Povestea
Mâinilor
-poveste de
înțelepciune-
~*~
”Oh, ce bună e odihna
Pe la umbrile de cetini,
Ori la plăji muiate-n aur
Viața ta pe val s-o legeni!
Astfel, mâinile odată,
Surori dragi, unioniste,
Se jăleau una la alta,
Că nu pot să mai reziste;
Oboseala le sleise,
Stomacul învinuiesc,
Că ar sta ca un netrebnic
Înghițind tot ce muncesc!
Așadar, jalbă făcură
La judecătorul Creer,
Cum că n-au să mai muncească,
Ci-asculta-vor cânt de greer!
Creerul de mult căzuse
Cu stomacu-n cârdășie,
Nu stătu deci mult pe gânduri,
Ci le-a zis: Așa să fie!
”Oh, ce bună e odihna
Pe la umbrile de cetini,
Ori la plăji muiate-n aur
Viața ta pe val s-o legeni!
Dar, după o bună vreme,
Căci nimic nu-i pe vecie,
Bunele surori se miră:
”Ce am dragă? Cum ți-e ție?”
”Nu știu dragă, doar privire-mi
Parcă-ncețoșeată-mi este!”
”Ah, dar uite eu cum tremur,
Nu-i deloc prea bună veste!”
Nici stomacul trândăveală
Nu prea bine se simțește,
Ia ascultă cum se-nvârte
Și de foame chiorlăiește!
”Ah, se văicărea stomacul,
Creerul n-a avut minte,
Prea v-am subjugat, surate,
Cu plăcinte, creerul devine linte!”
Creerul simțind ocara,
Amețit, privind prin ceață:
”Tu stomac nechibzuit ești,
Ca și mielul la verdeață;
De-azi, cât veșnicia fi-va,
Mâinilor mă declar frate,
Și cu socoteală numai,
Mai primi-vei a ta parte!”
Mâinilor apoi le zise:
”Haide-ți, dragilor de voi,
Să ne înfrățim la muncă,
Să ieșim iar din nevoi!”
~*~
Ioan
Miclău-Gepianu
2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu