Mr. Trump îşi marchează teritoriul - Col. (r) Marin Neacsu

Mr. Trump îşi marchează teritoriul

Col. (r) Marin Neacsu

27 Ianuarie 2019

Ce se întâmplă în Venezuela, deși e strigător la cer, nu este o noutate în viața politică internațională și nici în politica S.U.A. Nu a fost țară din lume, posesoare de resurse naturale de interes strategic sau pur și simplu american, în care polițistul planetar să nu își bage coada, mâna, nasul, trupele, serviciile, forțele speciale, picioarele și tot ce a vrut să își bage. Nu mai enumăr că aș lungi inutil articolul. America de Sud și cea Centrală, cu atât mai mult cu cât sunt în imediata apropiere a polițistului universal sau galactic, au făcut însă întotdeauna nu doar obiectul interesului mai acut dar și al celor mai rapide și nejustificate intervenții , tocmai pentru că erau considerate în sfera de  „responsabilitate” și imediat interes, ba de unii chiar siguranță ale S.U.A. Columbia, Mexic (din care au furat cu forța printr-un război „istoric” Texasul și New Mexico), Uruguai, Paraguai, Chile, Honduras, El Salvador, Panama, Costa Rica sunt tot atâtea state în care teroarea, loviturile de stat, războaiele civile, conflictele „interne” alimentate extern, sărăcia, au ținut capul de afiș în ultima sută de ani datorită „interesului” deosebit al S.U.A. și amestecului acesteia în „instaurarea democrației”, o democrație americană, așa cum pe vremuri se vorbea de „pax romana” dar din păcate nu cu același efect benefic.

De ce mai există vot, alegeri, dacă fiecare se declară ce vrea el ?

Recent, foarte recent, în Venezuela, o țară din cele mai înzestrate cu resurse din cele trei Americi, Juan Guaido s-a autoproclamat preşedinte interimar al Venezuelei, fiind susţinut de S.U.A. în ciuda faptului că există un președinte ales. E  adevărat, Maduro a fost ales cu o majoritate fragilă, chiar contestată, dar rămasă definitivă iar actualmente opoziția  a preluat conducerea Parlamentului, așa cum în America oponenții lui Trump  au majoritatea și se opun cererilor lui Trump, la fel e contestat, la el acasă, ca și Maduro în Venezuela sau Macron în Franța.  Ce ar fi, dacă doamna Clinton sau alt reprezentant al opoziției s-ar autodeclara președinte al S.U.A.? Ar pleca domnul Trump? Ce ar spune dacă președintele unei alte țări ar declara că nu îl recunoaște pe el ca președinte și ar declara că pentru el președinte este oponentul? Probabil ar considera asta o dovadă de nesimțire, un amestec nepermis în problemele interne ale S.U.A., un atac impardonabil la adresa democrației și statului de drept american și ar întrerupe relațiile diplomatice cu statul respectiv, dacă nu cumva și-ar forța cățelușii să facă la fel și să instituie o blocadă economică, financiară, politică sau chiar militară, considerând că ar fi un stat agresor, terorist etc., etc. Dar când el, Trump face asta, totul e ok, el are tot dreptul pentru că știe să își țuguie buzele. Ce ar fi dacă s-ar trezi zece indivizi care s-ar autodeclara președinți interimari ai statelor de care aparțin? Cui ar da domnul Trump girul? De ce mai există vot, alegeri, dacă fiecare se declară ce vrea el, doar pentru că a pupat mâna polițistului de stradă?

O.N.U. doarme în cizmele lui Trump

Țările europene - exceptând Rusia -, tac. „Nu văd nu aud”, deși situația în Venezuela este dramatică de luni bune,  acolo e un exod biblic, oamenii mor de foame și vor muri  și împușcați, tocmai pentru că S.U.A. și-a băgat coada și a sprijinit și finanțat revolta împotriva lui Maduro. La fel de adevărat este că reacția Rusiei nu se datorează unor principii de drept internațional ci tot unor interese în zonă, pentru că în definitiv S.U.A. face prin America Centrală și de Sud ce a făcut și Rusia prin Cecenia, Abhazia, Kazakhstan, Kîrghistan, Uzbekistan și alți „stani”, cu acordul sau ochii închiși ai acelorași occidentali, pentru că imperialismul comunist sau capitalist tot imperialism este și asta încă de pe vremea lui Marx.  La rândul său, O.N.U., marele organism internațional, în loc să analizeze situația și să impună o misiune de monitorizare și de sprijin umanitar care să ajute populația, organizând tabere pentru refugiați, doarme în cizmele lui Trump, pentru că în definitiv sediul lor se află  în curtea lui acestuia.

Drepturile românilor în Europa sunt respectate chiar mai prost decât ale venezuelenilor în America

Europa se uită doar în curtea României și a țărilor care nu se supun directivelor bețivului cu doi pantofi de două culori, pe marii granguri europeni îi interesează să facă și ei în „Statele Unite ale Europei” ce face S.U.A. în cele două Americi de la Sud. Drepturile românilor în Europa sunt respectate tot așa cum sunt și ale venezuelenilor în America, sau chiar mai prost,  pentru că dacă în Venezuela se amestecă direct Trump, la noi dictează până și șoferul de la ambasada S.U.A., sau mă rog, cine apucă să fie  prin ambasadă când cineva amenință interesele Exxon   prin Marea Neagră.  S-ar putea spune că este inexplicabilă reacția, sau mai bine spus lipsa de reacție a marilor „democrații” europene față de această declarație sau nesimțire a lui Trump, dar atitudinea acestora se conformează celei din toate cazurile similare petrecute de-a lungul istoriei: când polițistul a călcat legea, „democrația europeană” a lăsat ciocu’ mic, că nu ea era la putere și s-a făcut că nu vede, dând astfel mână liberă polițistului să-și joace cartea. Trump a declarat că „toate opțiunile sunt pe masă dacă Maduro va folosi forța”, dar nu și dacă o folosesc partizanii lui  Juan Guaido și nici  nu a făcut această declarație când Macron a folosit forța împotriva „Vestelor galbene”.  Așa că Europa se va face că nu observă,  pentru că atâta vreme cât nimeni nu vrea să vadă amestecul,  interesele, intervenția militară a S.U.A. în zona Mării Negre, în Europa, cum ar putea să se amestece cineva în zona de „responsabilitate”, în „curtea” americană? Ce principii, ce suveranitate, ce neamestec în treburile interne ale altui stat, ce autodeterminare, ce drept internațional? Alea sunt pentru propagandă. Și uite așa, Istoria va consemna o nouă intervenție a „democrației” în rezolvarea situației tensionate din … zonă iar oamenii care au murit, vor muri și rămân fără case, fără posibilități de subzistență vor rămâne simple statistici.

Anunțul lui Trump nu a fost decât o simplă ridicare de picior (cum face Nerro al meu când iese afară), prin care „golanii de cartier” să înțeleagă că acolo el dictează, ăla e teritoriul lui. De asta a ieșit primul cu declarația, ca nu cumva să apuce cine știe ce visător să-i ia apărarea lui Maduro, crezând că așa trebuie și ca să dea tonul în ceea ce privește poziționarea față de evenimente.

Grafica - I.M.

https://www.art-emis.ro/jurnalistica/mr-trump-isi-marcheaza-teritoriul