Scrisoare pastorala nr,
367
https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2018/03/16/scrisoare-pastorala-foaie-periodica-gratuita-a-parohiei-malovat-mehedinti-anul-xviii-2018-nr-367-1-15-februarie/
LECTURĂ
PLĂCUTĂ
FOCUL MISTUITOR - Sfantul Paisie
Aghioritul
Când arunci
într-o soba hârtii, gunoaie, acestea ard. La fel si cu omul duhovnicesc, orice
i-ar arunca ispita, el arde, este „foc mistuitor”. Cugetele rusinoase nu se
lipesc de el, si dupa aceea si diavolul oboseste si pleaca.
Sfantul Paisie Aghioritul, Mica
filocalie, traducere de Parintele Victor Manolache, Ed. Egumenita, Galati,
2009, p. 132
SIMPLITATEA - Sfantul Ioan din
Kronstadt
Când te
rogi, cauta sa fii asemenea unui prunc care începe sa gângureasca, iar duhul
tau sa fie una cu cel al rugaciunii pe care o spui. Socoteste-te pe tine ca pe
un nimic, ia rugaciunea ca pe un dar al lui Dumnezeu. Renunta cu desavârsire la
cunostinta cea dupa trup, nu tine seama de ea, fiindca „semeteste” (1 Corinteni
8, 1), ne face sa ne îndoim, sa urzim himere, sa hulim. Daca în timp ce te
rogi, sau în alta vreme, vrajmasul îti tulbura sufletul cu gânduri ticaloase si
cu hula, nu deznadajdui, ci spune cu convingere în inima ta: „Pentru a ne
curati de aceste pacate si de altele asemenea lor a coborât pe pamânt Domnul
nostru Iisus Hristos; Mântuitorul a venit sa ne ajute sa ne izbavim de ele si
de toate pacatele pe noi, cei neputinciosi cu duhul”. Daca vei spune aceste
cuvinte cu credinta, ti se va linisti inima îndata. Domnul ti-o va curata. Nici
un pacat si nici o intentie de pacat nu trebuie sa duca la deznadejde; sa tinem
neclintita nadejdea în Mântuitorul. O, nemuritoare, parinteasca grija a lui Dumnezeu!
Cât de mareata este slujirea lui Dumnezeu, facut Om, catre noi pacatosii! Cu
nemarginita iubire de oameni ne sta în ajutor, ne curata si ne mântuieste.
Rusineaza-se puterea vrajmasului!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 230-231
BOGATIA PRIMAVERII - Sfantul
Inochentie al Odessei
Orisicât de
bogata si de împodobita ar fi natura în timpul primaverii, totusi sufletul
înnoit de harul dumnezeiesc este mult mai împodobit si mai bogat în florile
virtutilor – într-însul se gaseste si floarea cea alba a nevinovatiei si
curatiei inimii si floarea cea roza a binefacerii si dragostei catre aproapele
si floarea cea albastra a contemplatiei si întelepciunii duhovnicesti si
floarea cea galbena a înfrânarii si ostenelii.
Sfantul Inochentie al Odessei,
Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul
Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 44
GINGASIA BUNATATII - Sfantul Ioan din
Kronstadt
Omul înrait,
care se înversuneaza împotriva cuiva, este un om bolnav. Are nevoie sa i se
oblojeasca inima si nu cu altceva decât cu iubire; trebuie tratat cu grija, cu
vorbe de mângâiere si dragoste. Daca ura lui nu este adânc înradacinata, fiind
numai o izbucnire de moment, veti vedea cum gingasia si dragostea noastra îi
vor înmuia inima, îi vor topi gheata rautatii, binele va învinge raul. Pentru
ca binele sa învinga raul, crestinul trebuie sa fie întotdeauna bun si
întelept.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 107.
OSTASIA - Sfantul Tihon din Zadonsk
Când se
aduna o oaste în aceasta lume, atunci cei chemati la ostasie îsi lasa casele,
sotiile, copiii, rudele si averile lor. Vezi, asadar, crestine, ce fac oamenii
când intra în slujba unui împarat pamântesc? Sa stii cu adevarat ca asemenea
trebuie sa faca si crestinii care au intrat în slujirea Împaratului Ceresc. Si
lor li se porunceste a înfaptui acel cuvânt care i s-a dat drept porunca de la
Dumnezeu lui Avraam, Parintelui tuturor dreptilor: „Iesi din pamântul tau si
din neamul tau si din casa tatalui tau” (Facerea 12, 1). Vechiul Adam, din care
ne-am nascut si pe care îl purtam înlauntrul nostru, ne este tata; iubirea de
sine îi este trupului nostru o casa preaplacuta; patimile noastre, poftele
trupului, poftirea ochilor si trufia vietii ne sunt rude si averi. Pe toate
acestea trebuie sa le lepede crestinii, care prin Sfântul Botez au intrat în
oastea lui Hristos, Împaratul Ceresc: „sa lepede fostul lor fel de viata a
omului celui vechi” pentru totdeauna si „sa se dezbrace” de vechiul Adam
(Efeseni 4, 22; Coloseni 3, 9); „sa-si rastigneasca trupul împreuna cu patimile
si cu poftele” (Galateni 5, 24); sa-si paraseasca orgoliul, trufia, iubirea de
slava, de placeri trupesti si de argint, care îi sunt spre mângâierea trupului,
precum s-ar lepada de niste rude de-ale lui si în acest chip sa Îi slujeasca
Împaratului Hristos.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 89
GINGASIA BUNATATII - Sfantul Ioan din
Kronstadt
Omul înrait,
care se înversuneaza împotriva cuiva, este un om bolnav. Are nevoie sa i se
oblojeasca inima si nu cu altceva decât cu iubire; trebuie tratat cu grija, cu
vorbe de mângâiere si dragoste. Daca ura lui nu este adânc înradacinata, fiind
numai o izbucnire de moment, veti vedea cum gingasia si dragostea noastra îi
vor înmuia inima, îi vor topi gheata rautatii, binele va învinge raul. Pentru
ca binele sa învinga raul, crestinul trebuie sa fie întotdeauna bun si
întelept.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 107.
CIOBURILE OGLINZII - Sfantul Ioan din
Kronstadt
Ati observat
cum se multiplica chipul unui om în cioburile unei oglinzi sparte, sau cum se
reflecta într-un strop de apa, într-o picatura de roua, în pupila unui ochi?
Daca un asemenea fenomen este posibil si frecvent în natura, de ce n-am accepta
multimea de reproduceri în icoane ale aceluiasi chip, sa zicem al Domnului, al
Preacuratei Sale Maici, ale unor sfinti, asa cum vedem în oglinda, sau în
desene, carora sa le acordam cinstea cuvenita? Nu cumva, în acest mod, natura
însasi ne învata sa preluam de la ea unele lucruri care ar putea sluji evlaviei
noastre?
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 391
Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu