Sub semnul credinţei şi al dragostei de ţară

Sub semnul credinţei şi al dragostei de ţară

Pavel Rătundeanu-Ferghete este aproape un autodidact, cel puţin în privinţa literaturii, originar din localitatea Sîmpetru-Almaşului, trăitor în prezent în satul Ciubăncuţa de pe raza comunei Recea-Cristur, judeţul Cluj. După ce a trudit şi ucenicit, vreme de decenii, pentru culegerea şi valorificarea folclorului literar transilvan, pe care l-a publicat deja în nu mai puţin de 7 volume (4 volume de colinde şi cîte un volum de balade, folclor pentru copii şi, respectiv, unul consacrat ritualului înmormîntării, acesta din urmă fiind publicat, anul trecut, sub auspiciile Centrului de Conservare şi Promovare a Culturii Populare Tradiţionale Cluj, s-a încumetat să publice şi propriile sale creaţii literare.

Încă din perioada studiilor liceale a publicat versuri proprii în revista „Mugurii Silvaniei”, iar ulterior în revistele „Astra dejeană”, „Eseu” şi „Impact”.

La aproape 65 de ani, Pavel Rătundeanu-Ferghete se încumetă să debuteze şi editorial ca poet. Recent, la editura „Contrafort” din Craiova, a apărut volumul „Iisus Hristos – dreptul la veşnicie”, volum prefaţat de cunoscutul critic literar Lucian Gruia.

Volumul de poezii al lui Pavel Rătundeanu-Ferghete nu este unul spectaculos sau şocant decît în măsura în care într-o perioadă a post-modernismului el propune cititorilor săi cîteva încercări lirice promiţătoare, inspirate fie de istoria naţională, de teme cu substrat religios, fie de spaţiul ambiental în care munceşte şi trăieşte. În spirit de deplină onestitate trebuie să avertizăm cititorul că din paginile acestui volum nu lipsesc unele formulări inspirate de creaţia populară, atît de cunoscută şi de dragă autorului. Pavel Rătundeanu-Ferghete se remarcă însă şi prin respectul pe care îl arată unor înaintaşi celebri, fie din domeniul literaturii, precum Eminescu, Blaga, Labiş, fie din cel al sculpturii, ilustrată de Constantin Brâncuşi. La astfel de poeme nu poţi să nu observi pe de-o parte admiraţia profundă şi sinceră arătată înaintaşilor săi, iar pe de altă parte cultura sa vastă şi diversă, neaşteptată pentru un om de condiţia sa.

La începutul acestui volum de versuri autorul aşează testamentul lui Avram Iancu, avertizîndu-şi în felul acesta cititorii, în mod indirect, de faptul că va consacra destul de multe din versurile sale nu numai ţinuturilor sale de baştină sau trăsăturilor de aleasă şi autentică nobleţe spirituală ale ţăranilor, în lumea cărora trăieşte zi de zi, ci şi respectului şi dragostei faţă de trecutul şi istoria neamului său, faţă de ţara sa. Cum era şi firesc, autorul rămîne ataşat şi faţă de valorile şi simbolurile credinţei creştine, de care este profund legat. Lectura acestui volum surprinde uneori prin unghiul abordării, dar şi prin valenţele estetice indiscutabile ale unora din versurile sale. Se pare că profunda sa cunoaştere a folclorului a fost benefică, oferindu-i nu o dată autorului teme pe care le tratează cu har şi talent, promiţînd satisfacţii estetice indiscutabile în viitoarele sale creaţii poetice.

Dr. Dan BRUDAŞCU

http://ziarulfaclia.ro/sub-semnul-credintei-si-al-dragostei-de-tara/