sâmbătă, 10 martie 2018

Impărtăşeşte-te cu pregătirea cuvenită! GÂND DE SEARĂ cu MINILECTURĂ






I-A CAZUT CU TRONC - Sfantul Ioan din Kronstadt



„I-a cazut cu tronc la inima”, se spune când în relatia dintre doua persoane, situate pe trepte diferite, una – cea mai puternica – ofera protectie celei mai slabe. Cel ce s-a învrednicit de protectia celui mai mare, cazându-i aceluia cu tronc la inima, îsi da seama de aceasta si, prin reciprocitate, cauta sa-i fie aproape de inima. Asa se întâmpla si între Dumnezeu si cei ce-L slujesc din toata inima: inima acestora este întotdeauna aproape de Dumnezeu si Dumnezeu este aproape de inima lor. Asa trebuie sa se întâmple ori de câte ori se roaga crestinul. Sa fim aproape de Dumnezeu cu inima când ne rugam. Aceleasi relatii bune, sincere, pe care cautam sa le avem cu oamenii, se cuvine sa le avem si cu Dumnezeu.



Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 50




ROUA VIETII VESNICE - Sfantul Teofan Zavoratul



Inima mea sa fie pentru Tine pamânt bun, si harul Tau sa o adape cu roua vietii vesnice.

Harul Tau sa secere totdeauna în tarina inimii mele spicele cele bune: frângerea inimii, închinarea, sfintenia si tot ce este placut înaintea Ta.

Adu-mi sufletul înapoi în curtile Raiului desfatarii, ca sa petreaca în lumina, ca în mijlocul dulcetii Raiului sa graiesc si eu, dimpreuna cu sfintii toti: „Slava Tatalui fara moarte, închinare Celui ce da cerestile daruiri celui de nimic, ca si acesta sa aduca drahma slavosloviei Împaratului tuturor!”



Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 20.






CUVÂNT DESPRE SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE




Impărtăşeşte-te cu pregătirea cuvenită!




Domnul nu primeşte daruri străine: căutaţi-le în voi înşivă… străduindu-vă mai ales să fugiţi de nepăsare, de răceală şi de împlinirea pur mecanică a rânduielii din afară – Sfântul Teofan Zăvorâtul



“Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu!“ Aşa a grăit Domnul despre arătarea Sa pe pământ, despre faptul că El – împăratul împărăţiei celei de mântuire – deja a venit şi petrece printre oameni. Invăţând cu privire la acelaşi lucru pe cei iscoditori, El a spus cu un alt prilej: Iată, împărăţia lui Dumnezeu înăuntrul vostru este (Lc. 17, 21). – Atunci însă El era între oameni în afara lor, doar înfăţişând şi rânduind mijloacele de sălăşluire a Sa înăuntrul lor;iar acum intră în cei ce datorită credinţei vii primesc prin Sfintele Taine intrarea în împărtăşire cu El – intră în inimile lor şi împărăteşte acolo ca împărat dorit şi mântuitor. Căci spune: Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu întru Mine rămâne, şi Eu întru el (In 6, 56). Şi cei ce s-au învrednicit de acest bine mărturisesc: De acum trăiesc nu eu, ci trăieşte întru mine Hristos (Gal. 2, 20).

Tocmai această dorită împărăţire a lui Hristos Mântuitorul înăuntrul nostru s-a apropiat de voi, fraţilor! Iată, a mai rămas doar jumătate de zi până la clipa când veţi primi în voi pe Domnul: pregătiţi-vă, deci, să-L întâmpinaţi, să îl primiţi si să îl odihniţi în voi asa cum se cuvine.

In chip nevăzut, Domnul intră înăuntrul nostru. Intraţi, deci, în voi înşivă şi puneţi acolo totul în rânduială: ştergeţi prin suspine tot praful gândurilor deşarte şi nelucrătoare care s-a adunat, păziţi-vă prin cugetarea la cele dumnezeieşti; spălaţi cu lacrimi toată necurăţia gândurilor şi aşezărilor  sufleteşti păcătoase, puneţi să stea de strajă sfânta trezvie; îndreptaţi şi refaceri prin pocăinţă nefăţarnică tot ce a fost stricat şi zdrobit prin căderile în păcat, îngrădiţi-vă cu sfânta râvnă spre împlinirea poruncilor. Lăsaţi să intre mai multă lumină prin ferestrele credinţei sincere şi lipsite de îndoieli, spre contemplarea tainelor iconomiei mântuiriinoastre.Bineînmiresmaţi casa inimii cu miresmele rugăciunilor şi fierbinţii tinderi a simţurilor către Dumnezeu, şi mai ales pregătiţi-I sălaşul de odihnă cel drag şi plăcut Lui în dragostea nefăţarnică, ce s-a dăruit Lui pe deplin şi în întregime.

După ce aţi făcut în voi înşivă această rânduială, adunaţi-vă încă şi mai adânc înăuntrul vostru – şi aşteptaţi-L pe Domnul în linişte evlavioasă, cu dorire şi cutremur, cu osârdie arzătoare şi luare-aminte priveghetoare. Nu vă agitaţi în deşert şi nu vă risipiţi cu nimic din cele dinafară. In tot chipul să păziţi această caldă petrecere înăuntrul vostru pe care aţi dobândit-o prin postire şi rugăciuni şi care în chip deosebit v-a adumbrit sau vă va adumbri după spovedania sinceră şi deplină. Ingrijiţi-vă pentru un singur lucru: să pregătiţi daruri Domnului şi să le puneţi în locurile cuvenite.

Domnul nu primeşte daruri străine: căutaţi-le în voi înşivă; şi precum El Se dă pe Sine însuşi vouă, şi voi pregătiţi-vă din toate puterile firii voastre să vă aduceţi Lui ca jertfa. Bine orânduiţi-vă ca să-I aduceţi, mai înainte de toate, persoana voastră –conştiinţa şi libertatea voastră -, pentru a vă topi în El şi a vă supune întru toate doar voii Lui. Şi acest dar – cel mai înalt – puneţi-l pe primul loc după cele sfinte. După aceea, de-a dreapta puneţi pregătirea de a-I închina Domnului toate puterile sufletului: raţiunea, cu făgăduinţa de-a o avea ca păzitor credincios al adevărurilor aduse de Domnul pe pământ; voinţa, cu toate dorinţele şi aplecările, făgăduind să nu îi daţi libertatea de a ieşi dintre hotarele trase de poruncile Domnului; inima,cu toate simţămintele şi consimţămintele ei, făgăduind să înăbuşiţi în ea orice gust de cele trupeşti, necurate, pătimaşe şi să educaţi în ea numai gustul de ceea ce e curat, sfânt şi ceresc. De-a stânga puneţi pregătirea de a-I închina Domnului toate puterile trupului, făgăduind înfrânare deplină de la plăcerile simţurilor, păzirea simţurilor văzului şi auzului, înfrânarea limbii, legarea mişcărilor slobode, măsura în hrană, somn şi îmbrăcăminte, nelenevirea la osteneală, depărtarea de distracţiile deşarte şi seriozitatea atotcuprinzătoare a purtării.

După ce aţi pregătit înăuntrul vostru toate acestea şi aţi dobândit aşezare  lăuntrică bineplăcută lui Dumnezeu, ţineţi-vă într-o luare-aminte încordată, aprinzând în inimă năzuinţa caldă şi plină de dor către Domnul, închipuindu-vă încă un singur lucru: cum să-L primiţi pe Domnul prima dată când Se va apropia şi va intra la voi. Să ştiţi că aceasta se săvârşeşte prin închinarea Lui ca unui Dumnezeu, Care trebuie să umple toată fiinţa omului; şi ştiind-o, să vă pregătiţi de asta, făcând experienţe şi exerciţii pregătitoare.

Iată toată pregătirea pentru întâmpinarea Domnului! Verificaţi-vă acum după îndreptarul acesta, care nu este o înşiruire de afirmaţii născocite după bunul meu plac; şi dacă se va arăta în voi vreun neajuns, împliniţi-l: încă mai este vreme. Arătaţi faţă de acest lucru toată osârdia şi toată grija, străduindu-vă mai ales să fugiţi de nepăsare, de răceală şi de împlinirea pur mecanică a rânduielii dinafară a acestor lucrări. Dacă veţi avea osârdie şi grijă de a primi în chip cât se poate de vrednic pe Domnul, atunci El nu va cere socoteală dacă va afla ceva nepregătit aşa cum trebuie, ci va primi osârdia în locul a ceea ce nu este de-ajuns; iar dacă nu va fi osârdie din partea voastră, toate pregătirile nu vor însemna nimic: aşa cum se întâmplă şi între oameni că o primire fastuoasă cu răceală şi formalism nu-l satisface pe oaspete şi nu-i face plăcere.

Dacă sufletul din oarecare pricină se încăpăţânează în oarecare privinţă, puneţi-l la strâmtoarea în care ne-a pus pe noi faţă de Sfânta Impărtăşanie buna Pronie a lui Dumnezeu. Lămuriţi-l: „Vrei să nu pieri? Mergi de te împărtăşeşte: fiindcă Domnul a zis, întărindu-şi cuvintele: Amin, amin zic vouă că dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui nu veţi avea viaţă în voi (In 6, 53). Insă împărtăşeşte-te cu pregătirea cuvenită: căci dacă nu vei face asta, împărtăşirea ta nu va fi spre mântuire, ci spre pierzare, precum învaţă apostolul grăind: Cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie osândă îşi mănâncă şi îşi bea, nesocotind Trupul Domnului (I Cor. 11, 29). Aşadar suntem strâmtoraţi din amândouă părţile: nu te vei împărtăşi, nu vei avea viaţă; te vei împărtăşi cu nevrednicie, te împărtăşeşti spre osânda ta. Deci ce rămâne de făcut? Pregăteşte-te cum se cade. Zici c-o să-ţi fie greu? Doar nu trebuie să muţi din loc munţii, ci să-ţi schimbi gândurile, simţămintele, dispoziţiile, cuvintele şi faptele, care sunt toate în mâna noastră. De noi depindea strecurarea râului în ele: cum să nu depindă de noi îndepărtarea acestui rău? Ai făcut rău: hotărăşte-te să încetezi şi să începi a face binele. Ai gândit rău: hotărăşte-te sâ încetezi şi să începi a gândi bine. Ai avut dispoziţii rele: hotărăşte-te să le schimbi şi să te încordezi spre dobândirea unor dispoziţii bune. Ce osteneală e în asta? Numai să ai dorinţă, şi totul se va săvârşi! Dacă s-ar cere o mulţime de fapte deja săvârşite şi o grămadă de bine în minte şi în inimă, ai putea să te mai dai în lături – dar nu: Domnul Se mulţumeşte numai cu buna hotărâre ca de acum înainte să te abaţi de la rău si să faci binele. Chiar de ai fi cu totul în păcate, îndată ce te vei pocăi de toate şi vei lua hotărârea nestrămutată de a plăcea Domnului întru toate, eşti pregătit. Apropie-te, aducând prinos Domnului numai această hotărâre – de a te închina doar Lui pe tine însuţi, de a-I închina doar Lui toate puterile tale şi tot restul vieţii tale.

Iar după ce am împlinit toate acestea, cu îndrăznire să ne apropiem de tronul harului, fără a ne tulbura cu frici mincinoase şi fără a ne da pierzării printr-o obrăznicie nechibzuită. Domnul vine cu milele Sale: să îl dorim. Vine nu ca să judece, ci ca să ierte; nu ca să pedepsească, ci ca să miluiască; nu ca să bată, ci ca să vindece şi să refacă. Unindu-Se cu sufletul, El îl umple de bunătăţile Sale.

Milostivul nostru Domn să vă înţelepţească să-L căutaţi şi să-L primiţi în aşa chip încât El, intrând, să cineze cu voi şi voi să cinaţi cu El! Amin!”



Sursa:  Sfantul Teofan Zavoratul, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2009

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu