I-A CAZUT CU TRONC - Sfantul Ioan din
Kronstadt
„I-a cazut
cu tronc la inima”, se spune când în relatia dintre doua persoane, situate pe
trepte diferite, una – cea mai puternica – ofera protectie celei mai slabe. Cel
ce s-a învrednicit de protectia celui mai mare, cazându-i aceluia cu tronc la
inima, îsi da seama de aceasta si, prin reciprocitate, cauta sa-i fie aproape
de inima. Asa se întâmpla si între Dumnezeu si cei ce-L slujesc din toata
inima: inima acestora este întotdeauna aproape de Dumnezeu si Dumnezeu este
aproape de inima lor. Asa trebuie sa se întâmple ori de câte ori se roaga
crestinul. Sa fim aproape de Dumnezeu cu inima când ne rugam. Aceleasi relatii
bune, sincere, pe care cautam sa le avem cu oamenii, se cuvine sa le avem si cu
Dumnezeu.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 50
ROUA VIETII VESNICE - Sfantul Teofan
Zavoratul
Inima mea sa
fie pentru Tine pamânt bun, si harul Tau sa o adape cu roua vietii vesnice.
Harul Tau sa
secere totdeauna în tarina inimii mele spicele cele bune: frângerea inimii,
închinarea, sfintenia si tot ce este placut înaintea Ta.
Adu-mi
sufletul înapoi în curtile Raiului desfatarii, ca sa petreaca în lumina, ca în
mijlocul dulcetii Raiului sa graiesc si eu, dimpreuna cu sfintii toti: „Slava
Tatalui fara moarte, închinare Celui ce da cerestile daruiri celui de nimic, ca
si acesta sa aduca drahma slavosloviei Împaratului tuturor!”
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 20.
CUVÂNT DESPRE SFÂNTA
ÎMPĂRTĂȘANIE
Impărtăşeşte-te cu pregătirea
cuvenită!
Domnul nu primeşte
daruri străine: căutaţi-le în voi înşivă… străduindu-vă mai ales să fugiţi de
nepăsare, de răceală şi de împlinirea pur mecanică a rânduielii din afară –
Sfântul Teofan Zăvorâtul
“Pocăiţi-vă,
că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu!“ Aşa a grăit Domnul despre arătarea Sa
pe pământ, despre faptul că El – împăratul împărăţiei celei de mântuire – deja
a venit şi petrece printre oameni. Invăţând cu privire la acelaşi lucru pe cei
iscoditori, El a spus cu un alt prilej: Iată, împărăţia lui Dumnezeu înăuntrul
vostru este (Lc. 17, 21). – Atunci însă El era între oameni în afara lor, doar
înfăţişând şi rânduind mijloacele de sălăşluire a Sa înăuntrul lor;iar acum
intră în cei ce datorită credinţei vii primesc prin Sfintele Taine intrarea în
împărtăşire cu El – intră în inimile lor şi împărăteşte acolo ca împărat dorit
şi mântuitor. Căci spune: Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu întru
Mine rămâne, şi Eu întru el (In 6, 56). Şi cei ce s-au învrednicit de acest
bine mărturisesc: De acum trăiesc nu eu, ci trăieşte întru mine Hristos (Gal.
2, 20).
Tocmai
această dorită împărăţire a lui Hristos Mântuitorul înăuntrul nostru s-a
apropiat de voi, fraţilor! Iată, a mai rămas doar jumătate de zi până la clipa
când veţi primi în voi pe Domnul: pregătiţi-vă, deci, să-L întâmpinaţi, să îl
primiţi si să îl odihniţi în voi asa cum se cuvine.
In chip
nevăzut, Domnul intră înăuntrul nostru. Intraţi, deci, în voi înşivă şi puneţi
acolo totul în rânduială: ştergeţi prin suspine tot praful gândurilor deşarte
şi nelucrătoare care s-a adunat, păziţi-vă prin cugetarea la cele dumnezeieşti;
spălaţi cu lacrimi toată necurăţia gândurilor şi aşezărilor sufleteşti păcătoase, puneţi să stea de
strajă sfânta trezvie; îndreptaţi şi refaceri prin pocăinţă nefăţarnică tot ce
a fost stricat şi zdrobit prin căderile în păcat, îngrădiţi-vă cu sfânta râvnă
spre împlinirea poruncilor. Lăsaţi să intre mai multă lumină prin ferestrele
credinţei sincere şi lipsite de îndoieli, spre contemplarea tainelor iconomiei
mântuiriinoastre.Bineînmiresmaţi casa inimii cu miresmele rugăciunilor şi
fierbinţii tinderi a simţurilor către Dumnezeu, şi mai ales pregătiţi-I sălaşul
de odihnă cel drag şi plăcut Lui în dragostea nefăţarnică, ce s-a dăruit Lui pe
deplin şi în întregime.
După ce aţi
făcut în voi înşivă această rânduială, adunaţi-vă încă şi mai adânc înăuntrul
vostru – şi aşteptaţi-L pe Domnul în linişte evlavioasă, cu dorire şi cutremur,
cu osârdie arzătoare şi luare-aminte priveghetoare. Nu vă agitaţi în deşert şi
nu vă risipiţi cu nimic din cele dinafară. In tot chipul să păziţi această
caldă petrecere înăuntrul vostru pe care aţi dobândit-o prin postire şi
rugăciuni şi care în chip deosebit v-a adumbrit sau vă va adumbri după
spovedania sinceră şi deplină. Ingrijiţi-vă pentru un singur lucru: să
pregătiţi daruri Domnului şi să le puneţi în locurile cuvenite.
Domnul nu
primeşte daruri străine: căutaţi-le în voi înşivă; şi precum El Se dă pe Sine
însuşi vouă, şi voi pregătiţi-vă din toate puterile firii voastre să vă aduceţi
Lui ca jertfa. Bine orânduiţi-vă ca să-I aduceţi, mai înainte de toate,
persoana voastră –conştiinţa şi libertatea voastră -, pentru a vă topi în El şi
a vă supune întru toate doar voii Lui. Şi acest dar – cel mai înalt – puneţi-l
pe primul loc după cele sfinte. După aceea, de-a dreapta puneţi pregătirea de
a-I închina Domnului toate puterile sufletului: raţiunea, cu făgăduinţa de-a o
avea ca păzitor credincios al adevărurilor aduse de Domnul pe pământ; voinţa,
cu toate dorinţele şi aplecările, făgăduind să nu îi daţi libertatea de a ieşi
dintre hotarele trase de poruncile Domnului; inima,cu toate simţămintele şi
consimţămintele ei, făgăduind să înăbuşiţi în ea orice gust de cele trupeşti,
necurate, pătimaşe şi să educaţi în ea numai gustul de ceea ce e curat, sfânt
şi ceresc. De-a stânga puneţi pregătirea de a-I închina Domnului toate puterile
trupului, făgăduind înfrânare deplină de la plăcerile simţurilor, păzirea
simţurilor văzului şi auzului, înfrânarea limbii, legarea mişcărilor slobode,
măsura în hrană, somn şi îmbrăcăminte, nelenevirea la osteneală, depărtarea de
distracţiile deşarte şi seriozitatea atotcuprinzătoare a purtării.
După ce aţi
pregătit înăuntrul vostru toate acestea şi aţi dobândit aşezare lăuntrică bineplăcută lui Dumnezeu, ţineţi-vă
într-o luare-aminte încordată, aprinzând în inimă năzuinţa caldă şi plină de
dor către Domnul, închipuindu-vă încă un singur lucru: cum să-L primiţi pe
Domnul prima dată când Se va apropia şi va intra la voi. Să ştiţi că aceasta se
săvârşeşte prin închinarea Lui ca unui Dumnezeu, Care trebuie să umple toată
fiinţa omului; şi ştiind-o, să vă pregătiţi de asta, făcând experienţe şi
exerciţii pregătitoare.
Iată toată
pregătirea pentru întâmpinarea Domnului! Verificaţi-vă acum după îndreptarul
acesta, care nu este o înşiruire de afirmaţii născocite după bunul meu plac; şi
dacă se va arăta în voi vreun neajuns, împliniţi-l: încă mai este vreme.
Arătaţi faţă de acest lucru toată osârdia şi toată grija, străduindu-vă mai
ales să fugiţi de nepăsare, de răceală şi de împlinirea pur mecanică a
rânduielii dinafară a acestor lucrări. Dacă veţi avea osârdie şi grijă de a
primi în chip cât se poate de vrednic pe Domnul, atunci El nu va cere socoteală
dacă va afla ceva nepregătit aşa cum trebuie, ci va primi osârdia în locul a
ceea ce nu este de-ajuns; iar dacă nu va fi osârdie din partea voastră, toate
pregătirile nu vor însemna nimic: aşa cum se întâmplă şi între oameni că o
primire fastuoasă cu răceală şi formalism nu-l satisface pe oaspete şi nu-i
face plăcere.
Dacă
sufletul din oarecare pricină se încăpăţânează în oarecare privinţă, puneţi-l
la strâmtoarea în care ne-a pus pe noi faţă de Sfânta Impărtăşanie buna Pronie
a lui Dumnezeu. Lămuriţi-l: „Vrei să nu pieri? Mergi de te împărtăşeşte:
fiindcă Domnul a zis, întărindu-şi cuvintele: Amin, amin zic vouă că dacă nu
veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui nu veţi avea viaţă
în voi (In 6, 53). Insă împărtăşeşte-te cu pregătirea cuvenită: căci dacă nu
vei face asta, împărtăşirea ta nu va fi spre mântuire, ci spre pierzare, precum
învaţă apostolul grăind: Cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie osândă îşi mănâncă
şi îşi bea, nesocotind Trupul Domnului (I Cor. 11, 29). Aşadar suntem
strâmtoraţi din amândouă părţile: nu te vei împărtăşi, nu vei avea viaţă; te
vei împărtăşi cu nevrednicie, te împărtăşeşti spre osânda ta. Deci ce rămâne de
făcut? Pregăteşte-te cum se cade. Zici c-o să-ţi fie greu? Doar nu trebuie să
muţi din loc munţii, ci să-ţi schimbi gândurile, simţămintele, dispoziţiile,
cuvintele şi faptele, care sunt toate în mâna noastră. De noi depindea
strecurarea râului în ele: cum să nu depindă de noi îndepărtarea acestui rău?
Ai făcut rău: hotărăşte-te să încetezi şi să începi a face binele. Ai gândit
rău: hotărăşte-te sâ încetezi şi să începi a gândi bine. Ai avut dispoziţii
rele: hotărăşte-te să le schimbi şi să te încordezi spre dobândirea unor dispoziţii
bune. Ce osteneală e în asta? Numai să ai dorinţă, şi totul se va săvârşi! Dacă
s-ar cere o mulţime de fapte deja săvârşite şi o grămadă de bine în minte şi în
inimă, ai putea să te mai dai în lături – dar nu: Domnul Se mulţumeşte numai cu
buna hotărâre ca de acum înainte să te abaţi de la rău si să faci binele. Chiar
de ai fi cu totul în păcate, îndată ce te vei pocăi de toate şi vei lua
hotărârea nestrămutată de a plăcea Domnului întru toate, eşti pregătit.
Apropie-te, aducând prinos Domnului numai această hotărâre – de a te închina
doar Lui pe tine însuţi, de a-I închina doar Lui toate puterile tale şi tot
restul vieţii tale.
Iar după ce
am împlinit toate acestea, cu îndrăznire să ne apropiem de tronul harului, fără
a ne tulbura cu frici mincinoase şi fără a ne da pierzării printr-o obrăznicie
nechibzuită. Domnul vine cu milele Sale: să îl dorim. Vine nu ca să judece, ci
ca să ierte; nu ca să pedepsească, ci ca să miluiască; nu ca să bată, ci ca să
vindece şi să refacă. Unindu-Se cu sufletul, El îl umple de bunătăţile Sale.
Milostivul
nostru Domn să vă înţelepţească să-L căutaţi şi să-L primiţi în aşa chip încât
El, intrând, să cineze cu voi şi voi să cinaţi cu El! Amin!”
Sursa: Sfantul Teofan Zavoratul, “Predici”, Editura
Sophia, Bucuresti, 2009
Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu
Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu