Codul Bibliei
"Iar tu Daniele, ţine ascunse
cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul lumii."
Daniel, 12:4.
Cercetările unor oameni de ştiinţă au
confirmat, în ultimii ani, o ipoteză (de altfel mai veche, dar nedemonstrată)
care susţinea că în Biblie există inclus, alături de informaţiile spirituale
evidente şi un anumit cod secret care poate dezvălui evenimente care au avut
loc cu mii de ani după ce a fost scrisă Biblia.
Codul biblic
a fost descoperit în versiunea originală a Bibliei, în limba ebraică, în
Vechiul Testament.
Cel care a
descoperit codul biblic este Dr. Eliyahu Rips, care este la ora actuală unul
din cei mai mari experţi din lume în teoria grupurilor, un domeniu al
matematicii care stă labaza fizicii cuantice.
Eliyahu Rips este un om modest. El
are, mai mereu, tendinţa de a acorda altora meritul pentru propriile sale
realizări,astfel încât la prima vedere nimeni nu ar bănui că de fapt el este un
matematician de renume mondial. Majoritatea ziariştilor care l-au văzut au fost
tentaţi să susţină că descoperirile sale nu au nimic de luat în seamă.
Descoperirea lui Rips a fost însă confirmată de matematicieni de renume de la
Harvard, Yale şi Universitatea Ebraică.
Acest cod a
fost verificat, de asemenea, şi de un specialist în cifruri şi coduri de la
Ministerul Apărării al SUA şi a mai trecut cu succes trei expertize efectuate
de specialişti la care a făcut apel o importantă revistă de matematică din SUA.
Teoria legată de codul biblic a
devenit mai cunoscută în mass-media şi a fost luată mai în serios, abia după
un tragic eveniment prezis cu ajutorul
codului şi care, datorită faptului că nu a fost luat în seamă de persoana
direct vizată, s-a adeverit mai apoi, din păcate.
Iată
derularea evenimentelor: la 1 septembrie 1994,ziaristul american Michael
Drosnin a plecat la Ierusalim pentru a-i înmâna lui Ytzhak Rabin următoarea
scrisoare:
"Un matematician israelian a
descoperit în Biblie un cod secret care pare să dezvăluie amănunte ale unor
evenimente care au avut şi au loc la sute şi mii de ani după ce a fost scrisă
Biblia.
Motivul
pentru care vă aduc la cunoştinţă acest fapt este acela că singura dată când
numele dumneavoastră complet, Ytzhak Rabin, apare în Biblie, el este
intersectat de expresia "criminal va asasina". Faptul n-ar trebui
tratat cu indiferenţă, deoarece atât asasinarea lui Anwar el-Sadat, cât şi
atentatele cărora le-au căzut victime John şi Robert Kennedy sunt, de asemenea,
codificate în Biblie.
Cred că sunteţi într-un real pericol,
dar acest pericol poate fi evitat."
La 4 noiembrie 1995, a venit cumplita
adeverire: un glonţ în spate, tras lui Yitzak Rabin, de către un om care se
credea investit cu o misiune divină. Aceasta era o crimă codificată în Biblie
acum peste 2000 de ani.
Acelaşi ziarist - Michael Drosnin - a
mai urmărit să-l avertizeze pe şeful Cartierului General al Serviciului de
Contrainformaţii al Israelului despre războiul din Golf şi de intenţia
Irak-ului de a lansa rachete asupra Tel-Aviv-ului. Rips îi arătase ziaristului
o secvenţă din codul biblic unde cuvintele "Hussein",
"Scud" şi "rachetă rusească" apăreau codificate împreună.
De asemenea
"Hussein a ales o zi" era o expresie
ce apărea în acea secvenţă. Aprofundând căutările în acest sens, Rips a
găsit în cod "foc în 3 Şevat" - dată din calendarul ebraic ce
corespundea zilei de 18 ianuarie
1991. Aceasta a şi fost ziua în care Irak-ul a lansat prima rachetă Scud
împotriva Israelului confirmând datele oferite de cod. La întrebarea lui
Drosnin "Cine poate şti cu 3000 de ani înainte că va fi un război în Golf,
ca să nu mai vorbim de lansarea unei rachete împotriva Israelului pe 18
ianuarie?", Rips a răspuns foarte tranşant: "Dumnezeu!".
După aceste evenimente prezise de cod
şi mai apoi adeverite, Michael Drosnin declara următoarele: "În mod cât se
poate de limpede, codul nu este la fel ca profeţiile lui Nostradamus, nu este
ceva de genul "o stea se va arăta pe cer de la Răsărit şi un mare rege va
cădea" cuvinte ce pot fi interpretate ulterior, astfel încât să corespundă
oricărui eveniment care se petrece în realitate. Nu, aici este vorba de detalii
la fel de precise ca acelea din ştirile transmise de CNN, toate acestea fiind
descoperite înainte ca evenimentul să se producă."
Teoria lui Rips despre codul biblic
consideră Biblia ca o gigantică grilă de cuvinte încrucişate. Pentru a găsi
codul, Rips a eliminat toate spaţiile dintre cuvinte şi a transformat întrega
Biblie originală într-un şir continuu de litere, cuprinzând 304.805 caractere.
Informaţiile sunt obţinute prin selectarea a fiecărei a N-a literă, unde N are
o valoare precisă şi corespunzător aleasă - de exemplu: 4,5,12,18,etc. Un
exemplu foarte simplu ar fi următorul: avem propoziţia "Cum să obţii
date.", pe care o compactăm şi ea devine "cum să obţii date" din
care vom selecta, începând cu prima, fiecare a cincea literă: "cum să
obţiidate" şi rezultă astfel cuvântul "cod".
Cu ajutorul unui calculator, sunt
căutate în această matrice formată de textul biblic adus în forma descrisă mai
sus, cuvinte şi fraze ascunse de codurile de intervale. Se începe de la prima
literă a Bibliei şi se caută pentru fiecare secvenţă de intervale posibilă
cuvintele pe care noi le solicităm, care sunt descifrate cu intervale de una,
două, trei litere, ş.a.m.d. până la câteva mii. Apoi se repetă aceeaşi operaţie
de căutare începând de la cea de-a doua literă şi continuând astfel până la
ultima literă a Bibliei. După ce găseşte cuvântul-cheie, calculatorul începe să
caute informaţii asociate aflate cât mai aproape de acesta. Astfel, de exemplu,
unde a fost găsit numele Rabin, se aflau alături şi alte date: Amir (care s-a
dovedit ulterior a fi chiar numele asasinului), Tel Aviv, anul ebraic 5756 care
începea în septembrie 1995, toate aceste
informaţii reale fiind codificate în acelaşi pasaj.
Primul indiciu modern al codificării
Bibliei a fost găsit, cu peste cincizeci de ani în urmă, de către H. M. D.
Weissmandel, un rabin din Praga. Acesta observase că, dacă sărea cincizeci de
litere, şi apoi alte cincizeci şi apoi alte cincizeci, găsea cuvântul
"Tora", înscris la începutul "Genezei". De asemenea , observase
că aceeaşi secvenţă de intervale ortografia din nou cuvântul "Tora"
în "Ieşirea", "Numerii" şi "Deuteronom".
Weissmandel nu a dat niciodată această descoperire publicităţii. Discipolii săi
au publicat însă, ulterior, o carte cu tiraj limitat "Torat Hemed",
în 1958, în care se făcea pe scurt referire la cercetările rabinului
Weissmandel în legătură cucodul, pe care acesta le efectuase în perioada
premergătoare celui de-al doilea război mondial. Unul dintre aceşti discipoli,
rabinul Azriel Tauber, a relatat că în acei ani, dinaintea apariţiei
calculatoarelor, Weissmandel transcrisese întregul text al Torei pe fişe
cuprinzând câte 100 de litere, dispuse pe 10 rânduri de câte 10 litere, şi apoi
căutase cuvinte ortografiate cu litere
aflate la intervale echidistante.
Primul savant modern, omul care a
înţeles mecanica sistemului nostru solar şi a descoperit forţa gravitaţiei, Sir
Isaac Newton, era şi el încredinţat de faptul că în Biblie există un cod secret
care dezvăluie viitorul. Newton a învăţat ebraica şi a urmărit aproape jumătate
din viaţă să descopere acest cod. Isaac Newton considera acest cod mult mai
important decât legea atracţieiuniversale.
J. M. Keynes, biograful lui Newton,
susţine că acest cod biblic a fost o obsesie pentru marele savant. Când Keynes
a văzut documentele lui Newton a avut un şoc: cea mai mare parte a lucrărilor
lui Newton nu se refereau aşa cum se aştepta el, la matematică sau la
astronomie ci la teologie esoterică. Acele scrieri dezvăluiau faptul că marele
fizician era încredinţat că în Biblie era ascunsă o profeţie a istoriei
omenirii. Newton avea certitudinea că Biblia, de fapt chiar întregul univers,
era o criptogramă alcătuită de Dumnezeu, pe care el voia să o descifreze.
Newton nu a reuşit însă să descopere
acest cod. Munca sa nu a dat nici un rezultat, oricare au fost formulele
matematice aplicate. Descoperirea care i-a scăpat lui Newton a fost făcută de
Eliyahu Rips, pentru că matematicianul israelian dispunea de un instrument
esenţial pe care Newton nu-l avea: un calculator. Se pare că textul ascuns al Bibliei a
fost codificat cu un fel de
"zăvor" temporizat, care nu a putut fi deschis până la descoperirea
calculatorului.
Cu tot scepticismul unor
matematicieni, nimeni nu a putut găsi vreo eroare în demonstraţia matematică.
Nimeni nu a putut să infirme cu argumente solide faptul uluitor că Biblia era
codificată şi că dezvăluia evenimente care ulterior s-au petrecut după
descrierea ei.
Unii oameni de ştiinţă, mai convenţionalişti,
nu au acceptat codul. Un astfel de exemplu a fost cel al lui Avraham Hasofer,
care a atacat codul biblic înainte ca Rips să fi publicat demonstraţia
matematică. Hasofer a argumentat că este posibil ca anumite tipuri de
configuraţii să existe în orice ansambluri mari de date.
La atacul lui Hasofer, Rips a
replicat că este posibil ca, de exemplu, să găseşti într-un ansamblu de date
suficient de mare numele lui Saddam Hussein. Dar este aproape imposibil să
găseşti termenii "Scud", "rachetă rusească" precum şi data
declanşării războiului, în acelaşi loc, dezvăluite într-un mod anticipat.
Nimeni nu poate înţelege încă, modul
în care a fost creat codul. Toţi oamenii de ştiinţă care au constatat
realitatea codului biblic, sunt de acord cu faptul că nici cele mai rapide
calculatoare de care dispunem în ziua de astăzi şi nici toate computerele de pe
pământ lucrând împreună n-ar fi putut să codifice Biblia, aşa cum a fost ea
codificată acum trei mii de ani în urmă. Rips declara că:"Este vorba de o
minte care depăşeşte cu mult orice imaginaţie a noastră. Informaţia inclusă în
cod este probabil infinită."
Nimeni nu ştie dacă, nu cumva,
fiecare dintre noi, cu tot trecutul şi viitorul său, figurează în vreun cod de
nivel superior şi încă necunoscut al Bibliei şi dacă aceasta nu este
într-adevăr o "Carte a Vieţii". Toţi marii conducători ai lumii din
timpul celui de-al doilea război mondial - Roosvelt, Churchill, Stalin, Hitler
- sunt menţionaţi în cod. America, "revoluţie" şi anul 1776 apar la
un loc. Napoleon este codificat alături de Franţa dar şi de Waterloo şi Elba.
"Când am folosit un calculator,
am dat lovitura", relatează Rips. El a povestit că a găsit mult mai multe
cuvinte codificate decât prevedea domeniul statisticii în virtutea
"legiilor hazardului", iar atunci a fost cel mai fericit moment din
viaţa sa.
Rips a elaborat un model matematic complex
care, atunci când a fost implementat pe un program de calculator, a confirmat
faptul că Vechiul Testament este, într-adevăr, codificat. Rips s-a împotmolit
însă în drumul spre "victoria finală", care trebuia să fie o metodă
simplă şi elegantă de a dovedi realitatea codificării Bibliei. Pentru a reuşi,
a fost ajutat de fizicianul israelian Doron Witzum, care a completat modelul
matematic.
În rezumatul de pe pagina de
deschidere a referatului asupra experimentului lor iniţial, intitulat
"Secvenţe de litere echidistante în Geneză" se menţiona:
"Analiza indică faptul că în textul "Genezei" sunt intercalate
informaţii ascunse sub forma unor secvenţe de litere echidistante. Rezultatul
este semnificativ în proporţie de 99,998%". Rips şi colegii lui căutaseră
numele a 32 de mari învăţaţi, înţelepţi, din epoca biblică până în vremurile
moderne, pentru a determina dacă numele şi datele calendaristice ale naşterii
şi morţii lor erau codificate în prima carte a Bibliei. Pe de altă parte,
căutaseră aceleaşi nume şi date şi în traducerea ebraică a romanului
"Război şi pace", al lui Tolstoi, precum şi în alte două texte
originale ebraice. În Biblie, numele şi datele erau codate laolaltă, pe când în
"Război şi pace" şi în celelalte două cărţi, nu.
Probabilitatea
ca informaţiile codificate să apară datorită unor coincidenţe accidentale s-a
dovedit, în cele din urmă, a fi de 1 la 10 milioane. În cadrul experimentului
său final, Rips a luat cele 32 de nume şi 64 de date şi le-a amestecat în 10
milioane de combinaţii diferite, astfel încât 9 999 999 dintre ele să nu
corespundă şi doar osingură combinaţie să fie corectă. Apoi a efectuat o
verificare pe calculator, pentru a vedea care dintre cele 10 milioane de
combinaţii dădea cel mai bun rezultat şi a constatat că numai în Biblie numele
şi datele corecte apăreau împreună. "Nici una dintre combinaţiile
aleatorii nu era corectă. Rezultatele erau 0 contra 9 999 999 sau, altfel spus,
1 la 10 milioane."
Astfel de experimente, cum este cel
descris anterior au mai fost realizate folosind şi alte opere literare cum ar
fi "Crimă şi pedeapsă", de Dostoievski, un text ce cuprinde 304.805
litere, fiind deci comparabil cu şirul de litere din Biblie. Aici numele Yitzac
Rabin nu apărea deloc, în nici o secvenţă de intervale. Alte nume codificate în
Biblie, cum ar fi Shakespeare sau Kennedy apăreau şi aici. Cu toate acestea, în
timp ce în Biblie cuvintele ce apăreau după numele lui Kennedy erau "va
muri", iar oraşul Dallas era codificat în acelaşi pasaj, în "Crimă şi
pedeapsă" nu apărea nici un fel de asociaţie logică. La fel,
"Shakespeare" apărea o singură dată în romanul lui Dostoievski, dar
nicidecum asociat cu numele unor opere ale sale cum apare acesta în Biblie.
"Distincţia
dintre prezent, trecut şi viitor este doar o iluzie, oricât ar fi de
persistentă." Albert Einstein, 1955 codificări şi în alte scrieri l-au
ajutat pe Rips să-şi susţină teoria, şi să concluzioneze: "Fireşte că dacă
s-ar căuta suficiente exemple într-o altă carte, s-ar găsi până la urmă unele
cuvinte asociate logic sau apărând la un loc. Dar numai în Biblie apar
informaţii asociate în mod constant şi coerent. Nimeni nu a descoperit nimic
asemănător în nici o altă carte, în nici o traducere şi în nici un alt text
ebraic original, cu excepţia Bibliei."
Un criptograf veteran de la strict
secreta National Security Agency din SUA, Harold Gans era sigur că putea dovedi
falsitatea demonstraţiei realizată de Rips pentru codul biblic. Gans a realizat
propriul său program de calculator şi a refăcut căutările făcute de Rips în
codul biblic, în legătură cu datele despre cele 32 de personalităţi care
apăreau codificate în Biblie. Spre marea uimire a lui Gans, informaţiile
existau: datele la care se născuseră şi muriseră acele personalităţi, erau
codificate în Biblie împreună cu numele lor. Lui Gans nu i-a venit să creadă,
dar tot mai era convins că nu există nici un cod în Biblie. Astfel, el a
hotărât să caute şi alte informaţii în legătură cu cele 32 de personalităţi
care apăreau codificate în Biblie, în speranţa că va găsi ceva cu care să dea la iveală falsul din experimentul lui
Rips, eventual chiar şarlatania matematicianului israelian. Gans a pornit de la
ipoteza că, dacă există un cod adevărat, atunci el ar trebui să conţină şi
informaţii exacte despre localităţile unde s-au născut cele 32 de persoane
codificate. După aproximativ 400 de ore de căutări, Gans a verificat
concordanţa celor 32 de nume cu localităţile lor natale. În plus, Gans a mai
realizat o căutare asemănătoare pentru
alte 34 de personalităţi cunoscute, pentru care a verificat concordanţa
nume-loc de naştere, iar
rezultatul a fost exact. Concluzia lui Gans a fost că în Biblie sunt codificate
informaţii despre trecut şi viitor într-un mod care exclude din punct de vedere
matematic, orice coincidenţă, iar acest gen de informaţii nu se găsesc în nici
un alt text. După spusele lui Gans, experimentele pe care le-a realizat în
legătură cu codul Bibliei l-au transformat dintr-un ateu convins într-o peroană
profund religioasă.
Rips şi Wiztum au prezentat articolul
lor uneia dintre cele mai importante reviste americane de matematică,
"Statistical Science". Mai mulţi matematicieni care lucrau pentru
acea revistă au verificat demonstraţia matematică ce susţine existenţa codului.
Teoria codului Bibliei a trecut cu succes şi toate aceste teste, fiind astfel
acceptată de "Statistical Science".
În continuare vă prezentăm unele
exemple de personalităţi marcante ce apar codificate în Biblie, precum şi
menţiunile despre acestea pe care le oferă codul. Homer apare codificat ca
fiind "poet grec"; Shakespeare apare codificat ca "reprezentant
pe scenă", alături fiind codificate şi unele opere a lui:
"Hamlet" şi "Macbeth". Şi Beethoven şi Bach apar codificaţi
în Biblie, pentru fiecare apărând menţiunea "compozitor german".
Mozart apare şi el în cod alături de cuvintele "compozitor" şi
"muzică", iar Rembrant este codificat "pictor olandez".
Fiecare progres al tehnologiei
moderne a fost înregistrat în codul biblic. Fraţii Wright apar codificaţi
alături de cuvântul "avion", Edison este codificat cu
"electricitate" şi "bec electric", iar Marconi este
codificat cu "radio". Newton apare codificat cu
"gravitaţie". După cum am menţionat anterior, Newton intuia existenţa
unui cod ascuns în Biblie, pe care însă nu l-a aflat; codul însă,
"ştia" de Newton, deoarece, în codul biblic, alături de expresia
"codul Bibliei" apare şi numele lui Newton.
Einstein apare codificat în Biblie
doar o singură dată.
Enunţul
"s-a prezis o persoană cu mintea ageră" apare în acelaşi loc.
Cuvântul "ştiinţă", peste care se suprapune expresia "o nouă şi
excelentă înţelegere" intersectează numele savantului. Şi chiar deasupra
lui "Einstein", textul ascuns menţionează "el a răsturnat realitatea
prezentă". Teoria relativităţii, principala descoperire a lui Einstein,
este de asemenea codificată. Este posibil ca şi teoria "câmpului
unificat" să fie codificată în Biblie. Împreună cu numele lui Einstein, în
matricea în care figurează unica lui
menţiune, împreună cu teoria relativităţii, codul oferă şi indiciul
"adăugaţi o a cincea parte", lucru pe care l-a urmărit şi Einstein în
studiile sale despre "a cincea forţă".
În iulie 1994, lumea a asistat la cea
mai mare explozie observată în sistemul nostru solar. O cometă a supus planeta
Jupiter unui bombardament echivalent cu forţa a peste un miliard de megatone
generând globuri incandescente de mărimea Pământului. Coliziunea cometei cu
Jupiter este codificată de două ori în Biblie, o dată în Geneza şi o dată în
Isaia. Cometa "Shoemaker - Levy", apare de ambele dăţi cu numele
complet - numele astronomilor care au descoperit-o în 1993, iar impactul cu
Jupiter este codificat aproape ca o reprezentare grafică. În codul Bibliei, numele
cometei şi numele planetei Jupiter se intersectează de două ori, iar data
impactului era menţionată anticipat: 16 iulie. Astfel, evenimentul pe care
astronomii fuseseră în măsură să-l prevadă doar cu câteva luni înainte de a se
produce, a fost prezis în codul Bibliei cu 3000 de ani înainte de a avea loc.
Despre ocuparea Tibetului de către
chinezi, în codul biblic apare "Şi i-a pus sub pază în temniţă",
expresie care intersecteză cuvântul "Tibet".
Marea criză economică prin care a
trecut SUA, în 1929, este codificată împreună cu prăbuşirea pieţei bursiere.
"Colaps economic" şi "criză" apar laolaltă în Biblie,
alături de cuvântul "acţiuni". Anul în care s-a declanşat criza, 1929
- adică 5690 în calendarul ebraic - este codat în acelaşi pasaj. Un alt
eveniment bulversant petrecut pe scena politică a Statelor Unite, căderea lui
Richard Nixon în urma afacerii Watergate, este de asemenea codificat în Biblie.
"Watergate" apare împreună cu "Nixon" şi cu anul în care
acesta a fost silit să demisioneze - 1974. În pasajul în care a fost codat
"Watergate", textul codat al Bibliei formează o întrebare: "Cine
este el? Preşedinte, dar a fost alungat."
De asemenea, cu şase luni înaintea
alegerilor pentru preşedinţia SUA din 1992, codul a dezvăluit alegerea lui
Clinton. Alături de "Clinton" apărea viitorul său titlu:
preşedinte".
Aselenizarea primei nave pământene pe
Lună este codificată şi ea în Biblie. "Om pe lună" apare în cod
împreună cu "navă spaţială" şi "Apollo 11". Până şi data la
care Neil Amstrong a făcut primul pas pe Lună - 20 iulie 1969 - se regăseşte în
Biblie. Cuvintele lui Amstrong: "Un pas mic pentru om, un salt uriaş
pentru omenire" îşi găsesc şi ele ecoul în codul biblic: în pasajul unde
apare data aselenizării, "Luna" este intersectată de expresia
"Realizat de omenire, realizat de om".
Cu acest gen de exemple am mai putea
continua, însă cele oferite până acum sunt suficiente pentru a demonstra
realitatea codului. Ar mai fi totuşi interesant să aflaţi rezultatele unor
căutări în codul Bibliei ce au avut drept scop aflarea mai multor informaţii
despre România. Astfel au fost găsite informaţii impresionante despre ţara
noastră, chiar dacă nu s-a folosit un program foarte performant de căutare în
codul biblic. Textele biblice pe care noi le-am avut la dispoziţie pentru
căutare au fost următoarele:
-
textul original în ebraică al Genezei, aşa cum apare el în cea mai
cunoscută ediţie a Bibliei - "Biblia de la Ierusalim";
- o traducere în greceşte a Noului
Testament, recunoscută ca fiind foarte valoroasă;
- cea mai veche şi mai importantă
traducere în engleză a textului Noului Testament, ce aparţine versiunii
cunoscute sub numele "King James Version", publicată în 1611.
Chiar dacă cele mai numeroase şi autentice
informaţii pot fi găsite apelând în special la textul original al Bibliei, cel
în ebraică, datorită încărcăturii spirituale excepţionale pe care o are textul
biblic, anumite date se pot afla chiar în cazul în care apelăm la unele traduceri
inspirate ale Bibliei. Cu toate că în cele trei surse conţinute în programul de
căutare în codul biblic (menţionate mai sus) nu am avut la dispoziţie
traducerea integrală a Bibliei, chiar şi o bază de date limitată a fost de
natură să ofere unele informaţii profunde. Pentru traducerea în română a
pasajelor din Biblie a fost folosit textul Bibliei în limba română.
În textul ebraic original al Genezei,
numele României apare codificat de 17 ori. Cele mai relevante informaţii le-am
considerat a fi prezente în următoarele trei exemple:
- în secvenţa de mai jos, alături de
"România" (ortografierea ebraică a numelui ţării noastre este
încadrată în text) apar următoarele citate:
"Iată Eu (Dumnezeu) sunt cu tine şi te voi păzi pe orice cale vei
merge..." şi "nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am
spus". (Geneză, cap. 28, versetul 15).
- într-o altă secvenţă din originalul
Genezei în care apare codificat numele "România", textul care
intersecteză numele ţării este următorul: "Şi cutremurându-se Iacov a zis:
"Cât de misterios este locul
acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta
cerului!" (Geneza, cap. 28, versetul 17).
- în cea de-a treia situaţie, numele
codificat al "România" este intersectat de citatul următor: "Şi
a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse, şi l-a pus în grădina cea din
Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească." (Geneza, cap 2, versetul 15).
În textul Noului Testament tradus în
greceşte, numele "România" apare de 2 ori. Informaţii mai importante
au fost găsite în secvenţa pe care o prezentăm mai jos: numele
"României" este codificat mai sus cu următorul pasaj: "Zis-a lui
Stăpânul: "Bine slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost
credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău."
(Matei, cap 25, versetul 21).
În cazul Noului Testament tradus în
engleză, numele "România" apare de două ori. Vă prezentăm o secvenţă
concludentă şi pentru această căutare în
codul Bibliei: în secvenţa de text care va urma se observă cu uşurinţă cum
expresia "His own house Jesus", care se traduce prin "însăşi
casa lui Iisus", intersectează numele României. Toate aceste informaţii
din codul biblic vin să confirme profeţiile despre ţara noastră, şi anume că
România a fost aleasă de Dumnezeu, să fie centrul spiritual al planetei în
epoca ce va urma.
Majoritatea oamenilor consideră că
Biblia este o simplă carte şi doar pentru o mică parte dintre aceştia, Biblia
este o lucrare divin inspirată. Având în
vedere informaţiile despre codul biblic, putem spune că a început un nou mod de
explorare a Bibliei. Toţi cei care au avut posibilitatea să se convingă de
existenţa codului Bibliei condideră acum că, ceea ce numim noi Biblie - cartea
propriu-zisă - este doar primul său stadiu (nivel). Biblia s-a dovedit a fi şi
un program de calculator, nu doar o carte pe care Rips a introdus-o într-un
computer, ci un program pe care autorul său l-a conceput ca interactiv şi mereu
adaptabil. Codul Bibliei se prezintă ca o serie de revelaţii temporizate,
fiecare dintre ele fiind programată pentru a corespunde nivelului epocii sale.
Eliyahu Rips spunea referitor la cod: "Cantitatea de informaţii din codul
biblic este incalculabilă şi probabil infinită. Iar acesta nu este decât
începutul, primul nivel şi cel mai simplu al codului biblic. Codul este mai
puţin asemenea unui joc de cuvinte încrucişate, cât mai degrabă, asemeni unei
holograme. Noi observăm doar matrice, adică tablouri bidimensionale, când
probabil ar trebui să privim în cel puţin trei dimensiuni, dar nu ştim
cum."
Sursa:
Pr. Alexandru Stanciulescu Barda
Intrebarea
se pune: De ce aceasta carte a fost scrisa de israelieni ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu