Un episod pentru adulti - MERE PADURETE 1 - necorectat

MERE PADURETE 1

     - Pavele, stii ce e interesant la toti acesti doinasi ca sunt imbracati bine si cladirile sunt curate si intretinute.

Eu as zice ca ar fi mai bine sa ne adaptam la cursul istoriei si sa traim cu ea, sa o concuram mai bine decat sa ne cautam trecutul incontinu. Sa ne cantam trecutul incrustat in viitor.

Parca a retrai cumva comunismul unde toti plangeau cu burtile si camarile pline, de foame. Acum plang de saracie inschimb sunt imbracati bine si conduc masini din vest.

     - Totu-i cum zici: ca la carte, dar întotdeauna a fost şi n-a pierit lumea, ci şi-a văzut de drum, că nici pe vremea lui Eminescu n-a fost mai bine, dar s-a ajuns la noi şi noi om ajunge mai departe, că va fi cumva, nu vrezi, că de plâns se plânge şi strigă vai şi tulai, strigă tot cel care are, c-acela în lăcomia lui mai vrea.

     - Tu esti foarte bun la scris. Chiar si randurile astea sunt poezie.

- Infinitul chiar abstract

E apropiat de obiect

Aur cenuşiu strecurat

Şi cubul neciobi de Nichita

E crucea perfect

Iisus mai Iisus sus pe Golgota.

FĂRĂ ATÂTA SOCOATĂ

Nu m-am gândit, dar tu ai descoperit,

În timp ce alții nici nu s-au socotit

Şi m-au hulit, batjocorit şi fără a gândi

Din masa tăcerii crucea mi-au pregătit

Pur şi simplu în templu Eliberării

Strigându-se: "răstigniți-l !" şi pe cel mai iubit

Fără atâta socoată

Şi fără atâta judecată dreaptă,

L-au răstignit.

De ce eu şi tu ne'avem propriu atu:

Suntem ceea ce suntem

Super, de caracter, la suprem

Subiect şi predicat-

Infinit apopiat de obiect?

CUVÂNTUL CU TOATE N-ARE SÂNGE-N VENE

Şi ție cuvântul, Dumnezeul,

Îți vine de unde-ți vine,

Stare de bine să te lumine, ca pe mine

Cu màngâiere, fericire împărțită pentru ceillți,

Dar alinare, vindecare prin uman

 Şi pentru mine,

Deşi social-uman

Cuvântul mă lumină,

Ca să nu trăiesc în van şuhan,

Cu toate că n-are sânge-n vine,

Ca tine sau mine.

Uneori am tehnoredactat cu greşeli, dar hai vorbă înapoi şi dacă am suduit, c-am făcut-o fain în limba națională şi neaoş şi fercheş am făcut-o. Eu am învățat să scriu, iar alții învețe să citească (că: pentru ce au urechi s-audă şi ochi să vadă, mânuri să scrie: "ciumulceii ce-i, farfurie într-un picior, ghici ciupercă ce-i ?") Dumnezo cu mila ! Doamne ajută, că dragoste cu sila nu se face !

 In Japonia, ce-a mai avansata tara din lume si la nivelul ei toti se viseaza, in luna Aprilie are loc Festivalul Fertilitatii. Are o vechime de vre-o doua sute de ani spun localnicii si in aceasta zi toti se roaga sa aibe copii sanatosi. Nu stiu daca Nagasaki si Hirosima nu au adaugat o dorinta in plus, pentru ca si astazi se nasc copii deformati, in urma bombelor atomice.

 Barbatii devin calareti si glumeti!

insa durerea ramane.

 Se pare ca radiatiilor li s-au adaugat si bolile de sida, "presupus", puse pe seama homosexualilor si, in acest festival reprezentat de penisul negru, i sa adaugat si unul de culoare roz la care cei bolnavi de SIDA se roaga pentru a fi vindecati.

 Sa creasca pana-n tavan si sa umple casa!

virilitate maxima

 Amandoua sunt carate pe strazile oraselor, pentru a le, binecuvanta.

 Mii de locuitori urmeaza cele doua insignii scandand rugaciuni si cantece. Adulti, copii, batrani cu totii de la mic la mare participa, pentru a invata si a transmite traditia.

 Autoizolata de restul lumii, Japonia, si-a inventat pana la urma jocurile ei.

 FESTIVALUL CUCULUI

 Festivalul Mikoshi este unul dintre cele mai fotografiate din lume.

- Vreau salvare!

- Va rog intrati si cereti vindecare.

 Aici aflati multe lucruri deosebite pentru a le darui celor de acasa.

Inghetata pe bat

si-o bere.

 Cadouri

Dubla intrebuintare !

 Orfande aduse zeilor de-a lungul festivalului

Usor poti deveni sculptor !

 Cantina Pasarelelor

 Vaduva ?

 Casatoriti ?

- Ah ce buna-i inghetata!

 - Yum, yum, yum !

 - Unde-i ?

 - Ham, ham, ham !

Asta-i ce ne asteapta in Democratia viitorului daca nu ne astamparam!

Doua interviuri !

     - Sunt bete in roate ca sa te intimideze. Unii oameni sunt naivi (zic ei), traiesc tot in standardul impus de vechi numenclaturi rigide si nu sunt capabili sa accepte. De exemplu demonstratiile din Japonia pentru proslavirea penisului. Vezi fetele pe strada sugand din inghetata pe bat in forma de pula. Si pula e un organ intradevar frumos ca si pizda. Sunt cele mai iubite locuri de pe pamant si unde mai pui, pentru care sau dat cele mai mari razboaie din lume. "Pula" este criticata!, insa nu au curajul sa-i critice pe MANIPULATORI, pentru crimele produse zilnic de la al doilea razboi incoace. Stau si privesc cu pasivitate mortii de la stiri dar dintr-o data ii deranjeaza "pula" lui Ferghete care e facuta alintat in grai ardelenesc facuta fain, neaos si ferches in limba nationala, un gest care ii denota o dinamica larga a limbii in care sa nascut. Si nu-i rusine sa o foloseasca cu mandrie si sa se faleasca; pentru cei ce au urechi s-audă şi ochi să vadă ciumulcei farfurie într-un picior, ghici ciupercă ce-i ?

Primul lucru pe care l-am invatat in democratie in Australia a fost; SA NU IMI FIE FRICA DE LIMBA SI CUVINTE.

Frate Pavele, limba nu este un gard in care tu esti asezat sa fii prizonier, limba romana e un sac infinit cu stele, pe care tu, cu pumnul plin le arunci intreaga viata in jur. Sa fericesti universul. Sa arzi diavolul ! Omul rau foloseste limba ca pe o plasa - o arunca asupra oamenilor prinzandu-i/tinandu-i pesti. A nu folosi limba/vocabularul total e RASISM, e DISCRIMINARE A CUVINTELOR, ea ii inchide pe oameni intr-o puscarie daca nu e libera. Limba impusa prin spalare de creer, speriatul copiilor si conditionarea lor de parinti, a le spune in ce directie sa priveasca inloc sa ofere explicatii. 
Oare cum au ajuns japonezii aici? Intrebarea o pun ca omul sa vada si sa aleaga in ce directie merge, ca apoi sa invete cum sa imbratiseze o astfel de democratie, care sa se incarneze fara handicap, sa continuie natiunea, sa-si pastreze traditia, cultura si identitatea. Adica o democratie romaneasca.

     - No, da ce să mai zic eu care nu sunt poliglot-politic,

Deşi drag prieten-amic, pragmatic, ca Van Gog sunt mic şi de nimic,

Că nu produc nimic, ca să valorific,

Trăind în van nici cu ruga, nici cu fuga,

trăind scriind să fac un ban pe tri şi fuga,

Că pula sculată nu caută, că pizda-i câcată.

Dar peste gard e cenzura meritocraților şi ne dă peste cap de-a dura,

că dincolo de gard e gorila, fatal un leopard avar,

individualist, şovinist, care neartist,

din interes vrea doar pentru el tot: fes şi rest,

deşi-n popor e vai şi tulai: omor,

că deşi imperialiştii iresponsabili nu se țin vinovați,

vina de om-ucidere, e tot a lor fără a fi condamnați.

Cum? în ce sens exotic ? Cum vom ara ca să fim pe brazdă, că şi Crengă cu pupăza din tei sau după cireşe la mătuşa Mărioară a cam dat-n bară (şi oricum am întoarce-o tot copilărie e, ca la Maxim Gorki universală, dar fără stăpân, că avem libertatea de a scrie în limba noastră ca marele sfânt Caragiale (cum, nu ştiu să ți-o spun pe şleau şi pe Dumnezeul meu, încă n-o ştiu ce streşeli are să mă apuce şi să mă frigă la inimă şi ştii de ce, că tot pe româneşte am dau-o cu sămănătura după brazda plugului cu păsăreaua câmpului, că păsăreaua câmpului tot cântă şi ciripeşte cititorului şi ori ce te-ai face românule, nu mă crezi, nu mă crezi, că tot român rămâi, că te-ai jurat de mii şi sute de ori, că tot român mori, nu-i aşa, Ben?)

     - Ce are romanu cu sexu?! în ce sens exotic ?! Noi nu tratam sexu ci felul cum il interpretam in limba romana si in societate. IN VOLUMUL DOI VOM AVEA MAI MULTE RASADURI DE CUCI SI DE PASARELE. poate homosexuali si lezbiene, politicieni, etc. Sunt lucruri pe care trebuie sa le confruntam.

     - Noi doi ne vujim şi la ochi şi la gene,

Ca doi mândri porumbei la pene.

La dorul meu

Sunt rob şi eu

Şi pentru Dumnezeu

Scriu mereu şi mereu.

Nu crezi: politica

De ce nu ni cămaşa

Pe care s-o îmbrăcăm duminica,

De ce nu se împacă cu asta biserica ?

Nu crezi: politica

De ce nu ni cămaşa

Pe care s-o îmbrăcăm duminica,

De ce nu se împacă cu asta biserica ?

În popor s-ar crede,

că suntem stricați de cap,

N-am fi aceptați.

Am fi priviți mai deochiat,

Deşi facem umbră pământului,

Soarele decenței ne-a eclipsat.

Nu găsesc lucru inteligent,

Înțelepții din viitor ne-ar tage în piept,

Şi luați peste picior târâişul şarpelui.

Stoşeli-epileticii, sunt apucați de tremurici, zgâlțâiți de cel rău, în popor se mai zice că-s stăpâniți de duhul rău, de stroşală (iată, că nu-ți pot explica un lucru minor, lucru a dracului, deocheat, rău famat: face posoarcă cel bolnav, stroşit, la gură, {Stroşeli,stroşeală-îl apucă stoşeala(şi porcii în care Iisus o băgat dracii din oameni şi o sărit în mare o avut stroşeală)} aşa-i când te stroşeşte şi chiar şi țăranul în vorbirea lui e pudic, vezi grozavele frânturi de limba, că țăranul şi neşcolat, neinstrui, nu-i vulgar, nu-i nepopular, nu-i buruienos, zdrențos, la gură nici când îi mai scapă şi lui câte o vorbă ruşinoasă, că-i mai scapă câte o vorbă bolovănoasă cum zice Zaharia Stancu şi totuşi iubirea aiesta rămâne un dulce, un frumos, că vorba dulce mult aduce, că nu-i un nespălat, un par lung şi minte proastă şi nu-i înalt şi rar, îi un drăguț omul din popor, Ben şi cu exoticul tău eu mă am cum mă am, dar n-aş vrea să fiu necuvincios, maistre, dar de ce ne-am face de râs şi turcă, Todica ?). Nu mi-ar place să vorbim fără de noi, noi amândoi având altă şcoală chiar şi decât Mircea Cărtărescu (am citit ceva în proza lui şi e mai slobod la gură l-am auzit la TVR şi pe Mircea Dinescu şi am citit ceva scris de marele profesor George Anca, dar badea, țaranul, din mine l-am simțit revoltându-se, deşi am mai citit ceva strigător la cer şi-n revista clujană de cultură şi literatură Tribuna, revistă prestigioasă, ca Steaua şi-n poeme a lui Emil Brumaru am citit cândva, dar am fost dezgustat nu ştiu de ce acel limbaj de mahala, de W.C. nu-mi place (mi inexpicabil de ce nu-mi place), deşi de la o vreme m-am ramolit şi foarte iute înjur, sudui, dar şi chiar când ți-am scris unele expresii mai pământoase le-am evitat pe cât am putut să le folosesc în propoziție şi frază, chiar dacă totul era mai tri culori cunosc pe lume, mai colorat şi mai picant aromat, dar în firea mea n-aş lăsa să pătrundă urâțenia, baba cloanță a limbii române, chiar dacă în acest sens scăpări le-ar fi avut şi marele Eminescu, dar eu cred sus şi tare, că-i doar folclor, fabulație, deşi chiar şi noi amândoi uneori suntem fețe palide, grețoşi coioți uzând de vorbele cenuşăresei, vorbe omise din dicționarul explicativ al Academiei Române ori ignorant cum sunt nu cunosc toate secretele, Ioan Muşlea încercând să le culeagă din popor consideraându-le şi pe acestea folclor, din patrimoniu, tezaurul culturii româneşti.

    - Noi suntem oameni din popor cu frica lui Dumnezeu din acest motiv nu putem vorbi in public asa. Acelesi e motivul si pentru care romanul SOLDAT din Afganistan OMOARA, acasa la el nu ar face-o, deasemeni soldatul american. Eu corespondez cu multa lume si multi, in functii mai mari si mai in varsta ma roaga sa le spun direct pe numele mic si mi-e tare greu sa o fac pentru ca le omor aura dumnezeiasca - in firea mea o simt. Relatia e mult mai trainica atunci cand ne respectam munca si talentul daruit de Dumnezeu. De aici si vorba sa nu ne tavalim impreuna prin noroi ca porcii ci sa ne intindem mana si sa ne scoatem afara din mocirla.

Dar ce facem atunci cand in loc de Pula zicem Pasarica? Rade lumea de noi si ne crede ca am dat in mintea copiilor, ne considera dusi cu pluta, ne pierdem credibilitatea si nici macar nu se mai sperie de noi. Zii la unu: Dute in pasarica mea, cand esti gata de bataie. Iti intorc ortacii spatele si rad de tine.

     - Acuma revii la/pe brazdă, dragule şi atunci din cauza bunlui simț, un estetic asumat ontologic după un cod a manierelor elegante geto-dace de care noi şi Eminescu nu ne ruşinăm, cum am putea scrie necioplit, chiar dacă suntem ciopliți de Brâncuşi din bardă şi topor în glasul pietrei, lemnului sau bronzului, cum am putea călca peste legea pământului, peste educația părintească a dorului intraductibil în alte limbi?

Ce găseşti nefiresc ? Dar de ce trebuie să înjurăm pe cineva? Ce esență-excelență am scoate în evidență? Nu cumva am evidenția nervozitatea şi egoismul şi aşa industrial, că din cauza lui e minciună, foame şi războie, om-ucidere ?! (s-ar putea să am vedere îngustă şi să nu văd lume cum o văd capitaliştii, care nu-s nici a tăi?)

     - Tehnocratii in lacomia si lipsa de educatie a lor generala/crestina ne-au bagat in rahat si acum nu stiu cum sa mai salveze balanta lumii. Democratia nu a fost niciodata adevarata, nici macar in Grecia antica la grecii care au inventato. Au introdus-o cu forta ca sa fure in liniste si legal tehnocratii de atunci ca si cei de azi. Eu am mentionat aceste lucruri in modul meu naiv, instinctual inca din primele sase luni traite in occident..., insa acum inteleg mai bine ca toti stiu asta insa se fac ca nu vad si prefacerea aceasta de curva/prostituati cu totii, politicienii din ultima generatie ne vor duce la o explozie de nemultumire a intregului occident. Au facut din instrumental economie pionul principal dupa care se conduce viata pe pamant si Isus a semnalat asta in piata. Viata omului nu e numai economie. Tare mi-e teama ca am dreptate frate Pavele.

     - De ce n-am vorbi nu altcum de cum a vorbit Hristos: frumos, cuvincios, luminos şi pilduitor, cu folos ? Noi ce oferim omenirii nobil şi sublim ? Unii fac moarte de om, iar alții vorbesc urât, dar noi Benoni Todică? Dar noi cum, ce facem, ca să se cunoască în ecuația omenească, ca laudă de zestre, că noi să ştii: nu ne mai aparținem nouă, ci "urmaşilor-urmaşilor noştri"? Tu nu eşti omul care să ne terfelească onoarea, cinstea şi demnitatea descăecându-se-n Moldova lui Ştefan, Mihai Eminescu şi Mihail Sadovianu, descălecându-se din Maramureşul istoric a lui Dragoş-vodă un şir coloană fără sfârşit de voevozi, vorba lui Peru Țuțea, Vasile Andru şi Dan Puric, voevozi, înşiră-te mărgăritar, cu marea calitate de a fi om, de a fi roman (şi atunci ce-i propunerea ta, că doar Dumnezeu după prostia mea fiind cel capabil care să ne pună la încercare, el fiind unicul care de-adevăratălea ne dă cale, viață şi adevar şi singurul care ne poate lua darul din dar, poate ne lua şi viața (fii atent sunt, ca un țăran: sănătos încăpățânnat în bine, cum îmi spunea, nu ştiu de ce tocmai mie, profsoara de limba franceză, Danciu, româncă neaoşă, fostă călugăriță la Paris, profesoară la Liceul Agricol Bistrița până a fi transferați prin 1968 la Şimleul-Sivaniei).

Întrebări sunt, Ben, multe: de ce o vacă ar cufuri o întreagă ciurdă, gule, cireadă, de ce o oaie ar cufuri o turmă, o târlă, o stână întregă şi de ce un om deştept ar face  de oaie, un popor întreg, că de vorbit se vorbeşte şi într-o carte îngrijit ori omule, tu crezi, c-ar fi bine cu ochelari de cal ? Fiecare e altfel, dar tu ziceai, că nu făcând pe nebunii suntem emblema, firma, chifla, pentru fericirea celorlalți, nu aşa călim oțelul, cu viața aşa cum a fost cu rost şi folos, ca la carte pentru a sari din moarte evadând prin național natural, punctual, din banal sau tu te ții de părul ce ți-l schimbi şi nărav, ca scaiul de coma şi coda calului ? E bine să te ții cu dinții de limba română, chiar dacă sabia lui Domocles e un paloş, cu două tăişuri şi capul neplecat pupă picioarele, că de ce te temi nu scapi şi ce-n frunte ți scris, ca brav român duci şi dacă faci mofturi, te opui şi pe la noi, dar pe tot locul pe unde harta e pusă în cui.

     - Asta desigur carte de cofetarie/cafebar nu va fi. Poate mai mult de istorie/conservare.

     - Tu eşti cel care hotarăşti ce rămâne sau nu pentru eternitate.

Şi atunci de ce ne-am prosti dând cu bâta-n baltă pişându-ne contra vântului, deşi ca sperietori de ciori am fi pe nicăieri: după ce ne toroştim în drum debia apoi să fugim în tufă, ca după ploaie chepeneag, deşi fiecare aparte e cu tradiția şi cultura, filozofia, sa, unii în loc de cap şi acela doar pentru bască,  purtând pe umeri damigeană, ca să nu-i ploaie-n gât, acasă ca risipitor în loc de roşcove găsind vițelul cel gras tăiat, dar şi invidia celorlalți nedumeriți.

     - Totul e o veste poveste între noi la un foc de tabără.

    - Dan Rebreanu redactor la revista Tribuna unde Dumitru Mircea redactor-şef a revistei a fost surprins de însemnările mele din tabără de la Bran citând la Radio-Cluj din însemnări în emisiunea domniei sale: Însemnarile redactorului-şef Tribuna Dumitru Mircea plăcându-i metaforele, comparațiile folosite de mine, aşa cum lui Mircea Vaida-voievod avea să-i placă lirismul din povestirea mea Oracol de tânar ajunsă pe mâna lui  la aceeaşi redacție şi nu la Dan Rebreanu, care îmi tot promitea că mă debutează, dar era ca-n promite, promite mereu, că nici cel ce-ți cere promisiunea nu crede în realizarea ei, însă eu nu-i cerusem nimic, dar nici  n-a făcut-o, nu m-a debutat, deş eu ambiționat şi pasionat de scris, ca un prost îi tot trimeteam proze fără a şti cum se scrie probabil, însă tot scriind mă antrenam pentru a scrie şi a scrie devenea artă, o boală incurabilă, o belea, pe capul meu (îşi da cu părerea la poşta redacției Dan Rebreanu, îşi câştiga o pâine şi aici se mărginea totul, în redacție povestind cu totul altceva vrute şi nevrute şi mi-a prins bine, dar eram încă tot un nevrednic al scrisului şi asta era şi explicația justificată, faptul, în mod sigur, de ce nu mă publica ori altul era motivul: nu scrisem dând lovitura, nu scrisem Pârlitul sau De capul lui, ca Marin Preda, ca unui Miron Radu Paraschivescu să-i placă, să fie de-anume încântat, dar ce poți face în Viața, ca o pradă, Marin Preda excelează în confesiuni, scriind acest minunat bestseller, eu nici acuma nu reuşesc să scriu, nici acuma nu le scriu omeneşte bine, că nici lui Ben Todică probabil nu-i place de gafele mele, uneoori fiind moralist, ca lupul şi mielul care n-avea cum tulbura apa râului, că era în albia râului din jos de lup.

Mică ce mănânci, o întrebă Miha pe Vica şi ea: -"Nimica."

-"Aşa ceva n-avem".

     - Tu scrii foarte ORTODOX, adica te invarti in serpentine precum popa predica in care repeta anumite lucruri tesute in limba ca sa priceapa/intre mesajul in capul “prostimii”. E un fel de MANTRA. unde/valuri de iubire. Putini pricep si au rabdare de la vorbele lui Isus prin doua mii de ani valuri sau scurs si mesajul lui sa diminuat precum unda pietrei aruncate in mijlocul lacului devenita mocirla la maluri de atata nepasare. Textul tau frumos redactat ar trebui citit de copii in scoli cu glas tare, sa trezeasca ardealul din madulare. Da ce pricepe votantul ?

     - S-a diminuat mesajul zici, dar noi trebuie să-i menținem prospețimea esenței Iisus şi ai dreptate eu precum cățelul, alergă după propria coadă până amețeşte şi cade buimăcit. Cum să scriu altfel, aiesta fiindu-mi modul şi stilul original (nu ştiu altfel să scriu; ce-i de făcut ? Cu sănătate. Mai apare şi oboseala, deşi n-aş vrea să recunosc uneori.

     - Tu esti MINUNAT asa cum esti! Nu trebuie sa faci nimic. Fii doar tu !!!

     - Soarele luminos o orbeşte pe Vica, Pa stie, nevastă-mea, steaua din viața mea, chiar dacă-i doar o țărancă mai neşcolată, educată de viața aspră (dar nu-i place dacă-i spui, arunci vorba: -"unde nu intră soarele, intră doctorul") şi trebuie trasă perdeaua la fereastră, că şi fără asta din cauza catractei îi lăcrimează ochii iritați şi uneori roşii ca la iepuri, deşi pe ulița oraşului neâncețoşat de privirea ei se poate ivi ca un țangău băietanul Eminescu sosit de la izvovor sau de la lacu din Herăstrău. N-o faci, nemulțumita, îți bagă de vină ițită, repezită, stroşită, căpiată, ca un notin dezmerdat, mângâiat, alintat la cornițe de zeul Pann, că şi țăranul era grijuliu şi cu o atenție deosebită față de animaluțe (aşa le dezmeardă, finuț "animăluțe" deja ca Lucia-Stana Sevianu redactor la Radio-Cluj, cum era şi Arghezi bijutier cu bijuteriile şi cu cuvintele din psalmii săi, din poeziile scrise impecabil, în graiului românesc pe la Mărțişor, un colț de Rai în satul legendarului Bucur, din Bucureşti. Asta ştie, asta face şi Vica (se mai strămbă la mine, ca o maimuță reamintindu-mi, c-aş fi avut Hemipareză stânga cum se presupune, c-ar fi avut şi genialul Eminescu (şi atunci am fost cu gura lui"Peşte", schmonosită de boală, strâmbă) dar Vica face de-ale carnavalului fără calitate de artistă după ce a început să-şi mai revină şi să-i revină graiul şi din figura schimonosită să-şi recapete voioşia, o energie solară, deşi de pe margina patului trebuie ajutată când merge la baie ori e dusă la Hematologie pentru chimio-terapie, e dusă tot la trei săptămâni pentru tratamentul propus de medicul primar Mihnea-Radu Zdreghea, ca aşa ni soarta, salvarea (eu să mă chinui într-un fel ajutând-o stând în permanență lângă ea, ca blândul şi ascultătorul miel dus la abator, ca la închisoare, stând par împlântat tot lângă ea înghițându-i, acceptându-i, toate stângăciie, slăbiciunile şi mofturile, că omul bolnav e sensibil şi suferă într-altfel mai aparte, dar e sâcâitor, pisălog (dar un om necăjit, ca blegul de Pavel o înțelege având răbdare pentru ea, cu toate că asupra lui se îngrămădesc, ca asupra puilor şi cloştii: uli, găini, surprizele neplăcute care exista şi te, şochează oricât ar fi de vigilent, că tocat, macinat, cariat, consumat, distrus, omul depăşit de evenimentele cu turație maximă şi cu depăşiri de gabarit fără semnalizări consumând multă energie, răbdare, dragoste îşi iese din țâțâni, din răbdări şi se uzează, tuioşeşte ca o scroafă după mai multe fătări călcându-şi involuntar, fără să vrea, purceii, ba mai şi muşcându-i nelăsându-i să sugă la ugerul ei şi ei mai muşcându-i cu colții a naibii de ascuțiți pântecele, sfârcurile, dar ommul chipuile învață, se adaptează din mers şi să te înveți autodidact, te înveți cu de toate pentru toți, deşi tembel mai poți şi greşi, dar cu o voință neânchipuită făcându-ți rând şi să scrii, scrii, scapi de monotonie, de plictiseală, te păstrezi în formă, rezişti noului mod, deşi numai Stan-Pațitul şi suferindul şti ce-i suferința, ce-i durerea şi stăpânirea de sine, şti ca muncitorul harnic ce-i munca, chibzuirea, bătaia de cap, şti să nu se lege la cap dacă nu-l doare şi îmbracă cămaşa  mulțumitului, cu ce n-ai făcut până la acea dată când nevoia te face să să faci, tu să faci lejer, cinstit, cu voință, răbdare şi pasiunec, chiar dacă trebuie să fii în premieră în reprezentația acestui spectacol cu rădăcini amare de lobodă, ştede, urzică, hamei, cu vitaminele din natură, mai ales că-i primăvară şi a dat colțul ierbii, ca un crud ce-l cântă pe strune de vioară Bacovia asemeni lui Enescu la Stupca.

Minunat e dragule Ben Todică cel care ne îndeamnă atât de sincer şi naiv, cu suflet curat: "- iubiți-vă pe vrăşmaşii voştrii, binecuvântați pe cei care vă bleastamă, faceți bine celor ce vă urăsc şi rugați-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc". (Matei5:44). Totul are un frumos, dar politicienii de ce mințesc, de ce fură pe rupte, ca fiare hămăsite, lacome, deşi lăcomia le mănâncă omenia, de ce li doar de pielea lor, piele de drac împelițat? Cum vor putea mere la el învrăvuiții, că el în sințenia şi bunătatea lui îi cheamă aşa cum făceau şi străbunii noştri după legea pământului: -"Veniți la Mine, toți cei trudiți şi împovorați şi Eu vă voi da odihnă". (Matei11:28), dar unii nu vreau să ştie de bună-cuvință, de adevărul, care ne salvează şi de ce Ben să facem pe bravii, că "bravo" zicem la măgari,, îi lăudăm pe vrăşmaşii noştrii şi de ce-am vorbi şi noi îndrăcit, vrăşmăşit, limba româna având acuratețe şi frumusețe, fancrețe şi tandrețe-politețe, acel ceva de îndrăsnețe şi de poveste şi atunci de ce ne-am ignora dulceața de doină şi de lumină ? Limba ne salvează perenitatea poporului, limba, graiul, ni trăinicia a ceea ce suntem iubire, drept la înviere.

     - Fiecare cuvant frumos si gest bun e un drept la inviere. Tot ce facem bun si bine e inspre binele nostru si al vrasmasului. Cand zici te iubesc e Hristosul din tine care vorbeste. Cand injuri e Hristosul din tine care striga dupa ajutor.

Cand umbli dupa razbunare si revansa tu suferi si in plus creiezi noi forte negre impotriva-ti si adaugi la suferinta ta si a vrasmasilor tai. Eu stiu ca tu stii toate astea.

Cand sistemul cade/prabuseste apar crimele si coruptia creste de o suta de ori. Poporul asteapta pana cand ii ajunge cutitul la os si…, sa te tii. 
Sunt 28 de ani de la revolutie, scoala nu mai functioneaza NORMAL, de atunci. Ghici cine conduce statul si infrastructura lui de la care tu astepti decizii drepte? O generatie de tehnocrati care traiesc din coruptie si continua sa altoiasca coruptia pana se goleste visteria. 
Am ramas singuri cu Dumnezeu. DUMNEZEU NI SE DARUIE MEREU. Trebuie doar sa ascultam. 

Deci mai e SPERANTA !

PR-F&BT