SE SUFERĂ PENTRU CĂ UNII-N ȚARĂ, ÎN EXISTENȚĂ, N-AU BUNĂTATE-NOBLEȚE

SE SUFERĂ PENTRU CĂ UNII-N ȚARĂ, ÎN EXISTENȚĂ, N-AU BUNĂTATE-NOBLEȚE

~*~

Încrezător şi cu înterese intense,

îmbuibate crase, grase, cu vicii bolnăvicioase

şi strupefiante, cosmopolite,

"geniu pustiu"- insipide, neinspirate, încânite,

în momente monumente,

care te mențin, sustin sustenabil doar acasă, în familie, că la brâu la femeie există smecheră iarbă a fiarei or, cheie de chemare păstor blând să vină-n casă şi gând ca luceafăr, prin cuvânt, în drag şi sfânt-dragoste şi dor cu imaginație de tradiție de mireasă, virtute şi realitate de viață de acasă frumoasă trecută în/ pe brață peste prag, în făinoşag şi drag, în casă miresmă s-o facă/ transforme, cu al şaselea simț, în nevastă, că desflorarea florii involte e marea, măiastră, artă şi la noi se poartă, în câte bordeie cu atâtea obiceie, că la urmelor în ristul bărbaților orice femeie poartă la brâu iarba fiarelor, cheie, în bucurie ispravă cu slavă de bun gust artist, pe imensa tablă de şah, grădină a Maicii Domnului-altar a soarelui cu sens, în strădania de a ne simți bine, cum se cuvine rezonabil şi  impecabil util că fără obraz se ține casa şi blânda-şi sparge ghinda, oglinda, casa fiind casă, ca viață fiind prin femeie, cu garanții, frumoasă/ furtunoasă în stil nou penal-criminal, în instabil, că nu faci violare de domiciliu, că nu pui nevestii, la regină nu pui sub/ cu nici un chip capul sub ghilotină trebuind omenirea din întuneric să ieşi la lumină, că lumina-i lumină pentru lumină, existând în joc principii de Biblii, că pe arcă-i artă şi nonşalanță şi, nu merită... nebelită, că, în casă, casa omului,

dacă nu-i trabă, ispravă, bună,

dragilor, femeia ca femeie :

violent cu suişuri şi coborâşuri, plină de furie,

fulgeră şi tună dacă n-ai mângâiat-o la… prună,

fir-ar să fie, drept, în drept regal,

moral garantat elegant şi inteligent !

...uneori nu-i înțelepciune Domn Savaot, în tot,

în ciudă,

că căldura de om cu potențial şi cu mult soare e agasantă,

în profunzime cu înălțime,

cu efort fizic,

cu mlădieri din buric spunându-ți,

că timpul pierdut, căutat,

e timp câştigat în olimp,

că-n soare în dricul verii eşti Mesia iubirii

şi viața e înăbuşitoare, schimbătoare,

năpăstuitoare şi şutând în poartă

cu spectacol e gol...

şi viața aspră îmbunătățită în calități şi responsabilități prăpăstioase de iad, pricaz,

că haz de necaz,

în câmpul intoxicat cu maci,

nu-i pace, că combinate, fabrici,

cu economia din România, sunt puse pe butuci,

delapidate, vândute, de cozi de topor la fier vechi neomenesc, neromânesc,

netrebnic, nemernic,

că ştiți dumneavoastră,

cum vine, devine şi intervine străinul previzibil neagreabil, în casa omului să-şi bage ghearele lui

şi să deschidă  piață liberă fără negocieri ferpley şi plauzibile,

cădere liberă-n umbră a omului de rând

ca viața să-i fie amară

fără cap şi coadă de corvodă slugă la dârloagă,

exilat prin lumea largă,

că viață ni instabilă, nesigură şi neverosimilă,

scofală epocală, iubire pe verticală

doar vorbă goală, deşi noi majoritatea oamenilor,

cu bune maniere, în rostul lor, cu suferinți pentru că ne iubim țara, că iubim suferim, că unii, în existență lor, n-au bunătate-noblețe

şi nici morală-frumusețe.

~*~

PAVEL  RATUNDEANU-FERGHETE