Cu prilejul zilei de 8
Martie, urez tuturor Doamnelor și Domnișoarelor viață lungă, sănătate, bucurii
și împliniri în viața personală și familială!
La mulți ani!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
~*~
Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XVII(2017), nr. 368(16 –28
Februarie)
Dragii mei enoriași!
Struțocămila(II). În numărul trecut
prezentam cazul unui pastor sectant, care încerca să se substituie când unui
preot, când unui episcop, doar pentru a-și păcăli adepții. Se folosea de
însemnele Bisericii Ortodoxe, deși învățătura lui de credință le disprețuiește.
Întâmplarea a făcut ca într-o zi să
nimeresc iarăși o emisiune de acest gen, susținută de alt confrate al
stimabilului de care am vorbit. M-am minunat, văzând cu câtă nerușinare se
continuă aceeași practică șmecherească de inducere în eroare a unor oameni de
bună-credință, care-și caută sănătatea, pacea, alinarea necazurilor etc. Dar să
vedem despre ce este vorba!
Pastorul cu pricina ,,pomenea”
pomelnicele ,,enoriașilor” săi. Era
îmbrăcat civil, cu cămașa descheiată la gât. Lua câte un pomelnic și
citea: ,,Doamna Maria se roagă pentru sănătate;
Doamna Lena se roagă pentru reușita fiicei sale la examen…. ” După ce citea un astfel de pomelnic cu glas
tare, îl introducea într-un borcan, care era, după spusele onorabilului, plin cu untdelemn amestecat cu
,,Sfântul Mir”.
Ne oprim aici să analizăm șarlatania.
Secta respectivă susține că toată învățătura ei se bazează numai pe Sfânta
Scriptură. În același timp, este disprețuită în cel mai josnic mod Sfânta Tradiție, adică cel de-al doilea pilon
pe care se sprijină învățătura creștină-ortodoxă. Orice să-i spui unui sectar,
numai de Sfânta Tradiție să nu audă, fiindcă face isterie. Despre pomelnice nu
se vorbește în Sfânta Scriptură. Ele au apărut în cultul creștin-ortodox încă
din primele veacuri, ca o necesitate de a se stărui în rugăciune. Credinciosul
se roagă singur, se roagă în comun cu ceilalți credincioși din biserică, dar
apelează și la rugăciunile speciale ale preotului, mai ales că aceste rugăciuni
sunt rostite la Proscomidie, în timp ce se pregătește Sfânta Împărtășanie. Mă
întreb, ce temei scripturistic poate invoca individul din emisiune, în raport
cu învățătura sectei sale cu privire la pomeniri și pomelnice. Cum se împacă
hulirea pe care o face Sfintei Tradiții, pe de o parte, cu folosirea unor
elemente specifice Sfintei Tradiții? Își trădează propria învățătură, dar
folosește elementele disprețuite spre a-și rotunji veniturile!
Mai departe! Individul cu pricina
spunea că folosește ,,Sfântul Mir” pentru a muia pomelnicele, ca să fie
rugăciunile sale mai puternice și să se împlinească cererile credincioșilor.
Minciuna se vede de la o poștă. Sfântul Mir este pregătit numai de către
membrii Sfântului Sinod al fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale în Joia Mare.
În ulei de măsline sunt fierte 39 de plante aromatice diferite timp de mai
multe zile cu un ritual special, după o rânduială foarte riguroasă. În Joia
Mare se întrunesc membrii Sfântului Sinod, adică patriarhul împreună cu
mitropoliții, arhiepiscopii, episcopii și episcopii-vicari ai țării și
săvârșesc slujba de sfințire. Acest Sfânt și Mare Mir se folosește în trei
împrejurări: la Taina Mirungerii, la sfințirea bisericilor și la ungerea
voievozilor, regilor sau împăraților. El simbolizează plinătatea darurilor
Sfântului Duh, care se dau celui uns cu Sfântul Mir. La fiecare biserică există
câte o sticluță cu câțiva mililitri de Sfânt Mir, din care preotul ia câte
puțin pe un bețișor și unge copilul, când oficiază Taina Sfintei Mirungeri,
după Sfântul Botez. Noi, românii, am primit Sfântul Mir de la Patriarhia
Ecumenică de la Constantinopol sute de ani, mai precis până în aprilie 1885,
când Biserica Ortodoxă Română și-a obținut autocefalia, consecință a obținerii
independenței de stat din 1877 și de atunci a avut voie să-și pregătească
singură Sfântul Mir. Sfântul Mir nu are nimic în comun cu așa-zisul mir frumos
mirositor, care circulă în tot felul de sticluțe și se vinde la bazaruri.
Așadar, cu minime cunoștințe de liturgică și de istorie, îți poți da seamă că
pe ecranul televizorului se derula o escrocherie de duzină.
Individul cu pricina dădea anunț că
în ziua cutare, la ora 11, va merge ,,personal” în orașul cutare și acolo vor
fi săvârșite minuni, în special vindecări de boli. Un asemenea tupeu e de-a
dreptul revoltător. Un om care se bate cu pumnul în piept că toată învățătura
și practica cultului său se bazează numai și numai pe Sfânta Scriptură, este
mai mult decât ridicol să producă așa neghiobie. Aș vrea să-mi spună unde anume
în Sfânta Scriptură Îl găsește pe Mântuitorul sau pe Sfinții Apostoli făcând
asemenea anunțuri. Mântuitorul vindeca boli incurabile și îi sfătuia pe cei
vindecați să nu spună nimănui cât bine le-a făcut lor Dumnezeu. De acolo și
până la a programa minunile la televizor, e cale lungă! De acolo și până la a
face spectacol cu așa-zișii vindecați la televizor e cale și mai lungă! Minunile sunt lucrări tainice ale lui
Dumnezeu, prin care se anulează legile firii. Ele se produc când vrea Dumnezeu,
nu când vrea omul. Practic, individul Îl făcea pe Dumnezeu argat în curtea sa,
din moment ce programa ,,minunile”. Dumnezeu trebuia să-i dea ascultare și să
execute întocmai poruncile pe care i le dădea un coate-goale sau un
mațe-fripte.
Cu oarecare timp în urmă, o țigancă
se lăuda, tot la televizor, că a participat nu știu în ce țară la un congres
mondial al vrăjitoarelor. Acolo s-au adunat toate vrăjitoarele cu ,,har mult”,
s-au unit și s-au opintit, până au strâmbat traiectoria unui meteorit ce venea
direct spre Pământ să-l distrugă. Și uite așa au scăpat ele lumea de la
dispariție!!
Astfel de sincretisme religioase,
sau, mai bine-zis, de țopăieli
religioase fără noimă, făcute doar pentru a înșela buna-credință a unor oameni
aflați în situații dificile cu scopul de a-i racola drept adepți se numește
prozelitism religios și este interzis de lege în țara noastră.
Încă o dată românii dau dovadă de o naivitate
copilărească. Acceptă orice gogomănie, având încredere că toți sunt de
bună-credință, că pe unde iese cuvântul, iese și sufletul. Așa au fost și când
Caritasul sau alte firme de infracționalitate organizată i-au lăsat fără case,
fără economii de-o viață. S-au lăsat păcăliți ca niște copii și tot nu s-au mai
maturizat….! Of, of. of!
*
Sfaturi părintești. Suntem la cumpăna
dintre iarnă și primăvară și am socotit foarte potrivit un text aparținând unui
mare gânditor creștin, Sfântul Ignatie Briancianinov. Fragmentul este preluat
din cartea sa Cunoașterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii văzute, Iată-l:
,,LIVADA IN VREME DE IARNĂ. În anul
1829 îmi petreceam iarna într-o așezare pustnicească. Până în ziua de azi, în
acea livadă sta însingurată o chilie de lemn, în care am viețuit dimpreună cu
tovarășul meu. Când vremea era potolită, în zile senine și însorite, ieșeam în
prag, mă așezam pe un scăunel și priveam livada cea mare. Golătatea ei era
acoperită de mahrama zăpezii. De jur-împrejur, totul era tăcere – domnea un fel
de pace moartă și plină de măreție. Această priveliște începu să-mi placă:
privirile îngândurate mi se îndreptau fără să vreau înspre livadă, se aținteau
spre ea, ca și cum ar fi urmărit să deslușească o taină. Astfel stăteam într-o
zi și priveam cu luare-aminte livada. Când, deodată, a căzut vălul de pe ochii
sufletului meu: înaintea lor s-a deschis cartea naturii. Scrierea aceasta, dată
spre citire celui dintâi-zidit Adam, este acea carte ce cuprinde întru sine
cuvântul Duhului și e asemenea Dumnezeieștii Scripturi. Oare, ce înțelepciune
mi s-a arătat în acea livadă? O pilda a învierii morților – învățătură
puternică, care prin însăși înfățișarea lucrărilor sale e aidoma învierii. Dacă
nu am fi fost obișnuiți să vedem învierea naturii în vremea primăverii, aceasta
ni s-ar părea de-a dreptul minunată și cu totul de necrezut. Noi nu ne mai
minunăm de ea din pricina obișnuinței; deși privim minunea, deja este ca și cum
nu am mai vedea-o!
Mă uit la ramurile dezgolite ale
pomilor și acestea îmi vorbesc stăruitor prin tainica lor glăsuire: „Noi vom
învia, ne vom acoperi cu frunze, vom revărsa buna mireasmă, ne vom împodobi cu
flori și roade: cum dar nu vor învia oasele cele uscate ale oamenilor, la
vremea primăverii lor?”
Ele vor învia, se vor îmbrăca în trup
în chip înnoit, vor păși într-o noua viață și într-o lume nouă. Precum pomii
care n-au ținut piept vitregiei gerului și, pierzându-și vlaga vieții, vor fi
spintecați la venirea primăverii și se vor scoate din gradină pentru a fi arși
în foc, la fel și cei păcătoși, care și-au pierdut Viața – pe Dumnezeu –, vor
fi adunați în ziua cea de pe urmă a veacului acestuia întru începătura zilei
veșnice, care va să vie și aruncați vor fi în focul care nu se va mai stinge.
Dacă ne-ar fi cu putință a găsi un om
care să nu fi cunoscut nicicând preschimbările săvârșite de înșiruirea
anotimpurilor și l-am aduce pe acest călător într-o livadă – care în vremea
iernii zace cu măreție în somnul său de moarte – spre a-i arăta pomii dezgoliți
și spre a-i mărturisi despre acea splendoare în care se vor înveșmânta ei
primăvara, atunci, drept răspuns, el ne-ar privi și doar ar zâmbi – și asta
deoarece cuvintele noastre i s-ar părea a fi o născocire de neînfăptuit!
Asemenea și învierea morților pare a fi de necrezut pentru gânditorii care
pribegesc prin bezna înțelepciunii pământești, necunoscând ei că Dumnezeu este
Atotputernic și înțelepciunea Sa cea mult felurită poate fi contemplată, însă
rămâne de nepătruns pentru priceperea [mintea] fapturilor Sale. La Domnul toate
sunt cu putință: pentru El minuni nu există. Neputincioasă este cugetarea
omenească: tot ceea ce nu suntem obișnuiți a vedea, socotim a fi ca o lucrare
de neînfăptuit, o minune de necrezut. Facerile Domnului, spre care necontenit
privim deja cu nepăsare, sunt lucrări uimitoare, minuni mărețe, de neasemănat.
Astfel, în fiece an, înaintea ochilor
întregii omeniri, natura repeta istorisirea învățăturii despre învierea celor
morți, înfățișând-o într-o lucrare tainică și preschimbătoare!”
*
Cu ce-aş putea…? Redăm mai jos o
sfâșietoare poezie cu acest titlu, scrisă de poetul Dorin Dumitriu, care exprimă gândurile și
durerea atâtor familii destrămate, atâtor oameni care trăiesc drama dorului
de-acasă, dorului de părinți și de copii. Mulți și dintre cititorii acestor
rânduri se pot regăsi în ea:
,,Nu plânge mamă şi nici nu mă chema,
Îmi faci mult rău chemându-mă acasă,
Tu ştii la fel de bine că în ţara
mea,
Dacă nu fur nu pot să-mi construiesc
o casă.
Știu că ţi-e greu, că sunt acum
printre străini
Și că ai vrea să fiu în sat alăturea
de tine,
Că bătătura astăzi ţi-e plină de
ciulini.
Și cât mai suferi, dar gândeşte-te la
mine.
Cu ce-aş putea să te ajut stând lângă
tine,
Poate-aş cosi în curte şi ţi-aş
sparge lemne?
Dar, oare,-n ţara asta pentru mine
E de ajuns ca să cosesc şi să crap
lemne?
Mă doare sufletul că-ţi sunt atât de
departe,
Că nu mai pot să te ridic când cazi,
Dar, mamă dragă, să nu uiţi că
sărăcia ne
desparte
Și că mi-e dor în fiecare zi de
ochii-ţi calzi.
Și aş veni târându-mă-n genunchi
acasă,
Să-ţi fiu aproape, să te mângâi pe
faţă,
Dar ştiu că n-ai avea ce să îmi pui
pe masă
Și m-aş trezi plângând în fiecare
dimineaţă.
Cum să mă-mpart în două, scumpă mamă,
Să fiu şi-aici, să fiu şi lângă voi?
Ce să-i răspundă copilul mamei care-l
cheamă
Și îşi doreşte fiul rătăcit prin
lume, înapoi?
Nu plânge mamă, eu te rog rezistă,
Nu mă chema să văd că mori săracă,
M-ai învăţat că DUMNEZEU există,
Și roagă-te la EL, pe fiul rătăcit să
ţi-l
întoarcă!”
*
Ursitorile. Într-o zi, o doamnă din
Severin m-a sunat la telefon. Era la fiica ei în Londra. Aceasta născuse, după
ce pătimise două zile pe coridorul spitalului, fără ca să o bage cineva în
seamă. Mi-a precizat că avea asigurarea de sănătate plătită la zi!
Femeia cu pricina m-a întrebat cum
trebuie puse ursitorile copilului. I-am explicat cele de cuviință și am
întrebat-o dacă i-a făcut mamei și copilului molitva de după naștere. ,,- Ce-i
aia?” m-a întrebat nedumerită. I-am explicat și asta, apoi am căutat pe
internet numerele de telefon ale unor preoți români ortodocși de acolo și i
le-am transmis, ca să ia legătura cu ei și să vadă care-i mai aproape, ca să
rezolve problema.
Folosesc acest prilej pentru a face
câteva precizări, care, fără îndoială, sunt necesare multora dintre Dvs.
Ursitorile, ursitele sau ursele nu au nimic comun cu învățătura creștină. Ele
sunt reminiscențe din vechile religii de dinaintea creștinismului, care s-au
practicat în aproape toată Europa. Sunt legate de credința în destin, în soartă.
Această credință nu este creștină. Conform învățăturii creștine, omul este
liber să facă binele sau răul, este stăpân pe faptele sale și responsabil de
ele. Tocmai de aceea este judecat după moarte și la judecata particulară și la
cea universală, tocmai de aceea este răsplătit pentru cele bune și pedepsit
pentru cele rele. Dumnezeu nu-l obligă să facă sau să nu facă o faptă, să intre
sau să nu intre în rai. Nici diavolul nu-l poate obliga să facă cele rele, nu-l
poate obliga să intre în iad. Și Dumnezeu și diavolul respectă voia liberă a
omului. Acceptând destinul sau soarta, omul ar deveni un fel de mașinuță
teleghidată, care nu mai poate fi tras la răspundere pentru faptele sale.
Așadar, rânduielile legate de
,,punerea ursitorilor” la copiii nou-născuți nu sunt creștinești și nu preoții
sunt cei care trebuie să învețe femeile cum să ,,pună ursitorile”. Practica
aceasta a intrat în folclorul românesc și a fost transmisă din generație în
generație. Dimitrie Cantemir, spre exemplu, vorbea, la începutul veacului al
XVIII-lea, în Descrierea Moldovei, despre acest obicei astfel: ,,Ursitele ar
fi două virgine, care sunt de faţă la
orice naştere de copil, şi-i împart, după voia lor, daruri atât sufleteşti cât
şi trupeşti, spunând de mai înainte toată fericirea sau nefericirea ce are să
întâmpine copilul în tot cursul vieţii sale”. În părțile noastre se vorbește de
câte trei ursitoare, care vin la casa unde este pruncul a treia zi după naștere
și-l predestinează pentru tot restul vieții. Am găsit și o altă interpretare a
acestei credințe, destul de interesantă: ,,Prin ursită se înţelege soţia
fiecăruia. Se crede că un om are trei ursite. Adică are dreptul la trei femei,
în viaţă. Dacă, la căsătorie, o nimereşte pe cea de-a treia atunci trăieşte cu
ea până la moarte. Dacă o nimereşte pe a doua, atunci aceasta, după un timp
oarecare, moare, şi el o ia pe a treia. Dacă o nimereşte pe cea dintâi, atunci
va avea în viaţa lui trei femei. Când doi soţi se despart înseamnă că bărbatul
nu a nimerit pe niciuna dintre cele trei ursite, şi a luat pe alta străină”(E.
I. PATRICIU și G. P. SLAVIU). Ursită este şi data, scrisul, soarta sau zodia
cuiva. În colecția lui Iuliu Zanne am găsit și câteva proverbe și expresii
privitoare la ursitori, din care menționez: ,,Aşa a fost ursit s-o tragă”;
,,Aşa i-a fost ursita!” ,,Aşa i-au ursit ursitoarele”; ,,A-şi lua ale trei
fuioare”; ,,Când calci pe urmele pe care au umblat ursitorile, damblageşti”;
,,Cartea ursitei”; ,,De ce ţi-e ursita nu poţi să scapi”; ,,La noul născut se
întinde masa seara pentru ursitori, căci de nu vor avea masă îl ursesc rău pe
cel născut, şi cum l-or ursi aşa va fi!” ,,Nu-i cum îi zisa,/Ci cum îi scrisa”;
,,Tacă pripitorile unde cântă ursitoarele”; ,,Nu va scăpa omul de ce e ursit să
paţă” și exemplele ar putea continua. În folclorul românesc avem și multe
legende și cântece legate de ursitori, ceea ce dovedește puterea cu care s-a
încetățenit această credință necreștină în părțile noastre.
Zilele trecute am găsit pe internet o
firmă care asigura, la cerere, toate serviciile legate de ursitori. Astfel,
trei femei se deplasau la casa nou născutului și începeau să-l ,,ursească” în
bine și în mai bine, după cum era taxa de mare. Cum naivi se găsesc pe toate
drumurile, avea și firma respectivă de lucru, fiindcă ,,ursitoarele” nu arătau
rău deloc!
*
File de jurnal - 20 mart. 1982. ,,A
trecut mult timp de când nu mi-am mai ținut la zi aceste însemnări. M-au luat
grijile, necazurile, ocupațiile și slăbiciunile și a trecut timpul. Am lucrat,
totuși, la organizarea materialului pentru Bibliografia Revistei ,,Biserica
Ortodoxă Română” (1874-1989). E o treabă care-mi scoate păr alb. Nu știu dacă
voi termina-o vreodată. Nu am fost nici la simpozionul de la Tg. Jiu, nici la
cel de la Craiova. Am căutat să reduc totul la strictul necesar. Am fost doar
la Timișoara, pentru ca să dau comandă pentru un policandru necesar bisericii de la Malovăț. Au donat
Anton Hurduc și Glavan Marian 7000 lei pentru aceasta. Mai mult, duminica
trecută, o familie, Drăghici, din Tr. Severin a adus Sfintele Vase și
Acoperăminte pentru biserica de la Malovăț. Era mare nevoie de ele, mai cu
seamă de Sfântul Potir.
De la Timișoara am cumpărat 350 kg de
porumb. Se găsea în piață cu 10 și 11 lei/kg.
Am venit bine pe drum cu mașina. Nu m-a oprit miliția. În piață am
vorbit cu niște țărani din Suceava. Veniseră cu cartofi. Au spus că pe la ei
piața e foarte săracă, în schimb cartelele nu au putut fi introduse decât la
zahăr și ulei. Când au vrut să raționalizeze pâinea, s-a produs reacție puternică
în rândul populației și imediat au renunțat la această măsură. Am văzut în
Timișoara piesa de teatru Răzvan și Vidra. Nu mi-a plăcut cum au jucat-o.
Echipa de artiști a jucat fără tragere de inimă. Semăna cu teatrul de amatori.
E adevărat că nici public nu era mult în sală. Am dormit la hotelul ,,Banat”.
În acest interval am avut patru
înmormântări. Una a fost a lui Borcilă Ion din Malovăț, tractorist, de 34 ani.
A fost o pierdere imensă și pentru sat și pentru familie. Era un om foarte cumsecade,
săritor și gata oricând să dea o mână de ajutor. Avea 4 copii. Căsătorit de 14
ani, își făcuse casă și-și cumpărase mașină.
Se înțelegea excelent cu soția și-ți era mai mare dragul să le pășești
pragul. Cu o săptămână înainte de a muri, se afla singur acasă. Nevasta îi era
la stațiune, la Olănești. El făcea un tratament cu ampicilină. A venit un sârb
pe la el. Buni prieteni, s-au pus pe băut. În câteva ore a fost la pat. L-au
internat la spital. Tot capul i s-a umflat și corpul i s-a făcut numai bășici.
Vărul său, Ion Popescu, mare demnitar la Ministerul de Externe, le-a cerut să-l
ducă imediat la București. L-au dus, dar orice încercare a medicilor a fost
zadarnică. Epidermoliza bulboasă și-a spus cuvântul. Primarul Mihai Surugiu a
fost cu mașina după nevasta lui Borcilă la Olănești și a dus-o la București,
pentru ca să fie alături de soț în ultimele momente. A fost lume multă la
înmormântare și o jale cum n-am văzut
înalte ocazii.
Sub aspect social, lucrurile merg
rău. Când aduce alimente la cooperativă, când nu, așa încât nesiguranța zilei
de mâine e o problemă pentru fiecare. Pâine aduce foarte rar. Cartele sunt pe
tot anul. S-a făcut mult tam-tam în presă, la radio și la televizor cu
împlinirea a 60 de ani de la răscoala din 1907 și a 20 de ani de la
colectivizare. S-au tras concluzii foarte optimiste, iar bilanțurile privind
saltul material și spiritual al țărănimii au fost dintre cele mai pozitive.
Ieri s-au sărbătorit și 60 de ani de la înființarea uteceului. În program la tv.
trebuia să fie transmis spectacolul de gală, dar s-a dat un film și bine au
făcut(…).
Am vorbit la telefon cu Dl. Ilarie
Hinoveanu, directorul Editurii ,,Scrisul Românesc” din Craiova. Așteaptă să
vină un nou redactor în locul lui Rusu-Șirianu și atunci se va discuta și
problema cărții mele.
Mi-a venit documentația pentru
pictura de la Malovăț. E aprobată. Ieri am luat aracetul, așa că, după Paști,
poate reușim să începem lucrul.
Vremea e foarte capricioasă. După
câteva săptămâni de adevărată primăvară, de două zile încoace a început să
ningă și să viscolească, parc-ar fi în decembrie.
Într-una din seri, tractoristul Jianu
din Bobaița a călcat cu tractorul pe tractoristul Băloi Ilie din Bobaița. I-a
strivit piciorul și l-a lăsat aproape inconștient la poarta noastră. M-am dus
la Malovăț și am chemat salvarea.
*
Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit
câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Dr. Ionescu Mihaela-Aritina din
Curtea de Argeș(AG): 1.000 lei; Domnul Gogoașe Marian din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: 500 lei; Doamna Pârvuceanu
Eugenia din Gârla Mare(MH), Doamna Ciornei Tatiana din Suceava(SV) și Doamna
Dr. Dumitru Cristina(București): câte 100 lei; Doamna Sprijan Ramona din
Cluj-Napoca: 90 lei; Doamna Deatcu Viorica din Tr. Severin: 60 lei; Domnul Ile
Teodor din Sânicolaul Mic(AR), fiu al satului Bârda, Doamna Sandu Aurica din
Tr. Severin și Doamna Doina Vasilca din București, fiice ale satului Malovăț,
Domnul Postolachi Vasile din Bajura(BT) și Doamna Prof. Mariana Mocioiu din Tr.
Severi: câte 50 lei;
Domnul Bazavan Gheorghe(primarul) și
Domnul Pau Daniel din Malovăț au achitat
câte 100 lei pentru contribuția de
cult; Domnii Coman Nicolae, Luca Dumitru și Tudor Gheorghe din Malovăț au achitat
câte 50 lei pentru contribuția de cult;
Pentru Fondul Central Misionar s-au
strâns până în prezent 222 lei. Am achitat deja 500 lei. Colecta continuă.
Domnul Gogoașe Marian din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, a donat pentru
Fondul Central Misionar 100 lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
În cursul lunii februarie am donat
pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 2 febr. (Bârda): 66 pâini;
4 febr.(Bârda): 150 pâini; 11 febr.(Malovăț): 237 pâini; 18 febr.(Bârda): 165
pâini; 25 febr.(Malovăț): 230 pâini. Așadar, în luna februarie au fost donate
848 pâini.
De asemenea, în luna februarie s-a
vândut pâine credincioșilor la prețul de achiziție de 0,70 lei/buc.
astfel: 2 febr. (Bârda): 434 pâini; 4
febr.(Bârda): 350 pâini; 11 febr.(Malovăț): 363 pâini; 18 febr.(Bârda): 735
pâini; 25 febr.(Malovăț): 270 pâini. Așadar, în luna februarie au fost vândute
2.152 pâini.
Din Dicționarul proverbelor
religioase, vol. I, s-au donat până acum 336 ex. Mai așteptăm!
*
Plăți. În această perioadă am efectuat
câteva plăți mai mari, astfel: 2.100 lei pentru pâinea donată și vândută în
luna februarie; 2.000 lei tipografiei pentru cărți; 560 lei impozit; 320 lei
poștei pentru timbre poștale; 254 lei poștei pentru colete; 150 lei plată
curier pentru transport cărți; 145 lei protoieriei pentru cărți; 104 lei toner
pentru imprimantă; 71 lei curentul electric; 50 lei internetul, cât și altele
mai mici;
*
Publicații. În această perioadă preotul Dvs. a reușit să
publice câteva materiale,astfel: Speranțe și neliniști, în ,,Omniscop”,
Craiova, 2018, 22 febr. ediție on-line (http://www.omniscop.ro); Scrisoare
către Eminescu(XII), în ,,Omniscop”, Craiova,2018, 23 febr., ediție
on-line(http://www.omniscop.ro); Ofertă de carte – februarie 2018, în ,,Armonii
culturale”, Adjud, 2018, 16 febr., ediție on-line(http://armoniiculturale.ro);
,,Scrisoare pastorală” – 367, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 2018, 23 febr.,
ediție on-line(http://armoniiculturale.ro); recenzie la vol. Omagiu Prof. Univ.
Dr. Nicolae Dură, Constanța,Editura Arhiepiscopiei Tomisului, ……, în
,,Epifania”, Iași, 2018, nr. 44(mart.), p. 220-223;
*
Zâmbete. ☺,,Trei iezi cucuieți,/ Ușa mamei deschideți,/ Că mama v-aduce vouă/ Un decret și-o lege nouă!”(Auzită de la Ion Bârnea din Malovăț la 20 mart. 1982); ☺,, - S-ar putea ca la noapte să fie furtună!” zice soțul. ,,- Dacă vii devreme acasă, nu o să fie…!” ☺,,- Mănânc și mă gândesc la tine!” ,,- Ce drăguț din partea ta! Și…., ce mănânci?” ,,- Colivă!”
*
Conferințe. ASCOR(Asociația
Studenților Creștini-Ortodocși din România), filiala Gorj, l-a invitat pe
preotul Dvs. să susțină o conferință publică în Tg. Jiu în seara zilei de 28
martie. Am acceptat și m-am angajat să susțin conferința Tinere, ție-ți zic:
Scoală-te!
*
Simpozioane. Vineri, 30 mart.,
Academia Daco-Română, în colaborare cu alte instituții culturale din țară,
organizează la Craiova un simpozion cu tema Obârșia Neamului Nostru. A fost
invitat și preotul Dvs. Nu putea refuza! S-a înscris cu două comunicări: De la
daci la Meșterul Manole (paralele și coincidențe) și Propuneri privind
valorificarea operei Preotului Dumitru Bălașa. Am trimis deja lucrările, au
fost acceptate și ele urmează să fie
publicate într-un volum ce va fi lansat cu prilejul simpozionului.
*
Excursii-Pelerinaje. ► Joi, 29 Martie, organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Bârda – Malovăț – Tg. Jiu – Mânăstirea Lainici – Petroșani – Hațeg – Mânăstirea Prislop – Caransebeș – Mânăstirea ,,Sf. Nectarie” – Mânăstirea ,,Piatra Scrisă” – Orșova – Tr.
Severin – Malovăț – Bârda. Costul e de 45 lei/pers.
►Duminică, 22 Aprilie, împreună cu alte parohii din Tr. Severin, vom
organiza o excursie – pelerinaj de
o zi pe următorul traseu: Malovăț – Tr. Severin –
Craiova – Caracăl – Drăgănești – Mânăstirea Pantocrator(Teleorman) și retur. La
Mânăstirea Pantocrator se va participa la Sf. Liturghie arhierească. Cei ce vor
merge vor avea prilejul să se închine la Moaștele Sf. M. M. Gheorghe, aduse
pentru acea zi de la Sf. Munte Athos. Costul e de 50 lei/pers. Preotul Dvs. nu
va participa, fiind în parohie, la programul obișnuit.
*
Coșul de Paști. Din îndemnul Prea Sfințitului Episcop Nicodim și
anul acesta se organizează de către parohiile din județul nostru acțiunea
caritabilă intitulată Coșul de Paști. Drept urmare, pe lângă ajutoarele ce le
vom acorda familiilor și persoanelor cu dificultăți din parohia noastră, Joi,
12 Aprilie, vom face o vizită la un
orfelinat din Tr. Severin. Vom duce copiilor de acolo mâncare, haine și
jucării. Rugăm pe toți cei care au posibilitatea să aducă la biserică haine
folosite de copiii lor(dar nu rupte!) și jucării folosite. Am văzut în unele
case mai multe jucării decât într-un magazin de jucării. Între timp copiii au
crescut și jucăriile nu mai sunt folosite nici chiar de cei bătrâni! O faptă
bună de genul acesta este ca o rugăciune pentru proprii copii. Sunt convins că
și această acțiune va fi una reușită, dacă voi avea sprijinul Dvs. Vă mulțumesc.
*
Înmormântări: În ziua de 5 febr. am
oficiat slujba înmormântării pentru
Meilă Ioana(88 ani) din Malovăț. Dumnezeu s-o ierte!
*
Program. În cursul lunii Aprilie avem
următorul program de slujbe: 1 Apr.(Bârda); 2
Apr.(Denie la Malovăț); 3 Apr. (Denie la Bârda); 4 Apr.(spovedit și
împărtășit, dimineața, la Bârda, la biserică și în sat; Denie la Malovăț); 5
Apr. (pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț; Denie la Bârda); 6
Apr.(spovedit și împărtășit adulții, dimineața, la Malovăț, la biserică și în
sat; Denie la Bârda, de la ora 19; denie la Malovăț, de la ora 21); 7
Apr.(spovedit și împărtășit copii, dimineața, în Malovăț; seara, la ora 20,
pomeniri în Malovăț; de la ora 23, Slujba Învierii la Bârda, cu Sf. Liturghie);
8 Apr.(la ora 3 dimineața, slujba Învierii la Malovăț); 9 Apr.(Malovăț, cu
slobozirea paresimilor la vii); 10 Apr. (Bârda, cu slobozirea paresimilor la
vii); 14 Apr.(Bârda, dimineața, iar de la ora 11 în Malovăț, cu slobozirea
paresimilor la morți); 15 Apr.(Malovăț); 21 Apr.(Bârda-Malovăț); 22 Apr.
(Bârda); 28 Apr.(Malovăț-Bârda); 29 Apr.(Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau
din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon:
0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com. Sf.
Paști să aducă sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele Dvs.
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
FRUNZISUL - Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca
pomul îsi leapada iarna frunzisul sau, iar primavara, fiind încalzit de soare,
îsi desface mugurii din nou. Multi oameni fac asemenea. Atunci când sunt rapusi
de iarna, de frigul necazurilor si al nenorocirilor, ei îsi leapada poftele si
parca se straduiesc sa se caiasca si sa le faca pe toate dupa buna placere a
lui Dumnezeu. Însa atunci când îi încalzeste iarasi caldura bunastarii, acestia
îsi dezleaga poftele ca mai înainte si, întocmai precum pomii îsi desfac
frunzisul, ei iarasi înverzesc, se împodobesc si se desfata cu placerile
lumesti. Asa sunt cei care atunci când îi loveste frigul unei boli, se caiesc
si înceteaza a pacatui si fagaduiesc sa vietuiasca în cucernicie si sa-I
slujeasca lui Dumnezeu, însa dupa ce se fac sanatosi, se întorc din nou la
poftele si la faptele lor de ma i înainte. Sa stii ca astfel de oameni nu sunt
adevarati dreptslavitori crestini, ci doar niste fatarnici, întrucât adevaratii
crestini ramân nestramutati în bunastare si în necazuri, în boala si în
sanatate, în saracie si în bogatie, în defaimare si în cinstire, în slava si în
umilinta, în robie si în libertate; oriunde si oricând ei se afla în pocainta
si savârsesc roadele acesteia, iubindu-L pe Dumnezeu si slujind Lui. Aceste
cugetari te îndeamna sa nu te asemeni celor amintiti mai sus, ci sa fii pururea
statornic, în fericire si în nenorocire, sa te lepezi de poftele tale si sa
faci voia Domnului. Iar daca esti si tu un astfel de om, atunci te povatuiesc
sa te îndreptezi, pentru ca nu cumva, stând împreuna cu fatarnicii, sa auzi de
la Hristos: „Nu va stiu pe voi de unde sunteti” (Luca 13, 25).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 81
INIMA OMENEASCA - Sfantul Tihon din
Zadonsk
Vezi ca un
vas raspândeste acel miros care s-a îmbibat în el. Asa este si inima omului.
Daca are în sine iubirea de Dumnezeu si de aproapele, atunci ea arata semnele
acesteia, caci asemenea sunt si nazuintele, pornirile, cuvintele, faptele si
gândurile ei. Asa precum un mar se arata a fi bun prin gustul sau, la fel si
inima omului se face cunoscuta prin faptele, cuvintele si purtarea ei. Si
precum un cuptor încins de flacari raspândeste caldura si dintru aceasta se
cunoaste, asemenea si inima, fiind înfierbântata de focul dragostei lui
Dumnezeu si a aproapelui, raspândeste caldura milei, a îndurarii, a rabdarii, a
blândetii, vadindu-se prin acestea. Ori, dimpotriva, cel ce îsi are inima
îmbatata de iubirea lumii, se arata prin semnele cele deopotriva cu aceasta,
întrucât la ea cugeta si din aceasta se învata, despre ea vorbeste si pe
aceasta o savârseste. Cel ce iubeste bogatia, cinstea, slava, placerea si
rasfatul, la acestea se gândeste si pe ele le cauta. Asa graieste Dumnezeu:
„Unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta” (Matei 6, 21). Si cu toate ca
multi se straduiesc sa acopere pornirile si faptele lor, cele ce se ascund
înlauntru nu pot fi tainuite, ci se ivesc si sunt scoase afara aidoma unor
bulbuci ce ies din apa, descoperind aerul care se ascundea în adâncime, sau
asemenea chioraitului matelor. „Nu poate pomul bun sa faca roade rele, nici
pomul rau sa faca roade bune”, graieste Domnul (Matei 7, 18).
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 97.
RUGACIUNEA LUI IISUS - Compozitorul
Arvo Part
Rugaciunea
lui Iisus are zeci, sute, mii, milioane de versiuni. Câti oameni pe lume,
atâtea rugaciuni si suspinuri. Uite asa… e ca îmbratisarea. Cauti aici si acolo
si peste tot ca sa simti perceptibilul. Îl vrei viu si proaspat. Asemenea sunt
si relatiile cu un cuvânt. Îl privesti din toate unghiurile. Dar nu-l poti
apuca. Nu-l poti cuprinde niciodata.
Compozitorul Arvo Part, Cantul inimii
– puterea cuvantului si a muzicii (AP), traducere de Laura Marcean & Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 77.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu