Melania Rusu Caragioiu - SCOLĂREI ȘI ȘCOLĂRIȚE DIN VREMEA BUNICILOR

 

SCOLĂREI ȘI ȘCOLĂRIȚE DIN VREMEA BUNICILOR;

De-a școala-Poezii

de Melania Rusu Caragioiu

 

ABECEDAR

Stolul de păsări pe câmpul cel alb,

Semnu-ntrebării – un vultur codalb,

Puncte şi virgule ca într-un plan,

Răsar din carte mulţimi, avan.

Aşteaptă zborul la primul semnal,

Spre cel ce învaţă dau buzna în val.

Din undă răsare cuvântul întreg:

Din „az“, „buche“, „vede“, cuvântul îl leg.

 

ABECEDARUL

Cartea în culori frumoase

Şi copertele lucioase

Cum se numeşte? Tu ştii?

Cartea dragă la copii?

Vezi, nu ştii! ABECEDAR!

De la a, b, c, d, iar

Pentru cifre altă carte,

Ce le-adună şi le-mparte ....

Noapte ..., visele plutesc;

Cărţile se odihnesc

Şi un cal în nori de spume

Plimbă literele-n lume.

Fiecare rând îţi spune

Toate basmele pe nume

Şi te poartă lin plutind

Pe-al citirii labirint.

 

AŢI GHICIT CINE SUNT EU?

Nu sunt tort, dar straturi am,

Nelipsită-s din ghiozdan,

M-a uitat cam de vreun an.

Mă dau jos, hop, ţupa, hop,

Nici un pic nu stau pe loc:

Cad jos, sar, sunt ghemotoc.

Tot ce-ai scris în faţa mea

Rad ca altul nimenea.

Am şi-o marcă, o panteră,

Ce sunt eu, ştii?

(radieră)

 

BURETELE DE ŞTERS TABLA

Ca un pandişpan pufos,

Gălbui-spongie-găunos,

Stă buretele la tablă.

Şoricelul se întreabă

- Ce mâncare e aceasta?

Chiţ!

Fără gust, fără saţ! Basta!

Bulgăre născut în mare

Cu scheletul nu prea tare,

Pescuit din fund de val:

Animal ... cam ireal! ...

Când Ion era Ioniţă,

Scria întâi pe tăbliţă,

Neagră-gresie-tăciune,

Cu grif alb! Nu vă pot spune ...

Cine-o ştergea-n şiruri mici?

Tot buretele de-aici!

 

CAIETUL

O pasăre albă, cu aripi de file,

Cuminte stă-n bancă alături de bile,

Închide în scoarţe imagini de basme

Şi cifre ciudate cu ochi de fantasme

Şi micul, plăpândul, acel alfabet

Cu dungi tremurate şi pasul încet.

Vorbeşte caietul în numele meu,

Când mâna mă doare, el scrie: mi-e greu!

Prieten de trudă, tu, fratele mare,

Mă duci tu de mână pe-a şcolii cărare.

Petale de floare cu vesel surâs,

Oglindă senină-a întâiului scris.

 

CĂLIMARA

Ca o lebădă albastră,

Călimara lin pluteşte-n

Albul dantelat pe masă.

Gânditoare, din fereastră,

Lecţia se-nalţă, creşte:

Scade liniştea din casă ...

Încântată călimara se dilată de ştiinţă

În compunerea ei, Mara,

Tot presară-n praf silinţă.

 

CREIONUL

Un beţişor de salcie, uşor –

Baghetă magică de dirijor,

Creionul meu alunecă cu spor.

El ştie tot cu simţu-i iscusit;

Nici nu-l întreb: a scris şi s-a oprit.

Are aripi ce-l poartă sus de tot,

Ca pe colibri. Să îl ţin nu pot.

Din firul de grafit lung cât un drum,

Imagini lasă-n zborul lui de fum ...

 

GHIOZDANUL MEU

În ghiozdanul din carton lipit,

Cu fermoare, plăci şi ţinte-nit

S-au adunat, ca-ntr-o poveste, toate:

Noi rechizite, jucării uitate...

Cărţi colorate şi caiete mari,

Castane, nasturi, cum micii şcolari

Mai duc în clasă amintiri cu ei.

Ghiozdanul mândru, ca o casă mare,

Merge chiar singur, dar nu pe picioare,

Fudul grozav în curelele noi,

Cu catarame şi pitici, vreo doi.

Chiar dacă merg la şcoală cu bunica

O rog să nu m-ajute cu nimica;

Ghiozdanul e uşor, chiar dacă-i plin;

Zboară pe drum, eu îl susţin puţin.

Învăluit în basm şi poezie,

Îmi cântă-ntr-una sigur, numai mie;

Pe drum îmi spune poezia să n-o uit,

Numărătoarea-mi numără mai mult

Decât am învăţat la lecţie azi,

La aritmetică să n-am necaz.

Dacă închid un ochi şi mă gândesc,

Ghiozdanul are aripi ce plutesc;

Mă saltă şi pe mine-n drum spre şcoală,

Uşor ca funigeii de beteală.

 

PIXUL

Forme pline de migală,

Fuziforme din croială,

Îmbrăcate diferit,

Scriu cu pastă ... şi atât.

Lumea lor de bucurie

Stă în multă fantezie,

Ce îmbracă supla mină

De la forma de maşină

Până la ghiduşa Woody

Sau la maimuţica Trudy.

Am azi un pix năzdrăvan:

Are capul de motan,

Dar nu-mi amintesc să ştiu

Vreun motan portocaliu !

 

PENARUL

Un cal năzdrăvan, de lemn,

Sub steluţă poartă semn:

Broasca mică şi cheiţa;

Este scrin? Este lădiţa

Minunată din poveste?

O deschizi şi în ea este

Tot ce ţi-ai dorit vreodată,

Ca-ntr-o clipă fermecată:

Un stilou mic, nou-nouţ,

Cum a primit şi Codruţ,

Un pix roşu, lucitor,

Radieră-bicolor,

Iar creioane colorate,

Cred că şase sunt de toate,

Ca un curcubeu din flori ...

Am pentru desen culori ! ...

Cel de-al şaptelea creion

Este negru. Lui Ion

I le împrumut pe toate, dar ...

Să mi le dea curate!

Noaptea dragul meu penar

Se ascunde în sertar.

Nu mă pot gândi la el

Fără să-l deschid niţel...

 

PLÂNSUL RADIEREI

Toată seara-am desenat

Case, străzi şi un palat.

Prin amurgul diafan

Greierii cântau sopran,

Apoi stele-au coborât

Treptele de la zenit,

Lipindu-şi ochiul de geam,

Ciocnind razele de ram.

Tot privind la ce vă spun,

Aud un uşor dum-dum!

Cine sare pe sub masă?

Roză-n haina-i de mătase?

Radiera mea pătrată

Cu petale parfumată,

Înfundată în covor,

Sare-ntr-una fără spor,

Cu picioare de chibrit;

Aud glasul ei scâncit:

„Nu mai vreau să şterg atât!“

 

PREŞCOLAR

În odaie e căldură,

Focul pâlpâie mocnit,

În tic-tac-ul dulce-al serii,

Ceasul bate ostenit.

Basmul despre Făt-Frumos

Bunicuţa-ncet citeşte,

Nepoţelu’-atent ascultă

Şi profund în basm trăieşte.

Basmul lin se desfăşoară

De pe ghemul fermecat,

Nepoţelul ochi mari face:

- Cum peste nori a zburat?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

- Bunicuţo, unde-i zmeul?

Cât e paloşul de tare?

Pân’ la glezne îl îngroapă

Făt-Frumos pe zmeul mare?

Vreau să văd acum în carte,

Tot ce tu mi-ai povestit!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59

- Unde a zburat povestea,

Ce atâta m-a vrăjit?

Văd doar semne negre-n carte,

Semne mici şi semne mari ...

Înţeleg! Tu vezi povestea,

Fiindcă tu porţi ochelari!

 

STILOUL

Buzunarul garnisit

Cu stiloul aurit,

Străluceşte prin palton,

Ca o pată de neon.

Lucios, o minunăţie,

În carcasa-i limonie.

Micul meu stilou robot

Scrie singur-singur tot.

Eu gândesc şi pentru el,

Dar nu îl conduc defel.

Are însă-un obicei:

Lasă pete, când nu vrei;

Mai ieri pe faţa de masă,

Azi pe şorţul de mătasă.

Să-l educ niţel, de pot!

Nu-i perfect? Deci, nu-i robot!

 

UNIFORMA

Stă pe umeraş în hol,

Când dulapul nu e gol,

Haina mea cea mai de preţ:

Sunt şcolar şi sunt semeţ!

Uniforma stă călcată,

Curăţată, periată.

N-are niciun fir de praf ...,

Iar pete de la pilaf

Nu găseşti nici pe şervet ...

Să-ţi spun marele secret:

Sunt pedant şi ordonat;

Ce nu ştiu? Am învăţat!

 

~*~

MELANIA RUSU CARAGIOIU

 

 

 

 

Scurtă prezentare

Inginer, publicistă, scriitoare, poetă. Liga Scriitorilor România, Asociația ASRAN-Canada. Bibliotecar atestat, lucrând la fond documentar BJT - Timișoara, 1974 - 1988.  După pensionare m-am înscris Universitatea Mioc - Timișoara, cursuri pentru vârsta a treia întrerupând după doi ani spre a pleca în Canada. În Canada printr-o bogată activitate dețin mai multe funcții onorifice: Vicepreședintă ASRAN, Vicepreședintă Cenaclul epigramiștilor - Montreal. Redactor șef STARPRESS - Canada. Ambasador Revirimentul ,,Limba  Română” numit de reviste și de unii scriitori, între care Corneliu Leu, Ligya Diaconescu. Membru fondator, Cenaclul francez ,,Anneau poétique” Montreal - Canada, Autoare a 21 cărți. Posesoare a numeroase diplome, premii naționale și internaționale. Prezentă în interviuri, dicționare, enciclppedii, atestări. Redactor din diaspora a patru reviste din România și una din Serbia. Protagonistă film documentar Universitatea UQAM, Montreal, pentru merite de benevolat. Am jucat și în Filmul ,,The Head in the clouds”, film american în secvențele din Canada, în două roluri , Statuia și Menajera. Sunt prezentă în Fișier pentru merite deosebite la ,,Muzeul emigrației”-Halifax - Canada... Pentrucă nu am putut fi omagiată ca ,,FIU AL SATULUI” - Ilteu, din motive de arondare Ilteu la Comuna Petriș - Arad, în anul 1976, la douăzeci de  ani de la absolvirea Facultății, viața mi-a oferit Dipoloma de cetățean de onoare al Stațiunii balnerae, Băile Herculane.