Vasile Dan MARCHIȘ - COPILAȘUL REGĂSIT

 

DINTRE CELE 16 POEZII DIN CREAȚIA MEA PUBLICATE ÎN 3 NUMERE ALE PRESTIGIOASEI REVISTE ”ARGEȘ” ,POSTEZ MAI JOS O POEZIE

COPILAȘUL REGĂSIT

 

 

~*~

 

Cade o ninsoare ca un lucru făcut de probă

precum experimentele în laborator

de parcă astfel Dumnezeu își măsoară puterea

în ritmul cel mai grăbit posibil

în regim de experiment astronomic

Astfel pământul a devenit

un laborator de proporții nemăsurate

în care fiecare om este un Yeti (om al zăpezilor)

mai mult sau mai puțin evoluat.

Ninsoarea căzând prea abundentă și imprecisă

peste omenire

semnifică fără noimă, fără rând

o istorică nereușită migrare,

o imposibilă iubire

și o pedeapsă fără acoperire…

Și fuga acelui copilaș către nu se știe cine

semnifică drumul îndurărilor plin cu refugiați,

canonul istoriei zăpezilor veșnice…

Copilașul a căzut o dată în zăpadă…

Apoi încă o dată și iar a treia oară

precum pe Golgota înghețată sub crucea de zăpezi veșnice,

strigând: „Mamă, nu-s prea multe jucăriile care

mi le-ai lăsat

dar sunt toate de zăpadă…!”

Iar zăpada cădea prea abundentă ca o bizară fantezie

vrând a se situa prin asta la rang de paradă

dar e o mascaradă

cum că nu se pot face oameni în toată firea

doar din zăpadă.

Când se credea despre copilaș

că saltă prin zăpadă de bucurie

și că e de cineva supravegheat sau așteptat

cumplit striga după cineva și se căznea

să nu-și dea tribut zăpezilor, inocența…

Atunci prin instinctul matern și antic

al omului modern neîmplinit

care amână ceasul judecății,

copilașul e luat în brațe de bunica lui…

„Dragul meu ești teafăr?”

Copilașul lăcrimând puțin, a spus:

„Nu-s prea multe jucăriile pe care mi le-a lăsat mama,

dar sunt toate de zăpadă

 

~*~

Vasile Dan MARCHIȘ

 

 

 

Sursa: PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

https://www.facebook.com/groups/898401516838935/permalink/4747541405258241/