ATINGEREA MAICII DUMNULUI
Dimitrie Panagopoulos
Se spune că odată Maica Domnului trecea
printr-o grădină frumoasă, cu flori prea minunate. Însă una din florile acelea
i-a plăcut atât de mult, încât nu a rezistat dorinței de a o tăia. Dar când a
mirosit-o, ca să se desfăteze de mireasma ei, a văzut uimită că nu avea
mireasmă. Nu mirosea deloc! Era un lucru rece… Doar frumusețea exterioară o
avea. Atunci Maica Domnului s-a întristat atât de mult pentru acea floare
frumoasă dar fără miros și a spus:
– Sărmană floare! De ce tu nu ai
mireasmă?
Iar când mâinile Maicii Domnului au
atins floarea, îndată aceea a răspândit atâta mireasmă, încât toți care treceau
pe acolo se întrebau: Ce se întâmplă aici? Ce mireasmă este aceasta?
Știți câtă lume seamănă cu această
floare? Oameni ce au o înfățișare exterioară frumoasă, chipurile, dar
înlăuntrul lor nu au mireasmă, ci sunt reci, neînsuflețiți. Iar unii răspândesc
și duhoare.
Însă când oamenii au legătură cu
Maica Domnului, îndată toate se schimbă, se transformă și devin precum acea
floare înmiresmată
METALE PRETIOASE
Sfantul Ioan din Kronstadt
Fara a fi puse la încercare,
fierul ordinar ar putea trece drept otel, alama sau tinicheaua, sau vreun aliaj
de argint drept argint curat, bronzul drept aur, aurul impur drept aur curat, o
sticla ordinara drept diamant. Numai puse la încercare, aceste materiale îsi
descopera adevarata lor valoare. Asa se întâmpla si cu oamenii. În aparenta,
multi se arata blânzi, smeriti, milostivi, buni, simpli, chibzuiti, credinciosi
etc. Daca sunt pusi la încercare, se descopera nu arareori ca sunt rai, mândri,
împietriti la inima, necinstiti, zgârciti, lacomi, invidiosi, ranchiunosi,
lenesi etc. Oamenii sunt pusi la încercare prin lipsuri, pierderi materiale,
necazuri, boli, umilinte. Cei ce trec cu bine printr-o încercare sunt vrednici
de Împaratia lui Dumnezeu, cei care nu-i fac fata nu sunt vrednici de ea,
fiindca mai tin în ei o mare doza de rau.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 281
MI-E DOR DE CER
Stau, Părinte, şi eu la poarta
sufletului meu şi Te aştept să intri ca un împărat şi în cămara sufletului meu
cel păcătos. Intră, Bunule Iisuse, şi în templul inimii mele şi adu-mi bucurie
şi nădejde de mântuire. Vino, Iisuse, şi în căsuţa mea săracă. Vino, Iisuse, şi
înlăuntrul sufletului meu pustiu şi întristat şi-l fă pe el tron al Sfintei
Treimi şi templu al Sfântului Tău Duh. Vino şi, în loc de îngeri şi de oameni,
eu singur îţi voi cânta Ție, Osana şi Aliluia.
Vino, Te
chem. Vino, Te aştept. Vino, Iisuse. Te doresc, vino, mă rog, că noapte e
afară, noapte şi în sufletul meu pustiu şi întuneric în cămara inimii mele.
(Mi-e dor de
Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria,
Vânători-Neamț, 2010, p. 193
Cu prilejul
zilei de 8 Martie urăm mamelor, bunicilor, surorilor, soțiilor, fiicelor
noastre și tuturor femeilor din lume
sănătate, bucurii, împliniri și numai bine!
Să ajute Dumnezeu ca glasul, puterea
și influența lor să contribuie mai mult la alungarea răului din lume, a urii
dintre oameni și popoare, a dezmățului și imoralității din zilele noastre.
Dumnealor au o misiune sfântă în planul lui Dumnezeu pentru lume, aceea de a
ocroti viața, de a da naștere și bună educație copiilor, de a face viața mai frumoasă
și idealurile lumii mai mărețe. Dumnealor au misiunea de a apropia lumea mai
mult de Dumnezeu. Ajută-le, Doamne, să-și poată împlini această misiune!
La mulți ani, Doamnelor și
Domnișoarelor!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu