E BINE AȘA
CUM E
ACUMA
~*~
Cum mai trec pe
nesimțite, ore, zile, săptămâni,
Ce se-adună-ncet,
dar sigur, rând la rând apoi în luni,
Ca la urmă facă-mi
anii ce măsoară-al vieții drum,
Să rămâie scriși
apoi pe-o cruce, sub umbrarul unui prun.
Toți am vrea
’napoi din moarte să ne-ntoarcem la-nceput,
Dar cu mintea de
acuma și învăț din ce-am făcut,
De gândim așa nu-i
bine, nici măcar pentr-o clipită,
Că n-am mai avea
simțire, și nici clipă fericită,
Nici fior și nici
speranțe, nici durere și nici chin,
Nici cea lungă
așteptare când stăteam parcă pe spini,
Nici ’nălțare spre
cerescuri, nici amară întristare,
Nici jertfire,
îndoială și nici buna cea iertare.
Lasați dară cum
îmi este încă datul lumii noastre,
Este
bine-orânduitul, să nu știm ce ne va paște
Peste-o clipă,
peste-o oră, peste-o ziuă, peste-o lună,
Tot sperând că
fi-va numai, mult noroc, în voie bună.
~*~
4.09.2021
Mircea Dorin Istrate
CUM AȘ
MAI VREA
~*~
Venit-a iară timpul
plimbărilor pe-alei,
Călcând covor de
frunze din întristații tei,
Gândind că din
vecie ne-a mai trecut un an,
Cu spor și
cu-mplinire și nu așa... în van.
De-i vremea
mohorâtă, gândiți c-a fost splendoare,
De-i răcoroasă
încă, gândiți c-a fost și soare,
Dar astea ne sunt date ca noi mereu să știm
Ce-i rău și ce e
bine și-așa să le-mpletim.
Și să sperăm că-n
viață, când zile-s cu tristețe
La rând veni-vor încă, să de-a apoi binețe,
Și cele-n bucurie
ce au în ele soare,
Ca viața aibă-n
dânsa, speranțe și culoare. savoare
Acum, în picuri
toamna ne cerne nostalgie,
Să regretăm ce
fost-a și să dorim să vie
O vreme-mbucurată
ca sfânta primăvară
Și-apoi să țină-n
soare, o nesfâeșită vară.
~*~
5.09.2021
Mircea Dorin
Istrate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu