Bumerangul gândurilor – despre „Provensale”

Mi-am permis acum aproape trei ani, după îndelungă citire, să cataloghez poezia lui George Anca drept poezie academică, termenul fiind nefolosit în încadrarea literară. Mă tot îndoiam de formularea mea, îmi tot spuneam că unde e poezie nu e academie, că au cuvintele înţelesuri aproape incompatibile. Partea zburătorului din mine se ferea de limite stricte, partea cititorului realist de poezie, căci există şi un astfel de cititor, nu voia să scurteze sau să decoloreze din aripi, să creeze nişe prin care să se piardă esenţe, miresme sau gânduri fantomă de zâne bune sau rele. Şi din real mi-am fabricat un bumerang, dar interiorul acestuia era plin de vise. Mi-am spus: dacă-l arunc, acesta nu poate decât în cel mai rău caz să facă drumul înapoi înspre mine, dar visul şi gândul rămân întregi. Îmi reconsider mai ferm termenul de poezie academică, citind Provensale. M-am aşteptat să vină spre mine aroma bucatelor provensale, ierburile acelea ce umplu locul şi farfuria călătorului, să vină unda de lavandă şi violete şi maci înfloriţi lângă piperul ierbii crude, să vină un vânticel rece dinspre Alpi şi un foşnet de mare. M-am aşteptat la cascada râsului meridional, fără grija zilei de mâine, la o placă de surf, sau la o bătălie roşind ţinutul şi schimbând de secole învingătorii. M-am gândit-aşteptat la celţi detronaţi, la romanii cu armura gladiatorului învingând teutonii, la sarazini în distrugere, la francezi şi la limbi-voci reunite spre odihnă sau contemplaţie. De undeva ar fi răzbătut aromă de peşte sărat şi de fructe de mare, dar şi foşnet de carte într-un muzeu fără alt titlu decât stăpânul foşnetului, adică Cité du Livre, pânze de Cezanne, pagini de Zola peste suspine-n batiste parfumate, domnişoare cu umbreluţe de soare plimbându-se-n Avignon. Şi nu m-am aşteptat degeaba! Numai că şi aici, ca şi-n traiectoria bumerangului, întoarcerea acestuia se face-n coconul de baştină „gârlă deturnată târlă colocată alternanţă beată/ respingerea de tot ce pe româneşte ne-o fi fost viaţă/ care stai în calea mării neîntrebare…./ ( coupo santo )… Din ţinutul sud-estic al Provensului autorul sare cu tine de-o aripă în meridionalii carpatici, cimitir albit de decembrie, „mă adunai clasic pe după oi ca lup sub luna răguşită….” , „…şi ţiganilor sacii bucureşteni/ distrug ce-au ridicat pătrat în romb alchimişti aburiţi de schimbare/ plătitori de aruncători de zar…/” ( sud midi ). Deziluzia privind degringolada, apoi toboganul alunecării neamului şi individului superinstruit, deznădejdea din sufletele hrănite-n iluzii, „dropia” făurită-n aromă de trandafir „ rosa răsură Ronsard”, măcieşul, devine suflet ars „ce-am nins ars pars de ieri dar de azi capete netăiate/ cu unghia mestecenilor sanscriţi pe tuşul cărţii de vizită/ ( mi s-a promis că voi fi statuie ).

Ceea ce pentru alţii poate să pară la prima vedere un simplu joc de cuvinte, este de fapt o trimitere –spre, o asociere în urma unui salt. Nimic nu e ce pare a fi, nimic nu este scris la întâmplare. Un loc, un nume, un timp undeva devine un simţământ, o iluzie sau o deziluzie în altă parte, ca intr-un joc cu piesele bine conturate, care-şi urmează mersul. Un fir devine urzeală, o părere devine nu un compendiu, ci un tratat. O simplă stare devine întâi predispoziţie, apoi naturalul poetului simţitor, de elită şi mare cognoscibilitate. Dintr-un picur se naşte-un ocean. Un Dietrich Manel duce prin Laba trista Dacia la o ţară „nebizonată”, neînsemnată, neluată în seamă de alţii. Suferinţa ţării e şi suferinţa poetului, deziluzia devine a ambilor, cununa de laur a învingătorului „laur aurelian” devine spinul învinsului în stare de a se ascunde, a părăsi scrisul şi înălţarea, dezvăluirea, supunându-se „Aix ţine-mă ex să mă potolesc târgoviştesc a mormânt basarabesc/ transă pe dicţie Dunăre supunere cheaguri praguri raag asparag/” (laur aurelian). Accentele devin tragice în „Troia troiţei”, „pe podul dracului am un picior rupt stai cu pumnul în stomacul meu”.

Şi revii, precum bumerangul ajuns, nu neajuns la ţintă, spunându-ţi că da, există o poezie academică, George Anca scrie de mult o asemenea poezie, numai recunoaşterea să existe din partea cititorilor mai noi sau mai vechi, ca şi dintr-a celor de-o mamă cu el, ziditorii de litere. Trebuie să admitem că azi prea puţini pun preţ pe expertizarea altora, limitându-se să-şi fie doar propriul expert, supraviserul, dabsterul lui.

Adina Dumitrescu

13 nov. 2013

Lovitura de clasa, doamna Adina Dumitrescu!

In sfarsit, sunt in al noualea cer! Cineva are curajul sa explice calibrul lui George Anca. Si il explica frumos, aproape academic si nu mai putin dar ii boteaza stilul si-i da si un nume, un nume la care nimeni nu are curajul sa se ridice. Nici macar.... nimeni, adica nu e nimeni la nivelul sau si e si normal pentru ca este un original si atat de multi il urasc din lumea literelor incat nu mai are nicio sansa "acum" la un mare premiu si singurii care il pot aprecia sunt "nemtii" insa ei sunt prea preocupati de Europa.

“Provensale” e FENOMENALA!

Aceste panze, sigur, se vor citi la intalniri restranse ale marilor bancheri (ma refer la bancherii elevati care controleaza lumea nu cei ieftini). Numai minti mari se pot hrani cu astfel de versuri. Versurile sale demonstreaza ca timpul este o inventie - nu exista ieri si maine ci doar momentul, momentul trairii. Suntem in "E".

VERSURILE LUI GEORGE ANCA SUNT GLOANTE ascunse IN PLATOSE DE OTEL.

Ben Todica

Pe drumurile artei – Ioan Miclau

Cand ma gandesc la cele saptezeci si trei de Primaveri, cand dupa tot atatea ierni friguroase, reinviau florile campiilor, padurile muntilor, dezghetul apelor ce-si urmau drumul lor cel vesnic, simteam cum reinvia odata cu acestea si sufletul din mine.

Cat de frumoase sunt toate cele zidite si create de Dumnezeu, caci toate au viata.

Omul, aceasta creatie superioara a primit infinite haruri si daruri prin care sa evolueze, si a mai primit acea libertate de duh de la insusi Divinul Creator. Dar, nu fara responsabilitatea faptelor, deoarece prin acestea ne creiem zi de zi, ceea ce se cheama binele si raul din viata noastra. Intr-un cuvant, de ce sa nu facem binele, cand iata cum trec Primaverile vietii noastre omenesti.

Aceasta carte intitulata sugestiv Pe drumurile artei, probabil si cea de incheiere, incerc sa o concep a fi mai mult una autobiografica, o reculegere sufleteasca pentru a o lasa nepotilor si stranepotilor mei, si bineinteles tuturor celor ce vor avea dragul sa o citeasca.

Prima mea carte a fost o placheta de versuri, intitulata “Florile Crisurilor”, publicata la anii 1991, la Editura “Imprimeria de Vest” – Oradea.  Aduc si azi multumiri vrednicului prof.dr. Sabin Burca, pe acea vreme presedintele Societatii Ecologice din Bihor, pentru prezentarea manuscriptului meu acestei edituri.

Urmara apoi publicarea a inca doua carti de versuri “Cantarea Primaverii” si “Versuri de durere”(Verses of pain), carte bilingva romana-engleza, scoase la Editura “Mihai Eminescu”-Oradea, 1995, redactor-sef fiind eruditul carturar prof. dr. Constantin Malinas.  Dumnezeu sa-l odihneasca acolo in lumea Dreptilor. Multe din poeziile plachetei “Florile Crisurilor” au fost reluate in aceste editii noi. Lung si frumos mi s-a parut mie a fi acest drum al creatiei mele literare!

Mi-am vizitat locurile natale la anii 1991 si 2001. De fiecare data, cu mult dor si drag mi-am vizitat satul natal Gepiu, unde m-am nascut la 25 Decembrie, 1940.

Din aceasta localitate imi este si nevasta Florica, azi mama a trei fete, Elena, Tincuta, Otilia, casatorite si ele, traind la casele lor in Australia.  Am fost bucuros sa-mi revad pe batranul meu tata, care apucase varsta de 96 de ani, fratele Gheorghie, verisorii, nepotii. Mama mea Catita a plecat de mult la ceruri. Reintalnindu-mi consatenii mei,

dintre care unii ma uitasera, dar, ne-am amintit unii de altii duminicile la Biserica satului, unde preotul Ion Spatar la frumoasele liturghii vorbea patrunzator despre Hristos si folosinta iubirii intre oameni. Am vizitat Scoala Generala din sat, unde am invatat si eu a scrie si a citi. M-am oprit in mijlocul curtii scolii adunandu-mi amintirile copilariei. Ce frumoase dar si grele momente sunt acestea!

La un moment dat mi-a tresarit inima, m-am apropiat sa ating cu degetele mainilor mele ferestrele de la coridoarele dinspre interiorul curtii, pe care le-am construit eu, in urma cu peste cincizeci de ani, cand directorul scolii era dl.Pantea Toma, iar eu terminasem Scoala de Meserii la Beius. Am simtit ceva cald pe obraji, erau lacrimi adevarate. Le-am sters repede cu maneca hainei sa nu ma observe cei din jur, caci nu eram singur. La Oradea aveam casa mea si a familiei mele, proprietate personala cumparata pe vremea cand eram maistru la fabrica de mobila “Alfa”-Oradea; era pe Aleea Calinului, la Nr.1, Sc.A, apt.13, Iosia.

Nu am facut nici un demers, eram prea comod, dar nu neinspirat, a-mi pierde ani buni din viata, cu maldare de dosare si bani aiurea. Am vizitat Beiusul,

si mai ales localitatea Holod, locul unde la 1841 se nastea Iosif Vulcan.

Aici am fost bine primit, iar la Biserica din localitate preotul ortodox Alexandru Igna ne-a primit cu multa iubire. Ne cunosteam fiind de fapt consateni. Acum Pr. Alexandru Igna isi doarme somnul fericit, inmormantat in curtea bisericii pe care a servit-o cu credinta. Nu stiu cand o sa mai am fericirea sa vizitez tara, dar traiesc cu speranta sa mai facem o vizita impreuna cu nevasta-mea. Fiicele deja insista.

Urmara in toti acesti ani viitori publicarea mai multor carti, scoase la Editura “Cuget Romanesc” - Malovat, editor Pr.prof.dr.Al.Stanciulescu Barda, cartile: “Scrieri in proza”vol. I, II, in perioada anilor 2006-2007. Am scos intre timp o carte de “TEATRU” cuprinzand doua piese comice: “Mitrea Sucitu si mireasa”, “Limbuta Strugurel pe post de director”. Urmara cartile, “Buna ziua, bade Ioane”, si “Frunze de toamna aurie”, in perioada anilor 2009-2010. Am publicat in revistele: ARP-Bucuresti, Contraatac-Adjud, Familia Romana - Baia Mare, in reviste si ziare oradene – Crisana, Jurnal-Bihorean, Crisana-Plus, Povestea vorbei, Confederatia EMINESCU – Oradea; Cele Trei Crisuri – Oradea, apoi la Suflet Nou-Comlosu Mare, CETATEA culturala-Cluj-Napoca, Curierul, Romania literara, iar mai recent la frumoasa revista virtuala “Melidonium”-Roman.

Desigur, creatiile mele literare si-au gasit editare si in publicatiile australiene, fiindca acordam respect pentru aceasta noua tara si noua cultura in care intrasem. Spre exemplu la P.E.N-Australia-Sydney Centre, unde eram si membru, in a carei publicatie, “Quarterly” mi s-a publicat poezia “Cetatea de foc a Port Kemblei” (Port Kembla’s fire fortress), de fapt era vorba despre otelariile la care munceam. Devenisem membru la “The Australian Society of Authors”-Sydney, in anii 1989, tocmai de 1Septembrie prima zi de primavara australiana, publicandu-mi cartea “The Romanian Life”, o antologie cu scrierile unor scriitori clasici romani.

Ulterior la S.C.W.C – Wollongong (South Coast Wiriter’Centre) din orasul in care traiesc si azi, si de unde am ajuns si la varsta pensionarii. Directiunea Societatii mi-a oferit ceea ce nu asi fi vizat niciodata, onoarea de “Life Member” (Membru pe viata) al acestei Societati literare, cu urmatorul inscris:

IOAN MICLAU

FOR HIS

CONTRIBUTION TO THE

LITERARY LIFE OF THE

SOUTH COAST REGION

AND IS

PLEASED TO

AKNOWLEDGE HIM AS

         A

LIFE MEMBER

Am fost onorat cu Diplome de la mai multe institutii romanesti, inclusiv de la Ministerul Culturii Romane, unele vor fi reproduse in aceasta carte.

Am publicat in reviste australiene romanesti cum sunt: “Spirit Romanesc”-Sydney, Romanul Australian –Melbourne, la Postul de Radio Romanesc 3zzz-Melbourne, directorul si artistul de mare suflet romanesc dl.Ben Todica a transmis pe calea undelor multe din versurile mele.

Local, in revista “Voice of Cringila”, in publicatia Kembla News, scoasa de Steelworks Port Kembla.  Am adunat si o mica biblioteca de familie pe care am numit-o cu drag din suflet si constiinta “Mihai Eminescu”, la anii 1996, din care imprumuta romanii doritori de o carte romaneasca.  Am deschis si o revista de arta si cultura intitulata “Iosif Vulcan”, 1997, pe care am editat-o timp de zece ani, incetand a mai parea pe hartie in anii 2007, continuand pe virtual sub umbrela A.R.P (Asociatia Romana Pentru Patrimoniu), Bucuresti, fondator Artur Silvestri. Cate or mai fi prin revistele romanesti de pretutindeni, stie numai Dumnezeu!

Acum, ma prezint cu aceasta noua carte “Pe drumurile artei”, Editura “Cuget Romanesc” - Barda, cu gandul bun de a nu ma desparti de vechea Editura pe care am respectat-o intotdeauna!

Doamne ajuta!

Autorul

         

     

Provensale – George Anca

2004

coupo santo

coupo santo e versanto acest rând în Maillane

fata s-o auzi prin gelozii de zăluzi ufizzi

ziceți voi ziceți auzim noi auzim peste Italia

Vencelas al câtelea celt și mai încoace niciun român

la nuit talismatique dacă se grăbea la ora de muzică

sacul meu e-al tău de-l uitași în hău despărțitor de rău

știți voi și nu mă spuneți între românime cocoș bibesc

la gardaren riboun ripegno nostro rebello lango d'Oc

nu mai are pana pasăre cormana armatol armana

maeștri doi în regalitate octosilabică Dietrich Manel

mai electrică blana nonbizonului mont com conne putaine

ori amestecai adjective ori te compun bușind album(ină)

copine de pictori galonați și miniștri pe față ascunși

în Camargue se plictiseau țăranii taurul îi împungea

scrie Mistral fenicianul Eckart moară de vânt Daudet

nu-i lasă în casă nu le dă cafea e altceva primăvara

I like the smell of this country fără simțul revoluției

treaba voastră de atâta creștere pe mașina de pâine

însăilată haldă ce să pățim vorba hamului sudic

de unde contrazicerea sinei provensale nemțește

nu te înțelegi nici de-a-ndaratele cu ai crabilor caraibi

nu vă lasă nici la urmă nici în pace arena-cocardă

spatele neiertării ținută în frig propriu de sfială

bine că nu i-am dat în cap și pe cine colac înapoi

cum și eu scriind nu m-oi fi mișcând în tranșeu

gârlă deturnată târlă colocată alternanță beată

respingerea de tot ce pe românește ne-o fi fost viață

care stai în calea mării neîntrebare lași o muscă pușcă

n-o ochisem călare pe mine cum stai îmbunându-mi

doctrina pigmentată țărână mamă o mestecă vierme

dacă tot ne deosebim să trăznim de voie coroana rănirii

ce bătaie pe ce paie scândură îngândură demândândă

dărâm fum de orgă tirasp antic prigonit agon decasilab

într-o magherniță de umbră a sarazinilor după cavaleri

când sfințenia cupei vărsată în ceartă de mai și ajungem

propulsia disperării har pe hram petrecându-ne oriental

***

contemporani suferinței

contemporani suferinței cu scandal soră în loc de frate

mălin malign cobe cobor îmi pari par de mă omor

la fel turta nopții pe creștetul provensal liberator

carbid în apă oase deasupra spre școală prin cucută

mai nescriere piatra crăparea secetei pe-un plâns prânz

chimion părăsit presărare de susan covrig postului

ravan paravan Pârvan Iov de Ladea căpitănia lui Iisus

crime florentine înviere de-a exilul poate că potca

am rupe cocarda în pleava triorului am zbura caravană

cârduri de târguri brâuri de grâuri pe razele întunericului

îmi cotropise surzenia alerta din dinții maceratorilor

ecou răpus ricoșeului pus copârșeului Neacșa a mai domni

goală cantina carantina carabina compromitere mater

am cauza grupări morbide apei jucăușe căușe octava tava

vâjâie bisectuarea bisectului secătuire secantă eucalipt

moși căutându-mă liman în afidavit poate cu literă dublă

***

mi s-a promis că voi fi statuie

 

mi s-a promis că voi fi statuie pe alt soclu un lucru legat

vioară pierdută de greieri pește în ochiul soarelui epitete

prin rana unui nor se scurge sângele zilei care moare fenix

eram din Târgu-Ocna niciun cuvânt niște versuri ale ei

ți-e somn Mariano mașteră vâlsaniană wilsonismo mismo

Samos vamos alaltă Latonă bucolic inelul cu Dunăre

ne vorbirăm dropie cine mănâncă rosa răsură Ronsard

fibra felibra vibrase crevase regină călăfătuită desfătuită

mas cula vorbada caniculară lins lynx katha ramă ba dâmb

bucura dâmbului felibru în sanscrita latină să-i dau ce curge

ce-am nins ars pars de ieri dar de azi capetele netăiate

cu unghia mestecenilor sanscriți pe tușul cărții de vizită

***

sud midi

sud midi meridionalitate carpatică de-a înfrigurarea

văzându-te vâsc pneuma cuibului puma sticlind în Calafat

spell speli sare cimitir albit decembrie în despletire samurai

la timpul lor la locul lor cocorilor advaitini ba babelor

scriptor proletarius shih Li Po Tu Fu eybrows are painted

the Buddha was a woman blue clouds yellow flowers

Pulcinella Arlechino pară Morus Erasm pomeniți Luther

pre postul sângelui la apă într-o devălmășie malteză

mă adunai în clasic pe după oi ca lup sub luna răgușită

abia un uichend bereo de-o burtă cost post în sat păsat lăsat

fă-te râs lynx din ruptură o tiparniță defrișată eterică deșirare desiș

pe când picanteria hindu înaintați o mască dar neinițierii de sfetnic

cu spatele înainte până la Văcărești atunci și țiganilor sacii bucureșteni

distrug ce-au ridicat pătrat în romb alchimiști aburiți de schimbare

plătitori de aruncători de zar minuniști orice să nu ți se ia nebunia

maleficum vivere nebunia lui Dumnezeu peste înțelepciunea oamenilor

***

nici moartea petrecându-se

nici moartea petrecându-se de spatele meu nu mai poate în cârcă soro cețoasă

unda vedeniei glaucom puseu nemaipatologic luminozității provocate

cum și în afara capelei cu soarele lunii mormânt statuar asemănării(lor)

din personajele vastei omisiuni te adunasei pe înalt cu o carabină

mai an în Maillane cu Mas de Junge realipit spre sat nu spre episcop

concentrează-mă avocaților cu actor și zărăndean că pictorul ochește

expresii din casă de pe cale pe vadul contaminării refuzului

tizul Batailles contorsionat midi recunoștință călcătorului de apă neam

dâmbul carâmbul vom contamina minaret muieret sacru

firele desfire-le Kirele înecatele Hecate le ardă sardă bardă

ielele călușarilor mielușelele italilor batalii sulimanelor

am sentimentalizat altă viață vă mulțumesc pentru spațiu

***

laur aurelian

laur aurelian inel taurin cocarda trăind trainic trai tiranic

prior căprior tulnic sultnic insultă smultă multă catapultă

Aix ține-mă ex să mă potolesc târgoviștesc a mormânt basarabesc

transă pe dicție Dunăre spunere cheaguri praguri raag asparag

recomandări onirice zarzăr piersic răbdarea altui întortocheat ghinion

dharma cu vorbe de tantra vârâm vârșă săvârșirii abia vâslim aripa

pirpiriu papirus capiște pajiște smuls împușcării cosor sorcovă

Allah în Valahia pașa cravașa turbanm hymnopză salină Messalina

ora cum ne-apucă nea Pucă pe nucă nu că mărginucă lumea venise

dulci sinuciși ne completam dulama ița ni se împleticește canonic

întoarce-te pe partea dintâi tumul netulbure luntre plumbuită

ți-o fi înfiorat karma înfoiat coama înfiat cromolitografia

pactizezi cactus păscut de sfoara cămilei în șerpuire upanișadică

păsările stropilor avatar învierea greu de ploaie și-ai ajunge jazz

nu te-ar căuta nici diavolul călugăre frate de morse vacarm karmic

calul ciocnind închinarea paielor fosforescente a asurzi zarcaravela

de ne-am la neam anemia caneaua mama anima carmina marginea gyne

zice salcea să-l cianurez ce vis a mai părut persoana împăratului

vedeți-vă de verde când și-o da drumul pe și mai fecioare în Dridu

și-mi cumpăr comparația ponosul dezidiri driadice cât prăpăd de repede

***

copile de-nvârtești

copile de-nvârtești roata ochilor mânată de maica în păscutul cucilor

flori în front alinierea sevele de-a taraful când pace când război

zvastică pe placa lui Rabindranath din Herăstrău de rabin ori prosper

jignește India și vei cânta cu păsările bete din golul de aer

proprietatea niciun comando pe cine mai aduci veterinare anule țăranule

am răspândit dharma pe trupul represiunii de unde muzica boiler ashram

yoga securitate verde broaște pe brazdă gazdă casația de-o să se pronunțe

noroc swastic de hindus nici Dracula și nici rus nu copil fără perus

unghi pe mânecă tot a neochiului coadă Nelson pată cu perucă maree

vacuum bonom dormeam în lamentație sar în prăpastie vânat noaptea

vă comit păcii o nară păroasă furnici mici ăle mari pe vapor vaporos

cum am sta cuminți numai acolo și nu se făcea mai bună mâncare de noi

***

puire transînchipuire

puire transînchipuire renunțare atavică aleargă ia ciomagul pe banii lui

nici Antoaneta nu mai vine la Vasilică Nicule ești tată vorba cu Florica

mări mari privighetori pe eufonia somnului ne încălzim la acordeon

m-a apucat țaratul româno-bulgar de ceafă a mă muta mut șaten

conversația tăcerii de peste literaturile noastre într-o inspirație spiră

oh sâmbete litere ne înhămăm renunțării de sine regenerare

rară răbdarea nedramei de-o mârțoagă deșirată în mărgele de Șirato

pe câtă grabă oi năvădi continuări neîntreite auzindu-te consorțiu

Pătrule patrule roată ratării final neînceputului film ulm entendeur

caiete năzărite paralel nerânduite stive serii de-o barbară cremă ergo

destin de străin dumnezeu stăpân sub blestem rob cu modestie opărit

îmi și comand nonpervers vers averse reverse verze trebăluiască pascala

mari idei și toată incoerența nebunia ambiguă strigând claritate

cum nu știu unde o să ajung dându-vă vouă biletele spre destinație

vocative bisexuale vocație de rădăcină printre cârtițe racovițene

îmi delirez creanța corn apusului spre zori oaste neosificată ficat

***

vor mai fi corespondențe

vor mai fi corespondențe din Hugo Iuga honest yogi Saramago

aveam panaș cojit in spe o seară serile o noapte nopțile

astfel planul euforic foric n-are moarte n-are vlagă om mai duce-o forjă

pocneam cuvântul cum mă pocnea cuvântarea Sâmnicului de gibe

ceasul se închină roată clipotină spartă învârtită hitită muftiu pustiu

înverzești de jos în sus îl învii și pe Iisus pân' la vară paraplus toamnă

spre Râmnic atavismul casei din vârghini adusă cu carul de la Gâltofani

pietre leonine canto necanin spin înrourat cupolă filială cruce în cerc

să nu-mi spui mie pădure haitic de frunze din vechi etrusci printre daci

rărite scrisorile pe tărâță morile dori-le dorule pomodorule

concentrată moarte naintea luminii de noaptea asta înviindu-ne tâlhari

popii i-a căzut copilul din brațe n-am reverenda zice și tot în sec vinul

mai bună țuica n-oi mai urca nici trapeza nici Golgota pe după lumină

mineiul la vedere împărtășania over vedem noi acuma pe ce parte învățați

de bună voie sinucidere a morții de la Cristos noule Ierusalime neplâns

dă-ne nouă să ne împărtășim cu tine în ziua neînserată și așa să strigăm

***

smirna pe noi virgiliană

smirna pe noi virgiliană autoritate respectului Farsalia cu druizi

forma bucuriei supunerea zdruncinare răbdării tăierea logosului

rugăciune din zar de tigve înviere pustiului pe creștetele ierbii

ți-am greșit pe toate numele de la sat la sat tată suntem pe înviate

a te imagina pomenit metodică Metodiu ceasloave nemaichirilice

am drept la literă exact libertatea neîmpărtășită fără lumânare

cum ar stropi gropile cu numele înviaților și noi le-am fi mormânturi

încotro neapucând pe unde nerămânând ce scrisoare mă scriind

psihanaliza contra rugaciunii desfrânata din apocalipsă e televizunea

pneumorfoza diamorfică lupu' pă unde a mâncat o dată mai trece

nu e bătrâior da' e făcut de mult mi-a dat cafea și vinu' te trezește

somnu' nu mai te deșteaptă ca bușteanul lângă apă să iei ceva de la el

***

cuvântul tainei de întuneric

cuvântul tainei de întuneric dumnezeiesc pe atâta mantră bengală

mă și ținură premiu în valea neagră trupurile materne moșire

topologos spartă melancolie din coasta logopedului elită elitră

sfârâie râie sat cu mântuință Mahalia știu că te iubesc anotimpurile

trecute pădurile căzăturile înverziturile pe câmp nicio umbră fulg(er)

pircotasem cu Aurel eres Sisir urmase conclavul Vinod ce mai trăiește

chi erano e da dove provenieva la cultura dei popoli dei Campi d'Urne

de oaie traci etrusci tavolette devalizarea mausoleului care pe care

terține în Michigan cruce pe Sion la moschee cu noi cu toții game

nu mega ruine călărașii rest o biserică ușa de lemn boz urzicat

discuția ne înfiase spaima abisului pe nume India cu hamuri maici

să-mi pară bine dacă să-mi mai pară ne petrecurăm dharam a maramă

***

vedem împăcarea

vedem împăcarea cu omor și cine supraviețuind poetului Ian Botto

castanilor scopiților caspicilor cu petrol ca la Ploiești via Pontul Euxin

mai având așteptarea lipstick nicio înviorare vioara ce de petunii pe tun

chiar inima se sumeți coastei stângi danie și critica lui Ivan Krasko

fânul din vârful obsesiei transpiră liniile vieții pe sărite prin Arles

Daliană trifaustă poartă umbrită de soarele vedelor în Marakesh

încăierarea carierelor har supărat cu tâlhar pământul cât mormântul

obiecții la intersecții sine qua non în avion nepărtinire la răstignire

povestitorule Kotayam baldachin sub șopârle platformă nediformă

varsă gioarsă neîntoarsă năvodul cu nerodul prohodul cu norodul

cactus actus cal pascal Allah valah grâu graur gheaur leac feleac

și azi ceva se va sfârși Van Gogh criminali englezi puioase rase

***

Troia troiței

Troia troiței karma cazarma foaia de stejar neașezându-ne dune

ne-om desluși retina lac nadir vârfului de biserică rare isoane

mai apoi poimâinea amor aeroportuar pe pajiștea Saharei orb corb

ars ovidiandi fertilitate otovates apelor plutire fim deșertului oaze

în ce viață în ce piață exaltarea la râs ne depărtase croaziera

de negăsit scrisorile lui Mistral către Alecsandri și Eliasbeta

podobire de dobe umbră ambră picior de munte capodimonte

voisem cămașa lui Zarathustra pavilioane japoneze sinucidere Fuji

recele regele căderii terrei ceara pe secetă ceteră ne seceră gata katha

selecția se va acriliza grila se va salariza camarila seva își va graciliza

nesupărării păruirea mere repedele glasnic pelasg Argus comete ziar

pe podul dracului am un picior rupt stai cu pumnul în stomacul meu