duminică, 22 februarie 2026

alexandru stanciulescu barda - MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ, DOAR O VORBĂ....!

 



TAINA FERICIRII

- Fericitul Trifon Turkestanov -

 

Fericit va fi cel ce va gusta din Cina cea de taina în Împaratia Ta; dar Tu înca de pe acum, de pe pamânt, împartasitu-m-ai dintru aceasta fericire. De-atâtea ori, cu dreapta cea Dumnezeiasca, pusu-mi-ai înainte Sângele si Trupul Tau, si eu, cel de pacate covârsit, primind acele Daruri Sfinte, simteam a Ta iubire ce-i de negrait si mai presus de orice înaltime-a firii.

 

Slava Tie pentru puterea harului cea de nepatruns cu mintea si de viata datatoare;

 

Slava Tie, Celui Ce-ai temeluit Biserica Ta ca adapostire tihnita pentru aceasta lume istovita.

 

Slava Tie, Celui Ce ne nasti din nou prin apele Botezului cele de viata facatoare;

 

Slava Tie pentru ca celor ce se pocaiesc Tu le întorci a crinilor neprihanita curatie.

 

Slava Tie, Celui Ce esti nesecata adâncime a iertarii;

 

Slava Tie pentru potirul vietii, pentru pâinea bucuriei celei dintru vesnicie.

 

Slava Tie, Celui Ce ne-ai suit pe noi la Ceruri;

 

Slava Tie, Dumnezeule, întru vecie!

 

Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui Dumnezeu pentru toate”, p. 135-136--

Pr. Alexandru Stanciulescu - Barda ,
Parohia Malovat , jud. Mehedinti, Romania
tel. 0724 998086

 

 

 

ASFIXIEREA SUFLETULUI

- Sfantul Ioan din Kronstadt -

 

            Postul îi este necesar crestinului deoarece, de la înomenirea Fiului lui Dumnezeu, firea omeneasca a fost înduhovnicita, îndumnezeita si noi tindem acum spre Împaratia de Sus, care „nu este mâncare si bautura, ci dreptate si pace si bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 17). „Bucatele sunt pentru pântece si pântecele pentru bucate si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celelalte” (1 Corinteni 6, 13). A mânca si a bea înseamna a face o patima pentru placeri trupesti si aceasta este o caracteristica a pagânilor, care, necunoscând desfatari spirituale, ceresti, îsi irosesc viata în placerile pântecelui, mâncând si bând în exces. De aceea Domnul osândeste, nu o data, în Evanghelie aceasta pagubitoare patima. Este oare rational ca omul sa traiasca mereu într-un delir al pântecelui, într-un râgâit de mâncare? Poate fi redus omul la o bucatarie ambulanta, sau la un cos în continua fumegare, cu care i-am putea compara, pe buna dreptate, pe cei ce fumeaza continuu? Ce placere poate fi aceea sa traiesti mereu în aburi de mâncare si în fum de tutun? Cu ce ar putea semana casele noastre? De ce sa viciem aerul cu miasme, pe care sa le si respiram si, mai presus de aceasta, de ce sa ne întunecam si sa ne asfixiem sufletul, sa ucidem în el cele din urma potente?

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 287-288.

 

 

 

DIMINEATA

- Sfantul Ioan din Kronstadt -

 

            Fiinta launtrica a omului, libera de zadarniciile acestei lumi, de bezna în care o tine firea cea trupeasca, nelegata în vreun fel de ispitele celui rau, pare a se bucura de o libertate mai mare dimineata, îndata dupa trezirea din somn; atunci ea arata precum pestele care se arunca uneori vesel deasupra luciului apei. În restul timpului ea pare sa stea într-o umbra aproape compacta, ca legata la ochi, ceea ce o împiedica sa vada adevarata ordine a lucrurilor duhovnicesti si a celor ce sunt percepute prin simturi. Prindeti orele de dimineata, bucurati-va de ele, acestea arata a fi ca ale unei vieti noi, care s-a primenit în timpul somnului. Ele preînchipuie într-un fel acea stare când vom fi cu totii înnoiti, în dimineata de obste a neînseratei zile a Învierii, când ne vom dezlega de trupul cel muritor.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 16








Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 22 februarie 2026

 

















sâmbătă, 21 februarie 2026

Viorica Gugu - Când am împlinit 70 de ani

 



Când am împlinit 70 de ani

 

Când am împlinit 70 de ani, m-am întors cu privirea asupra drumului meu și m-am gândit:

„Ei bine, se pare că linia de sosire nu mai este departe.”

Și atunci, ce urmează?

Multe dintre lucrurile în care am crezut cu toată ființa s-au dovedit a fi doar iluzii frumos împodobite.

Copiii?

Au propriile lor vieți.

Sănătatea?

Se scurge mai repede decât apa dintr-o găleată spartă.

Statul?

Doar cifre seci la știri și promisiuni fără sfârșit.

Bătrânețea nu mângâie.

Ea lovește exact acolo unde doare mai tare — în speranță.

Și am tras concluzii.

Aspre, amare, dar dureros de limpezi.

Concluzia nr. 1: Copiii nu te salvează de singurătate

Suntem obișnuiți să credem:

„Vor crește copiii și bătrânețea va fi luminoasă. Vor fi alături.”

Sună frumos.

Doar că realitatea e alta.

Copiii au serviciu, credite, griji, propriii lor copii.

Iar tu aștepți un telefon ca pe o sărbătoare.

Telefonul tace săptămâni întregi, iar apoi vine un mesaj scurt:

„Salut, mamă. Totul e bine.”

Și te bucuri — sunt vii, sunt sănătoși.

Dar golul din suflet nu se micșorează.

Am înțeles:

copiii sunt o bucurie, dar nu o „asigurare” împotriva singurătății.

Concluzia nr. 2: Sănătatea nu este veșnică

Altădată aș fi alergat fără să clipesc, fie ploaie, fie viscol.

Astăzi cântăresc de trei ori dacă merită să pornesc la drum.

Pentru că puterile nu mai sunt aceleași.

Și, dintr-odată, pricepi:

sănătatea nu e un fundal al vieții, ci capitalul ei principal.

Concluzia nr. 3: Pensia și banii

Aici, cred, explicațiile sunt de prisos.

Pensia nu înseamnă viață, ci supraviețuire.

Dacă te sprijini pe stat, îți sapi singur groapa.

Ani la rând am crezut:

„Statul n-o să mă lase.”

Ha!

Te lasă. Și încă te mai și împinge.

Între facturi, medicamente — și adio.

A fost nevoie, așadar, să-mi caut alte sprijinuri.

Și mi-am formulat propriile reguli.

Nu sunt despre visare — sunt despre realitate.

Cele 5 reguli dure ale mele pentru viața de după 70 de ani

1. Banii sunt mai siguri decât copiii

Nu vă supărați, dar acesta este adevărul:

copiii sunt iubire.

Siguranța financiară e responsabilitatea ta.

Concluzia e una singură:

trebuie să pui deoparte singură. Chiar și puțin.

Aceasta este libertatea.

2. Sănătatea este meseria ta principală

Nicio treabă din lume nu mai contează dacă nu ai puterea să te ridici din pat.

Plimbări, puțină mișcare, mai puțină sare și zahăr —

sună banal, dar funcționează.

Bolile nu aleg,

însă îi ocolesc mai des pe cei care au grijă de ei înșiși.

3. Bucuria este ceva ce îți creezi singură

Așteptarea este dușmanul.

Aștepți un telefon, atenție, daruri —

și de fiecare dată dezamăgirea te așteaptă la colț.

Fericirea trebuie să ți-o dăruiești singură:

o cină gustoasă, o carte bună, muzica preferată.

Să știi să te bucuri de una singură —

cea mai bună vaccinare împotriva tristeții.

4. Bătrânețea nu este o scuză pentru slăbiciune

Am văzut oameni de vârsta mea transformați în veșnici văicăritori.

Știți care e rezultatul?

Până și cei apropiați fug de ei.

Slăbiciunea nu trezește compasiune.

Ea epuizează.

Oamenii îi respectă pe cei

care rezistă, chiar și atunci când le este greu.

5. Lasă trecutul și trăiește prezentul

Cea mai periculoasă capcană este „pe vremuri”.

Pe vremuri iarba era mai verde,

iar mezelurile mai gustoase…

Dar „pe vremuri” nu se mai întoarce.

Există doar „acum”.

Și învăț să trăiesc astăzi,

nu să aștept ca viața să se întoarcă în anii ’80.

Libertatea și puterea sunt în mâinile tale

Bătrânețea este un examen.

Și nimeni nu-l poate susține în locul tău.

Ori accepți viața așa cum este

și îți construiești reguli noi.

Ori stai pe canapea, te plângi

și aștepți ca cineva să vină să te salveze.

Dar nu va veni nimeni.

De aceea, trăiește astfel

încât fiecare zi să fie a ta, nu a altcuiva.

Vrei — învață.

Vrei — călătorește.

Vrei — răsfață-te.

Pentru că o a doua viață în acest trup nu va mai exista.

 

VIORICA GUGU