BEN TODICA
sâmbătă, 21 februarie 2026
vineri, 20 februarie 2026
Ioan Miclău-Gepianu - POET ȘI STEA
POET ȘI STEA
~*~
Deseori noaptea pe cer alearg-o stea
Desprinsă din tăria legilor celeste;
Ea ca o rază luminoasă strălucea,
Se prelungea..., și-odată nu mai este -
Ardea în propriul ei foc;
Eternitatea lumii părăsind,
Părea ființa unui pierdut noroc,
Și-n calea ei întregu-i corp topind.
Stele-n cer și stele pe pâmînt:
De sus granit, iar jos o veșnică idee;
Și totuși sub acelaș înveșmânt
De-apururi împreună au să stee.
Dar unde-i steaua ceea căzătoare?
Făcută-i praf, sfărmată-n univers,
Iar oamenii o calcă sub picioare;
Și doar Poetul o reânvie-n vers.
Iar versurile-s în duh divinitate,
Sunt aripile-ntinse cel poartă pe poet;
În noaptea, nu se ști în care, în pietate,
Se va topi și el, încet, fără regret.
~*~
Ioan Miclău-Gepianu










