Rețeaua mafiotă de trafic de copii din România de care Europa știe

Cand eu scriam - pentru Certitudinea.ro. ca fetita rapita Sorina "pare a fi o papusa de aur" nu ajunsese la mine zvonul. Gandeam asa pentru ca nu gaseam nicio explicatie privind insistenta si  samvolnicia cu care actionau rapitorii. Splendidul articol al D-lui Marius Albin Marinescu ma lumineaza in cea mai mare masura:

"Circulă zvonul că lupta pentru adopția Sorinei și sumele vehiculate ca șpagă pentru obținerea copilului au la origine sângele rar pe care l-ar avea fetița, numit „sângele de aur”, cu un  potenţial uriaş de a salva vieţi și despre care cei care au crescut fetița până acum habar nu au, dar în schimb știu adoptatorii din SUA, după ce au supus copilul la mai multe analize medicale."

Citesti si te crucesti! Pentru o mai usoara lecturare, am copiat articolul de pe linkul primit si il atasez, cu precizarea ca am in vedere si bogata experieta a autorului pe linia adoptiilor, acumulata prin studierea stufosului  "dosar" al familiei Iohannis. Ba atasez si un articol legat de istoricul problemei si postez aici linkul unui video iulustretiv pentru mesjul de baza.

Tuturor, lectura si vizionare cu indarjire!

Marian Ilie

404 dosare de adopții internaționale dispărute fără urmă și fiica unui general SIE

18 iulie 2019

Pe 20 februarie 1997, conducerea Tribunalului București, asigurată de judecătorul Viorel Roș, sesiza Poliția cu privire la dispariția din arhiva instanței a 248 dosare civile având ca obiect adopții internaționale. Ministrul Justiției de atunci dispune efectuarea unui control amplu la Tribunalul București și inspectorii judecători ai instanței superioare, Curtea de Apel București, constată că au dispărut 404 dosare civile de adopții: 173 din perioada 1990-1993 și 231 de dosare, din perioada 1994 -1995. Odată cu dosarele au dispărut mai multe condici de ședințe din anii 1994-1995, mape de ședințe și registre de evidență, transmite Radio Europa Liberă.

Am cerut să se facă o verificare și să întocmească un raport privind situația creată. S-a făcut raportul și după aceea cred că s-a făcut și o plângere penală. Din păcate, din câte îmi aduc aminte, investigația penală nu a dus la niciun rezultat, adică nu a descoperit autorii”, a declarat Valeriu Stoica, fost ministru al Justiției.

El spune că nu mai are raportul întocmit la cererea sa, dar că ar trebui să fie în arhiva ministerului. Ministerul Justiției susține că la nivelul anului 1997 era o structură care verifica activitatea judecătorilor, însă nu a găsit raportul dispus de Valeriu Stoica.

„În perioada vizată în solicitarea dumneavoastră, respectiv anul 1997, competența activității de control era împărțită și atribuită, după materie, mai multor compartimente din cadrul Ministerului Justiției, Corpul de inspecție având atribuții de verificare și control al activității, pregătirii și aptitudinilor profesionale ale judecătorilor.(…) La nivelul Corpului de control nu au fost identificate inventare cu rapoarte de control a activității judecătorilor/instanțelor judecătorești din anul 1997”, se arată în răspunsul ministerului.

Controlul a durat două luni, între aprilie și mai 1997. Magistrații implicați au scăpat de sancțiunile disciplinare, deoarece, potrivit legii de atunci, sancțiunile puteau fi aplicate în termen de 1 an de la data comiterii faptelor.

Una dintre concluziile acestui control este că „o altă cauză care a condus la perpetuarea fenomenului în timp a fost și repartizarea dosarelor pe secții, respectiv judecarea acestora cu precădere de Secția a III-a civilă, îndeosebi de un anumit complet: Daniela Brăgău și Claudia Gherbovan Silinescu“. Cea din urmă este fiica fostului general SIE, Constantin Silinescu.

Dacă pe latură administrativă lucrurile au fost clare și cei implicați nu au mai putut fi sancționați, pe latură penală anchetele au stagnat până la prescrierea faptelor.

Astfel, toți acești judecători acuzați de fals în înscrisuri au fost scoși de sub urmărire penală de Parchetul General.

•          În 2019, judecătorul Marius Șega s-a pensionat de la Tribunalul București.

•          Mirela Pod s-a pensionat în 2014 de la tribunalul București, iar Mihai Tomescu, ajuns judecător la Curtea de Apel București, a decedat în 2018.

•          În 1996, cu câteva luni înainte ca subiectul dosarelor dispărute să explodeze, Claudia Silinescu Gherbovan și-a dat demisia din magistratură și s-a făcut avocat.

Reportaj:

Rețeaua mafiotă de trafic de copii din România

de care Europa știe,

dar autoritățile române o acoperă

23 iulie 2019

„În România m-am lovit de un lobby de adopție, pe care nu aș ezita să-l numesc mafiot.”

Între mafia adopțiilor internationale și cea a drogurilor nu este o prea mare diferență, doar că la vânzarea copiilor câștigurile sunt mult mai mari, raportate la riscurile mult mai mici, ceea ce a făcut ca în crima organizată a traficanților de carne vie să fie implicate persoane importante din politică, diplomație și justiție, lăcomia umană nefiind infirmată nici în acest caz.

Am primit niște informații importante prin intermediul comentariilor de la articolele publicate în revista „Justițiarul” de la o persoană care semnează cu pseudonimul „Adria”, cărora nu doar că le-am acordat atenția meritată, drept pentru care le și reproducem mai jos, dar au inspirat întreg materialul care urmează.

În anul 2014 Comisia Europeană a concediat-o pe propria  funcționară Roelie Post, după ce au hărțuit-o ani de zile fiindcă a vorbit de mafia adopțiilor internaționale care activează în România și a scris chiar o carte cu tema aceasta. (Click pe fotografia de mai jos pentru mărire!)

„Numai pentru EXPORT: Povestea secretă a «orfanilor» din România” („Romania for Export Only: The Untold Story of the Romanian «Orphans»”) este titlul cărții scrise de Roelie Post, fost funcționar UE pe probleme de adopții de copii în care expune traficul ORGANIZAT cu copii din România. Cartea poate fi cumpărată aici: http://www.roeliepost.com/buy-the-book/

Astfel, curajoasa Roelie Post a fost nevoită să plece din Bruxelles și să se ascundă efectiv. Amenințările  au fost atât de serioase,  încât femeia, concediată rapid de Comisia Europeană a trăit în anonimat într-un sat din nordul Olandei timp de patru ani.  În aceste condiții de teroare, ea a acordat totuși un interviu, la doar o lună după excluderea din forul european.  Acesta se mai găsește încă (!!!) pe YouTube:

Cităm din interviu:

(Min. 9:03) „Există o legătură între industria adopțiilor, rețelele pedofililor, cererea de copii și comerțul cu organe.”

(Min. 10:21): „Sarcina mea de serviciu era modernizarea protecției copilului în România și, ca parte a acestei sarcini, trebuia să împiedic adopția copiilor peste hotare.”

(Min. 11:23): „În România m-am lovit de un lobby de adopție, pe care nu aș ezita să-l numesc mafiot.”

Spicuim câteva repere biografice și unele date privind activitatea „proscrisei” Roelie Post, de pe site-ul ong-ului ACT („Against Child Trafficking”) – „Împotriva traficului de copii”, inițiat de aceasta:

„Roelie Post, fondatorul ACT

Roelie Post (născută în anul 1959) s-a născut și a trait pentru început în nordul Olandei. După ce a lucrat pentru Asociația Națională pentru Locuințe din Țările de Jos, ea a fost angajată de Comisia Europeană. Lucra în Directoratul General pentru Agricultură când, în anul 1999, i s-a încredințat un nou post – manager de sarcini pentru «Dosarul copiilor români» și Minorități din Directoratul General pentru Extindere. Înainte ca Roelie să-și asume acest rol, nimeni din cadrul Comisiei nu a lucrat la drepturile copilului. Ea ar devein, astfel, primul expert al Comisiei pentru drepturile copilului. (…)

Pentru a reforma sistemul de protecție a copilului din România, Roelie și colegii ei au trebuit să se confrunte cu industria adopțiilor internaționale. Zeci de mii de copii au fost vânduți din România în anii 1990 și, în 2001, guvernul român a închis afacerile de acest fel. (…)

 Intenția lobby-ului pentru adopții international a fost de a denigra modelul rezolvării problemei de guvernul român și de a impune adopții internaționale în toate statele membre ale UE. Din păcate, lobby-ul s-a infiltrat în Comisia Europeană și a aranjat eliminarea lui Roelie. (…)

În 2007, Roelie a publicat o carte: ROMANIA.NUMAI PENTRU EXPORT.Povestea secretă a orfanilor români . Cartea a expus lucrările lobby-ului adopției internaționale în România, a descris tactica lor din Comisia Europeană și a numit principalii jucători din Paris, Roma și Washington DC.

În 2008, secretarul general al Comisiei (Catherine Day) a sugerat că Roelie va înființa un ONG pentru drepturile copilului, iar salariul său din UE, precum și statutul său de oficial UE vor continua. Acest lucru a dus la înființarea organizației noastre: ACT.

 Au fost realizate o serie de articole și documentare TV despre activitatea ACT, cel mai important documentar public TV German (WDR) Search for a Child, Cash Cash: Lobby-ul de adopție , care a câștigat un prestigios premiu media în 2010 (Stiftung Kindernothilfe, Berlin). De asemenea, publicul telespectator olandez a urmărit pe KRO Brandpunt Copii de vânzare – Etiopia , în 2013. Pentru Statele Unite s-a difuzat THE TRAFFICKERS , 2016, disponibil acum pe Netflix în SUA și Marea Britanie. Și, de asemenea, în 2016, a fost difuzat reportajul fabrica de orfani pe Channel NewsAsia. (…)

În 2014, detașarea lui Roelie la ACT s-a încheiat, iar ea a trebuit să se întoarcă la Comisia Europeană, dar neplăcerile persistau, a fost ignorată, ostracizată, nu i s-au dat prea multe de făcut. Intimidarea și hărțuirea au început din nou și a părăsit Bruxelles-ul pentru a se ascunde. În prezent, nu mai lucrează pentru ACT. (…)

Radiodifuzorul olandez, Argos, a realizat un excelent program de investigare cu privire la rotirea și manipularea lobby-ului de adopție, în interiorul UE.” (http://www.againstchildtrafficking.org/what-we-do/roelie-post/)

Recent, vineri, 19 iulie 2019, pe blogul doamnei Roelie Post http://www.roeliepost.com/category/blog/ a fost publicat un material sub titlul:  „Copii români exportați, 2004. Istoria se repetă în 2019”. (http://www.roeliepost.com/category/blog/)

Se  reia un documentar francez din anul 2004 despre traficul internațional de copii, realizat de Hubert Dubois: „Dessous d´un traffic” – „Dedesubturile unui trafic”: https://www.youtube.com/watch?time_continue=2967&v=z-dtx_VOOtM și difuzat pe YouTube în 29 decembrie 2012.

 Ghiciți cine a fost prezent la întâlnirea de lobby pentru adopții internațional de la Ambasada SUA din București?  Întreabă retoric Roelie Post după reportajul francezului și răspunde tot ea scurt: SERA, după care postează o captură din documentar (min. 53:47), unde apare Bogdan Simion, director executiv al Fundației „Sera” România, un paravan pentru exportul copiilor români, care funcționează  sub masca bunilor samariteni.

Bogdan Simion, directorul „Sera Romania”, fusese dorit de Dacian Cioloș pentru funcția de ministru al Muncii în noiembrie 2015, imediat după Iohannis l-a numit ca premier pe „tenocratul” recomandat de Bruxelles. (https://www.mediafax.ro/politic/presedintele-federatiei-organizatiilor-neguvernamentale-pentru-copil-bogdan-simion-una-dintre-variantele-luate-in-calcul-pentru-ministerul-muncii-14885463)

Bogdan Simion, directorul executiv al SERA,  a fost ales în  27 mai 2015  noul președinte al Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC). Elena Miruna Tudorache, președinta Fundației „Un copil, o speranţă” din Sibiu, a devenit vicepreședinte FONPC. Ce mica e lumea, lumea lor a samsarilor de copii!

Iată ce scriam în „Justițiarul” despre Elena Miruna Tudorache: „Deţinem informaţii potrivit cărora au fost adoptaţi, pe aceeaşi filieră Iohannis, mulţi copii de la Casa de Copii din Cisnădie, amplasată pe strada Livezii, cu complicitate directoarei de atunci. Oamenilor însă le este frică să vorbească, fiindcă se tem şi de Iohannis, ajuns mare între timp, dar şi de mafia internaţională a traficanţilor de carne vie. Este interesantă şi RELAŢIA DE MARE PRIETENIE DINTRE CARMEN IOHANNIS ŞI ELENA MIRUNA TUDORACHE, FONDATOARE FUNDAŢIEI «UN COPIL, O SPERANŢĂ» (U.C.O.S.) din Sibiu, precum şi facilităţile create de soţul lui Carmen, în calitate de primar, acestei fundaţii, cum ar fi Hotărârea nr. 292 din 27.09.2007 pentru prelungirea cu titlu gratuit a imobilului din Sibiu, Aleea Streiu, nr. 8, unde funcţionează fundaţia. Pentru ca să înţeleagă şi cei care nu sunt din Sibiu, câtă «democraţie» există în oraşul acesta, unde Consiliul Local este în majoritate al F.D.G.R., de două mandate: toate hotărârile sunt iniţiate de Iohannis, iar maşina de vot, formată din consilierii saşi se pune în mişcare. Nu există niciodată opoziţie şi nici măcar discuţii pe marginea vreunui proiect.

Elena Miruna Tudorache, președinta Fundației „Un copil, o speranţă” din Sibiu, persoană aflată în relații deosebită cu familia Iohannis, prietenă cu Carmen și favorizată de Werner pe vremea când era primar, suspectă și ea de implicare în traficul de copii al familiei Iohannis!

Trecutul acestei doamne Tudorache s-ar putea să devină foarte interesant pentru o anchetă serioasă, în cazul în care copiii exportaţi de soţii Iohannis vor fi de negăsit. Credeţi că primarul a propus acea scutire de chirie din dragoste pentru copii? Aiurea, se vede din raporturile avute cu copiii Iliuţ cât le erau de «dragi». Apropos, deşi au venit de multe ori la Răşinari cu canadienii, dar şi fără ei, niciodată soţii Iohannis nu le-au adus acelor copii necăjiţi măcar o ciocolată! La fel şi soţii Lalande.” (Este incontestabilă implicarea lui Klaus Werner Iohannis în traficul internaţional de copii!)

Aproierea dintre Carmen Georgeta Iohannis și Elena Miruna Tudorache continuă să fie de actualitate: https://www.romaniatv.net/carmen-iohannis-la-serbarea-copiilor-cu-autism-din-sibiu_394033.html și aici http://www.turnulsfatului.ro/2017/04/02/carmen-iohannis-a-facut-origami-cu-cei-mici-de-ziua-internationala-a-constientizarii-autismului/  Elena Miruna Tudorache a fost premiată de Ambasada Franței în anul 2012, țară care a fost implicate prin bancherul François Combret în traficul international de copii, după cum o să vedeți mai jos.

Să revenim la Fundația SERA, ca să vedem cine este și cu ce se ocupă. Citiți și cruciți-vă: „Bancherul francez François Combret înființează fundația SERA – «Solidaritate cu Românii Abandonați».Acesta este reprezentantul lobby-iștilor internaționali care se opun interzicerii adopțiilor internaționale în România. SERA cerea 25 milioane de euro de la EU pentru a construi case de copii.

François Combret zbura de 4 ori pe an în România și petrecea o săptămână de fiecare dată, mergând în centrele de copii și făcând numai poze alb-negru și extrem de dramatice. Apoi, fundația acestuia trimitea pozele către oficialii din Comisia Europeană. În media, François Combret compara situația copiilor orfani ai României cu o tabără de concentrare.

Surpriza vine însă când Fundația SERA, conform datelor oficiale, se dovedește a fi un paravan de export al copiilor, cu bani din donații. Cu acești bani finanțau noi agenții de adopții.

«Am aflat că era, de fapt, un trafic de copii legalizat. În practică, România a introdus un fel de sistem bonus. Organizațiile care caută să adopte și dau impresia că o fac pentru scopuri umanitare primesc puncte în conformitate cu numărul de donații. Se crease o piață, eu însumi am văzut cataloguri de unde puteai să-ți alegi un copil.», a declarat Günter Verheugen, comisar UE.

Comisarul UE pentru Dezvoltare este șocat de sistemul de puncte al adopțiilor. Conform standardelor Uniunii Europene, business-ul din adopțiile copiilor este contrar politicii UE a protecției copilului.

SERA primea bani din donații. Acestea mergeau la noi agenții de adopție. Agențiile străine de adopții trimiteau apoi bani pentru a ajuta Protecția Copilului în România: training, aprovizionări, orice. Toate ajutoarele se transformau în puncte. Cine obținea cele mai multe puncte primea cei mai mulți copii spre adopție. Mecanismul pus la punct de SERA consta în donații către agenții care, la rândul lor, donau către autoritățile din România și primeau copii la schimb.

Günter Verheugen concluzionează că o țară care a legalizat sau aprobă traficul de copii nu poate adera la Uniunea Europeană. Prin fondurile venite din afară, business-ul adopțiilor explodează, chiar și elitele politice ajung să se îmbogățească de pe urma adopțiilor. În 10 ani, 30.000 de copii au fost exportați din România.

Apar pagini și forumuri de discuții pe internet și o dată cu acestea apar și primele informații despre mită: «A trebuit să plătesc pentru fata mea 2.500$ mită. Direct în biroul prim-ministrului.», se arată pe un forum de pe internet. Sau: «Adopția a costat cam 30.000$. Dar, când băiatul era în avion, a început să strige: Mami! Voia să se întoarcă la asistenta maternală.»

«Sunt absolut convins că există un număr mare de cazuri neraportate, în care sistemul acesta nu era în beneficiul copiilor pentru a fi dați în sânul unei familii, ci pentru a fi abuzați sau orice altceva.», a spus Günter Verheugen.

Un cetățean american, angajat al unei agenții de adopții care lucra cu plasamentul din România, a fost arestat pentru pedofilie. Acesta abuza copiii în București, în România.

Uniunea Europeană se pregătea să aducă înapoi copiii familiilor și să le ofere ajutoare sociale acestora și sprijin. O amplă campanie de informare la TV începe să se desfășoare cu sprijinul Uniunii Europene.” (https://romanialibera.ro/investigatii/comisia-europeana-adoptiile-internationale-interzise-dosarul-romania-iii-793020)

Doamna Roelie Post: „Recent, ziarul românesc „Adevărul” a publicat o notă de opinie scrisă de avocatul părinților adoptivi. Apoi mi-am amintit,  ziarul este acum deținut de domnul Cristian Burci. Dl. Burci poate fi văzut în acest videoclip”:

„Videoclipul de mai jos a fost realizat ca parte a campaniei de informare publică a programului Phare UE din anul 2003, în încercarea de a arăta lumii că România poate avea grijă de copiii săi și pentru a contracara propaganda negativă despre soarta copiilor orfani.”

Puteți viziona documentarul (difuzat de televiziunea germană în 2009) despre o mamă din România al cărei copil a fost dat spre adopție în SUA fără știrea ei: „Lobby-ul de adopție: Cauți un copil, plătește cu bani gheață.” (subtitrare în engleză):

Aici aveți un alt interviu cu Roelie Post subtitrat în limba engleză:

M-am tot întrebat de ce sunt aruncați așa mulți bani în lupta pentru adopția Sorinei – în fond o țigăncușă obișnuită, ca atâtea zeci de mii din România – și se implică judecători și procurori, chiar cu riscul de a fi excluși din magistratură, plus persoane din serviciile secrete?

Circulă zvonul că lupta pentru adopția Sorinei și sumele vehiculate ca șpagă pentru obținerea copilului au la origine sângele rar pe care l-ar avea fetița, numit „sângele de aur”, cu un  potenţial uriaş de a salva vieţi și despre care cei care au crescut fetița până acum habar nu au, dar în schimb știu adoptatorii din SUA, după ce au supus copilul la mai multe analize medicale. Este un tip de sânge în afara sistemului standard ABO, iar în lume se găsesc cam 40 de persoane cu acest tip de grupă cu Rh nul!

„Doar 43 de oameni din întreaga lume au Rh nul. Pentru că foarte puţini oameni au particularităţi deosebite ale sângelui, el nu este necesar atât de des. Dar atunci când este nevoie de el, găsirea unui donator pentru pacientul aflat în pericol este o cursă contra cronometru şi găsirea lui poate presupune un efort internaţional.

Şi asta pentru că există persoane cărora le lipsesc toţi cei 61 de antigeni din sistemul Rh, iar particularitatea a fost numită Rh nul, unul dintre cele mai rare tipuri de sânge din lume şi o descoperire fenomenală pentru hematologie.

Prima persoană depistată cu această caracteristică a fost o aborigenă din Australia, în 1961. La acea vreme, medicii considerau că un embrion cu acest tip de sânge nu ar fi avut nicio şansă de supravieţuire, cu atât mai puţin şansa de a atinge vârsta adultă. Şi totuşi, până în 2010, au fost descoperite 43 de persoane pe tot globul cu Rh nul.

Cercetătorii au încă de desluşit multe mistere al acestui complex sistem Rh şi donatorii sunt foarte căutaţi. Sângele cu Rh nul este considerat universal compatibil cu toate grupele care au particularităţi deosebite ale Rh-ului negativ, aşadar potenţialul său de a salva vieţi este enorm.” (http://www.rador.ro/2014/10/25/sangele-de-aur-miracol-sau-blestem/)

În anul 2014 s-a vorbit timid despre adopțiile internaționale de copii în care au fost implicați soții Iohannis – participare recunoscută cu jumătate de gură și de Klaus Werner Iohannis, candidatul de atunci al liberalilor pentru funcția de președinte a Românie, doar că acesta a încercat să minimalizeze la maximum rolul avut în acele adopții, chipurile ei fiind doar translator și respectiv șofer, cu toate că adoptatorii străini au locuit săptămâni întregi în casa celor doi soți din Sibiu. Oricum, presa obedientă a redus acelle adopții la care a participat familia Iohannis la o singură înfiere, nici aceea prezentată corect deoarece fuseseră adoptați patru copii prin aceeași decizie judecătorească din 1990, nu doar cei trei frați Iliuț din Rășinari.

Acum, în anul 2019, a izbucnit un adevărat scandal cu „Cazul Sorina”, care ar putea duce la deschiderea cazurilor mai vechi de adopții internaționale suspecte de către Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), din cauza implicării unor magistrați corupți în aceste activități infracționale, pe lângă participarea altor români organizați în autentice rețele de crimă organizată. Este și acesta unul dintre multele motive pentru care indivizii „cu bube-n cap” , în frunte cu președintele Iohannis, cer în cor desființarea SIIJ!

Atât în anul 2014, cât și acum, în 2019, au apărut instant „avocații din oficiu”, mai mult sau mai puțin acoperiți, ce au sărit ca arși în apărarea ticăloșilor care au intermediate adopțiile internationale pe bani grei, motivând că „este mai bine pentru viitorul copiilor să trăiască în țări civilizate”! Încerc să trec peste fapul că limbricii aceștia au crescut și au fost educați, parte din ei gratis pe vremea comuniștilor, în necivilizata noastră patrie, unde au rămas ca să poluează aerul cu pârțurile snoabe și cosmopolite din capul lor, deși puteau să se care în „țările civilizate” după anul 1990 și doresc să afirm cu convingere că Iohannis sau oricare alt muritor nu sunt un fel de Dumnezei pe acest Pământ, ca să decidă ei soarta unor copii! De unde poate să știe cineva că băiețelul din Rășinari nu ar fi fost mai fericit „la coada vacii” în aer curat și fără stres, decât printe canadienii bogații care prin sinuciderile lor cauzate de depresii furinzează adesea subiecte tabloidelor?

Marius Albin MARINESCU

PS: Ieri, 21 iulie 2019, din cauza unei justiții putrede de atâta corupție, micuța Sorina a fost dusă cu forța în SUA. Așa să vă ajute Dumnezeu, ticăloșilor!

Sursa: MARIAN ILIE