrederea că puterea naturii ne vindecă...
Dumnezeu le-a pus acolo și le-a învățat să tămăduiască. Fiecare plantă știe
unde să se ducă... (are radarul ei de tămăduire n.a.) Sau cum
să nu aibă inteligență copacul? Vezi când se îngălbenesc și cad frunzele,
pentru că el a simțit că vine iarna, știe că dacă îngheață apa, el crapă și
moare, și atunci își lasă seva în jos, își oprește vegetația și îi dă drumul
din nou la primăvară. Cel mai inteligent copac de pe pământ din punctul acesta
de vedere este fagul, care așteaptă 18 zile de căldură consecutiv ca să
pornească în vegetație. ” (Nicolae Onu, op. cit.).
În pământul Gliei nostre - Dacia Mare, binecuvântat de
Zamolxe, de Dumnezeu, de Maica Domnului, de Mântuitorul Hristos, de Patriarhii,
Profeții și Sfinții noștri, în care au odrăslit lacrimile Mamelor, Fecioarelor,
Monahiilor, sfințit cu sângele cald al martirilor și pustnicilor, „Soarele
răsare în ochii de Țărână ai Vetrei străbune”. (Ierom. Ghelasie
Gheorghe, Moșul din Carpați - Căutarea Originilor, Colecția
Isihasm, 2000).
Tot ce a creat Bunul Dumnezeu - logosul în Creația
divină: om, munte, plantă, pom, floare, apă, iarbă, pasăre, animal, pământ,
cer, zi, noapte, stea, soare, lună, aur, argint, perlă, diamant, furnică,
albină, păianjen și toate celelalte aduc mulțumire,slujire, slăvire
Atotcreatorului prin: grai, semeție, aromă, fruct, mireasmă, undă, legănare,
viers, muget, odrăslire, lumina angelică, sărbătoare, inspirație, călăuzire,
surâs de luceafăr, plutire în ambrozia inimii, strălucire princiară și
clericală, prinos al frumuseții femeii, hărnicie și sârguință, miere și nectar,
harpă mirifică vibratoare...
Pădurea a crescut Bradul ca simbol al înălțimii și
neaplecării Marelui împărat Burebista, cutezătorului Decebal, cuceritorului
Mircea cel Mare, Leandrul Apostolului Andrei, Smochinul Sf. Ier. Nicolae,
Fagul, ca flamură a Sf. M. Mc. Gheorghe, i-a înlesnit marelui Țepeș Vodă
legiunea de țepi pentru „îndreptarea” vrăjmașilor lăuntrici și a dușmanilor din
afară, i-a dăruit lui Ștefan Vodă Stejarul din Borzești, le-a plămădit Gorunul
lui Horea și Zian Arsenie Boca, i-a conferit Arțarul Întregitorului Daciei – Mihai
Viteazul, i-a înflorit Salcâmul cu mireasma serafică pe drumul Calvarului –
Canalul Morții, altui poet nepereche Andrei Ciurunga și multor camarazi de-ai
săi, i-a mlădiat smerenia Salciei poetei mistice Maica Teodosia – Zorica Lațcu
și patriarhului Iubirii – Arsenie Papacioc, și evident i-a decernat un Codru de
argint cu Potirul de aur plin al geniului, Craiului liric și profetului Mihail
Eminescu.
Pădureaa dăruit cu prisosință din bunătatea sa
imperială material pentru Casă cu toate accesoriile ei, pentru școală cu toate
cele de trebuință, pentru lăcașuri sfinte cu toate împodobirile lor:
catapeteasmă, iconostas, toacă, cruce, amvon, Crucea ca apoteoză a martirilor,
Crucea Răstignirii lui Iisus – cea dătătoare de viață întru divina Sa Înviere.
Pădurea plămădește din trupul ei mare, regal și
tămăduitor toată materia primă necesară vieții omului de la naștere până la
plecare, pentru școală, biserică, spital, teatru, cinema, ateneu, stadion,
palat, muzeu, instrumente muzicale, articole sportive, iar pe întinsul ei covor
de catifea găsim hrană comestibilă, plante tămăduitoare și ciuperci
vindecătoare.
Pădurea e cel mai frumos poem al naturii în sânul
căreia își concertează rapsodia toate păsărelele măiastre și își află sălașul
multe dintre viețuitoare, fiind acoperământul sacru al Florei, Faunei, altar
schimnicelor, sihaștrilor, dar și refugiu pentru haiducii dreptății sociale.
Tradiția ne amintește că pământul Daciei Mari era de la un capăt la altul o
imensă pădure.
Povestea codrului
„Împărat slăvit e codrul,/ Neamuri mii îi
cresc sub poale,/ Toate înflorind din mila/ Codrului, Măriei-Sale.// Lună,
Soare și Luceferi/ El le poartă-n a lui herb,/ Împrejuru-i are dame/ Și curteni
din neamul Cerb.// Crainici, iepurii cei repezi/ Purtători îi sunt de vești,/
Filomele-i țin orchestrul/ Și izvoare spun povești.// Peste flori, ce cresc în
umbră,/ Lângă ape pe potici,/ Vezi bejenii de albine,/ Armii grele de
furnici...// Hai și noi la craiul, dragă,/ Și să fim din nou copii,/ Ca norocul
și iubirea/ Să ne pară jucării.// Mi-a părea cum că natura/ Toată mintea ei
și-a pus,/ Decât orișice păpușă/ Să te facă mai presus.
Amândoi vom merge-n lume/ Rătăciți și
singurei,/ Ne-om culca lângă izvorul/ Ce răsare sub un tei.// Adormi-vom,
troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi,/ Și prin somn auzi-vom bucium/ De la
stânele de oi.// Mai aproape, mai aproape/ Noi ne-om strânge piept la piept.../
O, auzi cum cheam-acuma/ Craiul sfatu-i înțelept!// Peste albele izvoare/ Luna
bate printre ramuri,/ Împrejuru-ne s-adună/ Ale Curții mândre neamuri:/ Caii
mării, albi ca spuma,/ Bouri nalți cu steme-n frunte,/ Cerbi cu coarne
rămuroase,/ Ciute sprintene de munte -// Și pe teiul nostru-ntreabă:/ Cine
suntem, stau la sfaturi,/ Iară gazda noastră zice,/ Dându-și ramurile-n
laturi:// - O, priviți-i cum visează/ Visul codrului de fagi!/ Amândoi ca-ntr-o
poveste/ Ei își sunt așa de dragi!” 1878,1 Martie
(Eminescu, Poezii, Editura pentru Literatură, 1965).
Nicolae Onu-Dica, susur limpede, năvalnic și
ademenitor, coborâtor din străbunii-panduri ai lui Tudor din Vladimiri, fratele
părintelui-profesor Constantin Onu, cu care am fost coleg un an de zile la
Academia Teologică Andrei Șaguna-Sibiu, a fost hărăzit de Măicuța Domnului -
Fecioara Maria, Ocrotitoarea Familiei creștine cu o admirabilă argeșeancă -
Mihaela, tămăduitoare în trup și spirit, pildă și armonie întru continuitatea
și dăinuirea dacoromânilor.
În Corola sufletelor lor pulsează continuu bunătatea,
balsamul tămăduirii, mireasma dăruirii, care le întețesc chipurile întru aura
frumosului, din care ei zugrăvesc tainic Icoana Patriei dragi. „Eu nu
cred că există pe lume ceva mai frumos decât România!” (Nicolae
Onu..., p.141). Nicolae Onu și-a întregit în lucrarea sa de căpătâi, „Plante
Tămăduitoare - Remedii naturale pentru cele mai întâlnite boli”, ființa
și persoana, chemarea și alegerea slujirii ucenicești a Tradiției străbune,
Profetului Zamolxe, Mântuitorului Hristos, Fecioarei Maria, sufletului
daco-român, cu prodigiosele sale cunoștințe privind farmacia și miracolul
Pădurii Gliei noastre care a odrăslit la Facere, ajungând la o înălțătoare
filosofie tămăduitoare atât de folos celui doritor întru refacerea, menținerea,
perfectarea sănătății trupului și înmiresmării sufletului religios.
Dimensiunea terapeutică a pogorârii harului lui
Dumnezeu este și în sânul Naturii nedespărțită de aspirația umană spre sănătate
fizică, psihică, spirituală, spre integritate și plenitudine, ca o izbăvire
simultană din suferință întru întregirea de sine sau desăvârșire în iubirea
creștină.
Căutările omului contemporan în domeniul
prevenirii și tratării bolilor își găsesc în Nicolae și Mihaela Onu, un răspuns
clar, cuprinzător, sigur și deosebit de actual, cu un accent deosebit pe o
abordare integrală a resorturilor bolilor și tulburărilor vieții – confirmată
de conștiința unui mare terapeut creștin ortodox, care a străbătut în lung și
în lat pădurea doldora de minuni.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)