BEN TODICA
joi, 13 august 2026
miercuri, 12 august 2026
ALIANTA FAMILIILOR - POLONIA SI SLOVACIA REFUZA RECUNOASTEREA CASATORIILOR UNISEX
POLONIA SI SLOVACIA REFUZA RECUNOASTEREA CASATORIILOR
UNISEX
ALIANTA FAMILIILOR
August 13, 2026
Ceva remarcabil se
petrece in Estul Europei: in ciuda presiunilor Occidentului, Polonia si
Slovacia refuza sa recunoasca in tarile lor casatoriile intre persoane de
acelasi sex. Ultima salva lansata de Polonia si Slovacia impotriva Occidentului
pe aceasta tema s-a petrecut recent. Istoria acestui conflict este lunga, dar
vizeaza direct si Romania. Dl Bogdan Stanciu, Presedinte la Pro-Vita Bucuresti,
a creionat un comentariu explicativ privind unde ne aflam pe continent privind
acest subiect. Va sugeram sa-l cititi cu atentie si sa il transmiteti si
altora.
***
GUEST POST: Bogdan
Stanciu: Polonia si Slovacia refuza sa recunoasca “casatoriile” intre persoane
de acelasi sex in ciuda presiunilor unionale. În ciuda unei decizii a Curții de
Justiție a UE, Slovacia refuză recunoașterea „căsătoriilor” între persoane de
același sex încheiate în afara țării. In Polonia, Curtea Constituțională e în
conflict cu guvernul pe tema recunoașterii „căsătoriilor” între persoane de
același sex încheiate în străinătate. Tribunalul Constituțional (echivalentul
CCR) de la Varșovia a stabilit că un regulament recent care permite
înregistrarea pe teritoriul Poloniei a certificatelor de „căsătorie” între
persoane de același sex încheiate în străinătate este parțial neconstituțional,
apreciind că acesta depășește ajustări administrative și intră în conflict cu
definiția constituțională a căsătoriei.
Regulamentul,
introdus de Ministerul Afacerilor Digitale în urma unei hotărâri a Curții de
Justiție a Uniunii Europene (CJUE), urma să intre în vigoare la 23 august.
Guvernul liberal Tusk, însă, sub pretextul că instanța constituțională ar fi
constituită în mod nelegal, a declarat că nu va pune în aplicare această
hotărâre, deși deciziile tribunalului sunt general obligatorii.
Dreptul polonez nu
permite cuplurilor de același sex să se căsătorească sau să încheie uniuni
civile, iar un proiect de lege care ar fi acordat drepturi limitate cuplurilor
necăsătorite a fost recent respins prin veto de președintele Karol Nawrocki.
Link: https://notesfrompoland.com/2026/07/17/president-vetoes-legal-rights-for-same-sex-couples-in-poland/ sprijinit
de opoziția conservatorare.
Curtea de
Justitie a Uniunii Europene
Totuși, Curtea de
Justiție a Uniunii Europene a statuat că Polonia are obligația de a recunoaște
și transcrie în registrele de stare civilă „căsătoriile” între persoane de
același sex încheiate în alte state membre ale UE. Consecutiv, guvernul de la
Varșovia, prin Ministerul Afacerilor Digitale, a modificat formularele de stare
civilă. În locul câmpurilor separate pentru „bărbat” și „femeie”, noile modele
utilizează mențiunea „bărbat/femeie”, permițând oficiilor de stare civilă să
înregistreze atât căsătoriile dintre persoane de sexe opuse, cât și pe cele
dintre persoane de același sex.
Deputații din
partidul național-conservator de opoziție Lege și Justiție (PiS) au contestat
însă constituționalitatea regulamentului, argumentând că ministrul și-a depășit
atribuțiile, deoarece modificările nu sunt doar de natură tehnică, ci afectează
definiția juridică a căsătoriei.
Tribunalul
Constituțional, considerat pe scară largă ca fiind sub influența PiS, a admis
contestația. Instanța a apreciat că noile formulare permit recunoașterea drept
căsătorii a unor relații care nu corespund definiției constituționale a
căsătoriei ca uniune dintre un bărbat și o femeie.
Tribunalul a mai
subliniat că regulamentele pot doar să pună în aplicare legile existente și nu
pot modifica actele normative rezervate Parlamentului (Constituția și legile).
La scurt timp după pronunțarea hotărârii, membri ai guvernului au declarat că nu
vor respecta decizia și că regulamentul va intra în vigoare conform
planificării. „Tribunalul Constituțional ilegal încearcă din nou să împiedice
un stat care aplică dreptul în vigoare și hotărârile instanțelor europene”, a
afirmat ministrul afacerilor digitale, Krzysztof Gawkowski.
„Transcrierea
certificatelor de căsătorie între persoane de același sex încheiate în
străinătate este și va rămâne legală”, a adăugat acesta, precizând că, până în
prezent, 184 de cupluri de același sex și-au văzut certificatele transcrise.
Katarzyna Kotula, oficialul guvernamental responsabil cu problemele de
egalitate, a declarat că hotărârea tribunalului „nu are nicio forță juridică”.
Hotărârea
aflată la originea conflictului
Prin decizia din
noiembrie 2025 în cauza Mazowiecki (nr. C-713/23), Curtea de Justiție a Uniunii
Europene, cu sediul la Luxemburg, a stabilit că Polonia este obligată să
recunoască și să transcrie în registrele de stare civilă „căsătoriile” între
persoane de același sex încheiate în alte state membre între cetățeni polonezi
sau rezidenți în Polonia. Plângerea a fost formulată de doi bărbați polonezi
care au solicitat, fără succes, autorităților naționale recunoașterea unei
„căsătorii” încheiate în Germania.
Deși Curtea a
recunoscut că dreptul familiei rămâne o competență a statelor membre, a
considerat că acestea trebuie să și-o exercite într-o manieră armonioasă cu
dreptul unional. Cu alte cuvinte, CJUE a concluzionat că statele care interzic
expres „căsătoria” între persoane de același sex își pot păstra legislația, dar
trebuie să recunoască anumite efecte juridice ale unor asemenea uniuni
celebrate legal într-o altă țară a UE, atunci când acest lucru este necesar
pentru a garanta dreptul la libera circulație al cetățenilor europeni.
În urma hotărârii,
Curtea Administrativă a Poloniei a dispus către guvern înregistrarea căsătoriei
celor doi, în conformitate cu interpretarea dată dreptului comunitar.
Tribunalul
Constituțional, în centrul unei crize a statului de drept în Polonia
În 2015, fostul
președinte Andrei Duda, aliat al PiS, a refuzat administrarea jurământului de
trei judecători desemnați în mod legal de Sejm. La scurt timp, PiS a câștigat
alegerile parlamentare și a nominalizat trei înlocuitori pentru acești
judecători, care au depus jurământul. Noii magistrați și succesorii lor au fost
considerați nelegitimi printr-o serie de hotărâri ale instanțelor poloneze și
europene. Din cauza prezenței acestora în componența instanței, guvernul
liberal, care a preluat puterea în 2023, respinge legitimitatea Tribunalului
Constituțional și refuză să-i recunoască hotărârile.
Pentru o perioadă
îndelungată, guvernul a refuzat să numească noi judecători la Tribunalul
Constituțional pe măsură ce mandatele judecătorilor anteriori expirau, unele
posturi rămânând neocupate timp de peste un an. În ultimele luni, guvernul a
reluat numirea de noi judecători, însă președintele Karol Nawrocki, aliat al
PiS, refuză să administreze jurământul de învestitură unora dintre aceștia.
Robert Fico:
În Slovacia, rămâne cum ne-am înțeles
Guvernul Slovaciei
a reiterat că nu va recunoaște „căsătoriile între persoane de același sex”
încheiate în alte țări ale Uniunii Europene, considerând că această instituție
juridică nu există în ordinea sa constituțională, care definește căsătoria
exclusiv ca uniunea dintre un bărbat și o femeie. Decizia reprezintă o
provocare deschisă la adresa interpretării Curții de Justiție a Uniunii
Europene (CJUE), care a decis că statele membre trebuie să recunoască efectele
juridice ale acestor uniuni, atunci când acestea au fost valid încheiate într-o
altă țară a UE.
În cursul unei
apariții publice, prim-ministrul slovac Robert Fico a insistat că autoritățile
țării nu pot înregistra o „căsătorie” între persoane de același sex, deoarece
aceasta ar însemna recunoașterea unei instituții pe care Constituția slovacă nu
o permite.
„Trebuie să
protejez Constituția Republicii Slovace”, a declarat Fico. „Registrul de stare
civilă nu poate înregistra o căsătorie contrară definiției constituționale,
aceea de 'uniune dintre un bărbat și o femeie'. Nu ni se poate solicita
înregistrarea a ceva ce nu există în sistemul nostru juridic”, a adăugat Fico.
Șeful guvernului a
explicat că în prealabil a convenit asupra acestei interpretări cu ministrul de
Interne, Matúš Sutaj Estok, și a asigurat că este dispus să poarte o „bătălie
juridică” cu instituțiile europene pentru a apăra legislația slovacă.
Cazul care a
declanșat conflictul
Controversa a
apărut după ce doi diplomați slovaci, care s-au „căsătorit” în Austria în 2020,
au solicitat ca actul de căsătorie să fie înregistrat în Registrul Civil al
Slovaciei. Cuplul, care crește un copil, a cerut astfel ca statul să le
recunoască legătura, cu efectele prevăzute de dreptul european al familiilor,
în temeiul deciziei în aceeași cauză Mazowiecki, amintită mai sus.
Cu toate acestea,
administrația a refuzat să dea curs cererii, ceea ce a determinat Procurorul
General să depună o plângere formală prin care a solicitat obligarea Stării
Civile la adoptarea unei decizii.
Constituția
slovacă afirmă natura heterosexuală și monogamă a căsătoriei
Anul trecut, în
septembrie, Parlamentul de la Bratislava a aprobat o reformă constituțională
care a consolidat în mod expres definiția căsătoriei ca uniunea exclusivă
dintre un bărbat și o femeie, reafirmând acest principiu ca unul dintre pilonii
legislației familiei din țară.
Reforma a
încorporat, de asemenea, garanții menite să protejeze competențele naționale în
materii legate de familie și de identitatea națională slovacă. Printre alte
măsuri, aceasta a interzis adopția de către cuplurile de același sex și
maternitatea surogat și a stabilit că aspecte esențiale precum căsătoria și
familia fac parte din suveranitatea constituțională a Slovaciei.
Pe această bază,
executivul Fico menține că dreptul Uniunii Europene nu poate fi interpretat
într-un mod care să oblige țara să recunoască drept căsătorie o realitate pe
care propria Constituție nu o permite. Pentru Bratislava, așadar, conflictul cu
Curtea de la Luxemburg nu se limitează la un dezacord jurisdicțional cu
instituțiile europene, ci afectează însăși definiția juridică a instituției
maritale.
România -
vizată de aceeași obligație ca Polonia și Slovacia
Decizia Curții de
Justiție a UE în dosarul Mazowiecki are efecte și asupra României, care are o
legislație a familiei similară Poloniei și Slovaciei, chiar dacă în constituție
nu este înscris explicit caracterul heterosexual al uniunii maritale, acesta fiind
recunoscut și afirmat prin Codul Civil și hotărâri ale Curții Constituționale.
Astfel, și România este obligată să recunoască „căsătoriile” între persoane de
același sex încheiate în alte state membre. Până în acest moment autoritățile
române nu au întreprins modificările legislative necesare.
Cu promisiunea
revenirii (inevitabil!) la acest subiect, citez câteva considerații de ordin
general făcute într-un articol recent pentru Alianța Familiilor din
România: https://www.culturavietii.ro/incercarea-abuziva-a-cjue-de-a-impune-acceptarea-casatoriilor-intre-persoane-de-acelasi-sex-statelor-care-o-resping-submineaza-legitimitatea-proiectului-european/
„Ca o observație
generală, care nu se limitează exclusiv la problema dreptului familiei, ar
trebui să fie evident că o comunitate precum UE nu poate funcționa în acest
mod. Este de neconceput ca CJUE să fi recunoscut vreodată un principiu al țării
de origine atât de nelimitat și necondiționat în orice alt domeniu de
reglementare. Chiar și în ce privește piețele, unde UE are într-adevăr
competențe de reglementare de anvergură, principiul țării de origine este
întotdeauna legat de anumite standarde minime și este supus condiției ca țara
de destinație să nu fie obligată să accepte nimic care contravine ordinii sale
publice. Doar în dreptul matrimonial, unde UE nu are nicio competență de
reglementare, se presupune brusc că lucrurile stau altfel? Nimeni nu va crede
acest lucru, nici măcar dacă provine de la Curtea de la Luxemburg.
Dincolo de toate
principiile constituționale, este evident că agenda LGBT promovată agresiv de
Bruxelles, instituțiile sale și guvernele unor state membre, astfel cum se
exprimă în hotărârea amintită, contrazice atât natura umană, cât și cele mai
fundamentale precepte ale moralității. Toleranța excesivă manifestată în multe
țări față de practicarea deschisă a homosexualității nu duce la pace în
societate, ci doar la cereri din ce în ce mai extreme și mai abstruse. Este
timpul să încetăm să mai ascultăm narațiunea lacrimogenă și victimizantă a
lobby-ului homosexual și a susținătorilor săi politici și să renunțăm la
toleranța aberantă care le-a fost acordată prea mult timp, fără critică și fără
discuții.”
ARTICOLUL 16
DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul
16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu
incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o
restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se
casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul
natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea
societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste
drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
ALIANTA
FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Ben Todica - Despre interesul național, memorie și responsabilitatea publică
Despre
interesul național, memorie și responsabilitatea publică
Ben
Todica
13/08/2026
În societatea românească există astăzi dezbateri
intense privind identitatea națională, memoria istorică și direcția politică a
țării. Nume precum Silviu Vexler, Ilie Bolojan, Ursula von der Leyen, precum și
instituții precum INSHR „Elie Wiesel”, apar frecvent în centrul acestor
controverse. Faptul că aceste subiecte stârnesc emoții puternice este firesc
într-o democrație; important este însă modul în care alegem să ne exprimăm
dezacordul.
Unii critici consideră că anumite decizii sau poziții
promovate de aceste persoane și instituții nu răspund suficient preocupărilor
unei părți a societății românești privind protejarea valorilor culturale și a
memoriei naționale. Controversele legate de evaluarea unor personalități
istorice și culturale, precum A.C. Cuza, Octavian Goga sau Adrian Păunescu, au
alimentat sentimentul că este nevoie de o dezbatere mai echilibrată, bazată pe
cercetare istorică serioasă și pe respect reciproc.
Este legitim ca cetățenii să întrebe dacă anumite
instituții publice își exercită atribuțiile într-un mod perceput ca imparțial
și transparent. La fel de legitim este ca aceste instituții să își explice
argumentele și criteriile care stau la baza deciziilor lor. Într-o societate
democratică, dialogul trebuie să înlocuiască etichetarea, iar argumentul să
înlocuiască suspiciunea generalizată.
În plan politic și economic, Ilie Bolojan este
criticat de unii comentatori pentru măsuri considerate insuficient favorabile
dezvoltării industriale și independenței energetice a României. Discuțiile
privind capacitățile de producție energetică, termocentralele, barajele sau
situația unor obiective precum CET Govora merită analizate cu seriozitate,
deoarece ele au implicații directe asupra locurilor de muncă, costului vieții
și securității energetice.
În ceea ce privește Ursula von der Leyen și politicile
europene, există voci care susțin că unele direcții adoptate la nivelul Uniunii
Europene au creat dificultăți suplimentare pentru anumite economii naționale,
inclusiv pentru România. Aceste critici fac parte din dezbaterea legitimă
despre raportul dintre integrarea europeană și protejarea intereselor economice
ale fiecărui stat membru.
De asemenea, conflictele internaționale, inclusiv
situația din Gaza, provoacă reacții puternice în întreaga lume. Este firesc ca
oamenii să își exprime preocuparea față de suferința civililor și să ceară
respectarea dreptului internațional și a drepturilor omului. Totuși, critica
politicilor unui guvern nu trebuie transformată într-o judecată colectivă
asupra unui popor, a unei etnii sau a unei religii.
Mesajul care merită păstrat din această dezbatere nu
este acela al confruntării dintre comunități, ci al nevoii de responsabilitate
publică, transparență și respect pentru interesul național. România are nevoie
de instituții credibile, de lideri capabili să explice deciziile dificile și de
cetățeni care să își susțină convingerile prin argumente și nu prin invective.
Diplomația în scris nu înseamnă renunțarea la adevăr
sau la fermitate. Înseamnă alegerea unor cuvinte care să permită ideilor să fie
auzite fără a răni inutil demnitatea celorlalți. Uneori, un text devine cu
adevărat puternic nu atunci când își învinge adversarul, ci atunci când
reușește să păstreze deschisă posibilitatea unei conversații.


















































