Ioan Miclău-Gepianu - Puricele și Căpușa

Puricele și Căpușa

(pentru copii)

~*~

Din vechimi știut în lume,

Puricele și azi sare,

Devenind simbol de glume,

Trecând munți, păduri și mare!

Și ca purice se știe,

Cată pielea omenească,

El săltând rapid se suie,

Parcă vrând să ne trezească!

Acum e la subsioară,

Pe la coaste, pe o bucă,

Și în veselie zboară,

Înțepând pe unde-apucă!

Omul dând cu D.T.Te,

Se încearcă să-l alunge,

Dar istețul acum e, acum nu e,

Repede la ceafă fuge!

El  făcând și cercetare,

Scărpinat de-un toc de ușă,

Se umpluse de mirare,

Căci în piele sta ascunsă o căpușă!

O!, tu ești de-mi încurci viața,

De mă scarpină stăpânul

Noaptea până dimineața?

Uite unde șade spânul!

Dar căpușa sta pătrunsă,

Unde pielea e mai bună,

Mai cărnoasă și mai unsă,

Nepăsându-i de furtună!

Puricele însă sare

Mușcând pielea acum roză,

Și cu multă răzbunare,

Da căpușei puncte-n proză!

Astfel omul de-al lor rele

Și mai zdravăn suferea,

Cu cei paraziți pe piele

Tot mai mult se scărpina!

Însă le veni sorocul,

Căci de omul nu dormea,

Le orândui el, scocul

Cu o alifie grea!

~*~

Ioan Miclău-Gepianu

2019