FERGHETE - BINELE UN BONS DE VIAȚĂ

BINELE UN BONS DE VIAȚĂ,

UN ECO-SĂNATOS,IISUS MAI IISUS,

TRAS IUBIRE-N MÂINE

~*~

Treaba de fiecare zi ni pâinea de zi cu zi, bonusu de toate zilele,

pâine de o ființă, conştiință în zborul cu aripile întinse către mâine,

Iisus mai Isus, mai presus, în binele ce iubire ni se cuvine,

izvor de mir şi pentru tine, dar şi pentu mine,

Pavel de România, fiu a lui Veronica şi Dragomir,

că o dragoste şi un dor ne provocă, invocă, izvor de mir

în chemarea de colț alb al străbunilor,

ca rost, măsură a lucurilor Dacia-Zamolxis-Flex

întru firesc natural de gintă să rânduiască disciplinând viața tuturor sorbind din potir,

lumina să nască lumină pentru lumină,

dându-ne primăvară a tuturor

în dreptul de luptă dreaptă, măsură a lucrurilor,

că soarta, zmăul, te întreabă încrezut:

-" Cu paloşu să ne tăiem ori în trântă, luptă dreaptă să ne luptăm ?"

şi tu drept din fire, candidând, care de care, la fericire, fiecare aparte, zi de zi,

ne-aveam dreptul de a candida iubire în dragoste şi dor, la curți de obârşie pentru a avea dreptul la înviere,

preț a evadării, Mesie a iubirii dezinteresat,

aur cenuşiu luminat şi strecurat

cum Dumnezeu fără obțiunea noastră ca pe un Martin Eden ne-a lasat

să ne însoțim la fericire, în sânul lui Avram cu propia costă-Adam, să ne însoțim şi înțolim, cu Eva nobil

şi sublim,

în drept de a fi "laudă" de zestre, prosperând, ca număr, cum nu-i neam altul sub soare

decât dreptul de a te naşte,

din apus fără a apune, a răsări Iisus mai Iisus, copiii chemați floricele pe câmpii,

națiunea fiindu-ne-n fericire, ca vorba să ne fie vorbă,

colombă, cu lăstar verde-n cioc, semn, că apele potopului s-au retras

şi-i iară şi iară duh de viață, de primăvară cu boreală astrală,

ca-n ziua luminei ditâi, zilei de început, vrere şi plăcere a lui Dumnezeu pentru tot ce o făcut,

ca toate cele pământeşti, lumeşti, cu binele

să fie, ca cele cereşti, îmulțindu-ne zilele,

ca-n cer şi pe pământ,

în mari speranțe şi frumusețe de tinerețe fără bătrânețe

cu viață simetrie, pace, în numele Tatălui,

Fiului

şi Sfântului Duh- o sfântă treime,

iubire la înălțime întru răsărit de lume cu pace şi pâine

trasă culme

să existe-n mâine,

să existe prin suprem în mine, în tine,

să existe artistic, stare de bine, de excelență, ca armonie, Mesie a iubirii, păcii,

în veşnicia omenirii cu miez de nucă şi de duminică

întru drept cristic dialectic, dinamic, de muncă şi cugetare adâncă,

de drept de a fi zi de zi de zi

laudator temporis acti felix, Zamolxis

de pe orizontală pe verticală,

în şcoala pământului maiastră prin şir nesfârşit de domnitori-voevozi,

a nației comori cu revărsări de zori dezvăluind prin flăcări nebanuite social-umane comori,

că Ană, Ană, logojană, zorii cu lumină plăcută lui Dumnezeu se revarsă,

cu viață în corabia vieții,

cum nu fu alta întru înviere mai bună şi mai frumoasă cu fluturi şi iarbă deasă, ca de mătasă,

cu viață

fără jale la noi în casă.

În mine pentru tine s-a născut supremul bine,

ca pacea să fie veşnică, o stare de bine care cu dărnicie, cool pe arca vieții,

în marele spectacol, că binele ni se cuvine,

ca o pâine pentru câinele care latră, ca să şi muşte

din aroma de struguri şi din culori de nelinişte,

pentru'ca acel copil care vine şi se naşte, să nu mai sufere, deşi ținta e durere,

că țara nu-i a noastră, ci a urmaşilor-urmaşilor noştri,

e miezul de pâine fierbinte,

țineți, că cele spuse de Ştefan-Vodă, e de ținut minte,

ca drumul magilor, măsura a lucrurilor,

în dragoste şi dor e după stea, e tot înainte inimă fierbinte.

Dumnezeu e mereu şi mereu întrupat în mine,

ca să dea primăvară a tuturor gândul cel bun de pace şi pâine,

gândul suprem de bine, starea de liturghie-n spice, liturghie de bine,

starea de ce ni se cuvine,

iubire de aproape şi de Dumnezeu trasă acoperământ şi adăpost,

folos luminos şi rost artist-altruist optimist, echo-sănătos, în mâine.

~*~

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE