Balada Anei lui Manol, și a Mariei lui Mihael,
~*~
În cantarea lui August die Brebenel,
Cel la cap mingiucărel,
Cu pișerele în iel,
Cât jucatără de bel
No, guie-te pe Drept, tu, Marioară,
Cu ăștia care se -mpiciorongară,
În Ordinea Socială Mondeală!
C-așe de fain cantară, și djucară,
Cu-atâți copchii - că-i Raiul, ampacat,
Și la orașe-n Lumie, și la sat!
De-atâta ardonat, și Comandat!
Războiul Lumii, și în Șartă de-Învățat!
No, cântă fain, Molâu, și Prea Mâțiu,
Să ții orice copchil pe Lumie, viu!
Și fără dă vreo grijă di șeva,
Să-l țîî la tini-n Gradinița ta!
Die unie a-i plecat, a socia!
Că ori venit la pasari, pasarele,
Di prin învățămintele așele,
Că fără norme două- tri – pientru cântare,
Nu mai aveau nici vii, chețucile – sub soare!
Ba – nici puteau durmi – de ÎnCantare!
Futute-atât de matematizare!
Și di Icoană-n Contabilizare!
Iară copchiii, să traiască – la Mai Mare!
Până și Porcii, să împroaște la neveste,
Că nu le țini ordinea, în vremile aceste!
Di Porci, în ferma animalelor di pește!
Și să mai hie și salvat, pi la nebuni,
Acest di porc, di cap, di spurcăciuni,
De parcă e emin, între emini imuni,
Printre atați canducători ,de m ortăciuni!
Șe-i furajează numa cu minuni!
Și sarbatori – și djoc – cum nu poci spuni!
Ba și pe sârmă, merje moș c răciuni!
Și cască botu-atâția oameni buni!
Că e pe gratis, tăt, și rugăciuni!
S amai primască di pi la bujete,
Măriri – caăn-au ce face altșeva, în ghete!
Di suflete, di pe la tine-n bete!
Marie, draga di Marie, ete!
Șe or jucat pi Lume, baieți, fete!
Și nici să spui! Să taci- și pe cantate,
Sa djudeci, joci – numa atâtia alte,
Să faericești la lumie, și palate,
Să hie tot o meditație, pretenie,
Întraga di aci, die jucarie,
Di cari nici nu ai nivoii, di la mini, ție!
Și nici de-un cuvințel, no, ie, dă barbație!
Oricât ar hi de micu, drag de iel,
Să nu dera’nje vre’un barbațel!
Ori vro muiere, aprigă de fiel!
Să facă praf, pie ghietul suflețel!
Că o tânjit să aibe mulți copchii, în spete,
Dar – asta – doamnie fere! – cum să fete,
Cu-așe belirim de viețuri, driept în moartie!
Și-atâte de cantari, pe despuiate?!
Apă, nici tu, sireac di tini, fată,
Nun ai raams, decât cu tri, odată,
Cu duhul, și cu fiul, și cu tată!
Piu cap!
Și no,
Acuma cântă, biată,
Pe une știi c-o fost un croitor – la poartă!
Să îți rapare haina ta cu nasturas!
Pi la mijlo'c, prin spatie, mintenaș!
Să nu îl cerce, pe din față-un cuconaș!
Și-al dracu, cât de tarie să îl lași!
Ca-așe se cântă fain, și de fromos, și la Tanase,
Mai dă-ne, doanie, la mobile paguboase,
Că de copchii – pe-șe de vremuri valoroase,
Nu se gandește nici Maria, lu Tanase!
De cât, sărmana, pentru iei, luptase!
Cu voșea, și muțenili gratoase!
Ce Muze și cladiri di decoroase!
Și lefuri – investite – pe acase!
Șio aștia , tăți, împiciorongații,
Un Rai di firiciri’, pe la casi!
Și-n pizda măsii, și Dihania Caratasî!
Hăt, pi la Moți, dupe CertOficoasî!
Să leje două paii, do foioasî
Entre , no, tăte enterese de cantoase!
Dor mel-putiere, pientru iei, să iase!
Si di belit în guri di RAI, ce apă, lasî!
~*~
18 octombrie 2026
Ps. Dați si la Ari, mașână virtuală, Ai, di la Aman, de
meditat, să gândască,și să-i folosască, să ne răspunză, și să ne hie numa așe,
să ne scutească, de perdut veata, sanatatie, si neuroni, ca ia perde numai
corent, si entretinere, si tata tehnicu, care, cum il programezi, ase joaca,
cum il futurezi, ase iti raspunde
Cdr,
Jianu Liviu-Florian
