Gheorghe Brătianu
față cu Statele Unite: torța din mâna statuii Libertății este menită să
lumineze sau să incendieze planeta?
6 ianuarie 2015|Doctrină
naţionalistă, Texte uitate, texte cenzurate
Srisoare deschisa
adresata d-lui W.G. Leland,
https://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/8462/
Publicat de Ion Coja
in Doctrină
naţionalistă, Textele altora pe 06.04.2014 | 2 comentarii
Scrisoare deschisa adresata d-lui W.G. Leland,
Presedintele comitetului international al stiintelor
istorice,Washington
de catre Prof.Gheorghe Bratianu, după
bombardamentul din 4 aprilie 1944.
Publicat in ziarul Curentul,
patronat de Pamfil Seicaru, precum și în Revista Fundațiilor Regale.
Domnule presedinte,
Ma cunoasteti putin, desi numele
noastre se afla de optsprezece ani pe aceeasi lista a Comitetului intemeiat la
Geneva in 1926, care isi datoreste intr-o larga masura activitatea si
publicatiile sprijinului D-voastre. Dar va amintiti desigur mai bine de alt
reprezentant al Romaniei in acelasi Comitet, neuitatul Nicolae Iorga, pe care
l-ati desemnat vice-Presedinte, in momentul in care ati urmat in scaunul de
Presedinte, regretatului H.W.Temperley.
Ati fost astfel, pana in clipa in
care razboiul a pus capat legaturilor internationale, in fruntea celei mai
inalte instante de coordonare si organizare a studiilor istorice a acelor
carora le revine sarcina sa expuna, dar sa si judece faptele si intamplarile
din viata omenirii. Si razboiul acesta, cu toate grozaviile lui, va lua odata
sfarsit. Nu stiu cati dintre noi vor mai fi in viata, dar cat va fi o omenire
se va scrie si istoria, care ramane peste veacuri constiinta ei. In numele
acestei constiinte, care se va rosti maine prin glasul istoricilor lumei, a
caror munca ati fost chemat sa o indrumati, vin astazi sa va intreb ce
judecata se cuvine distrugerilor care au lovit in zilele din urma tara mea, nu
in obiectivele ei militare, nici in instalatiile ei industriale, nici in caile
ferate, dar in institutiile ei de stiinta si de cultura. (s.n)
Desigur, ati fost printre acei
care s-au cutremurat la vestea sfarsitului tragic al lui Nicolae Iorga si ecoul
acestui sentiment a fost puternic, cu deosebire in Universitatile Statelor
Unite. Un om nu moare niciodata cu totul, daca opera sa ramane si poate fi
continuata. Nu va cutremurati oare deopotriva, afland ca dupa ce Iorga a fost
rapus in persoana sa, astazi in Universitatea, cu truda lui cladita, i se
nimicesc si urmele operei sale?
Imi veti spune poate, la fel cu
altii care ne vorbesc prin vazduh de peste mari, ca asa sunt acum legile
razboiului si ca Romania este lovita ca o urmare a imprejurarilor politice in
care se afla. Dar de veti judeca aceste imprejurari, nu dupa oportunitati de
moment, ci in lumina adevarului istoric care este unul si acelasi pentru
vremuri si popoare, veti putea oare tagadui ca la temeiul imprejurarilor de
care suntem invinuiti astazi, se afla motiunea senatorilor americani care au
rasturnat in 1920 principiile lui Wilson, au revenit in anii hotaratori de dupa
razboi la doctrina de izolare a lui Monroe si au determinat, astfel lipsind
pacea de garantiile Statelor Unite, toata evolutia politicii europene pe care o
osanditi acum cu atata asprime?
Raspunderea acestor greseli se
cuvine sa o poarte populatia nevoiasa a oraselor Romaniei si asezamintele ei de
cultura,ridicate cu jertfa si munca generatiilor unui secol? O asemenea logica
nu este si nu poate fi a D-voastra.
Stiu, Domnule Presedinte, ca nu
putem vorbi la fel in arena politica a lumii de astazi. Romania n-a fost si nu
este o Mare Putere, interesele ca si posibilitatile ei sunt marginite. Nu putem
raspunde cu aceleasi arme si trebuie sa induram loviturile ce ni se dau de
pretutindeni, cu resemnarea ce ti-o impun catastrofele naturii. Asa este legea
de fier a relatiilor dintre cei slabi si cei puternici.
Dar este deasupra noastra si
dincolo de aceasta lume a nedreptatii si a nelegiuirii, o Judecata suprema, in
fata Careia vom fi cantăriti, nu dupa numarul si greutatea avioanelor si
carelor de lupta, ci dupa aceea a cugetarii si a faptelor noastre. Caile acestei
judecati n-au fost niciodata patrunse, dar nu există pildă ca in lungul
timpului istoriei, faptele bune sau rele, sa nu-si afle rasplata, prea adesea
cu insutita dobanda. Fie numai teama ca intr-o zi istoricii sa talmaceasca
intelesul facliei pe care Libertatea o inalta in pragul Noului Continent, nu
spre raspandirea luminii, asa cum socotise Woodrow Wilson, ci ca o torta de
incendiu a civilizatiei in secolul ce a urmat.
Domnule Presedinte, cuvintele
mele pot sa va para indrasnete si, scriindu-le, imi dau seama ca pot starni mai
mult mania si resentimentul D-voastra. Dar acei care scriu istoria trebuie sa
marturiseasca adevarul, asa cum este, – fie el placut sau neplacut – asa cum il
rosteau odinioara profetii in fata regilor si puternicilor zilei. Si in fata
Senatului Romei, ne spune povestea, s-a infatisat odata un taran de la Dunare,
care si-a spus pasurile si necazul, cu vorba ce i-o lasase Dumnezeu. Senatul
insa nu l-a osandit pentru cuvantul sau cel greoi si necioplit, dar a retinut
din talcul sau miezul curat al adevarului, ce il aducea in cumpana judecatii
sale.
…Sunteti istoric, Domnule
Presedinte :noblesse oblige.
GHEORGHE I.BRATIANU
.
.
.
Referitor la scrisoarea
prof.Gheorghe Bratianu, iata ce scria marele ziarist Pamfil Seicaru:
.
„Facem loc acestei
emotionante scrisori pe care dl.Gheorghe Bratianu o adreseaza profesorului
american W.G.Leland. Este o nobila expresie a revoltei constiintei omenesti in
fata pustiirilor aviatiei anglo-americane. Fiecare cuvant vibreaza de o durere
intensa, continuta, fiecare fraza scandeaza raspunderile morale ale celor care
socotesc forta mai presus de legile morale ale omenirii. A pastra tacerea in
fata urgiei, tacerea ar egala un act de lasitate. Suferinta poporului roman
trebuie sa-si afle o expresie, actele de teroare, de dementa devastatoare,
sportul vanatoarei de oameni trebuie denuntat judecatii severe de maine.
Dl.profesor Gheorghe
Bratianu s-a facut interpretul constiintei umane ultragiate, gasind tonul,
expresia, accentul necesar. Prea des fac apel marile puteri la comandamentele
morale ale vietii umane, ca sa se poata socoti libere de constrangerea
respectului datorit acestor principii. Cand se urmaresc femeile si copiii pana
in bietele adaposturi improvizate unde cauta disperati un refugiu, si asupra
acestor adaposturi de pamant, se svarle cu o satanica precizie bombele ucigase,
cand peste aceste nevinovate victime se flutura idealurile umanitatii, trebuie
sa se ridice strigatul de protest a constiintei umane. Dl.Gheorghe Bratianu
raspunde acestei chemari a omului de cultura in mijlocul salbaticei renegari a
umanitatii.”
https://ioncoja.ro/textele-altora/pamfil-seicaru-despre-dementa-devastatoare-de-la-4-aprilie-1944/
http://foaienationala.ro/4-aprilie-1944-bombardamentul-pe-care-romania-nu-il-uita.html
Vezi și atasat de Aurel
Pentelescu și Narcis Gherghina
NOTA REDACȚIEI Mulțumim
dlui IONUȚ DOBRINESCU pentru aflarea textului căutat. Totodată îi spunem și un
LA MULȚI ANI FRUMOȘI!, în numele tuturor celor care vor citi impresionantul
text allui Gheorghe Brătianu
