ADRIAN
NASTASE NU ARE DECAT MERITUL DE-A FI GAZDUIT PE BLOGUL LUI TEXTUL ANALIZEI -
DEOSEBIT DE ARGUMENTATE, RELEVANTE SI CREDIBILE, DAR CU O CONCLUZIE PREA
OPTIMIST-MOBILIZATOARE - REALIZATA DE FOSTUL SAU CONSILIER ECONOMIC, INGINER SI
FOST PROFESOR IN POLITEHNICA..
***
Petrisor
Peiu, “Romania poate fi salvată. Incă nu este prea târziu”
de
Adrian Năstase
"La mijlocul lunii ianuarie și la
sfârșitul lunii februarie 2018, România a avut un vârf de „consum” de
electricitate, caracterizat printr-o putere netă de vârf de peste 10 000 MW.
Acel consum a fost mult prea mare pentru cât produceam noi atunci, motiv pentru
care situația s-a salvat importând electricitate. Iarna aceasta, un vârf de
consum similar ar putea să ne lase fără alimentare cu energie electrică. Cel
puțin pe unii dintre noi. Mai simplu spus, după ce că prețul energiei electrice
s-a dublat, nici măcar nu suntem siguri că vom produce suficientă pentru a ieși
din iarnă!Transelectrica estimează că puterea netă de vârf iarna aceasta,
similară cu valoarea de anul trecut, este de 8980 Mw, mult sub pragul de 10.000
MW .
Sursa: AICI
Și dacă, totuși, iarna va fi iarnă și se
vor atinge temperaturi foarte scăzute, mai mici de -100C timp de mai multe
zile? Vom fi, probabil, învinși, de către puternicul general Kilowat! Cum am
ajuns aici? De ce tremurăm de frica iernii mai ceva ca soldații lui Napoleon în
timpul campaniei din Rusia? În primul rând, pentru că ne mințim pe noi înșine.
Moda criminală a raportărilor umflate din anii 80 le-a intrat în sânge și mai
tinerilor noștri guvernanți. Iată, de exemplu, cam ce capacități instalate
raportează statul român, prin Transelectrica:
Sursa: AICI
Oare cui ajută această raportare
mincinoasă? De ce ținem să raportăm capacități instalate cu putere disponibilă
(Pd) de peste 17.000 MW, în condițiile în care noi nu putem produce mai mult de
8800 MW??? Cui folosește asta? Păi, vă spun eu cui nu folosește: României, care
nu își va putea niciodată „construi un caz” în fața Comisiei Europene. De câte
ori vom cere (dacă cineva va avea acest curaj vreodată) fonduri pentru
modernizarea sau construcția de noi capacități pe gaze sau pe nuclear, Comisia
Europeană ne va da în cap cu aceste tabele mincinoase.
Ia să vedem, bunăoară, cam cât am putut
produce în 2018 și în 2019:
Sursa: AICI
Păi, oameni buni, hai să citim împreună:
în anul 2018, vârful de producție mediu lunar a fost de 8.663 MW, în luna
februarie. În 2019 a fost de 7.714 MW, tot în februarie. În 2020 a fost de
7.225 MW, de data asta în ianuarie, iar în 2021 de 7.613 MW, în luna februarie.
Cam atât putem: sub 8.000 MW ca putere de vârf. Și avem capacități de import
până la o putere de vârf de 2.500 MW. Deci, peste 10.000 MW avem mari probleme.
Uriașe. Nu avem unde produce și nici nu avem de unde importa. Pentru că am
uitat să vă spun, oameni buni: trăim în partea de Europă cea mai săracă în
producție de electricitate. Și ca să fie clar că cineva are buba la cap, iată
cum arată și prognoza pentru următorii ani:
Sursa: AICI
Nu vă mai spun, că vă enervez, dar rămânem
să înotăm în minciună. Poate credeți, cumva, că sunt pe undeva niște centrale
electrice în conservare, care pot fi repornite în caz de gravă criză
energetică, ca în aceste zile. Ei bine, v-ați cam înșela, acele capacități sunt
conservate doar pe hârtie, în realitate ele sunt părăsite și lăsate să
ruginească.
Deci, prima și cea mai mare cauză a crizei
energetice de acum este insuficiența producției. De fapt, producătorul de
electricitate din lignit nu poate furniza o putere de vârf mai mare de 1.300 MW
niciodată, nu ar avea nici unde să producă acea energie, nici din ce să o
producă, pentru că lignitul zace cuminte în pământ, el nu se scoate singur,
așteaptă ani întregi câte o hotărâre de guvern pentru expropiere.
Și nici hidrocentralele nu prea pot să
producă mai mult de 2.500-3.000 MW putere de vârf, pentru că acumulările sunt
puțin (ei hai, puțin mai mult) colmatate, nu le-a mai curățat nimeni de peste
30 de ani. Iar alte hidrocentrale nu mai pot fi reconstruite pentru că
niciodată Ministerul Energiei nu va mai obține avize de mediu de la Ministerul
Mediului. Ministere din același guvern, al României. Oare cât mai este acesta
guvernul României?
Centralele pe gaz? Da, avem una
funcțională la Brazi (cam 800 MW putere disponibilă netă) și niște CET-uri din
anii 60-70, dar puterea de vârf nu poate depăși nici aici un total de 1.300 MW.
Eoliene, fotovoltaice? Capacități de peste
5.000 MW, dar singura problemă este că ele depind de voința lui Dumnezeu și pot
furniza electricitate cam o cincime din timp, spre deosebire de sursele clasice
de producție.
Deci, a doua cauză majoră a crizei
energetice actuale este dată de faptul că România a închis capacități uriașe
(cam 5.000 MW putere disponibilă) de producție pe gaz și cărbune și nu a mai
pus aproape nimic în loc. Dacă vrem să înlocuim centralele pe cărbune cu
eoliene/fotovoltaice, atunci trebuie să o facem în raportul 1:5, adică la 5.000
MW putere disponibilă a centralelor închise, trebuia să avem în loc 25.000 MW
putere disponibilă a câmpurilor de eoliene sau de fotovoltaice.
A treia cauză majoră a crizei energetice
este insuficiența pe piață a gazului natural. Paradoxal, cantitățile prea mici
de gaze au condus la o criză gigantică tocmai într-o țară care are gaz și care
se laudă că deține a doua cea mai mare rezervă din Uniunea Europeană! Iată, de
exemplu, Romgaz (deținută în proporție de 70% de stat) și-a redus producția de
la 5,5 miliarde de metri cubi, în 2015, la 4,5 miliarde de metri cubi, în 2020.
(sursa: AICI).
Asta, în condițiile în care producția de
electricitate a Romgaz-ului de la Iernut a scăzut chiar și cu 22% de la an la
an:
Sursa: ANRE
Deci, să fie clar: Romgaz-ul vinde mai
puțin gaz, deși consumă mult mai puțin pentru propria centrală de la Iernut.
Iar OMV Petrom a ajuns la doar 3-3,2
miliarde de metri cubi/an, ceea ce a adus Gazprom-ului o cotă de piață de
aproximativ 3 miliarde de metri cubi/an (sursa: AICI). De unde în ultimii ani
importurile de gaze naturale din Rusia nu depășeau 10% din consumul intern,
acum ajung la peste 25%, după o degradare severă a producției în anii
2020-2021! Iar cât privește prețul gazelor de import, acestea sunt de 300
dolari/1.000 metri cubi doar pentru cei care un contracte bilaterale pe termen
lung cu Gazprom, dar pentru noi acest preț este aproape 1.000 de dolari/1.000
metri cubi, acum în septembrie.
Avem, așadar, amprente similare pentru
cele două crize energetice: și la gaze și la electricitate avem o producție
insuficientă, din ce în ce mai mică. Și la ambele prețurile acestea uriașe s-au
format pe cantitățile mici, de pe burse.
Defectele majore al pieței noastre de
energie sunt interzicerea contractelor bilaterale pe termen lung ( care ar fi
permis furnizorilor prețuri decente), la pachet cu spargerea producătorilor de
electricitate după sursa de producție.
Iată, de exemplu, la electricitate avem o
pondere uriașă a pieței pe ziua următoare : 40% în luna august:
Sursa: ANRE
Oameni buni, când ai 40% din energia
electrică cumpărată de azi pe mâine, cum să nu ai dublări-triplări de prețuri?
Iar celelalte 60 de procente sunt pe contracte bilaterale de maxim 1 an.
Absolut ridicol. Asta nu mai este bursă de energie, ci măcel!
Hai să vedem acum și cine sunt
producătorii care sunt „în competiție” pe această „piață”: Hidroelectrica, cel
mai mare producător intern, care are un preț de producție de aproximativ 105
lei/MWh, Nuclearelectrica, al doilea cel mai mare producător, cu un cost de
aproximativ 130 lei/MWh, centralele pe gaze, cu un cost de 200-250 lei/MWh și
Complexul Energetic Oltenia (pe lignit), cu un cost de 350-400 lei /MWh. Toți
acești producători au costuri diferite, dar, ce să vezi: au același patron
(acționar majoritar), statul român! Pe fondul reducerii generalizate a
producției, CEO, cel mai scump producător, a vândut pe bursa de energie la un
preț de peste 400 lei/MWh o cantitate mică, dar imediat au venit producătorii
mai ieftini și s-au aliniat la același preț!
La fel la gaze: în iunie anul trecut
guvernul Orban introduce sistemul Gas Release Program, prin care producătorii
noștri încep să exporte gaz natural, formând un deficit pe piața internă.
Deficitul a fost umplut de importurile de la Gazprom. Numai că importurile erau
scumpe, fiind de azi pe mâine, iar exporturile erau ieftine, fiind pe contracte
pe termen lung! Cine-i fraieritul aici? Nu cumva consumatorul român?
Ei bine, situația este dramatică, dar nu a
venit (încă) sfârșitul lumii. România poate încă fi salvată și iarna poate fi
parcursă cu bine. Pentru asta, avem nevoie de un program de măsuri simple, dar
eficiente:
-pe termen scurt: creșterea cantităților
de gaze depozitate până la 75% din capacitatea de depozitare, 2,7 miliarde de
metri cubi, creșterea producției interne de gaze cu 10-15% în următoarele 6
luni, expropierea rapidă a unor suprafețe critice în Oltenia, refacerea
stocurilor de lignit și menținerea în stare de funcționare a tuturor celor șase
grupuri funcționale de la Turceni și Rovinari;
-pe termen mediu (1 an): încredințarea
finalizării centralei de la Iernut (430 MW putere disponibilă), către o
companie care o poate termina în 2-3 luni. Plus reautorizarea hidrocentralelor
de pe Jiu și finalizarea acestora;
-pe termen lung (3-5 ani): fuzionarea
producătorilor de electricitate deținuți de către stat și formarea unui mix
energetic echilibrat , cu un preț mult mai relevant pentru realitatea pieței,
construirea unei centrale mari (peste 800 MW putere disponibilă) la Mintia,
acolo unde avem cea mai bună infrastructură energetică din țară, demararea
exploatării gazelor din Marea Neagră prin cumpărarea de servicii de exploatare
de la platformele Exxon. Plus investiții majore în stocare (baterii pentru
energia produsă de regenerabile și construcția cel puțin a unui nou reactor la
Cernavodă. Ba mai mult: un terminal de gaze lichefiate la Constanța!
Pentru a putea face aceste lucruri,
trebuie să fim cinstiți cu noi înșine:
-să nu ne mai mințim că OMV va exploata
vreodată gazul din Marea Neagră. Nu a forat în nicio mare de pe planetă și nici
nu o va face vreodată, Exxon rămâne singura tehnologie disponibilă;
-nu are rost să ne înroșim la gândul unei
ordonanțe de guvern pentru încredințarea directă a lucrărilor la Iernut. La
câte ordonanțe aberante s-au dat până acum, măcar o dată să avem și una chiar
necesară;
-o fi rușinos să închei un contract
bilateral pe termen lung cu Gazprom, dar e muuult mai sănătos decât a-ți ține
poporul iarna în frig;
-dacă vom mai întârzia pornirea lucrărilor
de la Cernavodă pentru un nou reactor, s-ar putea să experimentăm dependența de
Ungaria în ceea ce privește electricitatea;
-dacă Uniunea Europeană nu ne va finanța
centralele pe gaze și nucleare, poate le vom finanța singuri sau poate ne mai
uităm pe planetă și dincolo de granițele acestei Uniuni.
Și, mai presus de toate, să nu mai fim
ipocriți. Avem nevoie de 20-30 de miliarde de euro pentru a ne repune pe
picioare sistemul energetic. Este mult, este foarte mult. Dar este la fel de mult
cât s-a împrumutat România într-un singur an, 2020. Pentru a cumpăra de șase
ori mai multe vaccinuri decât avea nevoie, pentru a importa măști neconforme de
peste mări și țări. Și pentru a ține două rânduri de alegeri, în care nu s-a
schimbat mai nimic..."
Sursa: RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu