Revista Epifania, nr.44, Iasi
DANGATUL CLOPOTULUI - Sfantul Ioan
din Kronstadt
Dangatul
clopotului este chemare la vorbirea cu Dumnezeu, venirea copiilor la Tatal,
semnalul de înfatisare înaintea Lui.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 456
AUR SI MATASE - Sfantul Simeon din
Dajbabe
Femeilor le
place sa lucreze cu aur si cu matase, în vreme ce dracii îi prefera pe cei
drepti si sfinti.
Sfantul Simeon din Dajbabe, The
Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Marcean, Ed. St. Herman, Platina,
SUA, 2010, cap. Selected Verses from the Treasury of St. Symeon’s , p. 37-53.
MIREASMA BINEPLACUTA - Sfantul Tihon
din Zadonsk
Vezi ca,
atunci când focul se atinge de tamâie sau de o alta pulbere bine mirositoare,
apare dintr-o data fumul si se ridica o mireasma bineplacuta. Întocmai se
întâmpla si atunci când harul Duhului Sfânt se atinge de o inima omeneasca: în
clipa aceea, într-o asemenea inima se desteapta suspinul si rugaciunea cea
adevarata, la fel ca si buna mireasma ce-a fost stârnita de foc, si se înalta
la Tatal Ceresc, dobândind la Dânsul har si mila. Aceasta întâmplare ne învata
sa cerem Duhul Sfânt de la Dumnezeu, pentru ca El sa trezeasca adevarata
rugaciune în inimile noastre – „Duhul înfierii, prin care strigam: Avva!
Parinte!” (Romani 8, 15).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 160
CAUTAREA FERICIRII - Cuviosul
Bonifatie de la Teofania
Ce nu
nascocesc si ce nu întreprind oamenii pentru a fi fericiti? Tulbura fara
încetare toate stihiile lumii, si fericirea tot nu li se arata, sau este
totdeauna doar pe tarâmul închipuirilor lor. Care este pricina? Faptul ca nu o
cauta acolo unde trebuie, ca o cauta foarte departe. Cuvântul cel vesnic al
Adevarului ne-a vestit: „Împaratia lui Dumnezeu înlauntrul vostru este (Luca
17, 21); cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate
celelalte se vor adauga voua”.
Cuviosul Bonifatie de la Teofania,
Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 79.
VALTOAREA - Avva Dorotei
Fiindca
sufletele îsi vor aduce aminte de toate cele de aici, cum zic parintii, de
cuvinte, de fapte, de gânduri, si nu vor putea uita de nici unele dintre
acestea. Caci ceea ce se zice în psalm: „În ziua aceea vor pieri toate
gândurile lor” (Psalm 145, 4), se zice de cele cu privire la bunurile lumii
acesteia, adica cu privire la case, la locuri, la parinti, la copii, la
negustorii. Acestea pier odata cu iesirea sufletului din trup si de nimic din
acestea nu-si mai aduce aminte sau nu se mai îngrijeste. Iar cele ce le-a facut
potrivit virtutii sau patimii si le aminteste si nimic nu se pierde. Dar de va
fi folosit cuiva sau de va fi fost folositor cuiva îsi va aminti pururea, ca si
de cel caruia i-a folosit el sau de cel ce i-a fost folositor lui. La fel, îsi
aduce pururea aminte de a fost vatamat de cineva sau de a vatamat pe cineva: si
de cel ce l-a vatamat pe el si de cel ce a fost vatamat de el. Nimic, precum am
zis, din cele ce a facut în lumea aceasta nu pierde sufletul, ci de toate îsi
aminteste dupa ce iese din trup, ba chiar mai limpede, mai vadit, ca unul ce
s-a izbavit de trupul acesta pamântesc.
Avva Dorotei, Filocalia, vol. IX,
traducere de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloaie, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2009,
cap. XII, p. 522-523
SFERA - Sfantul Vasile cel Mare
Gândeste-te
la cuvintele lui Dumnezeu, care strabat creatia! Au început de atunci, de la
facerea lumii, si lucreaza si acum si merg mai departe pâna la sfârsitul lumii.
Dupa cum sfera, daca se împinge si este pe un loc înclinat, merge la vale
datorita constructiei sale si a însusirii locului, si nu se opreste înainte de
a ajunge pe un loc ses, tot asa si existentele, miscate de o singura porunca,
strabat în chip egal creatia, supusa nasterii si pieirii, si pastreaza pâna la
sfârsit continuarea spetelor, prin asemanarea celor ce alcatuiesc speta. Din
cal se naste un cal, din leu un leu, din vultur un vultur si fiecare din
vietuitoare îsi pastreaza speta prin continui nasteri pâna la sfârsitul lumii.
Timpul nu strica, nici nu pierde însusirile vietuitoarelor, ci, ca si cum acum
ar fi fost facute, merg vesnic proaspete împreuna cu timpul.
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la
Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p.
171
Vă rog să-mi permiteți a vă supune
atenției
Nr. 1/ 2018 al revistei Portal-MĂIASTRA (Tg.-Jiu).
Vă dorim lectură plăcută!
Sursa: Pr.
Alexandru Stanciulescu Barda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu