N. Grigorie Lăcrița - Paradoxul matematic al unei excursii în China

 

9 nopți și… ?! 12 zile.

Paradoxul matematic al unei excursii în China

 

28.08.2026                                                                                 Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița

 

 

Cuprins:

1. Întrebarea firească: Cum devin 12 zile doar 9 nopți?

2. Odiseea de la DUS: Cum pierdem o noapte în zbor

3. Strategia de la ÎNTORS: Noaptea albă din aeroport

4. Anatomia calendarului: Cronologia completă a zborurilor

5. Explicație pentru calculul "8 − 2 = 6 ore"

6. De ce „12 zile” și doar „9 nopți”?

 

1. Întrebarea firească: Cum devin 12 zile doar 9 nopți?

 

O vizită la agenția de turism pentru a studia ofertele de vacanță se poate transforma rapid dintr-un demers organizatoric într-o veritabilă dilemă matematică.

Aceasta a fost și experiența mea recentă, când atenția mi-a fost captată de detaliile unui circuit programat în China, la Beijing, în perioada 15 – 26 martie 2027.

Pe pliantele agenției, durata circuitului era marcată printr-o formulă bizară: „9 nopți și 12 zile”.

Întrebarea firească, ivită din logica elementară, se impune de la sine: cum se explică faptul că o excursie delimitată de aceste date se întinde pe 12 zile calendaristice, dar cuprinde doar 9 nopți?

Această neconcordanță naște nedumeriri logice pentru mulți turiști, fără ca agențiile să ofere o explicație clară, convingătoare și fundamentată pe date concrete.

Mecanismul din spatele acestui calcul astronomic și turistic este, în realitate, destul de simplu atunci când este descompus pas cu pas.

 

2. Odiseea de la DUS: Cum pierdem o noapte în zbor

 

Misterul începe odată cu decolarea de pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din București, programată pentru ziua de luni, 15 martie 2027, la ora 16:25.

Această dată se corelează perfect cu programul companiei Air China, care operează zboruri directe pe ruta București–Beijing în zilele de luni, miercuri și vineri.

Pentru a calcula ora exactă a sosirii, trebuie să punem în ecuație două variabile esențiale:

1. Durata efectivă a zborului: Între 9 ore și 30 de minute și 10 ore (variabilă în funcție de curenții de aer și rută).

2. Diferența de fus orar: +6 ore. În luna martie 2027, România se află încă pe ora de iarnă (UTC+2), în timp ce China operează pe un fus orar fix (UTC+8), fără să aplice trecerea la ora de vară.

Matematica din spatele orelor de zbor arată astfel:

Varianta zborului optim (9h 30min): 16:25 (ora plecării) + 9h 30min (zborul) + 6h (fusul orar) = 07:55

Varianta zborului standard (10h): 16:25 (ora plecării) + 10h 00min (zborul) + 6h (fusul orar) = 08:25

Deoarece însumarea orelor depășește miezul nopții, aterizarea pe pământ chinezesc are loc în dimineața zilei următoare.

Rezultatul: Plecați luni, 15 martie, la ora 16:25 din București și ajungeți la Beijing marți, 16 martie, între orele 07:55 și 08:25 (ora locală).

Prima noapte a călătoriei (15 spre 16 martie) este, așadar, consumată integral la bordul aeronavei, nu într-un pat de hotel.

 

3. Strategia de la ÎNTORS: Noaptea albă din aeroport

 

Zborul de revenire în țară adâncește paradoxul.

Plecarea din Beijing este programată pentru vineri, 26 martie 2027, la ora 00:05 (ora locală a Chinei).

Din punct de vedere tehnic, ora 00:05 marchează primele 5 minute ale zilei de vineri.

Practic, procedurile de check-in și îmbarcare se desfășoară în seara zilei de joi, 25 martie, iar decolarea se face imediat după miezul nopții.

Cursa respectă orarul Air China pentru ziua de vineri.

Calculul zborului de întoarcere se inversează, având în vedere că zburăm spre vest, împotriva rotației Pământului:

Durata zborului: Aproximativ 10 ore și 30 de minute.

Ajustarea fusului orar: – 6 ore.

Calcul direct: 00:05 (ora Beijing) + 10h 30min (zborul) − 6h (diferența de fus) = 04:35

Rezultatul: Aterizarea pe aeroportul din Otopeni are loc în aceeași zi de vineri, 26 martie 2027, în jurul orei 04:35 dimineața (cu o marjă de variație între 03:35 și 05:05, în funcție de condițiile meteo).

Prin urmare, noaptea de joi spre vineri (25 spre 26 martie) este petrecută în tranzit și în aer, hotelul fiind părăsit încă din seara zilei de joi.

 

4. Anatomia calendarului: Cronologia completă a zborurilor

 

Pentru o vizualizare de ansamblu, sinteza orară a întregului circuit se prezintă astfel:

 

Etapă	Plecare (Dată și oră)	Sosire (Dată și oră)
București → Beijing	Luni, 15 martie 2027, 16:25 (ora României)	Marți, 16 martie 2027, ~07:55 – 08:25 (ora Beijing)
Beijing → București	Vineri, 26 martie 2027, 00:05 (ora Beijing)	Vineri, 26 martie 2027, ~03:35 – 05:05 (ora României)

 

5. Explicație pentru calculul "8 − 2 = 6 ore"

 

Sistemul de referință mondial împarte globul în fuse orare raportate la Ora Universală Coordonată (UTC), care reprezintă ora de referință mondială măsurată la Greenwich.

Mulți fac confuzie în exprimare folosind termenul de „meridian” (care reprezintă doar linia imaginară Nord-Sud de pe glob, cum este Meridianul Greenwich), însă denumirea corectă pentru calculul timpului este cea de fus orar.

De asemenea, în limbaj internațional, standardul este însuși UTC, motiv pentru care raportarea se face la Ora Universală, nu la o „oră standard” generică.

România, în perioada de iarnă, se află pe fusul orar UTC+2.

Explicație: cifra care urmează după simbolul „UTC+” exprimă exact cu câte ore se află o țară sau o localitate înaintea Orei Universale Coordonate.

Acest simbol „plus” (+) are o utilitate majoră pentru cititor: el arată instant că timpul se află în avans (adunare), în timp ce simbolul „minus” (-) indică faptul că timpul este în urmă (scădere, așa cum se întâmplă în cazul țărilor de pe continentul american).

Această precizare fundamentală pregătește clar calculul pentru destinația noastră. China (Beijing) se află pe fusul orar UTC+8, ceea ce înseamnă că este cu 8 ore înaintea Orei Universale.

Pentru a afla diferența directă dintre cele două destinații, se scad cele două valori matematice ale fusurilor: Din cele 8 ore ale Beijingului se scad cele 2 ore ale României și rezultă o diferență de 6 ore.

Beijingul se află, așadar, cu o diferență constantă de 6 ore în avans față de București.

Exemplu concret: Când în București ceasul indică ora 12:00 (la amiază), la Beijing este deja ora 18:00 (seara).

Fenomenul este ușor de înțeles: având în vedere sensul de rotație al Pământului, de la vest spre est, Soarele răsare la Beijing cu 6 ore înaintea Bucureștiului.

Altfel spus, când la noi bate ora prânzului, orașul asiatic „trăiește” deja cu 6 ore înaintea noastră, deoarece acolo ziua începe și se termină mult mai devreme.

Acest decalaj astronomic dintre începutul zilei în diferite țări de pe glob este observat de noi toți, an de an, cu ocazia sărbătorilor de Anul Nou.

Primii locuitori de pe planetă care întâmpină Noul An sunt cei din Republica Kiribati (Insula Kiritimati sau Insula Crăciunului) din Oceanul Pacific.

De pildă, când la ei se deschid sticlele de șampanie la miezul nopții de 31 decembrie 2026 și se trece în 1 ianuarie 2027, în România este abia ora 12:00 la amiază, în aceeși zi de 31 decembrie.

Pe același principiu, Revelionul vine la Beijing cu 6 ore înaintea Bucureștiului, oferindu-ne imaginea perfectă a modului în care timpul „călătorește” în jurul Pământului.

 

6. De ce „12 zile” și doar „9 nopți”?

 

Cele 12 zile reprezintă pur și simplu numărul de zile calendaristice de la data plecării până la data întoarcerii, luând în calcul inclusiv ambele capete ale intervalului:

15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26 martie = 12 zile.

De ce „9 nopți” și nu 11, așa cum ar rezulta printr-un calcul simplu de tipul 12 zile − 1?

Aici intervine specificul zborurilor intercontinentale, cu plecare după-amiaza și sosire sau plecare la ore foarte apropiate de miezul nopții – detalii logistice care „mănâncă” din nopțile efective petrecute la hotel:

1. Noaptea de 15 spre 16 martie: Sunteți în avion (plecare la ora 16:25, aterizare a doua zi dimineața). Prin urmare, aceasta nu este o noapte de cazare la hotel, ci o noapte petrecută în zbor.

2. Cazarea efectivă la Beijing: Se realizează din seara zilei de 16 martie până în seara zilei de 25 martie.

3. Noaptea de 25 spre 26 martie: Deoarece plecarea de pe aeroportul din Beijing este programată la ora 00:05 în noaptea de vineri (practic la doar 5 minute după miezul nopții), părăsiți hotelul în cursul serii de joi, 25 martie, pentru a efectua formalitățile de check-in. Ca atare, nici această noapte nu se mai poate număra ca noapte de cazare.

Nopțile efective de cazare la hotel sunt, așadar, următoarele:

16→17, 17→18, 18→19, 19→20, 20→21, 21→22, 22→23, 23→24, 24→25 = 9 nopți.

Pe scurt:

12 zile = Toată perioada călătoriei, calculată din ziua plecării până în ziua întoarcerii (inclusiv).

9 nopți = Nopțile efectiv petrecute în structura de cazare din Beijing, fără cele două nopți consumate de zborurile de dus și de întors, care se desfășoară pe timp de noapte.

Formula „9 nopți / 12 zile” este, prin urmare, complet corectă, legală și absolut obișnuită în turismul internațional pentru toate pachetele de vacanță care implică zboruri de noapte.

Pentru a se înțelege și mai bine diferența de „o noapte mai puțin” dintre numărul zilelor și cel al nopților în cadrul unei excursii, să mai luăm un exemplu simplu, la îndemâna oricui:

Să presupunem că mergem într-o excursie de 3 zile, petrecând la hotel doar două nopți.

Dacă plecăm în dimineața zilei de marți și ne întoarcem joi seara, călătoria noastră atinge 3 zile calendaristice (marți, miercuri și joi).

Cu toate acestea, cazările efective la hotel însumează doar două nopți, respectiv: marți spre miercuri și miercuri spre joi.

Acest exemplu banal demonstrează clar cum numărul zilelor este întotdeauna mai mare decât cel al nopților de cazare, fără ca acest lucru să însemne o eroare sau o păcăleală.

 

 

 

Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 26-28 august 2026

 

Mircea Dorin Istrate - 31.08. – ZIUA LIMBII ROMÂNE

 

31.08. – ZIUA  LIMBII  ROMÂNE

 

 

 

~*~

 

Limba noastră

 

Motto:

Limba noastră-i limbă veche încifrată-n Tărtărie,

Ce-au vorbit-o moşii noştri prin Carpaţii înstelaţi,

Ea e veche ca şi timpul, plămădit din veşnicie,

Giuvaier dintr-o comoară, împărţită între fraţi.

 

 

Păstorindu-şi din-ceputuri turme pe-un picior de plai

Din cuvinte unse-n miere şlefuit-au Mioriţe,

Ce din tată-n fiu trecut-au prin frumoase guri de rai,

Să se ştie că de-aicea, ni e trag a noastre viţe.

 

Întinzându-şi peste lume cea moşie şi avere

În cuibarul vieţuirii înmulţitu-s-au străbunii

Şi-ntorcând mereu ţărâna şi-au luat de-aici putere

Ca vecinii să îmi ştie, că pe-aici, ei sunt stăpânii.

 

Mai apoi, trecând prin timpuri, tot mergând în urma turmei

Au ajuns spre malul lumii ca să pună stâlpi de ţară,

Iar pe-acolo, cap de neamuri au rămas, cu dorul mumei

Cu-a lor zei, cu dulcea limbă ca o zi de primăvară.

 

**

Azi, din ce am fost odată suntem doar o amintire,

Mult prea blânzi şi prea slugarnici din ce-am fost mai altădat,

Cu vecini perfizi şi hulpavi, ce ne fură în neştire

Trupul ţării şi averea, ce străbunii le-au lăsat.

 

Numai limba şi credinţa ne mai ţin uniţi în vreme

Şi speranţa, că odată mai veni-va un Mihai,

Ce s-adune laolaltă, sub înaltele-i însemne

Ce furatu-ne-au străinii şi pe cei de-un singur grai.

 

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

Rugă pentru limba română

 

Motto:

Trecător prin ceruri ninse

Cu luceferii în roi,

Însfinţesc cu-a mele vise,

Urma carului cu boi.

 

Doamne ce-ai făcut atâtea pentru raiu-ţi din poveste

Unde neamuri nesfârşite dimpreună veşnicesc,

Fă de vrei, ca toţi aceştia să vorbească romăneşte

Că nu-i limbă mai frumoasă pe întinsul tău ceresc.

 

Are miere în cuvinte şi e leac de pus la rană

Dacă ţii în al tău suflet tăinuitele dureri,

Ea împacă şi uneşte, ce dezbină şi destramă

Şi e vorba îndulcită la iubiri de primăveri.

 

Şi-apoi Doamne, rugi smerite ce ’nălţăm la ceruri sus

Pline toate de nădejde pusă-n ultima speranţă,

Doar în limba românească au cuvântu-n jale uns

Când cerşim iertări spăşite, la păcatele din viaţă.

 

Şi-apoi doina cu aleanul, şi-apoi dorul cu fiorul

Nu Tu pusu-le-ai, Mărite, în cuvântul eminesc?

Inimi toate să tresalte, însfinţească-se cu dorul

Când poeţii vruţi de tine, româneşte glăsuiesc.

 

N-ai pe boltă un Luceafăr înroit cu alte stele

Care-n noapte luminează nesfârşitul Tău ceresc?

Şi-apoi raiul fără margini, îmbuibat cu toate cele

Nu e plin de noi românii, ce pe Tine te slăvesc?

**

De-asta fă a noastră vorbă toţi pe-acolo s-o vorbească,

Că e limbă de Cazanii însfinţită de dieci,

Şi e veche ca Adamii din grădina Ta lumească

Ce ne-ai dat-o să o ducem, din-ceputuri, până-n veci.

 

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

A  noastră limbă românească

 

Cum sună limba românească, urechii care o ascultă,

V-ați întrebat măcar odată, așa, din pură întâmplare?

E lină, dulce și doinită,  de toți ce-o simt, ușor vorbită,

Iar pentru suflete și inimi, alintător-vindecătoare.

 

În ea e mierea bucuriei și întristata amăreală,

Divinul ce-i într-o iubire și visul ’nălțător spre stele,

Iertări smerite la greșeală, cerute-n rugă, cu sfială,

Și dorul pus în bobi de lacrimi, din toate simțurile cele.

 

E șoapta mută care spune mai mult de câte sunt de spus,

Cuvântul iertător greșelii și-nălțătoarea mulțumire,

Durerea ceea fără margini din bocetul la cela dus

Și în lungimea unui vers, la toate astea, lecuire.

 

Și-apoi la noi și cucul cântă în dulce graiul românesc

Iar ciocârlia-n tril se-avântă ne spuie cântul ei divin,

În limba noastră și izvorul și vânturile îmi șoptesc

Și-o strună-n cântul ei ne adună,  în jurul unei căni cu vin.

*

A noastră limbă-i limbă veche, lăsată-n rând de la strămoși,

Vorbită de Adamii noștri în caldul ăstui cuib de lume,

Voi moștenire-n rând lăsați-o, avere pentru norocoși,

Ce-n veci de veci să mi-o păstreze, că-i veche taină și minune

 

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

Ce e limba românească?

 

Ce e limba românească?

Frumuseţi ce stau să nască

Din cuvintele măestre,

Ca muşcate la ferestre,

Dor nestins şi alinare,

Vechi blestem şi îndurare,

Leac la inima răpusă,

Cea speranţă-n Maica pusă,

Pildă şi proverb ce spune

Nesfârşita-nţelepciune,

Chiuitul de la nuntă,

Taină veche, neştiută,

Doina plânsă în caval,

Clipocitul unui val,

Tolba plină cu poveşti

Şi iubiri dumnezeieşti,

Dragostea de neam şi ţară,

Lacrima din ochi de mamă,

’Nălţătoarea cea iubire,

Nostalgii din amintire,

Bucurii prinse-n visare,

Bocet trist de-nmormântare,

Viaţa scursă-n veşnicie,

Tot ce-a fost şi ce-o să fie,

Harul pus în Eminesc

Din divinul cel ceresc,

Leac la suflet, alinare,

Nesfârştă încântare.

 

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

De citesc a tale versuri

Lui Eminescu,

Luceafărul limbii române.

 

De citesc a tale versuri mă-nfior cătând cu gândul

Spre Măritul, care-ncuget ţi-a turnat dumnezeire

Şi-n cuvânt ţi-a pus simţire, iar cel suflet miruindu-l

La ’nălţat peste a noastre, să se facă nemurire.

 

Tu, în slova-ţi mângâiată pus-ai jalea şi cu dorul

Şi iubirea să ne urce spre cerescul cel divin,

Nerăbdarea tinereţii, mări de lacrimi şi fiorul

Ce să-mbete-a noastre inimi, ca pocalele cu vin.

 

Mai apoi,  în nopţi cu lună ne-ai purtat prin universuri

Să ne-arăţi nemărginirea lumilor de-acol’ de sus,

Cum genuni ce nasc luceferi, înlăuntrul unor versuri

Tăinuiesc iubiri măreţe, petrecute în ascuns.

 

Iar pe lacul plin de nuferi tremurând în unduire

Sub ascunsul unui nour, pe o noapte înstelată,

La o tânără codană îndulcită cu iubire

I-ai vândut un roi de stele, pentr-o gură sărutată.

 

Când în codrul de aramă ţi-ai ascuns copilăria

În poiana înflorată sub o buză de izvor,

Ai ştiut că vine-o vreme când te-ncearcă nostalgia

Şi-ntr-o lacrimă usca-vei fierbinţeala unui dor.

 

În scurtimea vieţii tale moşii ţi i-ai pus în ramă

Ca aminte să-ţi aducă de măririle trecute,

Când pe domnul şi prostimea îi dureau aceeaşi rană

Şi-mpreună sângerat-au în onoare  şi virtute.

 

Când te-ai dus din astă lume în vecia ta cerească

Domnul te-a aprins Luceafăr sus pe boltă-n nemurire,

Iar în urmă ta lăsat-ai, din ce-a limbă românească,

Mierea dulcilor cuvinte, să se facă nepieire.

 

***

Când citesc a tale versuri, bobi de lacrimi de pe geană

Cad pe sufletu-mi ce încă se-ndulceşte cu-al tău vers,

Şi atunci te văd cu gându-mi ca pe-un sfânt fără prihană

Ce-nsfinţeşte a sa urmă, colindând prin univers.

 

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

Dascălilor noștri

 

Voi ce-aveţi în grai dulceaţa rostuitelor cuvinte

Ce le puneţi ca plămadă într-un suflet de copil,

Din al vostru gând, seminţe azi le faceţi pentru minte

Să rodească înmiite, pentru vremuri care vin.

 

Ca o flacără vă ardeţi ca să puneţi în fiinţă

Şi-n a tainiţelor inimi sfinte boabe de lumină,

Iar fântâna vieţii voastre apă vie însfinţită

Următorilor le deie, că sunt cruzi şi fără vină.

 

La puţini statui va face viaţa asta hăituită

Ce-n nevoi şi suferinţă vă va arde ca pe-o iască,

Voi, crescuţi în demnitate într-o lume prea grăbită,

Sunteţi oastea cea modestă, osândită să trăiască.

 

Eu v-aseamăn, de-mi daţi voie, cu o candelă aprinsă

Care arde tremurată sus pe tâmple de altare,

Să-nsfinţească darul vieţii şi-ntr-o lacrimă prelinsă

Să adune bucuria, că pe mulţi făcut-aţi oameni.

*

Când plecaţi din astă lume înspre cerurile ’nalte

Să vă faceţi roi de stele, împăcaţi şi fericiţi,

Toţi veţi fi trecuţi de-a pururi în a vieţii lungă carte

Şi-n a noastre inimi unde, veţi rămâne veşniciţi.

 

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

Dor și Doină

 

Motto:

Eu ,,DORUL” l-am găsit în, ,,FOAIE  VERDE”

Pe unde veșnicia  mi l-a pus.

*

Cuvântul DOR  și DOINĂ, doar tu îl înțelegi

Române ce-n trăire ai ale tale legi,

De suflet și de minte, de inimă dictate,

Rotundul lor să-l simtă tot neamul ce ți-e frate.

 

În alte limbi, la alții, al vorbei înțeles,

În minte și în suflet nu dau nicicum un ghes,

Doar noi pe astă humă ades ne-nfiorăm

Când spunem  ,,Dor și Doină” și-n suflete vibrăm.

 

Cuvântul DOR cuprinde simțirea noastră toată,

Când încă ne-nfioară privirea cea de fată,

Când duși suntem departe de țara noastră dragă

Și gândul ni-i la dânsa, mai toată ziua-ntreagă.

 

Când moși bătrâni întoarcem viața noastră-n gând

Și stăm postăți de timpuri acolo rând la rând,

Cum am dori ca ceia ce-acuma-s duși în moarte

Cu noi să fie-aicea și nu în ceea parte.

*

Când DOINĂ zicem încă, în suflet fiecare

Îmi simte o durere în picurări de jale,

O ducere cu gândul la ce de-acum e dus,

Speranța ce din caier s-a tors demult pe fus.

 

E mai întotdeauna durere și suspin,

Nostalgică visare în chinga unui chin,

O pierdere ce încă ți-aduce întristare,

O clipă nepierită ce nu se vrea-n uitare.

 

Să știți că până încă avem în noi un DOR

Și-o  DOINĂ să le ducem cu noi în viitor,

Avem în noi simțire lăuntrică, curată

Și-om fi români de-apururi, cu tot ce-am fost odată.

***

Când spui: ,,Mi-e Dor de tine” și-o boabă lăcrimată

Va umezii o geană la fel ca altădată,

Cuvântul cela vine din suflet și simțire,

Din inimă și minte, te umple de iubire.

 

Mircea Dorin Istrate

 

 

 

Țineți limba nepierită

 

Moșii noștri, înțelepții, pusu-ne-au în gând povață,

Să-nvățăm că doar credința  și cea limbă țin în viață

Neamul nostru din-ceputuri, până-n ziua de apoi,

Ca să fim pe huma noastră și în bine și-n nevoi.

 

Că doar limba și credința dau speranță și putere

C-al nost neam, ce-i vechi cât lumea, niciodată nu va piere,

Iar de-om ține între graniți pe acei care vorbesc

Limba noastră strămoșească, vom ajunge în ceresc.

 

Numai limba românească are-n ea cuvântul DOR,

Ce doar noi îl înțelegem, îl simțim, ne poartă-n zbor,

Ne ridică în tăria cerului  cel însfințit,

Ne alintă, ne mângâie în smerit și-n fericit.

 

Și-apoi câte mii cuvinte cu-alte mii de înțelesuri

Dau în  rând din fiecare minunate alte sensuri,

Ce fac limba noastră vie, dulce ca o primăvară,

Ce de-oalinți în al tău suflet, ții în tine o comoară.

 

MAICĂ, DOINĂ, NEAMUL, ȚARA, HUMA,

toate-s lăcrimate

Și cu viața noastră-ntr-una din vechime-s apărate,

De-asta marile cuvinte au în ele cea putere

Ce ne fac eroii zile, când ea, patria, ne-o cere.

 

Țineți limba nepierită, țineți datina străbună,

Țineți sfinte obiceiuri de din vremea cea bătrână,

Și păstrați dulceața limbii, ceea veche, din-ceput,

Ca să știm că suntem umbra timpului  pe-aici trecut.

*

Limba noastră românească e un figure de miere,

Dați-i sfântă-nchinăciune să își ia din noi putere,

Că de-o ținem în onoare, în curat și în cinstire,

Fi-vom ici, pe huma asta, timp lungit, spre veșnicire.

 

 

~*~

Mircea Dorin Istrate

 

&