ULTIMUL TREN DIN BOX HILL...
~*~
În curtea casei mele din Box Hill
Sosește toamna iar, tiptil, tiptil
Păsări migratoare se duc în escadrile
Lăsând în urma lor văratece idile
Iarba perenă-n curte pare pârjolită
De arșița verii de curând sfârșită
Levențica-n tufă, zace ca-ntr-o comă
Fără flori, culoare sau vreo aromă...
Se uită trist arțarul japonez
La frunzele tot mai puține verzi
Iar tufele de trandafiri, în vară
–atât de vii
Mai țin doar o mână de trandafiri
târzii
Doar gardul viu ce mă desparte de
vecin
Zâmbește vesel fiindcă-i
...ever-green
La fel cu 8 măslini(îi număr ca la
școală)
Ce vor zâmbi tot verzi prin iarna
australă
Poodlița Sandy, a țâșnit din casă
Drept spre gard și latră furioasă
Căci trec pe stradă niște băieței ...
Cum de trec ei, pe lâng gardul... EI
?!
În curtea din spate vine-o turturică
Îi dau zilnic boabe și pâinică
Avea cu luni în urmă și un partener
O fi murit sau o comite...adulter?
La miez de noapte sar îngrijorat
Căci Sandy-n somn mai dă câte-un
lătrat...
Din zona gării zgomote răzbat
Un șuierat, vibrații și freamăt
juvenil
“ De ce te sperii, Sandy, mai rău ca
un copil
E doar ultimul tren de noapte
din...Box Hill... “
~*~
IOAN JOHN GIONEA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu