FĂRĂ PSEUD-EFERVEŞCENȚĂ, ÎN CONSILIERE DE SĂNĂTATE, ÎN IUBIREA PE VERTICALĂ

FĂRĂ PSEUD-EFERVEŞCENȚĂ,

ÎN CONSILIERE DE SĂNĂTATE, ÎN IUBIREA PE VERTICALĂ

~*~

În Europa divizată de suferinți,

sunt rigori şi reguli fierbinți, iresponsabilități şi precarități aopocalitice,

simboluri profetice

fără să punem stop la suferințele diabolice

nebiblice,

că-s şubrede picioarele de lut

a luminii de început fără lucru bine făcut,

că-i totul până la zece, cu duş rece,

în viața particulară, chiar dacă viața noastră personală e în rânduială de muncă cinstită, dar viața nu prosperă, întru neam şi țară,

în multiple aplicații şi socio-ecuații cu principii țari-mpărțite

în conteste diferite umane şi culturale,

pe etape, cu aspecte deplorabile istorice,

că pământurile, în etape, au fost înecate în ape,

după cum spune profeția, care rezolvă în disperare,

un amalgam a ce n-am aman linişte,

ci frustări lapidare şi disperare, lamentale lepădări de sine,

stare de bine

(şi noi spunem politic depărtându-ne de Dumnezeu, vorbim de evenimente,

pilde pilduite Iisus Hristos,

c-un frumos a poporului nost, Tatăl Nost,

în rost artist cu imagine corectă a lui Dumnezeu,

dar hai să înțelegem un lucru:

relaționăm cu Dumnezeu, fără ca inima să ne fie rea, în lumea rea cu dor de stea iubind țara mea,

intervenind Dumnezeu în viața mea, dar nu slujind la doi domni: Mamona şi Dumnezeu)-

vorba înțeleptului Solomon, un boni-bon,

care nu-i duplicitar, ci îmulțit, în har,

că-n împărăția lui Dumnezeu, o relitate

e cu responsabilitate

cu cordonate de templu

eliberării: de prejudecăți,

de speculativ având perspectivă şi creeativ întru slavă a Domnului Dumnezeu iubind cum a iubit Dumnezeu şi ibeşte biserica

binecuvântând femeia şi biserica

păstrând  pe aecă proporțiile, în chimie şi alchimie

ca unul:soțul să iubescă pe celalalt, pe femeie,

partener de viață cu caracter,

cu/în veşnicia din cer,

din eter, că omul nu-i în plop şi plopul în aer :

călare ca Barbă-Cot, calare pe cel deal pe cel cilnic

ca mândra fugită de la bărbat cu-n copil nebotezat şi un voinic,

călare pe jumătate iepure şchiop,

trăind mai degrabă o dramă de seamă

cu începuturi de frustări lamentabile

fără sfârşituri,

trăgând linia, în România unde glia ne cântă ca ciocârlia

la propriu îşi cântă aria

cu firea firii ca/cât un munte pâine de o ființă fierbinte, înaltă şi solidă cât şi ca un munte,

că Biblia e oda speranței promovată  şi provăduită ca artă,

ca suprem de ceea ce iubire omenească suntem,

ca tântori de albină, în lumina care-i menită să lumine printre valuri, printre stânci

cu lumânări brazi veşnici verzi,

că-n sentimente vii arzi

până la marginea pământului,

tablă de şah-grădină a Maicii Domnului,

în principii corecte reprezăntând pe Dumnezeu cu socio-uman tupeu, în infinit-

predicat şi subiect de sfințenie,

apropiat cu respect, de obiect,

cum ne-a menit-o alduit Dumnezeu,

în culori-curcubeu de soare lumină a lumii luminate

prin cunoaştere de sine

ca stare de bine, în ce ni se cuvine,

în mândria mirabilă sămânță spirituală

cu efort aducând un aport covârşitor de pace şi pâine, în mâine

trasă transcedental şi național-universal:

credință şi viitor de dragoste şi dor la curți dedragoste, speranță şi dor,

că noi mai presus bonus de viață

am cunoscut lumină din lumina zilei de început,

colonă în sfârşit fără sfârşit ca cel mai iubit, conştiință universală atârnat greu în iubirea pe verticală,

conştiință cu mentenanță, cu şcoală sănătate,

deal de pe oruzontală

ridicat bloc

şi iubire pe verticală sicio-umană,

în stiința de cunoastere în sine, stare de bine

întru răsărit de soare, lumină a luminii,

deşi n-am apus în soare,

din soare, n-am apus,

din mândria spirituală Iisus de vatră românească cu drept de a fi

cu dimensiuni cu înțelepciuni rugăciuni pe verticală

ca dovadă, să demonstrăm că-n sânge, pur şi sânge suntem sustenabil impecabilă țară a păcii şi muncii

şi sfânt neam, în drag şi sfânt pe pământ,

în realitate stând în picioare, pe picioare,

cu responsabilitate superioară aspră ca neam şi țară,

că sângele care pentru noi s-a vărsat ne-a puruficat şi luminat om între oameni, pentru oameni,

fericire pentru şi pâini pentru ceilalți.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE