Avocatul
Alexandru Bălănescu[1]
Îl cunosc de aproape 50 de ani. Îndrăznesc
să-l numesc prieten. De fapt, bunăvoința și bunăcuviința ce le manifestă în
discuțiile ce le poartă pe coridoarele tribunalului sau în orice alte
împrejurări cu oamenii de cele mai diverse categorii sociale, te duc la
concluzia că e prieten cu toată lumea.
I-am admirat întotdeauna capacitatea
profesională, forța argumentației logice, fervoarea și demnitatea cu care a
apărat cauze ce păreau pierdute. Domnul Bălănescu nu se angaja în orice proces.
A fost o chestiune de principiu și caracter. Îmi spunea adesea: ,,- Mă angajez
doar în procesele în care clientul mă convinge că are dreptate, că este cinstit
și nedreptățit! Când mă convinge de aceasta, fac tot ce-mi stă în putință ca
să-i scot la lumină dreptatea!” Acest crez l-a condus în activitatea
profesională și din cauza aceasta și-a atras popularitate și stimă, atât din
partea colegilor de breaslă, judecătorilor, procurorilor, dar mai ales a
clienților.
Aproape tot județul îl cunoaște. Am auzit
adesea vorbindu-se despre dânsul ca despre singurul om din barou, care poate să
facă lumină într-o cauză sau alta. Când îl vezi pledând pentru o cauză, că
dânsul nu are serviciu, nu are funcție, ci misiune. E o misiune minunată de a
oficia zilnic un ritual dificil și întortocheat pentru cauza dreptății.
M-a uimit prin trăsăturile sale de
caracter. Auzisem că la avocat trebuie ,,să dai!”, căci altfel n-ai șanse de
câștig într-o cauză. Realitatea mi-a dovedit că poate fi și altfel. Domnul
Bălănescu este un exemplu în acest sens. Aveam un proces cu un pictor care nu
respectase clauzele contractului ce-l făcuse cu Parohia Malovăț. Domnul
Bălănescu a reprezentat parohia ca apărător. A pledat excelent, parohia a
câștigat la Judecătorie, Tribunalul
Județean și Procuratura Generală, în ciuda presiunilor și intervențiilor
puternice făcute de către pictor. La
sfârșitul procesului, vrând să-l recompensez într-un fel pe Domnul Bălănescu
pentru prestația făcută, dânsul mi-a răspuns: ,,- Nu mi-ar fi mie rușine,
părinte, să primesc bani de la dumneata? Te zbați pentru interesul unui sat,
pentru cauza unor oameni prostiți de un nemernic. Am făcut-o cu plăcere, pentru
că am fost convins că biserica are dreptate și e nedreptățită. Mi-am făcut
numai datoria!” Nici măcar consumația de la cofetărie nu mi-a permis s-o
plătesc eu! Astfel de oameni întâlnești mai rar.
Adesea îmi spunea, arătându-mi mizeria de
pe scările tribunalului: ,,- Nu asta este adevărata mizerie, părinte! Mizeria
adevărată de care trebuie să ne temem este în sufletele oamenilor și, mai ales,
acolo, sus!” Îmi arăta cu degetul spre
nivelele înalte ale societății. De!
Cu un an sau doi în urmă l-am întâlnit
întâmplător. Era foarte nemulțumit de realitate. L-am întrebat de ce nu intră
în politică, să încerce să îndrepte ceva. ,,- Încă nu sunt hotărât, părinte!
Mi-e teamă că nu mai sunt suficient de tânăr pentru aceasta!”
L-am văzut acum, în campania electorală,
în mai multe emisiuni ale Televiziunii ,,Datina”. Alături de Domnul Dr.
Alexandru Morțun mi s-a părut a fi omul care știa pentru ce se duce în
Parlament și care sunt rosturile unui parlamentar în viața societății. Asta în
situația în care mulți dintre candidați au dovedit cu prisosință că nu prea
știu ce să facă, în situația în care alegătorii le vor da votul. Domnul
Bălănescu a dovedit că-și cunoaște bine dosarul și cauza pentru care luptă. Nu s-a
alăturat niciunei formațiuni politice. A ieșit singur la luptă. s-a bazat pe
capacitatea sa, pe popularitatea de care se bucură și pe ajutorul lui Dumnezeu.
I-a fost destul. A pledat de fiecare dată pentru reabilitarea demnității de
parlamentar, pentru cauza celor mulți și uitați ori nedreptățiți. Domnul
Bălănescu ne-a dovedit că știe ce vrea și este capabil să-și împlinească
idealul. De asemenea oameni avem nevoie în Parlament. Intrarea unor oameni de
talia Domnilor Bălănescu și Morțun în politică este un semn bun. Oamenii demni
și capabili au stat retrași până acum. Dumnealor reprezintă artileria grea și
cu bătaie lungă a Mehedințiului, care iese din cazarmă pe câmpul de luptă.
E trist că un Fufează are nerușinarea să
se prezinte și el printre candidați, cu speranța că poate și de data aceasta va
reuși să se strecoare neobservat. Am speranța că electoratul mehedințean și-a
maturizat opțiunile politice și nu se mai lasă orbit și prostit. De oameni
precum domnii Bălănescu și Morțun are nevoie Parlamentul țării. Dacă va
înțelege aceasta și-i va vota, va avea o rază de speranță, altfel…. în mileniul
viitor![2]
*
Câteva mențiuni păstrate în Jurnal
întregesc imaginea sa. Astfel, la 8 octombrie 1982 ,,l-am întâlnit pe Domnul
Avocat Alexandru Bălănescu. După câteva mărunțișuri, și-a exprimat părerea că-n
vreme de criză economică există și o gravă criză morală și profesională.
Fiecare este îngrijorat de ziua de mâine și de pâinea de fiecare zi. Își face
obligațiile profesionale cu superficialitate și absență, cu 80% din gânduri la
problema supraviețuirii personale. În aceste vremuri corupția este la ea acasă.
Cel care caută să fie cinstit, devine suspect în fața societății. Factorii de
răspundere încep să-l pună sub semnul întrebării, considerând că intenționat se
comportă așa, fiindcă are ceva de ascuns. Nu a vrut să răspundă întrebării
mele: ,,- Încotro ne îndreptăm într-o astfel de situație de răsturnare a
valorilor morale?”
A strâns doar din măsele, a clătinat din
cap, m-a salutat și a plecat”[3].
*
,,La 10 decembrie 1982 am discutat cu
Domnul Avoc. Alexandru Bălănescu. Mama mea fusese amendată cu 1.500 lei pentru
că nu-și împlinise numărul de zile-muncă la C. A. P. Orice încercare a mea de a
demonstra că era operată de cancer și că nu are voie să muncească nu a redus
cuantumul amenzii. Domnul Bălănescu mi-a spus:
,,- Părinte, e pentru prima dată când aud
așa ceva, dar poate că bieții oameni au plătit și au tăcut. Mi se zbârlește
părul în cap de o asemenea anomalie. Poporul acesta trebuie să aibă un suflet
cât un munte, de poate să mai rabde atât. Să-i iei țăranului tot și apoi cu amenzi și alte șicane să-l
obligi să-ți muncească pe degeaba întrece puterea mea de înțelegere. Ne ducem
dracului, părinte! Suntem la sfârșit de veac, asta e!”(…)[4].
*
La 27 septembrie 1983 m-am dus la
Tribunal. ,,L-am întâlnit pe Domnul Avoc. Alexandru Bălănescu. M-a servit cu
cafea. Am discutat cu dânsul mai bine de o jumătate de oră. Este foarte
indignat. Când i-am povestit incidentul cu patriarhul Justin Moisescu[5], a râs
cu obidă, apoi mi-a spus: ,,- Da, părinte, a avut dreptate sclerozatul acela!
N-ai fost bine orientat. Dacă ai fi scris 1.700 pagini cu istoria mișcării
muncitorești, ori cu contribuția Bisericii Ortodoxe la promovarea intereselor
Partidului Comunist, ți-ar fi publicat-o în câteva săptămâni! Așa, pe cine
crezi dumneata că interesează o muncă de sisif, pusă în slujba culturii?
Fiecare își ține bine de propriul său scaun.
Sunt profund indignat, părinte, de tot ce
văd în jurul meu. Demnitatea, adevărul, omenia sunt tinichele demult ruginite!
La modă sunt alte ,,valori” etice. Am condamnat zilele trecute un inginer, care
n-a realizat planul de cultură la cartofi. I se ordonase de la centru ca să
cultive nu știu câte zeci de hectare de cartofi. Omul a explicat că terenul nu
permite cultura cartofilor, dar nimeni n-a vrut să audă. A cultivat, dar n-a
ieșit nimic și acum a fost condamnat pentru incompetență și sabotaj! Asta e
justiția zilelor noastre!
Crezi dumneata că eu acum mă gândesc cum
să-mi fac mai bine datoria ca să apăr
dreptatea lui cutare sau cutare? Nu, părinte! Mă gândesc de unde să pot cumpăra
și eu o bucățică de carne când ies din program, de unde să-mi iau pâinea și
toate celelalte, ca să duc și eu la copii. În loc să port în buzunar cauza
clientului, port plasa în care o să-mi fac cumpărăturile. Așa sunt și
judecătorii și procurorii. Acum, părinte, mamele nu trebuie să le mai dorească
copiilor lor să ajungă medici, ingineri, judecători, ci benzinari, ospătari,
bișnițari, vânzători de alimentara, măcelari și altele asemenea.
Crezi cumva că e mare brânză să fii medic?
Când tu, medic fiind, primești o retribuție de 2.600 lei, o sumă derizorie,
care e departe de a-ți asigura minimul necesar pentru a-ți asigura o viață la
nivelul demnității tale sociale, mai poți vorbi de conștiință și demnitate
profesională? Categoric, nu!
Mi-ai spus că-l cauți pe R. pentru carte.
Fii atent, că e un mare jnapan. Pentru mine este un monument de imbecilitate și
incultură, iar scrierile lui sunt niște inepții dadaiste. Decât așa ,,operă”,
mai bine să mor un anonim, părinte! L-a purtat pe bietul Jinga[6] de nu știu
câtă vreme după el, cu tot felul de
promisiuni. Cred că l-a tras pe sfoară.
Jinga scrie o poezie foarte bună și e un om cult, n-ar avea ce discuta cu această
nulitate, dar n-are încotro, săracul! Ăștia au frâiele în mână și un cuvânt de
spus. Alde Adrian Păunescu[7] reprezintă azi
cultura română. Eu unul nu pot să sufăr pe acest Adrian Păunescu. Pentru
mine, individul acesta ne-a dat în urmă cultura națională cu cel puțin o
jumătate de veac. Ceea ce face el cu cenaclul lui e un dezastru pentru cultura
națională. Ne-a trădat ceea ce am avut mai sfânt în cântecul popular, propagând
un ,,folclor” complet străin de spiritul
românesc. Dar, ce să-i faci!”[8]
*
La 3 noiembrie 1983 l-am întâlnit pe
Domnul Avocat Alexandru Bălănescu. Și-a cumpărat un ,,Trabant” – 601,
portocaliu. Pleca cu avocata Didona Lungulescu și cu încă o avocată la Gura Văii. Am glumit pe
seama dumnealui, pentru spiritul tineresc de ,,aventură”. Mi-a spus: ,,- Dacă
n-aș mai face și aventuri, dacă nu m-aș desprinde în mod conștient de
realitate, în vremea asta de criză și de debandadă, aș înnebuni!”
Mi-a spus că judecătoarea mea din procesul
cu Ivănescu este o fată fină și cuminte, ,,nu zăpăcită ca Didona asta!”[9]
*
Pe 26 ianuarie 1984 ,,am vorbit cu Domnul
Bălănescu și avocata de la procesul meu. Cred că am avut câștig de cauză. După
proces mi-am invitat avocații la restaurant. Domnul Bălănescu nu a vrut. Am
mers în schimb la bufetul tribunalului și a comandat trei cafele, pe care a
ținut morțiș să le plătească dânsul”[10].
*
În după-amiaza zilei de 26 aprilie 1984
m-am dus la Severin. ,,L-am căutat pe Domnul Avoc. Alexandru Bălănescu. L-am
invitat la restaurant și i-am spus că am pentru dânsul niște vin bisericesc.
M-a ascultat, după care mi-a spus: ,,- Uite ce este, părinte! Ne cunoaștem de
multă vreme. Dacă mai veniți o dată cu treburi de astea la mine, terminăm
prietenia definitiv! Păi, nu mi-ar fi mie rușine, părinte, să iau de la
dumneata bani sau să te pun să plătești la restaurant, ori să-mi dai cine știe ce,
pentru că mi-am făcut și eu datoria în acest proces? Nu mi-ar fi mie rușine să
fac asta față de un om cinstit, care a venit să apere interesele unui sat, nu
interesele lui personale, un om care s-a zbătut atât ca să dovedească
dreptatea? Să nu credeți, părinte, că sunt chiar atât de incoruptibil. Nu. Dacă
ați fi un escroc, un bandit, un afacerist, v-aș jumuli eu de n-ați mai da pe
aici câte zile ați avea, de teamă să nu dați de altul ca mine. Dar așa? Să-ți
spun drept, aș dori să mai stăm așa de vorbă, ca să-mi mai spăl și eu mințile
de balamucul de aici. M-a îmbătrânit înainte de vreme mașina asta hodorogită de
spălat rufe!”[11]
N-a acceptat invitația. A mai spus: ,,-
Escrocul ăsta[12] nu șade de 14.000, părinte! Ăsta e de bani grei și de aceea
mi-a făcut plăcere să dau într-un biban, să înțeleagă și el că nu pot face
banii chiar totul!”[13]
*
Pe 17 mai mi s-a născut băiatul cel mare.
Pe 22 mă aflam în oraș, când l-am întâlnit pe Domnul Avoc. Alexandru Bălănescu.
,,M-a ajuns cu o ,,Lada”, a oprit, a coborât, m-a întrebat ce-am câștigat, apoi
m-a luat în brațe și m-a sărutat. Era în
plină stradă. ,,- Părinte, a zis dânsul, doresc copilului dumneata să crească
mare și să fie la fel de cuminte ca dumneata sau ca doamna! Nu uita să mă chemi
la botez!”[14]
*
La 30 decembrie 1984, Domnul Avoc.
Bălănescu a fost implicat într-un accident banal la Puținei. ,,Venea grăbit de
la Baia de Aramă, din câte am înțeles,
cu mașina. Doi nepoți ai săi se bătuseră și unul spărsese capul
celuilalt. Domnul Bălănescu l-a dus pe cel rănit la spital, apoi a plecat la
Severin să-și rezolve anumite treburi, rămânând ca peste noapte să întoarcă și
să vadă ce-i de făcut cu nepotul. S-a grăbit mult pe drum. Dăduse o burniță și
se formase mâzgă pe șosea. La Puținei a depășit un autobuz. Din față îi venea o
rabă. Depășirea era ,,pe muchie de cuțit”. Văzând pericolul, Domnul Bălănescu a
virat brusc în fața autobuzului, dar nu s-a putut încadra pe bandă. Mașina a
început să derapeze. Dânsul a pus frâna. S-a întors atunci cu totul înapoi,
tamponându-se din față cu autobuzul. Domnul Bălănescu avea o ,,Lada” nouă,
neînscrisă în circulație. A făcut pagubă de cca. 20.000 lei. Dumnealui s-a
lovit la față și la genunchi. Aștepta acolo de mai bine de două ore, dar nu
venise nici un milițian. Eu veneam în mașină cu mămica și mătușa Maria Trocan.
Am lăsat-o pe mămica și pe mătușa Maria la
locul accidentului, l-am luat pe Domnul Bălănescu și am plecat spre Severin.
Ne-am dus la Liceul Agricol de la Halânga. Într-un bloc de acolo locuia un
milițian. Nu l-am găsit acasă. Am mers atunci la termocentrală. Mai locuia unul
pe acolo. Nici pe acela nu l-am găsit. Am mers la pichetul de pompieri și am
dat telefon la postul de miliție de la Izvorul Bârzii. Era acolo un milițian.
Ne-am dus și l-am luat(…). L-am dus apoi pe Domnul Bălănescu în Crihala[15],
unde a rămas la cumnatul său, urmând să ia mașina acestuia și să se descurce
mai departe. Am pierdut după-amiaza, însă nu mi-a părut rău, fiindcă am putut
să fiu și eu de folos acestui om, care mi-a fost ca un prieten și ca un frate,
când am avut procese la Severin.”[16]
*
Miercuri, 22 Mart. 2017, preotul Dvs. a
purtat o discuție de 2,30 ore cu Domnul Avoc. Alexandru Bălănescu, deputat în
Parlamentul României. L-am convins să alcătuiască, să prezinte și să susțină în
parlament un proiect de lege, care să completeze Legea cadastrală, în sensul de
a se introduce în evidențele funciare denumirile istorice ale locurilor, așa
cum s-au păstrat ele în memoria localnicilor din moși-strămoși. Evidența de tip
statistic, așa cum se face azi, cu ,,blocuri”, ,,tarlale” și ,,parcele” numerotate
este un atentat la istoria și la limba noastră, fiindcă ea va duce la uitarea
vechilor toponime. Domnul Avoc. Alexandru Bălănescu, un om foarte capabil și
bun patriot, a înțeles pe deplin problema și a promis că va face tot ce va
depinde de dânsul ca să reușească să-și convingă colegii parlamentari să voteze
pentru aprobarea acestei legi. Îl cunosc pe Domnul Alexandru Bălănescu numai
din 1977, de când suntem și buni prieteni. Sperăm să fim la fel cât ne va mai
lăsa Dumnezeu pe aici[17].
*
În luna Iulie 2017 i-am solicitat Domnului
Deputat Alexandru Bălănescu și Doamnei Senator Ecaterina Andronescu să
intervină în Parlament pentru unele amendamente la Hotărârea de Guvern 741/2016, în care se
prevedea că cimitirele, indiferent dacă sunt de la oraș sau de la țară,
indiferent dac sunt în administrația primăriilor sau parohiilor să fie dotate
cu surse de apă curentă, cu canalizare, grupuri sanitare cu canalizare, case
funerare cu aer condiționat și canalizare și multe altele, imposibil de
realizat la nivelul unor sate de câteva zeci sau sute de locuitori.
Hotărârea respectivă de guvern nu privește
doar satele parohiei noastre, ci toată țara. Am luat legătura cu Doamna Senator
Ecaterina Andronescu și Domnul Deputat Alexandru Bălănescu, le-am spus despre
ce este vorba. S-au arătat foarte nemulțumiți de asemenea norme legale rupte de
realitate. Au promis că vor interpela în parlament pe ministrul sănătății,
pentru că are posibilitatea să anuleze sau să modifice textul respectiv. Dacă
cei care au făcut legea au fost obligați de instituțiile europene s-o facă, mai
avem noi astfel de legi, care nu se pun în aplicare. Așa, bunăoară, este legea
viei și vinului. Conform acesteia, ar trebui ca românii să fie obligați să
distrugă viile autohtone, viile producătoare, cum le spunem noi și să cultive
numai soiuri nobile, vie altoită. Se prevăd sancțiuni drastice, dar nimeni n-a
fost amendat că are sau că plantează vie producătoare. Când omul vrea, găsește
soluții; când nu vrea, găsește pretexte! Păi, nu?”[18]
*
La începutul lui octombrie 2018, Domnul
Avoc. Alexandru Bălănescu, deputat în Parlamentul României, a făcut o
importantă donație parohiei noastre: Sfânta Evanghelie pentru biserica de la
Malovăț și Sfânta Cruce pentru biserica de la Bârda. Sunt obiecte de mare preț,
pe care numai dânsul își putea permite să le cumpere. Dumnezeu să-i
răsplătească![19]
*
Duminică, 8 oct. 2017, la slujba de la
biserica din Malovăț au participat Domnul Deputat Alexandru Bălănescu împreună
cu Doamna Bălănescu, iar joi, 26 oct. au făcut o vizită la casa preotului, la
Bârda.
Se împlinesc în toamna aceasta 40 de ani
de când între Domnul Bălănescu și preotul Dvs. s-a stabilit o relație de
prietenie și respect reciproc. Domnul Bălănescu a reprezentat parohia noastră
ca avocat în toate procesele pe care le-a avut de-a lungul vremii. Fie avocat,
fie decan al Baroului Avocaților din Mehedinți, fie vicepreședinte al
instituției Avocatul Poporului, fie ministru secretar de stat, fie parlamentar,
Domnul deputat Alexandru Bălănescu a rămas același om modest, simplu, frățos,
respectuos, gata de a da o mână de ajutor. De câte ori are prilejul, își
amintește cu nostalgie de satul natal(Rătez-GJ), de părinți, de prieteni și
colegi, de consăteni, de datinile și obiceiurile din satul său. În tot ceea ce spune
și ceea ce face surprinzi cu ușurință buna-cuviință românească, creșterea
sănătoasă pe care i-a dat-o familia. Este o adevărată bucurie discuția cu
dânsul[20].
Pr. Al. Stănculescu-Bârda
[1] Avoc. Alexandru Bălănescu(n. 1946) din
Tr. Severin, avocat, ajuns președintele Baroului Mehedinți, vice-președinte la
Avocatul Poporului, apoi deputat în Parlamentul României(2016-2020).
[2]Avocatul Alexandru Bălănescu, în
,,Datina", Tr. Severin, an. VIII(1996), nr. 1725(30 oct.), p. 1-2; în vol. Al. Stănciulescu-Bârda,
Coșulețul cu flori, Bârda, Editura Cuget Românesc, 1997, pp. 54-56.
Acest articol era scris în 1996. Atunci Domnul Avocat Alexandru
Bălănescu a candidat la funcția de deputat în Parlamentul României ca
independent. N-a reușit! Abia în 2016 a ajuns deputat, dar pe lista P. S. D.!
[3] Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal,
vol. II(1982-1983), 8 oct.
[4] Ibid., 10 dec.
[5] Realizasem lucrarea Bibliografia
Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-1984) în baza unei aprobări date de
patriarhul Justin Moisescu în 1979. Când m-am prezentat cu primele 900 pagini dactilografiate din lucrare
la patriarh, la termenul stabilit, m-a dat pe ușă afară ca pe ultimul
infractor.
[6] Pr. Nicolae Jinga, vezi notele de mai
sus.
[7] Adrian Păunescu(1943-2005), poet,
scriitor, publicist, animator cultural și om politic. A condus diferite
reviste, printre care ,,Flacăra”. A condus cenaclul
,,Flacăra”. După Revoluție a fost senator(1992-1996;
2000-2008) în Parlamentul României.
[8] Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal,
vol. II(1982-1983), 27 sept.
[9] Ibid.,
3 nov.
[10] Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal,
vol. III(1984), 26 ian.
[11] Se referea la judecătorie și
tribunal.
[12] Se referea la pictorul Vasile
Ivănescu.
[13] Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal,
vol, III(1984), 26 apr.
[14] Ibid., vol. IV(1985), 22 mai.
[15] Crihala, cartier în partea de nord a
Severinului.
[16] Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal,
vol. IV(1984), 30 dec.
[17] ,,Scrisoare pastorală”, an. XVI(2017), nr. 346, pp. 4-5.
Din păcate, nu s-a rezolvat nimic, iar azi tot ,,blocuri”, ,,tarlale” și
,,parcele” numerotate localizează terenurile locuitorilor noștri, fără a se
menționa nicăieri, în actele oficiale, denumirile tradiționale, toponimele
istorice.
[18] ,,Scrisoare pastorală”, an.
XVI(2017), nr. 356, pp. 2-3. Nu știu dacă hotărârea de guvern respectivă a fost
modificată sau nu, știu doar că inspectorii de la Direcția Sanitară Mehedinți,
care mă asiguraseră că ,,atunci când vom veni a doua oară vă vom da câte 50
milioane lei amendă pentru fiecare obiectiv de acest fel nerealizat la nivelul
parohiei Dvs.” n-au mai venit nici azi!
[19] ,,Scrisoare pastorală”, an.
XVIII(2018), nr. 383, pp. 2-3.
[20],,Scrisoare pastorală”, an.
XVII(2017), nr. 362, pp. 3-4.
LUCRURILE
STRALUCITOARE
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Noi iubim tot ceea ce straluceste pe
pamânt: aurul, argintul, pietrele pretioase, cristalele, vesmintele de matase…
De ce oare nu iubim slava viitoare la care Dumnezeu ne cheama? De ce nu nazuim
sa devenim stralucitori ca soarele? „Atunci cei drepti vor straluci ca soarele
în Împaratia Tatalui lor” (Matei 13, 43). Aceasta pentru ca natura sufletului
nostru s-a pervertit prin pacat, iar noi suntem legati de pamânt si nu de cer,
de lucrurile stricacioase mai degraba decât de cele nestricacioase; pentru ca
iubim slava trecatoare, stricacioasa si înselatoare a acestui pamânt. De ce
exista în noi o astfel de dragoste pentru tot ceea ce straluceste? Pentru ca
sufletul nostru a fost creat pentru lumina cerului si pentru ca el a fost, la
origine, cu totul lumina, cu totul stralucitor, lumina este deci înnascuta în
noi, sensul si nevoia de lumina sunt înnascute în noi. Îndreapta-ti aceasta
nazuinta catre lumina Cerului!
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu,
1995, p. 112.
MELCUL
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
La ce înaltime ti-a fost ridicata, omule,
fiinta prin persoana lui Iisus Hristos, Dumnezeu si Om? Pe înaltimea tronului
dumnezeiesc. La ce înaltime ti-a fost ridicata fiinta prin persoana Maicii lui
Dumnezeu? Mai presus decât heruvimii si serafimii. Pentru cine s-au savârsit
acestea? Pentru tine, omule, pentru ca, eliberându-te de povara poftelor
ticaloase, sa te faci partas firii dumnezeiesti. Ce raspuns dai acestor
intentii, acestor fapte ale Divinitatii, Providentei atotbinevoitoare? Ti s-au
dat toate puterile dumnezeiesti spre viata si buna cinstire (2 Petru 1, 3), cum
le folosesti? Nu cumva le dispretuiesti? Nu te prelinge, lipindu-te de pamânt
ca melcul.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 377.
