joi, 5 noiembrie 2026
ALIANTA FAMILIILOR - TRANSUMANISMUL SI PROFANAREA OMULUI
TRANSUMANISMUL SI PROFANAREA OMULUI
Noiembrie
5, 2026
Unul din marile
pacate de care omul modern se face vinovat este transumanismul. Este pacatul
care ne promite – sub pretextul nemuririi – ca vom deveni stapini pe trupul
nostru, destinul nostru, longevitatea noastra si in timp (daca ne punem
increderea in stiinta) vom deveni nemuritori. Este o credinta seculara care
intersecteaza tehnologia, autonomia personala in extremis si (spun unii
critici) demonologia. Transumanismul ne propune un alt trup. Unul nu din tarina
ci din metale eterne si materiale plastice in care partea noastra imateriala –
adica mintea, va migra. Isi va gasi o cochilie sau un trup diferit dar mult mai
bun ca cel format din carne si oase astazi, si care nu e suspus putrezirii.
Tentatia e imensa, iar tehnologia face acest vis incredibil de ispititor.
Aparitii
editoriale
Aceste notiuni,
plus originia ideilor transumaniste cit si conflictul lor cu valorile crestine
si biblice, sunt subiectul a doua carti recent publicate. Prima e Against the Machine: On the Unmaking of Humanity
(autor Paul Kingsnorth), iar a doua The Transumanist Temptation / Tentatia
Transumanista (autor Grayson Quay). O excelenta recenzie a celor doua carti a fost tocmai publicata de
Edward Feser, el insusi autorul unei carti privind subiectul, cu titlul
Immortal Souls / Sufletele imortale.
Recenzia
accentueaza si doua alte puncte extrem de importante pentru noi, cei astazi
inca in viata si in trupuri faurite din tarina: (1) inevitabilitatea marsului
transumanist spre anihilarea fiintei umane; si (2) lipsa de vointa politica
pentru a opri puternica tentatie transumanista. Singura alternativa pentru
oprirea acestui mars spre anihilare a speciei umane de tehnologie, este
reinvierea crestinsimului si reintoarcerea societatii la valorile crestine.
Redam in romana
citeva paragrafe relevante din recenzia cartii. Ea poate fi accesata in
intregime aici: https://claremontreviewofbooks.com/ghosts-in-the-machine/
***
Fenomenul contemporan al
transumanismului – subiectul unor cărți noi și revelatoare, semnate de Grayson
Quay și Paul Kingsnorth – își are rădăcinile în viziunea mecanicistă asupra
lumii și în teoria computațională a minții. Ideea fundamentală a transumanismului
este că ființele umane pot și trebuie – nu doar în teorie, ci acum și în
practică – să depășească limitele propriei naturi. (…)
Pregatirea terenului
transumanist
După cum susține Quay în lucrarea
*The Transhumanist Temptation* („Ispita transumanistă”), fenomenul transgender
reflectă o mentalitate esențialmente transumanistă. La fel stau lucrurile și în
cazul utilizării pe scară largă a anticoncepționalelor, al fertilizării in
vitro și al modificărilor corporale radicale realizate prin chirurgie estetică.
Dacă în prezent aceste din urmă practici par multora mai puțin extreme decât
prima, acest lucru se datorează faptului că premisa de bază a transumanismului
– ideea că nu există scopuri sau finalități prescrise de natură, astfel încât
singurele scopuri cărora trebuie să ne conformăm sunt cele pe care ni le alegem
singuri – a pătruns profund în mentalitatea occidentală modernă.
Transgenderismul nu face, pur și simplu, decât să ducă aceste implicații
radicale până la capăt, într-o manieră mai consecventă. (…)
Rezultatul este un spațiu public
din care religia și prezumțiile morale tradiționale au fost tot mai mult
excluse, lăsând loc hegemoniei economiei de piață, văzută drept sursă de
satisfacere a dorințelor individuale. Legăturile locale și particulare care,
de-a lungul celei mai mari părți a istoriei umane, au definit viața obișnuită —
față de familie, biserică, tradiție, comunitatea locală, națiune, ba chiar față
de pământul însuși — s-au dizolvat în mare măsură. Vidul astfel creat a fost
umplut de o cultură a consumului care reflectă și consolidează acest
individualism liberal, de corporații care profită de pe urma lui, de guverne
care îi impun și îi răspândesc hegemonia, precum și de partide politice care
concurează pentru a-l gestiona. (…)
Transferul mintii
intr-o alta structura materiala
După cum descrie Quay, stadiul
final imaginat va consta în fuziunea minților noastre cu această tehnologie,
prin intermediul unor dispozitive de „realitate augmentată” care filtrează și
transformă percepția noastră asupra obiectelor fizice din jur, prin imersiunea
în lumi virtuale și chiar prin transferul conștiinței umane în spațiul
cibernetic.
Ceea ce transumanismul încearcă
să construiască prin intermediul forțelor economice, al structurilor politice
și, în prezent, al tehnologiei, este un nou tip de ființă umană — dezrădăcinată
din natură, din istorie, din spațiu și chiar din propriul corp —, dedicată
eliberării de orice limitări și suferințe, precum și satisfacerii tuturor
dorințelor prin recrearea neîncetată a sinelui. (…)
Deși transumanismul se prezintă
drept o descoperire științifică, el nu este, în realitate, așa ceva. Este, mai
degrabă, o nouă concepție filozofică despre natură — o concepție care, totuși,
i-a ghidat pe oamenii de știință moderni în stabilirea aspectelor naturii care
merită studiate și în interpretarea rezultatelor obținute. Teza conform căreia
mintea ar fi un fel de software — care stă la baza atât a încercării de a
asimila gândirea umană viziunii mecaniciste asupra naturii, cât și a ideii că
inteligența artificială este, la propriu, inteligentă — reprezintă, de
asemenea, o teorie filozofică pe deplin discutabilă, nicidecum un fapt
științific. (…)
Semnificatii
teologice
Însă, la un nivel și mai profund
decât chestiunile filosofice, se află semnificația teologică a
transumanismului. Autorii noștri avertizează că ceea ce ne propune acesta este
același lucru pe care șarpele l-a oferit primilor noștri părinți în Grădina Edenului:
„Veți fi ca niște dumnezei”. „Mașina” reprezintă o apostazie de la rădăcinile
biblice și creștine ale Occidentului, precum și înlocuirea acestora cu ceea ce
poate fi considerat o religie nouă și falsă. Atât Kingsnorth, cât și Quay merg
până acolo încât sugerează că, în spatele unora dintre manifestările mai
extreme ale transumanismului, s-ar putea afla o influență demonică
propriu-zisă. (…)
Quay vede în transumanism o
contrafacere seculară a doctrinei creștine, conform căreia, prin harul divin,
putem fi înălțați către un destin ceresc ce depășește ceea ce natura noastră ar
putea atinge prin propriile forțe. Ambii autori par să considere că o renaștere
amplă a credinței creștine este necesară pentru a contracara transumanismul.
Acest lucru ar putea părea o cauză pierdută. Dar, la urma urmei, obținerea
victoriei supreme în fața unei înfrângeri zdrobitoare, aparent inevitabile,
cauzate de puterea lumească, constituie însăși esența istoriei Bisericii
primare și a Întemeietorului acesteia.
ARTICOLUL 16
DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul
16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu
incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o
restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se
casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul
natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea
societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste
drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str.
Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Alexandru Stanciulescu - MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ, DOAR O VORBĂ.......!
Cine sunt catehumenii și ce reprezintă ectenia
catehumenilor?
- SF. ILARION FELEA -
Invitarea: „Cei chemați ieșiți” -
trebuie să răscolească până în adâncuri sufletele noastre și să ne întrebe:
dacă voi, cei botezați, sunteți vrednici să stați înaintea lui Dumnezeu la
aducerea Sfintei Jertfe?... Ați păstrat curată haina Sfântului Botez și
credința mărturisită în Crez? Ești curat cu gândurile și cu inima, sau ești
pângărit, creștine?
Adeseori auzim în timpul Sf.
Liturghii ectenia catehumenilor: „Cei chemați ieșiți, câți sunteți chemați
ieșiți!”. Care este rostul acestei ectenii în cadrul Sf. Liturghii și de ce
trebuie să iasă catehumenii în acest moment al Liturghiei? Totodată, Sf. Părinte
Ilarion Felea ne atrage atenția și asupra unui fapt extrem de important din
tradiția Bisericii, dar uitat astăzi de către mulți: la ectenia catehumenilor,
nu ieșeau doar catehumenii, ci și cei ce nu erau pregătiți pentru Sf.
Împărtășanie. Cei aflați în canon de penitență se retrăgeau în spate sau afară,
de unde ascultau cu multă smerenie și pocăință și cu nădejde de îndreptare prin
rugăciunea Bisericii. SF. ILARION FELEA | Cine sunt catehumenii și ce
reprezintă ectenia catehumenilor?
Cine sunt
catehumenii?
După ectenia pentru pomenirea
morților, încheiată cu „amin” și tragerea sau coborârea perdelei, se face
ectenia pentru catehumeni. Cine sunt catehumenii?
La începutul Bisericii și de
atunci până astăzi, toți păgânii care se pregăteau să primească taina Sf.
Botez, erau datori să învețe mai întâi catehismul, să cunoască învățăturile de
temelie ale Evangheliei și ale Bisericii. De la data când începeau să învețe
adevărurile și să cunoască tainele religiei creștine și până în clipa
Botezului, toți catehumenii sau chemații la Sf. Botez, spre deosebire de
credincioșii care erau membri botezați ai Bisericii – aveau dreptul să asculte
învățăturile religiei și să se roage împreună cu credincioșii Bisericii, să
meargă la Biserică și să asculte rugăciunile, cântările și citirile din Biserică,
dar numai până la ectenia rânduită pentru ei.
Din îndemnul apostolesc și din
îndatorirea frățească de a ne ruga unii pentru alții (Iac. 5:16), Biserica a
rânduit pentru catehumeni o ectenie specială, o rugăciune obștească așezată în
Sf. Liturghie la vremea când trebuiau să părăsească Biserica. Ectenia începe
prin invitarea lor la rugăciune: „Rugați-vă cei chemați Domnului”, apoi se
continuă prin invitarea celor credincioși, să se roage pentru catehumeni: „Cei
credincioși, pentru cei chemați să ne rugăm”, ca Domnul să-i miluiască, să-i
învețe cuvântul adevărului, să le descopere Evanghelia dreptății, să-i unească
pe dânșii cu Biserica și să-i mântuiască prin harul Său.
Apoi din nou, preotul se
adresează catehumenilor și-i invită la plecarea capetelor: „Cei chemați
capetele voastre Domnului să le plecați”. Și în timp ce credincioșii cu strana
răspund lung, „Ție
Doamne” – preotul se roagă pentru
catehumeni ca Dumnezeu să-i învrednicească de baia nașterii de a doua, adică de
veșmântul nestricăciunii, de unire cu Biserica și cu turma ei cea aleasă.
De ce trebuie să iasă
catehumenii în timpul Sf. Liturghii?
Apoi încheie: „Ca și aceștia,
adică cei chemați, catehumenii, împreună cu noi să mărească prea cinstitul și
de mare cuviință” numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
După răspunsul „amin” din partea
tuturor, catehumenii sunt poftiți să părăsească îndată Biserica, prin
cuvintele: „Câți sunteți chemați, ieșiți, cei chemați ieșiți, ca nimeni din cei
chemați”, se subînțelege, să nu rămână în Biserică.
Împreună cu catehumenii erau
obligați să iasă din Biserică și toți cei ce se făcuseră vinovați de păcate
grele, pentru care trebuiau să se pocăiască. Aceștia erau împărțiți în patru
grupe și anume: plângătorii, care tot timpul ascultau până aici Sf. Liturghie
plângând în afară de biserică și rugând pe cei ce intrau în biserică să se
roage pentru iertarea lor; îngenunchetorii, care tot timpul ascultau sf. slujbă
în genunchi; ascultătorii, care aveau dreptul să asculte Sf. Liturghie, dar
numai până la predică și împreună șezătorii care puteau aduce daruri la Sf.
Biserică și nu se puteau împărtăși.
O astfel de canonire astăzi nu se
mai face. La trebuință însă, Biserica va putea înnoi oricând astfel de măsuri
disciplinare, menite să aducă sănătatea în membrele ei bolnave. Astfel la
invitarea : „Cei chemați, ieșiți…”, catehumenii și penitenții trebuiau să
părăsească Biserica.
Cine poate rămâne
până la sfârșitul Sf. Liturghii?
Din timpul apostolilor și până
astăzi, la Sf. Liturghie nu pot lua parte decât credincioșii botezați.
Necredincioșii și nebotezații nu pot lua parte la Sf. Liturghie, fără să o
profaneze, fără să o necinstească prin necredința și neștiința lor. Cum ar și
putea lua parte cu credincioșii la sf. slujbă, cei ce nu cunosc nimic din Sf.
Jertfă, din Sf. Cină, din Sf. Taine!…
Astăzi, când mai ales prin
părțile noastre nu sunt decât rareori și puțini catehumeni, s-ar părea că
ectenia aceasta pentru catehumeni, n-ar mai avea rost în cuprinsul Sf.
Liturghii. Ea totuși rămâne pentru noi, credincioșii, un strigăt de chemare la
cercetarea conștiinței. Invitarea: „Cei chemați ieșiți” – trebuie să
răscolească până în adâncuri sufletele noastre și să ne întrebe: dacă voi, cei
botezați, sunteți vrednici să stați înaintea lui Dumnezeu la aducerea Sfintei
Jertfe?… Ați păstrat curată haina Sfântului Botez și credința mărturisită în
Crez? Ești curat cu gândurile și cu inima, sau ești pângărit, creștine?
Virtuțile Sfintei Evanghelii fac
podoaba sufletului tău, creștine, sau sunt străine de tine? Ai ținut sau ai
călcat poruncile Bibliei și ale Bisericii? Faptele îndurării trupești ți-au
adunat ceva „parte” și „comoară” în cer sau ești sărac de ele ca și bogații cei
nebuni și nemilostivi? Dacă patimile tale sunt legate și stăpânite sau au
făcut din tine un fiu pierdut și nefericit? Dat-ai semne destule de pocăință,
de smerenie și de îndreptare ca să poți sta în fața îngerilor, să te poți
împărtăși pregătit, în vrednicie cu Trupul și Sângele Domnului și să poți da
răspuns bun la judecata conștiinței, la judecata oamenilor, la judecata
istoriei și la judecata lui Dumnezeu?
Sau la invitarea: „cei chemați
ieșiți…” – ar trebui să te cobori și tu și să ne coborâm și noi, toți, ca niște
nevrednici în rândul catehumenilor și penitenților, să ne smerim inimile și
obrazele, înnoind în noi cu toată hotărârea voința de îndreptare?…
Nimeni din cei nevrednici de a
mânca din masa cea dumnezeiască, spune Sf. Ioan Gură de Aur – nimeni din cei ce
nu pot să primească sângele cel ceresc, vărsat pentru iertarea păcatelor,
nimeni din cei ce nu sunt vrednici de jertfa cea vie, nimeni din cei ce nu
cunosc tainele credinței, nimeni din cei ce au buze întinate, să nu
îndrăznească a sta de față. Masa întinsă aici este Dumnezeiască, la ea servesc
îngerii și Însuși Împăratul stă de față!…
Liturghia celor care
se împărtășesc
Chemarea la ieșirea catehumenilor
și a penitenților pedepsiți, precum și la cercetarea conștiinței
credincioșilor, mai poate avea încă un înțeles și anume să se știe că de aici
înainte, la Sf. Liturghie nu mai pot lua parte decât creștinii dreptcredincioși.
Păgânii și orice oameni de altă religie nu mai pot lua parte la Liturghia
credincioșilor și mărturisirea crezului, taina prefacerii și împărtășirea
credincioșilor sunt lucruri de cult care pretind o credință lămurită pe care ei
nu o au și astfel poate da naștere la sminteală.
Din cele învățate până aici, am
putut înțelege că partea întâi a Sf. Liturghii, proscomidia, se desfășoară sub
un văl de taină și închipuiește peștera smerită în care Se naște Mântuitorul,
iar părticelele de pe Sf. Disc închipuiesc Biserica, având în centru pe Iisus
Hristos Capul și Mântuitorul ei, la dreapta pe Maica PreaSfântă, la stânga
cetele îngerilor și ale sfinților, iar înainte și la picioare toți viii și
morții dreptcredincioși.
Partea a doua a Sf. Liturghii, de
la tragerea sau ridicarea perdelei și de la binecuvântare până la plecarea
catehumenilor se desfășoară în plină lumină, cu rostul să ne înfățișeze
arătarea în lume a Mântuitorului și predica învățăturilor Lui (caracter didactic).
De aceea să luăm aminte. În fața Mântuitorului și a Evangheliei Lui, toți
trebuie să ne cutremurăm, să ne dăm seama de nevrednicia noastră și cu
hotărârea de îndreptare și îmbunătățire sinceră, să dorim a ne număra printre
credincioșii care iau parte la Sf. Liturghie ca adevărați învățăcei ai lui
Hristos, împreună cu sfinții și îngerii Lui.
(Extras din cartea
„Tâlcuirea Sfintei Liturghii”, de pr. Ilarion V. Felea)
ÎNĂLŢIMEA COPACILOR
- Sfântul Ilie Cleopa -
Câtă minune şi deosebire se poate
vedea întru creşterea şi vieţuirea arborilor şi a pomilor celor roditori, cine
le va spune? Căci noi vedem pe unii din ei la mare înălţime ridicându-se cu
creşterea, precum sunt eucalipţii, brazii, chiparoşii şi alţii de acest fel.
Şi, dacă vreun folos duhovnicesc din privirea lor voim a lua, de la înălţimea
lor la înălţimea dregătoriilor omeneşti să ne mutăm cu mintea, şi pe cei ce au
sporit cu creşterea întru cele duhovniceşti să-i închipuim, care s-au ridicat
cu mintea şi cu petrecerea lor din cele de jos şi în Ceruri se află, după
mărturia marelui Apostol Pavel. Iar dacă mulţi arbori cu statură mică lângă cei
înalţi vedem, pe cei ce aproape de pământ îşi au petrecerea şi, care cu mintea
de cele de jos s-au legat, să-i închipuim. Iar dacă şi un spin prin codri ne
împiedică calea, să nu uităm că Mântuitorul nostru a fost încununat cu spini
(Ioan 19, 25).
Sfântul Ilie Cleopa, Opt cuvinte
despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor,
Roman, 1996, cap. cap. 4: Minunile lui Dumnezeu din lumea arborilor , p. 38-48
SPIŢELE ROŢII
- Sfântul Sofronie Saharov -
Fiecare are felul lui particular
de viaţă, care nu seamănă cu un altul, însă toţi sunt conduşi şi sfârşesc în
Dumnezeu, precum spiţele unei roţi se întâlnesc în centru.
Sfântul Sofronie
Saharov, Cunosc un om în Hristos – Părintele Sofronie de la Essex, traducere de
Pr. Şerban Tica, Ed. Sophia, Bucureşti, 2011, p. 337
Abonați-vă la:
Postări (Atom)