Scrisoare pastorală
Foaie
periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXVI(2026), nr. 569(16 –31 August)
Dragii mei enoriași!
Darul surpriză. În
una din Evangheliile din duminicile trecute(Dumineca a opta după Rusalii), ni
se relatează cu lux de amănunte o minune săvârșită de Mântuitorul asupra
naturii: înmulțirea pâinilor și peștilor. Ea este în prim-plan, dar lasă în
umbră însă alte nenumărate minuni pe care le săvârșește Mântuitorul în aceeași
zi: vindecarea bolnavilor. Despre acestea se spune doar atât: ,,și le-a vindecat toți bolnavii lor”. Înmulțirea
pâinilor și peștilor uimise mai mult decât vindecările atâtor bolnavi. Ne dăm
seama cât de mulți vor fi fost, dacă au mâncat din pâini și din pești ,,cinci mii de bărbați, fără a mai socoti
femeile și copiii”. Fascinantă zi!
În căldura toridă a unei zile de vară din Palestina, un puhoi de oameni
Îl urmează pe Iisus în munte. Acolo nu găseau păduri și izvoare, umbră și
cântat de păsări. Munții însemnau niște locuri cu piatră uscată și
înfierbântată, pe care creștea din loc în loc câte un mărăcine. Acolo îi duce
Iisus și ei rabdă totul până seara. I-a scos din oraș, fiindcă blocau străzile,
încurcau circulația, deranjau stăpânirea. L-au ascultat vorbindu-le, L-au rugat
să-i vindece pe ei înșiși, pe semenii lor aflați acolo de față, ori pe alții
rămași acasă ori cine știe pe unde. Iisus nu i-a refuzat, nu i-a îndepărtat, ci
le-a împlinit tuturor cererile, vindecându-le
,,toți bolnavii lor”. Nu ni se
dă numărul bolnavilor și nici numele bolilor, nu ni se spune nici cât de grave erau. Oricum, dacă azi le
întâlnim la tot pasul și aproape fiecare om suferă de ceva, ne putem imagina ce
însemnau bolile pentru populație în urmă cu două mii de ani! Vindecările nu-l
impresionează pe evanghelist, fiindcă Iisus le făcea în fiecare zi. Ajunseseră
ceva obișnuit pentru el. Le consemna în Sfânta Evanghelie doar pe cele mai
ieșite din comun. De data aceasta, pe toți i-a uimit înmulțirea hranei.
Era ceva nou, care depășea complet
puterea omenească de înțelegere.
Înainte de a săvârși minunea
înmulțirii pâinilor și peștilor, pentru mulțime se roagă Sfinții Apostoli. Se
roagă să-i sloboadă Mântuitorul pe oameni, ca să meargă prin satele din
apropiere să-și cumpere hrană. Era o soluție. Oamenii erau flămânzi și
însetați. Vindecarea trupească o puseseră pe primul plan și pentru aceasta
fuseseră în stare să stea nemâncați toată ziua. Ca să dai drumul însă la atâtea
mii de oameni în fapt de seară prin sate era o problemă. Majoritatea erau
oameni săraci și foarte săraci. Cu ce ar fi cumpărat? Cine garanta că găseau
atâta hrană, mai ales că în vremea aceea Palestina era ocupată de romani și
aceștia luau și cenușa din vatră de la localnici? Iată că mulțimea ceruse vindecare, Apostolii
cer pentru mulțime ,,eliberarea”, iar
Iisus le dă mâncare, adică tocmai ceea ce nu ceruse nimeni. Tuturor li se
păruse că i-ar fi imposibil lui Iisus să le dea* mâncare la toți, acolo, în
pustietatea aceea. Și, totuși, Iisus înfăptuiește ceea ce nimeni nu-I ceruse,
ceea ce nimeni nu spera. Recapitulând faptele, observăm câteva etape esențiale
în ordinea lucrurilor:
§
Vestea despre minunile Mântuitorului, despre
puterea Lui dumnezeiască se răspândește pretutindeni în lume;
§
Fiecare
aude asemenea știri, este uimit de ele și pleacă în căutarea lui Iisus;
§
Departe în pustie, cu post(toată ziua șezuseră
nemâncați) și cu rugăciune fierbinte, se apropiaseră de Dumnezeu până-L
atinseseră cu mâna;
§
Iisus nu rămăsese indiferent la faptele(urmarea
lui în munți) și la rugăciunile poporului, fiindcă ,,le vindecă toți bolnavii”;
§
Sfinții Apostoli, asemenea urmașilor lor de
astăzi, episcopii și preoții, se roagă pentru popor, pentru împlinirea nevoilor
poporului;
§
Iisus a ascultat rugăciunile venite de la
popor(vindecarea bolnavilor) și pe cele de la Sfinții Apostoli(slobozirea
mulțimii) și le-a împlinit cererile peste toate așteptările, mai mult decât
sperase cineva. El le-a dat ce au cerut și ce n-au cerut, astfel:
Ø Credința
că El este Dumnezeu cu adevărat, că are putere dumnezeiască;
Ø Credința
că El este mai presus decât legile firii;
Ø Învățătură
mântuitoare de suflet, fiindcă El le-a și vorbit, i-a și învățat;
Ø Vindecarea
bolilor trupești și sufletești de tot felul;
Ø Hrană
trupească mai mult decât le era necesară(douăsprezece coșuri de resturi),
atunci când nimeni nu credea că s-ar
putea înfăptui aceasta;
Ø Apropierea
de Dumnezeu.
Noi înșine
auzim zilnic învățătură despre Dumnezeu, vedem zilnic creația Lui, Îi simțim
prezența în noi și în jurul nostru. Zilnic Îl căutăm și vorbim cu El în
rugăciunile noastre, împărtășindu-I bucuriile și necazurile, durerile și
speranțele. Zilnic ne dăruiește câte ceva de care avem nevoie pentru a exista;
zilnic ne dă mai mult decât îi cerem, mai mult decât sperăm, mai mult decât
credem că merităm. Le face pe toate acestea și mai mult decât acestea, fiindcă
este Dumnezeu cu adevărat, fiindcă ne iubește, fiindcă ne socotește fii Lui!
Așa păcătoși cum suntem!
*
Din cugetările Părinților:
,,Dă-mi, Doamne, puterea de a schimba lucrurile pe care le pot schimba.
Dă-mi puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba și dă-mi
înțelepciunea de a le deosebi. Zâmbind
printre lacrimi, am simțit că durerea e mai mică. Dăruind, am simțit că
singurătatea e mai puțin dureroasă. Iubind, am simțit că nefericirea nu ține
pentru totdeauna. Iertând, am simțit că rănile inimii pot fi vindecate.
Răbdând, am simțit că fiecare clipă e prețioasă. Ascultând, am simțit că orice om
are în inimă uneori durere. Visând, am simțit că pot zbura. Am simțit că
fiecare clipă în care pot să dăruiesc o fărâmă din inimă poate rămâne veșnic în
amintire. Mulțumirea vine când
înțelegem că ceea ne dă Dumnezeu este mai bun decât ceea ce ne dorim noi. Ferește-ți inima de ură, mintea de
îngrijorări, trăiește simplu, gândește-te la alții, umple-ți inima de dragoste
și răspândește lumină în jurul tău. Nu există oameni atât de buni, ca să se
mântuiască singuri, dar nici atât de răi ca să nu poată fi mântuiți de
Dumnezeu. Cred în Dumnezeu așa cum cred
în răsăritul soarelui. Nu pentru că îl văd, ci pentru că văd tot ce
atinge. Timpul mă face să prețuiesc
veșnicia. Prețuiește fiecare moment pe care ți-l dă Dumnezeu. Amintește-ți că
timpul nu așteaptă pe nimeni! Ieri este istorie, mâine este o taină, astăzi
este un dar de la Dumnezeu. Se spune că timpul trece. Timpul nu trece
niciodată. Noi trecem prin timp. Ce
suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi. Ce devenim este darul nostru pentru
Dumnezeu. Dumnezeu ne-a creat, natura
ne-a format, păcatul ne-a deformat, școala ne-a informat, societatea ne-a
reformat, dar numai Hristos ne-a transformat. Cine este în Hristos este făptură
nouă. S-ar putea să-L găsim pe Dumnezeu cu mintea, dar de găsit cu adevărat Îl
găsim cu inima. Dacă n-ai văzut niciodată copacii bătând din palme și n-ai
auzit munții cântând, nu este pentru că nu se întâmplă. Roagă-L pe Dumnezeu
să-ți deschidă urechile, ochii și inima, ca să poți intra în simfonia creației. O viață fără religie este ca o viață fără
nici un ideal, iar o viață fără nici un ideal este ca o corabie fără cârmă. Cu
Dumnezeu alături și sprijinit de brațul Său, poți înfrunta orice îți iese în
cale. Dacă nu găsești nici o cale de ieșire, încearcă privind în sus! Calea rugăciunii
spre cer nu va suna niciodată ocupat. Rugăciunea e cheia dimineții și izvorul
serii. Acum, înainte de a te odihni, crezi că Dumnezeu va spune: ,,Pentru ceea
ce ai făcut astăzi, meriți ziua de mâine!” Viața fără speranță ar fi ca o
noapte fără răsărit. Dacă stelele mai pot dărui lumina, dacă cerul mai are
lacrimi, dacă timpul mai îngăduie suflarea, este pentru că Dumnezeu merge
înaintea noastră. Astăzi este ziua de mâine pentru care te-ai îngrijorat ieri.
Nu te teme de ziua de mâine, fiindcă Dumnezeu este deja acolo și te așteaptă.
Deschide cartea ca să înveți ce au gândit alții. Închide cartea, ca să gândești tu însuți!”
*
Plânsul Doinei.
Circulă zvonul că se întrevede o nouă victimă a crizei prin care trecem: ansamblurile folclorice. Oameni de bine de pretutindeni încearcă
să convingă autoritățile, că ar fi o greșeală ireparabilă desființarea acestor
bijuterii ale neamului. Vor reuși sau nu, vom vedea în următoarele zile.
Satele îmbătrânesc
și dispar, bătrânii se sting unul câte unul. Mai rămâne din sufletul lor,
suflet de adevărați români, credința, limba, cântecul, dansul și portul.
Credința o păstrează Biserica, o împărtășește tuturor și o duce mai departe;
limba o cultivă Școala; cântecul, dansul și portul le promovau și le arătau
lumii întregi ansamblurile folclorice profesioniste. Acolo găseai nu numai
artiști care și-au dedicat toată viața slujirii acestor arte, ci și oameni de
meserie, care-i îndrumau pe artiști, care educau tinerele generații de amatori,
care vegheau să nu pătrundă în repertoriul acestor ansambluri falsul, creația
de prost gust, sau, cum se spune mai nou, kiciul.
Ansamblurile folclorice filtrau
folclorul, alegând creația adevărată, de valoare, creația care ne reprezintă în
concertul popoarelor. În ansamblurile folclorice lucrau specialiști, care
frecventau bibliotecile și arhivele, căutând vechi înregistrări de folclor, pe
care îl prelucrau și-l promovau pe scenă. Ansamblurile folclorice scoteau din
lada de zestre a neamului nestematele sufletului românesc și le arătau lumii
întregi și ne mândream toți cu ele, fiindcă simțeam că și noi facem parte din
poporul care a fost în stare să creeze Doina, Hora, ia și opregul. Ansamblurile
folclorice erau adevărații ambasadori ai
neamului românesc în lume.
S-a distrus industria, agricultura a
ajuns pe butuci, învățământul și cultura
sunt în cădere liberă, datoriile țării au ajuns la cote inimaginabile,
moralitatea populației se deteriorează sistematic prin tot felul de influențe
nefaste, prestigiul nostru ca popor în lume a scăzut la un nivel pe care nu l-a
mai atins niciodată. Ne rămăseseră comorile de veacuri ale neamului, care erau
promovate tocmai de aceste ansambluri folclorice! Se desființează și ele! Vor
prospera manelele, tot felul de ,,stiluri” de ,,muzică nouă”, se vor înmulți
,,formațiile” de trei lei perechea, orice terchea-berchea va putea pretinde că
este ,,muzicant” de meserie, ni se va polua folclorul cu tot felul de
influențe, fiindcă oamenii capabili să-l
filtreze și să-l apere vor fi trimiși la cules de căpșuni …. Priviți un
ansamblu profesionist la televizor, spre exemplu. Priviți-i artiștii,
ascultați-le cântecele, vedeți-le dansurile și trageți concluziile necesare.
Pentru formarea acestor artiști trebuie zeci de ani de trudă. Pentru
distrugerea și eliminarea lor o întorsătură de condei. Cei care știți ce
însemnau spectacolele de la ,,Rapsodia Română” din București, treceți acum pe
Lipscani și veți vedea acolo o firmă comercială ca toate celelalte de pe
această stradă.
Plânge Doina românească, fiindcă nu mai
are cine s-o cânte. Pe ea au cântat-o moșii și strămoșii noștri la bucurie și
la ceas de cumpănă. Pe ea o mai fredonăm astăzi, așa cum putem, toți cei care
suntem români și simțim românește. Ne-au
alungat cărturarii din cetate, măcar de ne-ar scăpa Doina neatinsă, neprofanată
și neviolată!
Cei mai mulți dintre cititorii acestor
rânduri știți că o orchestră de muzică simfonică este formată din zeci, chiar
peste o sută de instrumentiști. Tot așa de bine știți, că un cvartet este un grup de patru instrumentiști.
Înainte de 1989 circula o glumă pe la noi, care spunea enorm de mult. Se spunea
că definiția cvartetului este aceasta: ceea ce se mai întoarce în țară dintr-o orchestră de muzică simfonică după un
turneu în străinătate! Să ne ferească Dumnezeu să spunem în curând, că un
cvartet este ceea ce a mai rămas dintr-un ansamblu folcloric!
*
Casa părintească. Cei mai mulți dintre Dvs. ați auzit
minunata poezie a lui Grigore Vieru cu acest titlu, cântată de Fuego și de alți
cântăreți. Fără îndoială, că vi s-a înfiorat sufletul, poate v-au podidit
lacrimile, dar cu siguranță că fiecare v-ați amintit de anii copilăriei, de
casa părintească, de părinți, de bunici, de frați și de surori. Am ascultat-o eu însumi de nenumărate ori și
am meditat asupra ei. Îi dau dreptate poetului, dar numai până la un anumit
punct. Fiecare din noi am avut o casă părintească. E casa în care ne-am născut și în care ne-am trăit
copilăria. Nu toți mai avem, însă, casa părintească, pentru ca să mai putem s-o
vindem sau s-o păstrăm. Sunt fel și fel
de cazuri, care au făcut ca să nu mai avem casa părintească, clădirea din
ziduri și acoperiș. Dar să dăm citire mai întâi poeziei:
,,E păcat, nu-i drept și nu e bine
Să vinzi casa care te-a-ncălzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toți avem copii și vremea-i grea,
Însă cum să vinzi fereastra, oare,
Cea la care maica te-aștepta?!
O vom da și vor schimba lacăta
Și vor pune și ferestre noi.
Ascultați-mă, surori, pe mine
Și trecând pe lângă ea vreodată,
Va privi ca la străini la noi.
Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi și sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
Vom pleca și noi cândva din viață
Și părinții sus ne-or întreba,
Ce mai face casa lor cea dragă,
Cine are grijă azi de ea?”
Dacă poetul a
vrut să transmită prin această poezie un mesaj conducătorilor de țară, că țara,
care este pentru toți ca o casă părintească, nu se vinde, mare dreptate a avut.
Cât privește casa-clădire a fiecăruia, situația comportă discuții. Ar fi păcat
ca poezia să nu se adreseze tuturor, ci doar acelora care încă mai au case
părintești. Casa părintească poate să nu mai existe fizic, pe teren. Casa
părintească trebuie păstrată în suflet toată viața, până intrăm în mormânt.
Indiferent unde ne-ar duce viața, chiar și la capătul lumii, în bagajul pe care
ni-l luăm cu noi, să nu uităm niciodată să înghesuim într-un colț al sufletului
nostru și casa părintească. Dacă vom uita, ori nu vom vrea s-o luăm, vom fi mai
săraci decât oricare altul, chiar dacă am câștiga oricâte bogății ale lumii,
chiar dacă vom ajunge cine știe ce înalți demnitari, artiști, savanți etc. Casa
părintească este un fragment din viața noastră, din copilăria noastră, din
propria noastră temelie ca oameni. Acolo am deschis pentru prima dată ochii și
am văzut lumea. Acolo ne-am văzut părinții, bunicii și frații. Acolo am învățat
primele cuvinte. Acolo ne-am jucat și am râs și am plâns. Acolo am învățat și
am rostit prima rugăciune. Acolo am absolvit celebra școală a celor șapte ani
de acasă. Acolo ne întoarcem măcar cu gândul, când viața ne este grea, când
loviturile ce ni se dau sunt prea dure, acolo ne reîncărcăm bateriile și plecăm
mai departe.
M-am născut și am trăit într-o
casă, care a fost demolată în urmă cu aproape cincizeci de ani. M-am mutat în
alta, dar, culmea, niciodată nu m-am visat în casa nouă, ci tot în cea veche.
Din cea veche mai este doar o moviliță de pământ care acoperă niște pietre din
fondație, care n-au mai fost scoase. Și totuși!
Pot reconstitui vechea casă cu lux de amănunte până în cele mai mici
detalii. Văd cele două cămăruțe, dintre care doar una terminată, în care se
înghesuiau un pat, o masă, două scaune și o sobă de cărămidă. Văd o tindă
îngustă cu prispă, care a fost închisă apoi cu patru ferestre, în care mama
așezase în fiecare câte patru sacsii(ghivece)
cu puturoase(mușcate). Prin ghivecele acelea găseam câteodată câte un
bănuț uitat! Văd pământul de pe jos, pe care mă jucam cu scăunelul cu patru
picioare, cu pisica, cu ghemele de ață, cu chibriturile și cu glodurile de
porumb. Văd scara cu cinci trepte, care cobora într-o grădiniță de câteva
palme, în care se înghesuiau tot felul de soiuri de flori, un păr cu pere
,,ruginii”, un pui de cireș și doi stupi. Văd ulița pe care am crescut, pe care
mă jucam, pe care mă simțeam ,,ca la mine acasă”. Văd oborul(curtea) și casa
bunicilor.
Cum poți să uiți casa părintească?!
Ea este, ca și tine însuți, rodul dragostei părinților tăi, cuibul din care
ți-ai luat zborul la un moment dat. Cum pot s-o uit, când știu cu cât chin au
construit-o, pentru că s-au iubit și m-au iubit. Pentru ca să construiască acea
casă, părinții furau noaptea lemne din Bremăna. Bunicul avea pădure la Conac,
dar îi avertiza în fiecare zi să nu cumva să îndrăznească să taie de la el o creangă măcar. Pentru casa aceea părinții
cărau apă din Vârtoape cu spinarea, cu hârdăul pe ciobârneac, în timp ce boii
bunicului se jucau în obor. În polata
din spatele casei, după streaz, mă ascundea tata cu o oaie, când veneau de la
primărie să facă recensământul animalelor.
Mă acoperea cu o pătură și trebuia să țin oaia, ca nu cumva să zbiere și
să ne dea de gol. Acolo, lângă casă, era cuptorul în care mama făcea pâine, pe
vatra căruia făcea mâncare. Sub părul din obor puneam vara măsuța cu trei
picioare și ne așezam pe scăunele și mâncam. Văd iagudul(dudul) uriaș din colțul
casei. Niciodată nu cred că voi mai găsi iagude atât de bune ca acelea. Mă
urcam pe curte, de pe curte pe polată și de pe polată pe casă, ca să mănânc
iagude… Era marea mea aventură!
A uita casa părintească înseamnă a o vinde. Cel care-și uită casa
părintească este un om fără trecut, este ca o țară fără istorie. Să nu fie!
*
Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare
și donații, astfel: Doamna
Usturoi Victoria-Claudia din Tr.
Severin, fiică a satului Malovăț, Domnul
Marina Constantin din Malovăț și Domnul Sârbu Marian din Tr. Severin: câte 200 lei; Domnul Crumpei Sever din Malovăț: 170 lei; Doamna Doina Vasilca din București, fiică a satului Malovăț: 160 lei; Domnul Prof. Cornel Boteanu din Șișești(MH), Doamna
Caragea Veronica din Tr. Severin, Domnul Zgarcea Cornel din
Tr. Severin și Domnul Muntean
Camil din Întorsura Buzăului(CV):
câte 100 lei; Doamna Rolea
Violeta din București, fiică a
satului Bârda: 50 lei și altele mai mici.
Tuturor le mulțumim cordial.
Dumnezeu să le ajute!
*
Azilul de bătrâni din Strehaia a
făcut apel la parohia noastră să-l ajutăm cu vopsea lavabilă pentru zugrăvirea
exteriorului și interiorului clădirii. Sunt cantități enorme. Vom vedea ce vom
putea face.
*
În cursul lunii august am donat
pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 2 Aug.(Bârda): 146 pâini; 6 Aug.(Malovăț): 84 pâini; 9 Aug.(Malovăț): 204 pâini; 15 Aug. (Bârda): 158 pâini; 16 Aug.(Bârda): 125 pâini; 23 Aug.(Malovăț): 121 pâini; 30 Aug.(Bârda).
Așadar, în luna august s-au donat 1.028 pâini. Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,40 lei/buc., astfel: 2 Aug.(Bârda): 604 pâini; 6 Aug.(Malovăț):
116 pâini; 9 Aug. (Malovăț): 246 pâini; 15 Aug. (Bârda):
142 pâini; 16 Aug.(Bârda): 575 pâini; 23 Aug. (Malovăț):
359 pâini; 30 Aug.(Bârda): 510 pâini. Așadar, în luna
august s-au vândut 2.552 pâini.
*
Plăți. În cursul lunii august am efectuat câteva
plăți mai mari, astfel: 5.012 lei
brutăriei pentru cele 3.580 pâini donate și vândute în luna august; 405 lei tipografiei pentru
cărți; 397 lei impozit; 242 lei poștei pentru
colete; 228 lei pentru napolitanele donate copiilor care au
venit la spovedit și împărtășit; 65 lei pentru curent și altele mai mici.
*
Excursii-pelerinaj. Joi, 27 august, parohia noastră a organizat o excursie-pelerinaj
pe următorul traseu: Bârda – Malovăț - Tr. Severin – Cladova - Negotin(două
mănăstiri și orașul) – Vidin(biserica lui Matei Basarab, muzeul, cetatea,
orașul)-mormântul Cuv. Teofana Basarab din munții din nordul Vidinului –
Calafat - Maglavit (mănăstirea) - Vânju Mare - Tr. Severin – Malovăț - Bârda.
Au participat 23 enoriași din satele
Malovăț, Bârda, Colibași, cât și din Tr. Severin. Excursia a decurs în condiții
normale, civilizate. Vizita la mănăstirile din Serbia ne-a lăsat iarăși un gust
amar. Lăcașurile aveau ușile deschise. Intra cine vrea. Pe la chilii se vedea
din când în când câte un viețuitor, care se ascundea grăbit în spatele câte
unei uși. Doar la magazinul mănăstirilor era câte un vânzător, care nu știa
decât limba sârbă.
În Bulgaria ne-a așteptat, încă de la vamă Domnul
Dr. Ivo Gheorghiev cu Doamna Gheorghiev. Ne-au condus la mănăstirea
din munții din nordul Vidinului, unde se
pare că a viețuit în ultimii ani și unde a fost înmormântată Sf. Cuvioasa
Teofana Basarab, fosta soție a țarului Ivan Alexandru și mamă a țarului
Strațimir. Am vizitat apoi cetatea Vidinului cu toate relicvele ei, bisericile
românești îngropate. Peste tot Domnul Dr. Ivo Gheorghiev ne-a fost călăuză de
mare preț.
Am trecut Dunărea și am venit la Mănăstirea
Maglavit. Era în timpul slujbei de seară și n-a avut nimeni timp să se ocupe de
noi, să ne vorbească măcar de... Petrache Lupu.
*
Sâmbătă, 29
august, parohia noastră a organizat o excursie-pelerinaj la Mănăstirea
Schitul Topolnița, cu participare la slujba arhierească, ce s-a desfășurat
acolo, cu prilejul hramului. Domnul
Gheorghe Ungureanu, patronul firmei
cu care efectuăm excursiile, ne-a pus la dispoziție un autocar gratuit. În
afară de cei din autocar, din parohia noastră au mers acolo mulți cu mașinile
personale. A slujit Preasfințitul
Episcop Nicodim însoțit de un
impunător sobor de preoți și diaconi. Au fost momente frumoase, înălțătoare!
*
La începutul
lunii noiembrie vom face o excursie-pelerinaj la Mănăstirea Prislop și la
mormântul Sf. Arsenie Boca. Până acolo vom vizita mănăstirile Vișina și
Lainici, iar în drumul de întoarcere Mănăstirile Caransebeș și Piatra Scrisă.
Încă nu știm prețul.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale,
astfel: Ofertă de carte – august,
în ,,Armonii culturale”,
Adjud, 4 aug. 2026, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro);
,,Scrisoare pastorală” – 568, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”,
Baia Mare, 24 aug. 2026, ediție și on-line (https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.
com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 26 aug. 2026,
ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro);
Aberații sectare, în ,,Națiunea”, București, 30 aug.
2026, ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro);
Uiuiu și trilili, în ,,Națiunea”, București, 20 aug.
2026, ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro);
*
Zâmbete. ☺La școală... ,,-Ce
meserie au părinții voștri?” întreabă profesoara.
,,-Tata e inginer!” zice Gogu. ,,- Tata e mecanic”, zice Ionel; ,,- Tata
e... șef!” zice apăsat Bulă. ,,- Hmm...
Cum așa, Bulă?” întreabă mirată profa. ,,-
Păi are 500 de oameni sub el!” ,,-
Frumos!?!? Însă..., cu ce se ocupă mai exact?” ,,- Taie iarbă-n cimitir!” ☺ ,,- Tată, ce
e ecoul?” ,, - E unicul care are curaj să-i răspundă mamei tale!” ☺Numai în
limba română poate fi întâlnit un asemenea grad de rudenie: p mamă de bătaie
soră cu moartea! ☺Știți de ce cocoșii cântă așa de dimineață? Ca să se facă și
ei auziți. Mai târziu nu mai pot, că se trezesc găinile! ☺Când un bărbat
inteligent urmează să ia o hotărâre importantă, închide ochii, inspiră adânc,
se gândește profund și.... face ce i-a spus nevasta! ☺Femeia are suflet bun. Ea
poate ierta bărbatului orice, chiar dacă el nu are nici o vină! ☺Bărbatul a
fost creat înaintea femeii, ca să poată să spună și el câteva cuvinte fără să-l
întrerupă nimeni. ☺Anunț mortuar: Cu adâncă durere în suflet anunțăm dispariția
dintre noi a celui ce a fost Doru D. Muncă!
*
Botezuri.
În ziua de 16 august am oficiat Taina Sf. Botez pentru Cărbunaru
Francesca-Nicole, fiica Domnului Cărbunaru Cosmin – Petrișor și a Doamnei
Cărbunaru Andreea-Izabela din Tr. Severin. Să le trăiască!
*
Program.
În luna septembrie avem
următorul program de slujbe: 5 Sept.
(Malovăț-Bârda); 6 Sept. (Malovăț);
8 Sept.(pomeniri dimineața, la ora 8, la Bârda; slujbă la Malovăț); 12
Sept. (Malovăț-Bârda); 13 Sept.(Bârda); 14 Sept.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora
12); 19 Sept. (Malovăț-Bârda); 20 Sept. (Malovăț); 26 Sept.(Malovăț-Bârda);
27 Sept. (Bârda). În restul
timpului, preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la telefonul 0724.99.80.86,
ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
