FERGHETE - DÂND ACCES LA BINE OMENIRII

DÂND ACCES LA BINE OMENIRII

Cu drptul nemurii a venit pentru cel mai iubit,

a venit primăvara, Domn Savaot cu sufetul ei tot, încă tot de omăt,

ghiocelul fain-făinel, voinicel, să-şi scoată existența cu esența mai rar altu, ca El, Eminescu, un răruț şi drăguț, Hristos luminos şi omenos Făt-Frumos din lacrimi, iubire la înălțimi cu profunzimi şi limpezimi a neamului nost în rost

şi în folos, 6 în adăpost tras pace şi pâine-n mâine,

liturghie-n spice tras pas cu pas, drept la veşnicie pe cale de viață şi de adevăr simetrie mai Iisus în stăruință, mai aparte şi mai departe de moarte

prin harnic, pragmatic şi dialectic pentru cel care vine, vine om între oameni,

pentru oameni ducând pe umeri soarele şi luna-n mâini pâini, iubire pentru semeni fără descriminare întru răsărit de soare,

de binecuvântare: năframă vărgată peste mare aruncată,

ca omenirea să fie la fericire candidată, după cum ne îndeamnă cei cu inimă Patrie Limba Română:

hai în bunătate de rai, hai fruntea sus de Iisus,

hai la treabă, la ispravă, întru răsărit de soare cu alui Dumnezeu slavă

şi cu Prometeu, Mesie a iubirii

la curți de dragoste şi dor să deschidă cuti Pandorii,

dând scces la bine omenirii.