Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 24 februarie 2026

 

Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 23 februarie 2026

 

alexandru stanciulescu barda - MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ, DOAR O VORBĂ....!

 

SFATURI PENTRU POSTUL MARE

- PR. JUSTIN -

 

„IARTĂ-MĂ!”

 

Binecuvântați, Părinte! Vă rugăm să ne spuneți un cuvânt despre cum să postim, astfel încât să ne folosim cât mai mult sufletele?

Ca postul să te ajute la ceva, mai întâi de toate trebuie să ierți pe cei ce ți-au greșit și să fii în pace cu toți. Să nu purtăm ranchiună și să punem lacăt gurii noastre, când se pornește spre ceartă!

În fapt ce este Postul? Este o mică jertfă a noastră, prin care Îi cerem lui Dumnezeu iertarea păcatelor noastre. Și oare cum am putea să dobândim iertare, dacă noi înșine nu iertăm fraților noștri? Sau ne purtăm fără recunoștință?... „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”.

Așadar, pe cât de mare va fi pocăința noastră și plânsul că suntem ultimii dintre păcătoși, cu atât vom câștiga mai mare milă de la Dumnezeu. Măi, să știi, cât ai clipit, ai și păcătuit. Nu este nimeni fără de păcat. Să avem mereu înaintea ochilor, această stare de pocăință și să fim atenți clipă de clipă asupra noastră înșine, cum greșim, ca să ne luptăm câtuși de puțin cu patima! Dacă vom avea această trezvie permanentă asupra inimii noastre, vom reuși să înaintăm în viața duhovnicească.

 

Cum postim?

Înțeleg că primul pas pe care trebuie să îl facem în Post, este să iertăm și să ținem pacea cu aproapele nostru. Ce altă nevoință duhovnicească, ne mai recomandați? Cum trebuie să postim de la mâncare?

Postul cel mai sănătos este să mănânci ce ți se pune înainte, la masa de obște, să guști din toate câte puțin, fără să te îmbuibezi, adică, să te scoli puțin nesătul de la masă. Să simți că ar mai fi intrat ceva, dar totuși te înfrânezi. Într-o obște de monahi, așa cum hotărăște starețul, cu ulei, fără ulei, ce meniu pune el acolo, acela este binecuvântat. În familie, ce hotărăște capul familiei, așa să asculte și soția, și copiii.

Eu nu încurajez postul excesiv. Acela este bun pentru pustnici, pentru cei ce își dedică toată forța minții și a trupului, rugăciunii. Dar dacă tu vii obosit de la ascultare, sau de la serviciu, sau dacă ești la școală și ai de învățat, apoi trebuie să ne hrănim corespunzător și să dăm creierului alimentația care să-i ofere energia necesară. Toate cu măsură, dragii mei. Nici mâncarea multă nu face bine, căci îngreuiază mintea și ne înmoaie trupul. Dar cu toții, de la mare la mic, bolnav sau sănătos, să postim, așa cum a rânduit Biserica. Și nu mai cumpărați toate chimicalele din magazine! Învățați-vă să gătiți singuri ceva sănătos și simplu!

Dar mai mult decât mâncarea în sine, ajută bucuria cu care împarți mâncarea cu celălalt. Dacă te uiți la fratele cu drag și nu pieziș, atunci mâncarea se face miere în gura ta și hrănește și celula trupului mai sănătos. Dar dacă mâncăm cu ceartă și tulburare, niciun post nu ne mai ajută. În zadar postim, și în zadar e toată osteneala noastră.

 

Canonul personal

Ce fel de canon recomandați în rugăciunea personală?

Măi, este foarte important să ne facem canonul cât mai vârtos, cât mai multe metanii însoțite de rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”. Dar să fie atenți duhovnicii să nu încarce pe ucenici cu multe pravile și canoane, pentru că mintea obosește repede și acea rugăciune nu te mai odihnește. Rugăciunea trebuie să fie ca un leagăn, care ne liniștește sufletul și mintea.

Este bine, așa cum ne învață și Sfinții Părinți, să alternăm rugăciunea cu metaniile și cu citirile din Sf. Scriptură și din Sfinții Părinți. Facem un Paraclis, câteva metanii, apoi zicem o catismă, iar câteva metanii, apoi citim un capitol din Sf. Evanghelie, apoi citim ceva din Sfinții Părinți și iar metanii, închinăciuni și tot așa. Fiecare să facă după măsura lui și cu binecuvântarea duhovnicului.

 

Cugetare pentru Postul Mare

Ce cugetare să ținem în acest Post al Sfintelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos?

Să ne silim, pe cât putem, să avem mintea ațintită la Crucea Domnului, la dragostea supremă a Domnului pentru fiecare dintre noi, Care Și-a întins mâinile pe Cruce ca, în îmbrățișarea Lui, să ne regăsim în Dumnezeu.

Dacă cineva ne mai mustră sau ne mai face câte un necaz, să răbdăm ca Domnul pe Cruce, Care nu a răspuns nimic prigonitorilor Săi. Să spunem: „Mai bate, Doamne, un cui și în orgoliul meu, ca să moară patima și să învieze sufletul meu întru Tine!”.

Când suferim câte un necaz, să spunem: „Mulțumesc Ție, Doamne, că vrednic sunt de certare și mai mult decât acestea meritam!”.

 

Să cugetăm la dragostea lui Hristos de pe Cruce

Dar mai mult decât toate, să cugetăm la dragostea Mântuitorului pentru noi, o dragoste ce nu o putem cuprinde cu mintea noastră omenească, o dragoste ce a biruit iadul și a uscat toată răutatea diavolească. Să fim cu inimile sus, pe Crucea Domnului, care nu deznădăjduiește pe nimeni, ci înalță prin bucuria jertfirii de sine! Acolo, pe cruce, nu ne vom teme, dacă Îl vom avea pe Domnul împreună pătimind cu noi.

Vedeți? A mai fost un tâlhar pe cruce, care nu a vrut să Îl primească pe Hristos și acela nu a dobândit Împărăția raiului. Așa și noi, dacă nu vom alerga la ajutorul Domnului în toate necazurile noastre, nu le vom putea birui. Dar dacă ne punem nădejdea în El, precum tâlharul cel îndreptat, atunci orice necaz și supărare vor fi biruite prin Hristos.

 

Să Îl chemăm pe Hristos în pătimirile noastre, să ridice crucea noastră de zi cu zi! Pentru că noi, singuri, nu putem să ridicăm un pai, fără Harul Său. Darămite, necazurile și greutățile vieții! Doar prin El putem birui, la El să avem inimile și nădejdea noastră!

 

 (Sfaturi adunate de monahia Fotini, din convorbirile Părintelui Justin cu maicile de la mănăstirea Paltin)

 

 

 

GEOMETRIE

- Sfantul Ioan din Kronstadt -

 

          Pentru cel ce crede cu adevarat în Dumnezeu, orice lucru din câte exista pe pamânt si în toate lumile vizibile parca n-ar fi, dispare; nu exista nici macar un singur punct sau o singura linie imaginare în spatiu fara Dumnezeu; pretutindeni îi apare în minte o singura, infinita Fiinta – Dumnezeu. Îsi închipuie ca ori de câte ori trage aer în piept Îl respira pe Dumnezeu; pentru el, Domnul este pretutindeni si este totul, fapturile parca n-ar fi si el însusi dispare, imaginar, pentru a-i face loc sa lucreze în sine Unicului Dumnezeu.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 99

 

 

 

Mulțumiri!

 

Mulțumesc cordial tuturor prietenilor și neprietenilor mei, care au binevoit să-mi adreseze urări de bine și de sănătate cu prilejul zilei mele de naștere, care au avut doar intenția s-o facă dar au uitat, cât și Dumneavoastră tuturor celor care citiți aceste rânduri și vă rog să primiți și din partea mea aceleași urări de bine și de sănătate.

 

Vine o vreme, când ai impresia că prietenii sunt tot mai puțini, că cei mai mulți au plecat  în lumea tinereții fără bătrânețe, că ești tot mai singur. Zilele aniversare și mijloacele acestea electronice de comunicare între oameni îți dovedesc contrariul. Descoperi atunci că sunt sute de oameni care te respectă, poate chiar te iubesc, care-ți adresează urări și gânduri bune. Toate acestea sunt ca o gură de oxigen, pe care ți-l oferă societatea. Înțelegi atunci nu numai că nu ești singur, dar că oamenii au nevoie de tine, de munca ta, de prezența ta în mijlocul lor, de cuvântul tău și de dragostea ta pentru ei.

 

La mulți ani cu sănătate, pace și bucurii, dragii mei de aproape și de departe!

 

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

TAINA FERICIRII

- Fericitul Trifon Turkestanov -

 

Fericit va fi cel ce va gusta din Cina cea de taina în Împaratia Ta; dar Tu înca de pe acum, de pe pamânt, împartasitu-m-ai dintru aceasta fericire. De-atâtea ori, cu dreapta cea Dumnezeiasca, pusu-mi-ai înainte Sângele si Trupul Tau, si eu, cel de pacate covârsit, primind acele Daruri Sfinte, simteam a Ta iubire ce-i de negrait si mai presus de orice înaltime-a firii.

 

Slava Tie pentru puterea harului cea de nepatruns cu mintea si de viata datatoare;

 

Slava Tie, Celui Ce-ai temeluit Biserica Ta ca adapostire tihnita pentru aceasta lume istovita.

 

Slava Tie, Celui Ce ne nasti din nou prin apele Botezului cele de viata facatoare;

 

Slava Tie pentru ca celor ce se pocaiesc Tu le întorci a crinilor neprihanita curatie.

 

Slava Tie, Celui Ce esti nesecata adâncime a iertarii;

 

Slava Tie pentru potirul vietii, pentru pâinea bucuriei celei dintru vesnicie.

 

Slava Tie, Celui Ce ne-ai suit pe noi la Ceruri;

 

Slava Tie, Dumnezeule, întru vecie!

 

Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui Dumnezeu pentru toate”, p. 135-136--

Pr. Alexandru Stanciulescu - Barda ,
Parohia Malovat , jud. Mehedinti, Romania
tel. 0724 998086

 

 

 

ASFIXIEREA SUFLETULUI

- Sfantul Ioan din Kronstadt -

 

            Postul îi este necesar crestinului deoarece, de la înomenirea Fiului lui Dumnezeu, firea omeneasca a fost înduhovnicita, îndumnezeita si noi tindem acum spre Împaratia de Sus, care „nu este mâncare si bautura, ci dreptate si pace si bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 17). „Bucatele sunt pentru pântece si pântecele pentru bucate si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celelalte” (1 Corinteni 6, 13). A mânca si a bea înseamna a face o patima pentru placeri trupesti si aceasta este o caracteristica a pagânilor, care, necunoscând desfatari spirituale, ceresti, îsi irosesc viata în placerile pântecelui, mâncând si bând în exces. De aceea Domnul osândeste, nu o data, în Evanghelie aceasta pagubitoare patima. Este oare rational ca omul sa traiasca mereu într-un delir al pântecelui, într-un râgâit de mâncare? Poate fi redus omul la o bucatarie ambulanta, sau la un cos în continua fumegare, cu care i-am putea compara, pe buna dreptate, pe cei ce fumeaza continuu? Ce placere poate fi aceea sa traiesti mereu în aburi de mâncare si în fum de tutun? Cu ce ar putea semana casele noastre? De ce sa viciem aerul cu miasme, pe care sa le si respiram si, mai presus de aceasta, de ce sa ne întunecam si sa ne asfixiem sufletul, sa ucidem în el cele din urma potente?

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 287-288.

 

 

 

DIMINEATA

- Sfantul Ioan din Kronstadt -

 

            Fiinta launtrica a omului, libera de zadarniciile acestei lumi, de bezna în care o tine firea cea trupeasca, nelegata în vreun fel de ispitele celui rau, pare a se bucura de o libertate mai mare dimineata, îndata dupa trezirea din somn; atunci ea arata precum pestele care se arunca uneori vesel deasupra luciului apei. În restul timpului ea pare sa stea într-o umbra aproape compacta, ca legata la ochi, ceea ce o împiedica sa vada adevarata ordine a lucrurilor duhovnicesti si a celor ce sunt percepute prin simturi. Prindeti orele de dimineata, bucurati-va de ele, acestea arata a fi ca ale unei vieti noi, care s-a primenit în timpul somnului. Ele preînchipuie într-un fel acea stare când vom fi cu totii înnoiti, în dimineata de obste a neînseratei zile a Învierii, când ne vom dezlega de trupul cel muritor.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 16