Spălarea creierelor și terorismul
islamic în Europa
Col. (r) Alexandru Bochiş-Borşanu
21 Iulie 2019
Îndoctrinarea
şi spălarea creierelor sunt metode prin care indivizi deformaţi psihic, devin
dependenți total de mentori, și pot fi „setați” să comită atentate teroriste la
comandă. Cum se ajunge la situaţia funestă ca un individ, un om - dacă mai
poate fi numit aşa - ajunge la hotărârea fatală de a-şi declanşa centura cu
explozivi şi strigând Allahu Akbar! - să-şi suprime viaţa? Şi nu numai viaţa lui, ci şi a altora din
jurul său, oameni nevinovaţi. Dacă ar fi folosită pentru a-şi suprima propria
viaţă, ar fi catalogată sinucidere. Faptul că moartea sa, „pentru sine”, în
credinţa sa, este o dovadă de sacrificiu suprem, cu scopul de a suprima vieţi
omeneşti pentru a produce moarte, durere, frică, teamă, teroare pentru a revela
că „Dumnezeu este mai mare” - deşi nimeni dintre victime nu a negat, acest fapt
suicidar este abominabil și se definește a fi un atentat terorist.
M-am gândit cum poate un om să ajungă
la o asemenea hotărâre, ce mecanisme psihice declanşatoare se produc în mintea
sa să fie capabil să-şi suprime viaţa sa şi al altora.
E lesne de
perceput că memoria voluntară are însușirea de a fi remanentă, atât la subiect
cât şi la transmiţător. Ea este forma esenţială de organizare şi manifestare a
capacităţii mnezice umane, fiind conectată și integrată motivelor şi scopurilor
activităţii proprii. Procesele psihice - percepţia, gândirea, analiza logică,
evaluări, înţelegere, voinţa - sunt subordonate informaţilor stocate în memoria
voluntară. Pentru că suntem în domeniul terorismului, să vă dau un exemplu de
memorie voluntară. Teroriştii sunt instruiţi cum se construieşte şi detonează o
încărcătura explosivă artizanală. Lectorul explică posibilului terorist, tipul
de materialele explosive, pe care i le prezintă fizic, cantităţile necesare
pentru a produce efectul distructiv, modul de asamblare, amorsare şi declanşare
a exploziei etc. Toate informaţiile,
s-au fixat voluntar, în memoria subiectului, inclusiv în memoria vizuală, pe
care le va utiliza, în cazul alegerii sale să comită un atentat terorist.
Individul,
fiinţa umană, fără a depune nici un efort în existenţa sa cotidiană şi fără
intenţie receptează informaţii, impresii, experienţe ce pot fi utilizate
ulterior în folos propriu. Această însuşire a persoanei, ca prin mecanismele
cerebrale, să culeagă şi să stocheze informaţiile, în mod involuntar, fără
efort, este memoria involuntară stocată în subconștientul uman. Pentru a fi
înţeles, şi de cei mai puţin iniţiaţi, să vă dau şi aici un exemplu de memorie
involuntară. Aţi observat la televizor că la comiterea acţiunilor teroriste din
noiembrie 2015 la Paris, și nu numai, populaţia, cetăţenii alergau înfricoşaţi
să se adăpostească, se observa pe feţele lor, date în prim-plan, frică,
disperare, derută, de ameninţările flăcărilor din incendiile provocate de
explozii, evacuări de persoane precipitate, în panică etc. Imaginile
vizualizate sunt reţinute în memoria
noastră involuntară. Aceste imagini în mod sigur se vor activa în cazul unui
pericol terorist iminent şi sigur vei proceda la fel, când creierul va uza de
imaginea stocată în memoria involuntară din cazul real, pentru a se proteja.
Ambele forme de memorie pot fi evaluate, funcţie de volumul informaţiilor
reţinute, rapiditatea întipăririi în memorie, exactitatea receptării
evenimentului, după durata secvenţială a producerii etc. Este important de
cunoscut nivelul valoric al memoriei, funcţie de care, se pot utiliza metodele
de stimulare sau ştergere a memoriei.
Rămânând în
sfera tratată: îndoctrinarea şi ştergerea memoriei pentru a fi manipulată şi utilizată
în comiterea de acte teroriste, necesită un „stagiu de pregătire”. Departe de a
face discriminare între etnii sau religii, dar cea mai simplă metodă de
îndoctrinare am receptat-o la grupările islamice, mai elocventă pentru
demonstraţie. Fără a susţine că fac aprecieri inedite pe această temă, putem
afirma cert, că islamul impune supunerea ierarhică, subordonarea necondiţionată
a individului, aşa cum este înscris în versetele Coranului şi funcţie de convingeri, cum este
consemnat în Sharia sau Sunna, cărţile sfinte ale islamului. Rezumând teza,
semantica cuvântului „islam” se traduce, înseamnă „supunere”; supunere faţă de
Allah. Această trăsătură fundamentală, a religiei islamice este asimilată de
membrii comunităţii încă din copilărie, a adolescenţei şi face parte integrantă
din educaţia unui credincios islamic, și care e continuată toată viaţa. Vă
citez din Coran, o „sura”, echivalentul capitolului din Biblie, absolut
semnificativ: „L-am călăuzit pe Calea cea Dreaptă, fie că va fi mulţumitor, fie
că va fi tăgăduitor” (Sura 76/3). Drumul care trebuie urmat de fiecare
credincios musulman pentru că, devierea, adică nesupunerea, o clarifică Sura
76/4: „Tăgăduitorilor le-am pregătit lanţuri, juguri şi Jeratic”.
Calea Căii Drepte este educaţia
islamică, supunerea totală.
Credinţa
musulmană se dobândeşte din familie. Ba chiar unele cercetări recente relevă
faptul că, în conduita copilului nou născut, se transmit genetic anumite trăiri
ale părinţilor și chiar comportamente genetice specifice. Este normal ca un
copil născut dintr-o familie musulmană să fie educat în acest spirit. Copiii
mici sunt intru totul sub tutela părinţilor şi trebuie să se adapteze unei lumi
pe care ei nu o aleg şi nici nu o înţeleg la vârste mici. Fără ca cineva anume
să-l oblige, prin mimetism, copilul, când muezinul anunţă rugăciunea şi nu
poate ajunge la moschee, în locul unde se află, un spațiu curat, îşi va aşeza
covoraşul, numit sajadah, cu faţa către Mecca şi va rosti o rugăciune.
Rugăciunile sunt închinate lui Allah şi nu au nimic ofensator sau contra altor
credinţe religioase. Citiţi această Rugăciune de trezire: „Toată slava se
cuvine lui Allah, care ne-a dăruit viaţa după ce ne-a luat-o şi la El este
Învierea. Profetul a zis : Oricine se trezeşte noaptea şi spune: Nu există altă
Divinitate în afară de Allah, Unicul, care nu are pe nimeni egal! A lui este
Împărăţia şi Slava şi el este mai presus de toate Atotputernic. Cât de Măreţ
este Allah, şi toată slava se cuvine Lui”.
Înlocuiţi pe
Allah cu Dumnezeu şi veţi descoperi sigur o rugăciune creştină. Posibil ca
această comparaţie să nu fie îndestulătoare, dar, există versete din Coran care
pot fi interpretate că incită la ură, la suprimarea altuia, la sacrificiu
pentru Profet şi Allah. Dar religia islamică nu este o religie a revanşei, a
răzbunării, deşi Coranul are versete care prezintă evreii ca pe un popor
necredincios şi chiar pe creştini, dar nicăieri nu spune că ei, musulmanii vor
acţiona să-i suprime, să-i ucidă. Această pedeapsă, însă, este lăsată în grija
lui Allah. Există versete care incită la crimă, dar ele se referă la instigări
punctuale : „Luptaţi întru calea lui Allah cu cei care luptă împotriva voastră.
Nu fiţi călcători de lege, căci Allah nu-i iubeşte pe călcătorii de lege”.
(Sura 2/190). Am putea admite că interpretarea versetului, lupta se duce doar
împotriva celor ce-i atacă pe musulmani, riposta acestora va fi violentă.
Este
adevărat, iertarea la musulmani nu este înscrisă în Sharia, legea considerată
expresia voinţei lui Allah, imposibil de contestat sau de schimbat şi care
trebuie aplicată. Un credincios musulman adevărat, nu va ezita să se sacrifice,
cu bucurie, pentru pedepsirea celor care „luptă împotriva lui Allah”, având
creierul spălat. Și ca să finalizez, în islam găsim pacea dar și incitarea la comiterea
de atentate teroriste. Răsplata sacrificiului este în ceruri în sânul lui
Allah. Pentru prevenirea atentatelor teroriste, cheia trebuie căutată și în
ideologia statului islamic - Califatul.
Consecinţele atentatelor teroriste sub etichetă islamică, a ISIS sau
alte grupări teroriste afiliate pentru țările europene, în deosebi pentru
Franţa, Germania, constituie un potențial pericol pentru populația pașnică și
nu vor întârzia nici în viitor. Continuarea lor e posibilă!
Precedentul
atentatelor teroriste au relevat grave lacune în organizarea activităţii de
cunoaştere specială a structurilor teroriste şi de prevenire a atentatelor puse
la cale de către acestea. Europenii, chiar dacă sunt în Uniune, nu au o
strategie comună, o bază de date accesibilă tuturor țărilor, un mod de acţiune
comun și rapid, care, la ridicarea unei baghete să se declanşeze intervenţia
pentru a anihila orice stare de vulnerabilitate iminentă de atentat. Pericolul este enorm! Cooperarea în Europe
este lacunară.
Poate că
acum, după noile alegeri europarlamentare, a reînnoirii conducerii Uniunii
Europene, se vor crea structuri antiteroriste și de Intelligence competente,
capabile să elaboreze o strategie fezabilă pentru cunoașterea și combaterea
terorismului. Europenii, încerc să cred,
că totuși, nu sunt nişte ignoranţi în domeniul terorismului. Au anihilat multe
organizații teroriste. Amintiți-vă de „Brigatte Rosa”, de „Prima Linia” în
Italia, de „Rote Army Fraction” (RAF), de „Baader-Meinhof” şi „Celulele
Revoluționare”, în Germania, „Armata secretă Armeană”, şi altele, anihilate în
deceniile şaptezeci-optzeci, în mare măsură. Dar, care era motivaţia acţiunilor
acestora teroriști? Răspuns: motivaţie politică, doctrinară, autonomie, de
extremă stânga sau dreaptă, revoluţionară! Mai au mobilul atentatelor „valid”
din acele timpuri? Se pare că nu! Chiar și I.R.A. irlandeză a renunțat la
atentate, devenind partid.
Terorismul
religios global este mult mai periculos. Iar terorismul de sorginte islamică
este la extrema fanatismului religios. Nici o carte sfântă creştină nu îndeamnă
la ură, la uciderea aproapelui sau a altuia, iar ca recompensă să fie primit în
Împărăţia Cerului! În doctrina islamică acest sacrificiu, în numele Profetului
este recompensa supremă! Îţi pregătește drumul spre Allah! De aici îşi trag
seva acţiunile teroriste, din sacrificiu de sine! Să mori zâmbind strigând că
Allah e mare! Aşa se explică „bombele umane”!
Cercetătorul
american Don Richardson, în cartea sa Secretele Cornului, a identificat 109
versete din Coran care se referă la război, „versetele războinice să îi incite
pe musulmani să impună convertirea ne-musulmanilor la islam, chiar și prin
violență, dacă va fi cazul”[1] Ce se omite sau ignora în lumea creştină,
budistă, confucianistă sau ateistă? Ce nu înţeleg liderii acestor ţări în care
majoritatea cetăţenilor fac parte din aceste religii nonviolente? Finalitatea
islamului! Generat de Scopul Final! Care este: Statul Mondial Islamic! Metodele
de realizare ale acestui deziderat diferă, sunt variate, fiind admise orice
procedee inclusiv lupta armată - Al Jihad-ul, iar acţiunile teroriste sunt o
formă asimetrică din Al Jihad - deseori doar pentru propagandă, „să se știe” că
exită, sau pedepsire.
Credeţi că
emigrarea în ţările Europei a persoanelor de religie islamică este
întâmplătoare? Nu cred! O simplă analiza va conduce la realitate. Migrația în
Europa nu este întâmplătoare, ea face parte din strategia ce preconizează a
avea ca finalitate Statul Mondial Islamic. Iar exacerbarea „drepturilor
omului”, libera circulație, libertatea de asociere, dreptul la egalitatea
șanselor, nediscriminarea etc, înțelese eronat favorizează extinderea
viitorului stat islamic. Este adevărat că majoritatea islamiştilor migrează sub
motivaţie reală, socială: precaritatea mijloacelor de existenţă, a sărăciei din
ţările lor. Dar nimeni din cei stabiliţi în alte ţări nu renunţă la islam. Le-a
fost inoculat aproape genetic. Dimpotrivă, devin tot mai vehemenţi, mai
fanatici când văd bunăstarea localnicilor, mai revoltaţi, iar liderii religioşi
le insuflă ideea, că doar dacă Al Jihad
va învinge ei vor fi fericiţi.
În Statul
Mondial Islamic va curge doar lapte şi miere (parafrazându-l pe Moise), pentru
fiecare credincios şi merită sacrificii. În occident cresc moscheile şi
minaretele, iar bisericile catolice se dărâmă sau primesc altă destinaţie.
Domurile, catedralele, mănăstirile nu mai sunt locaşuri de cult, ci obiective
turistice. Pătrunzi în interiorul acestora nu să te rogi, ci să admiri Capela
Sixtină din Bazilica Sfântului Petru din Vatican pictată de Michelangelo sau
frescele celor patru evanghelişti de Charles Fosse din Domul Invalizilor a
Franţei imperiale, ridicat de împăratul francezilor Napoleon Bonaparte, în
memoria eroilor săi. Situaţia Franţei de azi este nedefinită etnic sau
religios, în care se declară oficial că locuiesc numai francezi - (auto-înşelare
naivă!) o societate de limbă franceză „multiculturală”, multireligioasă”,
„multi-sexuală”, „multipartinică”, complexă, liberă, în care deviza revoluţiei
franceze de la 1848 „Liberté, Égalité, Fraternité”, se menţine şi astăzi, toţi
sunt egali. Doar, că din cele 20 de arondismente ale Parisului, în 8 din
acestea locuiesc francezi de religie islamică, care își fac legea lor; sunt
emigranți din fostele colonii franceze, din țări islamice, e drept, unii de 3-4
generații, dar care nu au renunțat perceptele din Sharya sau Sunna.
Doar sunt toţi francezi, nu! Ce
înșelătorie!
De ce am
exemplificat mai mult situaţia Franţei? Pentru că această țară a fost lovită
cel mai crunt de atentatele teroriste. Starea de spirit în rândul populației
este precară. Vă citez un tablou reprezentativ descris de românca, Amalia
Sterescu: „Am fost la Paris și am văzut ce a făcut frica de terorism din acest
oraș. Nu intri în niciun magazin pe Champs Elysees fără să ți se inspecteze
bagajul […] în metroul parizian în care albii/non musulmani devin minoritari,
începi să te uiți circumspect. Când treci strada ai urechile ciulite la maximum
la orice motor ambalat brusc. Ori când vrei o clipă de liniște, alegi
instinctiv să nu-ți mai bei sucul chiar la masa de la stradă căci nu se știe… Mă
uit protectoare la oricine se apropie la doi pașii de copiii mei, le urmăresc
mâinile, e paranoia pe care mi-o dau armele la vedere, soldații și toată
nebunia de la știri.”
Care este
ieșirea din acest marasm european, la care și terorismul este un contributor
net? Poate că noua conducere a Uniunii Europene va găsi cheia liniștei
locuitorilor ei și stoparea violenței. Poate prin promovarea instrucţiei,
educaţiei şi culturii (chiar impusă în școli) în rândul membrilor societăţii
defavorizate, manevrată şi manipulată de alte interese, care să fie eliberaţi
influenţe negative, malefice, habotnice, de fanatism. Ar fi una din soluţiile
pacificării Europei. Actuala situaţie politică, demografică, etnică şi
confesională a societăţii europene va genera o decădere morală periculoasă, o
escaladare a violenței, lupte interconfesionale, interetnice, se vor decima
reciproc, producând haos, violenţe, toate sub pretextul denaturat al sintagmei
„respectării drepturile omului”!
-------------------------------------
[1] Don Richardson, Sectele
Coranului, Oradea, Ed. Casa Cărții,
2014, p. 30
https://www.art-emis.ro/analize/spalarea-creierelor-si-terorismul-islamic-in-europa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu