FEMEIA-ETERNA
IUBIRE FRUMOASĂ
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
Fecioara Maria
e hărăzită să odrăsleasă frumosul şi dragostea în Creaţia Fiului ei.
Eterna iubire
este Femeia care te-nalţă cu sufletul pur spre azururi de constelaţii.
Mama-şi
resfiră gândurile albe în lira de seraf, ca rândunelele ce fâlfâie spre cer.
Enigma
Fecioarei ţese năzdrăvana dorinţă în taina voluptăţii aprinselor scântei.
Inima Femeii
brodează pe ghergheful lumii cărarea sidefie-a dogoritoarelor oraţii.
Adevărul
suspină în sufletul Mamei-temelia vieţii, mână-n mână cu Dorul străjer.
Existenţa
Femeii e acel Empireu odrăslit în soare, presărat cu eternele mângâieri.
Taina
Fecioarei zămisleşte adâncuri, ce-o lume-ntregă le poate cuprinde frumos.
Esenţa Mamei e
din rădăcina divină ce strânge la sân frumuseţi, adevăr şi lumină.
Răbdarea
Femeii e meridianul cărării fierbinte a paşilor de azi şi-a paşilor de ieri.
Nădejdea
Fecioarei este Mirele ceresc, cu pletele Luceafăr ca chipul lui Hristos.
Azurul Mamei
înşiră anotimpurile răpite primăverii ce-a-nmiresmat dulcea grădină.
Iubirea Femeii
uimeşte întreaga noastră zidire, cu focul ce arde de tot şi totuşi rămâne.
Universul
Fecioarei răzbate ca un potop năvalnic de dor în zborul suav de porumbiţă.
Bucuria Mamei
este marea Arcă ce-adună în pântec cununi de cer şi zămisliri de îngeri.
Idolul Femeii
e pseudonimul Dochiei, îndrăgostita prinţesă-martiră a vetrelor române.
Rondelul
Fecioarei e rază, e zâmbet, e frază, e stropul de sânge-nemuritoare mlădiţă.
Eminul Măicuţei e Sfântul Prunc odrăslit de
Feciora Maria în zâmbet şi-n plângeri.
Femeia-eterna
iubire frumoasă e Dorul-scânteie în pâlpâirea soarelui la amiază.
Regala
Fecioară se-aprinde în har cum ard îndrăgostiţii în vârtejul focului-horă.
Uimirea Femeii
e freamătul Paradisului ce scapără cerul când pământul scânteiază.
Măicuţa este
gena sfântă de ţărână, aluat dospit pecetluit în veci cu cerul auroră.
Omul e
ramura-nflorită din mugurul Femeie-romanţa inimii ce-n suflet lăcrimează.
Astrul
Fecioarei surprinde unda amintirii ca ispititoarele sirene cu cântecul de
proră.
Sonetul Mamei-i
cântare de îngeri ce vine de Sus şi binecuvântări serafice-i urează.
Ăst timp
Fecioara, Femeia, Mama, rămân răsăritul zorilor sublime în sufletele noastre.
Tuturor aleselor Fecioare, Femei, Mame: întru eterne
iubiri frumoase!
+ Sf. Ier. Teofilact Mărturisitorul, Pavel
Mărturisitorul, Sf. Mc. Dometie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu