ION LAZU - Poezia zilei, Constantin Nisipeanu

 

Poezia zilei, Constantin Nisipeanu

 

Autobiografie

 

Sunt frate cu câinele, cu măgarul şi cu şarpele.

Sunt frate cu toate lighioanele de sub pământ şi din aer.

Sunt fratele plantelor şi ale stâncilor.

Sunt fratele planetelor.

Trupul meu este un vehicol, al vieţii

Care stă cu chirie în el un număr limitat de ani.

Visele mele sunt ca fructele coapte

Pentru cei flămânziţi de Linişte şi de Adevăr.

 

Spre ţara închisă în diamant 

Din cremene a izbucnit o pasăre

Cu perdele de bambus la gât

Când zboară se desprind umbre din ea

Ca dintr-o sacsie cu flori de-ntuneric

O voce cu sandale de pâslă

Calcă pe lumini

Mi-am smuls pulsul de la tâmplă

Să mă orientez cât e ora

Imediat s-a aprins un fluviu în mine

Timpul a derapat

Nouă cai şi-au înfipt aripile

În sângele meu

Eu sunt absent

Am fugit să mă regăsesc

Într-o altă sevă

 

 

Femeia de aer

 

1

Am dus mâna uşor pe deasupra capului

Şi aerul a luat înfăţişarea unei femei

Cu mâini de aur şi părul de smoală.

Atunci am mai dus o dată mâna prin aer

Şi am rupt o bucată de suflet

Pe care am legat-o fundă

În părul femeii cu trupul de aer.

Deodată din braţul meu au început să cadă

Cascade luminoase

Pe care femeia de aer le culegea în palmă

Şi le lăsa să zboare păsări către suflet.

"O, Ranna, niciodată nu te-am presimţit

Atât de frumoasă

Şi niciodată n-am bănuit că te vei naşte

Din visul meu ca dintr-o scoică."

O ameţeală de frunze uscate mi-a trecut prin vertebre

Şi toţi au înţeles că numai sânul frumoasei Ranna m-a turburat

Aş fi vrut ca sânul să fie un pian,

Dar sânul era o algă,

Aş fi vrut ca sânul să fie un munte sau un ocean,

Pe care să-l închid în suflet ca într-un sertar,

Dar sânul era de oglinzi.

Atunci am ridicat din inimă o sabie

Şi am despicat tăcerea care urzea pânzele de in

Din vocile noastre.

Deodată am cuprins-o în braţe şi am sărutat-o lung

Până când toate pădurile s-au scurs prin sângele nostru.

2

Apele sunt mai verzi când cerbii se înfăşoară în oglinzi.

Din oglinzi apele fug cu pădurea în braţe

Şi înşiră şerpi pe la fiecare casă.

Ranna cunoaşte şerpii după felul frunzelor

în care inima se lasă adormită.

Eu sunt totdeauna pe aproape.

Mâinile mele simt când iubirea se apropie.

Un felinar a căzut pe o frunză.

Un domn trece şi îl salută respectuos.

 

 

*

De pe Blogul Ion Lazu: STIRI

Am pus o placă memorială pentru poetul C. Nisipeanu, pe Bdul Ion Mihalache, nr. 331, S.I..

 

Alţi scriitori:

Radu Ionescu n. 1834  (m. 1872)

Ioana Petrescu n. 1906 (m. 1996)

Manole Auneanu, n. 1935

N. D. Fruntelată, n. 1946

Ana Selejan, n. 1946

Dana Dumitriu, m. 1987