Lucian Blaga genial veşniciei
~*~
Doar vântul ce adie
şi cei doi, care sa mângâie,
în barcă, cu barca printre trestii
gânditoare
întu răsărit de soare
cu dejeană binecuvântare.
Un adevăr, în adevărul de a fi,
în patria lui Hristos limba română cu
îndemână Eminescu
şi peste mână verde de albastru magna
cum laude undă românească verde
după cum ni se deschide-n bunătate ca
responsabilitate şi realitate laudă de zestre între
zările albastre "sus
nația!"
mai presus Iisus de moarte, România
profundă şi mare de baladă,
de nemurită odă-legendă
cu fiecare mai aparte:
"cobori în jos luceafăr blând şi
pătrunde păstor bând, în casă şi în gând"
şi-n dragoste şi dor izvor de om în
raze luminat, aur cenuşiu a strecurat luminat şi curat
de Dumnezeu dat pâine şi
pace, liturghie-n holda de spice şi roada de livadă şi
"viața-mi luminează", cu
hrană pentru a ieşi din iarnă la colțul de iarbă,
care rezonează şi venerează sinfonic
muzical național el'd'oro raportat la universal în
mod normal monumental
natural regal
fără egal pe plai de rai,
din raiul ce-l am prin țară şi neam
ancestral astral şi punctual ca
normal.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu