O
lacrimă ce se deschide dulce-n noapte
~*~
Totul
se şterge prin balansul timpurilor.
Ce
e în noi tainic, iubitule, în tine, în mine?
Adevărul
nu-l ştie nimeni - un adevăr cenzurat -
în
noi este atât cât ni s-a-ngăduit,
singurul
adevăr:
ştim
că ne naştem şi ştim că vom muri,
rădăcinile
sunt trecutul şi prezentul meu.
În
adevărul unei iluzii, căci ce e viaţa sau clipa ei?
În
sufletul lui. Viaţa, ca şi clipa, este un ideal,
o
clipă cât o viaţă este un superlativ.
Da,
momentul Acum,
esenţa
vieţii mult dorită de om!
Accept
neadevărul trăirilor impuse,
închid
ochii şi merg înainte.
Omul
doreşte să-şi găsească
întâmplarea
care să-i uşureze sufletul,
dar
fericirea înseamnă atât de puţin,
o
pot atinge - o regăsire -,
aş
vrea să dureze. Este un vis!
Un
vis, iubirea mea, un vis ce te-nsoţeşte
în
veşnicie, în căutarea sufletului!
- Te-am
simţit în vis. Nâ lacrima
ţzi
dişhiclidi dulţzi tu noapti eşhţzâ! *
Desprinderea
de mine o simţi
ca
pe o pierdere, ceva ce nu va reveni.
Scufundă-te
în visul nostru şi-mi dăruie
trăirea
nemuririi şi noua viaţă!
Dincolo
de pleoapele închise-n noi,
comtemplăm
o lume şi infinitu-l admirăm.
Să
stăm în taina nopţii,
o
stea îmi vei culege, dragul meu!
Inimile
noastre îmbrăţişate
-
ca doi copii - ar vrea s-adoarmă,
iar
buzele, sărutul fierbinte şi-l doresc.
E-a
ta sau e a mea bătaia inimii unite?
Să
stăm în taina nopţii,
nu
vom cunoaşte moartea de ne iubim acum!
- Lucrurile
deosebite nu vin atunci când vrem noi,
vin
ca ploile, când vor ele. Să nu uiţi să distingi
ploile
de vară de restul ploilor, iubito!
Fiecare
ploaie îşi are farmecul ei,
doar
ploile tăcute, din suflet, ne rănesc
ca şi
durerea mugurilor înfloriţi.
~*~
___________________________
O
lacrimă ce se deschide dulce-n noapte eşti!
(traducere
din armână)
18 aprilie 2013
IRINA
LUCIA MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu