miercuri, 8 aprilie 2026
Ben Todica - Repere istoriografice cultural-moldovene - MARIN 85
Repere
istoriografice cultural-moldovene
MARIN
85
(Editura
Pim, Iași, 2026),
o
contribuție remarcabilă la patrimoniul științific și spiritual românesc.
Prin lucrarea Repere istoriografice
cultural-moldovene (Editura Pim, Iași, 2026), domnul profesor Dumitru V. Marin
se impune drept o conștiință intelectuală de referință în spațiul culturii
românești contemporane.
Demersul său istoriografic depășește
limitele unei simple cercetări academice, configurându-se ca un act de
responsabilitate civică și de angajament profund față de valorile fundamentale
ale identității naționale. Într-o epocă marcată de relativism și de diluarea
reperelor axiologice, această lucrare dobândește valențele unui veritabil
exercițiu de recuperare a memoriei colective și de reafirmare a continuității
istorice.
Prin rigoare științifică și printr-o
viziune coerent articulată, autorul readuce în centrul reflecției dimensiuni
esențiale ale existenței noastre ca popor: conștiința apartenenței, respectul
față de tradiție și responsabilitatea față de viitor. Astfel, contribuția sa se
înscrie în linia marilor demersuri menite să consolideze identitatea culturală
și să reafirme rolul educației ca fundament al unei societăți demne și
durabile.
Se cuvine, așadar, să adresăm cele mai
alese felicitări domnului profesor Dumitru V. Marin pentru această lucrare de
excepție, care onorează mediul academic și îmbogățește patrimoniul spiritual
românesc.
Ben Todica
marți, 7 aprilie 2026
NICOLAE MATCAS - Femeia mea. ploaia
Femeia
mea. ploaia
~*~
O
aștepți ca nisipul deșertului Gobi,
și
ea nu vine.
O
dorești precum buzele bardului naiul,
și
ea nu vine.
O
implori cu toți zeii din lume sã vinã,
și
ea nu vine.
O
zeifici cu-aezii visându-și iubitele,
și
ea nu vine.
Când
îți pierzi cu tot clocotul firii rãbdarea,
o
blestemi.
Și
tot nu vine.
Într-o
sfielnicã zi,
când
se-ntâmplã sã crezi c-ai uitat-o pe veci,
vine.
Despletitã
ca o bocitoare.
Însetatã
ca un pustiu.
Avanã
ca un tsunami.
Ca
o leoaicã flãmândã.
Te-nvãluie
din cap pânã-n picioare,
se-nfige-n
tine și
te
pãtrunde pânã-n mãduva oaselor,
te
rãcorește,
te
stinge.
Și-atunci
tu îi ierți
chinuitoarele
lungi așteptãri,
realele
și imaginarele.
O,
preacurata mea ploaie,
tu,
dulcea
și tandra mea fiarã,
mult
dorita,
mult
așteptata,
mult
iubita mea
nãscãtoare
de patimi dezlãnțuite ale cerului și ale pãmântului fecioarã,
te
ador!
~*~
NICOLAE
MATCAS
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)