PESTELE IN APA
Sfantul Ioan din Kronstadt
Sufletul meu este în Dumnezeu ca
pestele în apa si ca pasarea în vazduh, înconjurat de El în toata vremea si în
tot locul. Prin El traieste, se misca, în El îsi afla pacea, El îi deschide
orizont nemarginit.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p.
VIAȚĂ DE CREȘTIN
Sf. ioan de San Francisco
Să ne rugăm
Domnului Dumnezeu pentru a trimite pacea şi mântuirea întregii lumi, pentru
buna sporire a sfintelor noastre biserici şi pentru unirea tuturor
[drept-credincioşilor] într-o singură turmă. Nu vă deznădăjduiţi în necazuri şi
nu vă clătinaţi în ispite. Fiţi fii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe. Nu
căutaţi har în nici o altă credinţă, căci adevărul se află numai în Biserica
Ortodoxă despre care Hristos a spus: …voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului
nu o vor birui (Matei 16, 18). Duceţi o viaţă creştină, înfrânându-vă de la tot
ce poate întina sau lăsa vreo urmă rea în om. Trăiţi în pace şi armonie, fără a
vă ocupa cu judecarea păcatelor şi neputinţelor altora. Iertaţi-vă unii altora
greşelile, ca şi Tatăl Cel din Ceruri să ne ierte pe noi. Creşteţi copiii
voştri întru evlavie. Şi, mai presus de toate, rugaţi-vă stăruitor ca Domnul să
le îndrepteze pe toate spre ce este mai bine şi să ne dea ceea ce este de folos
în această viaţă, dar mai ales în viaţa ce va să vină.
Noi minuni ale Sfântului Ioan de San
Francisco. Despre sfârșitul lumii, Editura Egumenița, 2004
FRUMUSEȚEA
SF.Luca al Crimeii
Priviți
peisajele montane învaluite de nori întunecati si valurile oceanului bântuite
de furtuna, care napadesc asupra stâncilor de pe tarm. Duhul vesniciei si al
nemarginirii se revarsa în sufletele noastre de la miliardele de stele ale
cerului noptii. Câta bucurie si pace ne aduc culorile blânde ale rasaritului si
câmpiile si lacurile învaluite de lumina lunii! Natura vadeste valoarea suprema
a frumusetii morale si repulsia fata de urâtenie în ochii blânzi si curati ai
oamenilor buni, în înfatisarea respingatoare a raufacatorilor si a infamilor.
Si daca aceasta este într-atât de evident, atunci în aceste forme ale
frumusetii si ale urâteniei morale noi percepem în mod real iradierea duhului
frumusetii si a duhului rautatii, care influenteaza inimile noastre; asadar nu
suntem oare îndreptatiti sa afirmam ca la baza acelor profunde perceptii
duhovnicesti pe care le primim de la frumusetea sau urâtenia formelor lumii
anorganice stau influente, proprii întregii naturi, care actioneaza asupra
noastra, în chip asemanator energiei duhovnicesti? Nu este important ca materia
amorfa nu produce nicidecum asupra noastra impresia ordinii duhovnicesti, ci este
important ca Duhul e asociat cu forma. Noi vorbim despre faptul ca Duhul
orienteaza dezvoltarea corpurilor omenesti în forme corespunzatoare. Acum vom
spune ca prin contributia creatoare a Duhului se creeaza si formele lumii
anorganice, toate formele creatiei. În acea actiune profund duhovniceasca,
chiar interactiune morala, pe care o produce asupra noastra frumusetea naturii
patrunse de energie duhovniceasca, trebuie sa vedem telul si însemnatatea
frumusetii. Daca creatia ar fi fost ceea ce îsi închipuie materialistii, atunci
în ea nu ar fi existat frumusetea formelor create de catre Duhul.
Sfantul Luca al Crimeei, Puterea
inimii, traducere de Evdochia Savga, Ed. Sophia, Bucuresti, 2010, p. 70-71.
FIINTA OMENIRII
Arhimandritul Sofronie Saharov
Potrivit vechii traditii teologice a
Bisericii ortodoxe rasaritene, omenirea este o singura fiinta în multe
ipostase, asa cum Dumnezeu este o singura Fiinta în Trei Persoane.
Arhimandritul Sofronie Saharov,
Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed.
Deisis, Sibiu, 2007, p. 118
GERURILE
Sfantul Ioan din Kronstadt
Gerurile puternice, ca si
dezgheturile bruste arata limpede „în mic” ca Domnul care a „compus” întreg
universul poate, într-o clipa, daca ar vrea, sa-l si „descompuna”. Arata, de
asemenea, ca marile, lacurile, râurile pot sa înghete, dar si sa se dezghete,
ca vegetatia înfloreste si se dezvolta primavara si vara, pentru ca toamna sa
se ofileasca si sa se desfrunzeasca. În acelasi chip putem privi nasterea si
moartea omului. Domnul ne-a „compus”. El ne si „descompune”.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 492-493
VITA DE VIE
Sfantul Vasile cel Mare
Radacina vitei de vie, mladitele
de jur împrejur, pline de verdeata, se întind mult pe pamânt; lastarul,
cârceii, agurida, strugurii. Ti-i de ajuns sa te uiti la vita de vie – numai sa
te uiti cu pricepere la ea – ca sa-ti aduca aminte de firea ta. Îti amintesti
negresit de comparatia facuta de Domnul! Domnul S-a numit pe Sine „vita”, pe
Tatal „lucratorul” (Ioan 15, 1), iar pe cei saditi prin credinta în Biserica,
pe fiecare din noi, i-a numit mladite (Ioan 15, 5); pe toti ne cheama sa aducem
rod bogat, ca nu cumva osânditi fiind ca nefolositori, sa fim dati focului
(Ioan 15, 2, 6). Si Scriptura nu conteneste a asemana pretutindeni sufletele
oamenilor cu vita de vie: „Vie s-a facut iubitului, în pisc, în loc gras”
(Isaia 5, 1); si: „Vie a sadit si a împrejmuit-o cu gard” (Matei 21, 33). E
lamurit ca numeste „vie” sufletele oamenilor, în jurul carora a pus gard, adica
siguranta data de porunci si paza îngerilor. Ca spune Scriptura: „Strajui-va
îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El” (Psalm 33, 7). Apoi,
Dumnezeu a înfipt în jurul nostru, ca niste araci, si a pus în Biserica „întâi
apostoli, al doilea proroci, al treilea învatatori” (1 Corinteni 12, 28), iar
prin pildele vechilor si fericitilor barbati, Dumnezeu ridica la înaltime gândurile
noastre si nu le lasa aruncate la pamânt si vrednice de a fi calcate în
picioare. Apoi, ca prin niste cârcei, prin legaturile dragostei ne tine strâns
uniti de semenii nostri; si, rezemati pe ei, sa tindem mereu spre înaltime; si
asemenea vitei de vie agatatoare sa ne urcam spre culmile celor mai înalte
virtuti. Dumnezeu cere apoi de la noi sa primim a fi sapati; iar sufletul este
sapat atunci când leapada grijile lumesti, care sunt poveri pe inimile noastre.
Deci, cel care leapada dragostea trupeasca si dragostea de bani sau socoteste
vrednica de scuipat si de dispretuit admiratia pentru aceasta ticaloasa slava
desarta, acela, ca si cum si-ar fi scapat sufletul, ca si cum ar fi rasuflat,
descarca de pe el povara desarta a gândului pamântesc. Si, dupa cum spune
proverbul, nu trebuie nici sa te grozavesti, sa faci adica totul de ochii
lumii, nici sa cauti lauda celor din afara, ci sa fii cu rod, strângând pentru
bunul Lucrator (Ioan 15, 1) aratarea faptelor tale (Matei 6, 4, 6, 18). Sa fii
„ca un maslin roditor în casa lui Dumnezeu” (Psalm 51, 7). Sa nu-ti pierzi
niciodata nadejdea, ci sa ai totdeauna, prin credinta înfloritoare, mântuirea.
Asa vei imita acest pom care e totdeauna verde si te vei lua la întrecere cu el
în facerea de roade, dând belsug de milostenie în orice vreme.
Sfantul Vasile cel Mare, Omilii la
Hexaemeron, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1986, p.
125-126.
FLACARA LUMANARII
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca lumânarea arde si mai apoi se
stinge. Pilda aceasta îti adevereste ca viata noastra arde ca o lumânare pâna
când traim, iar dupa aceea se stinge. Este de trebuinta sa tinem minte cele
despre sfârsitul ei, care nu stim în ce zi si în care ceas va veni – de aceea
ni se cuvine a-l astepta mereu.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu
in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 71.
MIROSUL PAMANTULUI
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Nimic nu e mai frumos si mai bogat
decât pamântul; iei un pumn de pamânt, în acelasi pamânt pui samânta de fasole,
porumb, grâu, samânta pentru toate florile, pentru toate miresmele, într-un
pumn de pamânt, acelasi pamânt. Si tot din pamântul acesta izvorasc toate
parfumurile florilor, toate culorile florilor… nu-i un miracol? Pamântul acesta
este creatia primara a lui Dumnezeu, minunea minunilor pe care a creat-o
Dumnezeu, pamântul. Si pamântul acesta si-a pastrat calitatea si acum. Toate
acestea sunt un miracol, o minune e existenta noastra, un miracol în fata
caruia ma închin si ma cutremur si ma desfat vazând toata creatia lui Dumnezeu
care graieste si care îmi vorbeste si care apare în diferite forme: în chipuri
de oameni, în chip de animale, în chip de flori, dar toate din acelasi pamânt
pe care Dumnezeu l-a creat.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Convorbiri in amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 45-46
Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU
BARDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu