marți, 31 ianuarie 2023

Alexandru Stanciulescu Barda - MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ - DOAR O VORBĂ

 



Avocatul Alexandru Bălănescu[1]

 

 

Îl cunosc de aproape 50 de ani. Îndrăznesc să-l numesc prieten. De fapt, bunăvoința și bunăcuviința ce le manifestă în discuțiile ce le poartă pe coridoarele tribunalului sau în orice alte împrejurări cu oamenii de cele mai diverse categorii sociale, te duc la concluzia că e prieten cu toată lumea.

 

I-am admirat întotdeauna capacitatea profesională, forța argumentației logice, fervoarea și demnitatea cu care a apărat cauze ce păreau pierdute. Domnul Bălănescu nu se angaja în orice proces. A fost o chestiune de principiu și caracter. Îmi spunea adesea: ,,- Mă angajez doar în procesele în care clientul mă convinge că are dreptate, că este cinstit și nedreptățit! Când mă convinge de aceasta, fac tot ce-mi stă în putință ca să-i scot la lumină dreptatea!” Acest crez l-a condus în activitatea profesională și din cauza aceasta și-a atras popularitate și stimă, atât din partea colegilor de breaslă, judecătorilor, procurorilor, dar mai ales a clienților.

 

Aproape tot județul îl cunoaște. Am auzit adesea vorbindu-se despre dânsul ca despre singurul om din barou, care poate să facă lumină într-o cauză sau alta. Când îl vezi pledând pentru o cauză, că dânsul nu are serviciu, nu are funcție, ci misiune. E o misiune minunată de a oficia zilnic un ritual dificil și întortocheat pentru cauza dreptății.

 

M-a uimit prin trăsăturile sale de caracter. Auzisem că la avocat trebuie ,,să dai!”, căci altfel n-ai șanse de câștig într-o cauză. Realitatea mi-a dovedit că poate fi și altfel. Domnul Bălănescu este un exemplu în acest sens. Aveam un proces cu un pictor care nu respectase clauzele contractului ce-l făcuse cu Parohia Malovăț. Domnul Bălănescu a reprezentat parohia ca apărător. A pledat excelent, parohia a câștigat la Judecătorie,  Tribunalul Județean și Procuratura Generală, în ciuda presiunilor și intervențiilor puternice făcute de către  pictor. La sfârșitul procesului, vrând să-l recompensez într-un fel pe Domnul Bălănescu pentru prestația făcută, dânsul mi-a răspuns: ,,- Nu mi-ar fi mie rușine, părinte, să primesc bani de la dumneata? Te zbați pentru interesul unui sat, pentru cauza unor oameni prostiți de un nemernic. Am făcut-o cu plăcere, pentru că am fost convins că biserica are dreptate și e nedreptățită. Mi-am făcut numai datoria!” Nici măcar consumația de la cofetărie nu mi-a permis s-o plătesc eu! Astfel de oameni întâlnești mai rar.

 

Adesea îmi spunea, arătându-mi mizeria de pe scările tribunalului: ,,- Nu asta este adevărata mizerie, părinte! Mizeria adevărată de care trebuie să ne temem este în sufletele oamenilor și, mai ales, acolo, sus!”  Îmi arăta cu degetul spre nivelele înalte ale societății. De!

 

Cu un an sau doi în urmă l-am întâlnit întâmplător. Era foarte nemulțumit de realitate. L-am întrebat de ce nu intră în politică, să încerce să îndrepte ceva. ,,- Încă nu sunt hotărât, părinte! Mi-e teamă că nu mai sunt suficient de tânăr pentru aceasta!”

 

L-am văzut acum, în campania electorală, în mai multe emisiuni ale Televiziunii ,,Datina”. Alături de Domnul Dr. Alexandru Morțun mi s-a părut a fi omul care știa pentru ce se duce în Parlament și care sunt rosturile unui parlamentar în viața societății. Asta în situația în care mulți dintre candidați au dovedit cu prisosință că nu prea știu ce să facă, în situația în care alegătorii le vor da votul. Domnul Bălănescu a dovedit că-și cunoaște bine dosarul și cauza pentru care luptă. Nu s-a alăturat niciunei formațiuni politice. A ieșit singur la luptă. s-a bazat pe capacitatea sa, pe popularitatea de care se bucură și pe ajutorul lui Dumnezeu. I-a fost destul. A pledat de fiecare dată pentru reabilitarea demnității de parlamentar, pentru cauza celor mulți și uitați ori nedreptățiți. Domnul Bălănescu ne-a dovedit că știe ce vrea și este capabil să-și împlinească idealul. De asemenea oameni avem nevoie în Parlament. Intrarea unor oameni de talia Domnilor Bălănescu și Morțun în politică este un semn bun. Oamenii demni și capabili au stat retrași până acum. Dumnealor reprezintă artileria grea și cu bătaie lungă a Mehedințiului, care iese din cazarmă pe câmpul de luptă.

 

E trist că un Fufează are nerușinarea să se prezinte și el printre candidați, cu speranța că poate și de data aceasta va reuși să se strecoare neobservat. Am speranța că electoratul mehedințean și-a maturizat opțiunile politice și nu se mai lasă orbit și prostit. De oameni precum domnii Bălănescu și Morțun are nevoie Parlamentul țării. Dacă va înțelege aceasta și-i va vota, va avea o rază de speranță, altfel…. în mileniul viitor![2]

 

*

Câteva mențiuni păstrate în Jurnal întregesc imaginea sa. Astfel, la 8 octombrie 1982 ,,l-am întâlnit pe Domnul Avocat Alexandru Bălănescu. După câteva mărunțișuri, și-a exprimat părerea că-n vreme de criză economică există și o gravă criză morală și profesională. Fiecare este îngrijorat de ziua de mâine și de pâinea de fiecare zi. Își face obligațiile profesionale cu superficialitate și absență, cu 80% din gânduri la problema supraviețuirii personale. În aceste vremuri corupția este la ea acasă. Cel care caută să fie cinstit, devine suspect în fața societății. Factorii de răspundere încep să-l pună sub semnul întrebării, considerând că intenționat se comportă așa, fiindcă are ceva de ascuns. Nu a vrut să răspundă întrebării mele: ,,- Încotro ne îndreptăm într-o astfel de situație de răsturnare a valorilor morale?”

 

A strâns doar din măsele, a clătinat din cap, m-a salutat și a plecat”[3].

 

*

,,La 10 decembrie 1982 am discutat cu Domnul Avoc. Alexandru Bălănescu. Mama mea fusese amendată cu 1.500 lei pentru că nu-și împlinise numărul de zile-muncă la C. A. P. Orice încercare a mea de a demonstra că era operată de cancer și că nu are voie să muncească nu a redus cuantumul amenzii. Domnul Bălănescu mi-a spus:

 

,,- Părinte, e pentru prima dată când aud așa ceva, dar poate că bieții oameni au plătit și au tăcut. Mi se zbârlește părul în cap de o asemenea anomalie. Poporul acesta trebuie să aibă un suflet cât un munte, de poate să mai rabde atât. Să-i iei țăranului  tot și apoi cu amenzi și alte șicane să-l obligi să-ți muncească pe degeaba întrece puterea mea de înțelegere. Ne ducem dracului, părinte! Suntem la sfârșit de veac, asta e!”(…)[4].

 

*

La 27 septembrie 1983 m-am dus la Tribunal. ,,L-am întâlnit pe Domnul Avoc. Alexandru Bălănescu. M-a servit cu cafea. Am discutat cu dânsul mai bine de o jumătate de oră. Este foarte indignat. Când i-am povestit incidentul cu patriarhul Justin Moisescu[5], a râs cu obidă, apoi mi-a spus: ,,- Da, părinte, a avut dreptate sclerozatul acela! N-ai fost bine orientat. Dacă ai fi scris 1.700 pagini cu istoria mișcării muncitorești, ori cu contribuția Bisericii Ortodoxe la promovarea intereselor Partidului Comunist, ți-ar fi publicat-o în câteva săptămâni! Așa, pe cine crezi dumneata că interesează o muncă de sisif, pusă în slujba culturii? Fiecare își ține bine de propriul său scaun.

 

Sunt profund indignat, părinte, de tot ce văd în jurul meu. Demnitatea, adevărul, omenia sunt tinichele demult ruginite! La modă sunt alte ,,valori” etice. Am condamnat zilele trecute un inginer, care n-a realizat planul de cultură la cartofi. I se ordonase de la centru ca să cultive nu știu câte zeci de hectare de cartofi. Omul a explicat că terenul nu permite cultura cartofilor, dar nimeni n-a vrut să audă. A cultivat, dar n-a ieșit nimic și acum a fost condamnat pentru incompetență și sabotaj! Asta e justiția zilelor noastre!

 

Crezi dumneata că eu acum mă gândesc cum să-mi fac mai bine datoria  ca să apăr dreptatea lui cutare sau cutare? Nu, părinte! Mă gândesc de unde să pot cumpăra și eu o bucățică de carne când ies din program, de unde să-mi iau pâinea și toate celelalte, ca să duc și eu la copii. În loc să port în buzunar cauza clientului, port plasa în care o să-mi fac cumpărăturile. Așa sunt și judecătorii și procurorii. Acum, părinte, mamele nu trebuie să le mai dorească copiilor lor să ajungă medici, ingineri, judecători, ci benzinari, ospătari, bișnițari, vânzători de alimentara, măcelari și altele asemenea.

 

Crezi cumva că e mare brânză să fii medic? Când tu, medic fiind, primești o retribuție de 2.600 lei, o sumă derizorie, care e departe de a-ți asigura minimul necesar pentru a-ți asigura o viață la nivelul demnității tale sociale, mai poți vorbi de conștiință și demnitate profesională? Categoric, nu!

 

Mi-ai spus că-l cauți pe R. pentru carte. Fii atent, că e un mare jnapan. Pentru mine este un monument de imbecilitate și incultură, iar scrierile lui sunt niște inepții dadaiste. Decât așa ,,operă”, mai bine să mor un anonim, părinte! L-a purtat pe bietul Jinga[6] de nu știu câtă vreme după el, cu tot  felul de promisiuni.  Cred că l-a tras pe sfoară. Jinga scrie o poezie foarte bună și e un om cult, n-ar avea ce discuta cu această nulitate, dar n-are încotro, săracul! Ăștia au frâiele în mână și un cuvânt de spus. Alde Adrian Păunescu[7] reprezintă azi  cultura română. Eu unul nu pot să sufăr pe acest Adrian Păunescu. Pentru mine, individul acesta ne-a dat în urmă cultura națională cu cel puțin o jumătate de veac. Ceea ce face el cu cenaclul lui e un dezastru pentru cultura națională. Ne-a trădat ceea ce am avut mai sfânt în cântecul popular, propagând un ,,folclor” complet străin de  spiritul românesc. Dar, ce să-i faci!”[8]

 

*

La 3 noiembrie 1983 l-am întâlnit pe Domnul Avocat Alexandru Bălănescu. Și-a cumpărat un ,,Trabant” – 601, portocaliu. Pleca cu avocata Didona Lungulescu și  cu încă o avocată la Gura Văii. Am glumit pe seama dumnealui, pentru spiritul tineresc de ,,aventură”. Mi-a spus: ,,- Dacă n-aș mai face și aventuri, dacă nu m-aș desprinde în mod conștient de realitate, în vremea asta de criză și de debandadă, aș înnebuni!”

 

Mi-a spus că judecătoarea mea din procesul cu Ivănescu este o fată fină și cuminte, ,,nu zăpăcită ca Didona asta!”[9]

 

*

Pe 26 ianuarie 1984 ,,am vorbit cu Domnul Bălănescu și avocata de la procesul meu. Cred că am avut câștig de cauză. După proces mi-am invitat avocații la restaurant. Domnul Bălănescu nu a vrut. Am mers în schimb la bufetul tribunalului și a comandat trei cafele, pe care a ținut morțiș să le plătească dânsul”[10].

 

*

În după-amiaza zilei de 26 aprilie 1984 m-am dus la Severin. ,,L-am căutat pe Domnul Avoc. Alexandru Bălănescu. L-am invitat la restaurant și i-am spus că am pentru dânsul niște vin bisericesc. M-a ascultat, după care mi-a spus: ,,- Uite ce este, părinte! Ne cunoaștem de multă vreme. Dacă mai veniți o dată cu treburi de astea la mine, terminăm prietenia definitiv! Păi, nu mi-ar fi mie rușine, părinte, să iau de la dumneata bani sau să te pun să plătești la restaurant, ori să-mi dai cine știe ce, pentru că mi-am făcut și eu datoria în acest proces? Nu mi-ar fi mie rușine să fac asta față de un om cinstit, care a venit să apere interesele unui sat, nu interesele lui personale, un om care s-a zbătut atât ca să dovedească dreptatea? Să nu credeți, părinte, că sunt chiar atât de incoruptibil. Nu. Dacă ați fi un escroc, un bandit, un afacerist, v-aș jumuli eu de n-ați mai da pe aici câte zile ați avea, de teamă să nu dați de altul ca mine. Dar așa? Să-ți spun drept, aș dori să mai stăm așa de vorbă, ca să-mi mai spăl și eu mințile de balamucul de aici. M-a îmbătrânit înainte de vreme mașina asta hodorogită de spălat rufe!”[11]

 

N-a acceptat invitația. A mai spus: ,,- Escrocul ăsta[12] nu șade de 14.000, părinte! Ăsta e de bani grei și de aceea mi-a făcut plăcere să dau într-un biban, să înțeleagă și el că nu pot face banii chiar totul!”[13]

 

*

Pe 17 mai mi s-a născut băiatul cel mare. Pe 22 mă aflam în oraș, când l-am întâlnit pe Domnul Avoc. Alexandru Bălănescu. ,,M-a ajuns cu o ,,Lada”, a oprit, a coborât, m-a întrebat ce-am câștigat, apoi m-a luat în brațe și m-a sărutat. Era  în plină stradă. ,,- Părinte, a zis dânsul, doresc copilului dumneata să crească mare și să fie la fel de cuminte ca dumneata sau ca doamna! Nu uita să mă chemi la botez!”[14]

 

*

La 30 decembrie 1984, Domnul Avoc. Bălănescu a fost implicat într-un accident banal la Puținei. ,,Venea grăbit de la Baia de Aramă, din câte am înțeles,  cu mașina. Doi nepoți ai săi se bătuseră și unul spărsese capul celuilalt. Domnul Bălănescu l-a dus pe cel rănit la spital, apoi a plecat la Severin să-și rezolve anumite treburi, rămânând ca peste noapte să întoarcă și să vadă ce-i de făcut cu nepotul. S-a grăbit mult pe drum. Dăduse o burniță și se formase mâzgă pe șosea. La Puținei a depășit un autobuz. Din față îi venea o rabă. Depășirea era ,,pe muchie de cuțit”. Văzând pericolul, Domnul Bălănescu a virat brusc în fața autobuzului, dar nu s-a putut încadra pe bandă. Mașina a început să derapeze. Dânsul a pus frâna. S-a întors atunci cu totul înapoi, tamponându-se din față cu autobuzul. Domnul Bălănescu avea o ,,Lada” nouă, neînscrisă în circulație. A făcut pagubă de cca. 20.000 lei. Dumnealui s-a lovit la față și la genunchi. Aștepta acolo de mai bine de două ore, dar nu venise nici un milițian. Eu veneam în mașină cu mămica și mătușa Maria Trocan.

 

Am lăsat-o pe mămica și pe mătușa Maria la locul accidentului, l-am luat pe Domnul Bălănescu și am plecat spre Severin. Ne-am dus la Liceul Agricol de la Halânga. Într-un bloc de acolo locuia un milițian. Nu l-am găsit acasă. Am mers atunci la termocentrală. Mai locuia unul pe acolo. Nici pe acela nu l-am găsit. Am mers la pichetul de pompieri și am dat telefon la postul de miliție de la Izvorul Bârzii. Era acolo un milițian. Ne-am dus și l-am luat(…). L-am dus apoi pe Domnul Bălănescu în Crihala[15], unde a rămas la cumnatul său, urmând să ia mașina acestuia și să se descurce mai departe. Am pierdut după-amiaza, însă nu mi-a părut rău, fiindcă am putut să fiu și eu de folos acestui om, care mi-a fost ca un prieten și ca un frate, când am avut procese la Severin.”[16]

 

*

Miercuri, 22 Mart. 2017, preotul Dvs. a purtat o discuție de 2,30 ore cu Domnul Avoc. Alexandru Bălănescu, deputat în Parlamentul României. L-am convins să alcătuiască, să prezinte și să susțină în parlament un proiect de lege, care să completeze Legea cadastrală, în sensul de a se introduce în evidențele funciare denumirile istorice ale locurilor, așa cum s-au păstrat ele în memoria localnicilor din moși-strămoși. Evidența de tip statistic, așa cum se face azi, cu ,,blocuri”, ,,tarlale” și ,,parcele” numerotate este un atentat la istoria și la limba noastră, fiindcă ea va duce la uitarea vechilor toponime. Domnul Avoc. Alexandru Bălănescu, un om foarte capabil și bun patriot, a înțeles pe deplin problema și a promis că va face tot ce va depinde de dânsul ca să reușească să-și convingă colegii parlamentari să voteze pentru aprobarea acestei legi. Îl cunosc pe Domnul Alexandru Bălănescu numai din 1977, de când suntem și buni prieteni. Sperăm să fim la fel cât ne va mai lăsa Dumnezeu pe aici[17].

 

*

În luna Iulie 2017 i-am solicitat Domnului Deputat Alexandru Bălănescu și Doamnei Senator Ecaterina Andronescu să intervină în Parlament pentru unele amendamente la  Hotărârea de Guvern 741/2016, în care se prevedea că cimitirele, indiferent dacă sunt de la oraș sau de la țară, indiferent dac sunt în administrația primăriilor sau parohiilor să fie dotate cu surse de apă curentă, cu canalizare, grupuri sanitare cu canalizare, case funerare cu aer condiționat și canalizare și multe altele, imposibil de realizat la nivelul unor sate de câteva zeci sau sute de locuitori.

 

Hotărârea respectivă de guvern nu privește doar satele parohiei noastre, ci toată țara. Am luat legătura cu Doamna Senator Ecaterina Andronescu și Domnul Deputat Alexandru Bălănescu, le-am spus despre ce este vorba. S-au arătat foarte nemulțumiți de asemenea norme legale rupte de realitate. Au promis că vor interpela în parlament pe ministrul sănătății, pentru că are posibilitatea să anuleze sau să modifice textul respectiv. Dacă cei care au făcut legea au fost obligați de instituțiile europene s-o facă, mai avem noi astfel de legi, care nu se pun în aplicare. Așa, bunăoară, este legea viei și vinului. Conform acesteia, ar trebui ca românii să fie obligați să distrugă viile autohtone, viile producătoare, cum le spunem noi și să cultive numai soiuri nobile, vie altoită. Se prevăd sancțiuni drastice, dar nimeni n-a fost amendat că are sau că plantează vie producătoare. Când omul vrea, găsește soluții; când nu vrea, găsește pretexte! Păi, nu?”[18]

 

*

La începutul lui octombrie 2018, Domnul Avoc. Alexandru Bălănescu, deputat în Parlamentul României, a făcut o importantă donație parohiei noastre: Sfânta Evanghelie pentru biserica de la Malovăț și Sfânta Cruce pentru biserica de la Bârda. Sunt obiecte de mare preț, pe care numai dânsul își putea permite să le cumpere. Dumnezeu să-i răsplătească![19]

 

*

Duminică, 8 oct. 2017, la slujba de la biserica din Malovăț au participat Domnul Deputat Alexandru Bălănescu împreună cu Doamna Bălănescu, iar joi, 26 oct. au făcut o vizită la casa preotului, la Bârda.

 

Se împlinesc în toamna aceasta 40 de ani de când între Domnul Bălănescu și preotul Dvs. s-a stabilit o relație de prietenie și respect reciproc. Domnul Bălănescu a reprezentat parohia noastră ca avocat în toate procesele pe care le-a avut de-a lungul vremii. Fie avocat, fie decan al Baroului Avocaților din Mehedinți, fie vicepreședinte al instituției Avocatul Poporului, fie ministru secretar de stat, fie parlamentar, Domnul deputat Alexandru Bălănescu a rămas același om modest, simplu, frățos, respectuos, gata de a da o mână de ajutor. De câte ori are prilejul, își amintește cu nostalgie de satul natal(Rătez-GJ), de părinți, de prieteni și colegi, de consăteni, de datinile și obiceiurile din satul său. În tot ceea ce spune și ceea ce face surprinzi cu ușurință buna-cuviință românească, creșterea sănătoasă pe care i-a dat-o familia. Este o adevărată bucurie discuția cu dânsul[20].  

 

  Pr. Al. Stănculescu-Bârda

[1] Avoc. Alexandru Bălănescu(n. 1946) din Tr. Severin, avocat, ajuns președintele Baroului Mehedinți, vice-președinte la Avocatul Poporului, apoi deputat în Parlamentul României(2016-2020).

[2]Avocatul Alexandru Bălănescu, în ,,Datina", Tr.  Severin, an.  VIII(1996), nr.  1725(30 oct.), p. 1-2; în vol.  Al.  Stănciulescu-Bârda, Coșulețul cu flori, Bârda, Editura Cuget Românesc, 1997, pp.  54-56.  Acest articol era scris în 1996. Atunci Domnul Avocat Alexandru Bălănescu a candidat la funcția de deputat în Parlamentul României ca independent. N-a reușit! Abia în 2016 a ajuns deputat, dar pe lista P. S. D.!

[3] Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal, vol. II(1982-1983),  8 oct.

[4] Ibid., 10 dec.

[5] Realizasem lucrarea Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-1984) în baza unei aprobări date de patriarhul Justin Moisescu în 1979. Când m-am prezentat  cu primele 900 pagini dactilografiate din lucrare la patriarh, la termenul stabilit, m-a dat pe ușă afară ca pe ultimul infractor.

[6] Pr. Nicolae Jinga, vezi notele de mai sus.

[7] Adrian Păunescu(1943-2005), poet, scriitor, publicist, animator cultural și om politic. A condus diferite reviste, printre care ,,Flacăra”. A condus cenaclul ,,Flacăra”. După Revoluție a fost senator(1992-1996; 2000-2008) în Parlamentul României.

[8] Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal, vol. II(1982-1983), 27 sept.

[9] Ibid.,  3 nov.

[10] Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal, vol. III(1984), 26 ian.

[11] Se referea la judecătorie și tribunal.

[12] Se referea la pictorul Vasile Ivănescu.

[13] Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal, vol, III(1984), 26 apr.

[14] Ibid., vol. IV(1985), 22 mai.

[15] Crihala, cartier în partea de nord a Severinului.

[16] Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal, vol. IV(1984),  30 dec.

[17] ,,Scrisoare  pastorală”, an. XVI(2017), nr. 346, pp. 4-5. Din păcate, nu s-a rezolvat nimic, iar azi tot ,,blocuri”, ,,tarlale” și ,,parcele” numerotate localizează terenurile locuitorilor noștri, fără a se menționa nicăieri, în actele oficiale, denumirile tradiționale, toponimele istorice.

[18] ,,Scrisoare pastorală”, an. XVI(2017), nr. 356, pp. 2-3. Nu știu dacă hotărârea de guvern respectivă a fost modificată sau nu, știu doar că inspectorii de la Direcția Sanitară Mehedinți, care mă asiguraseră că ,,atunci când vom veni a doua oară vă vom da câte 50 milioane lei amendă pentru fiecare obiectiv de acest fel nerealizat la nivelul parohiei Dvs.” n-au mai venit nici azi!

[19] ,,Scrisoare pastorală”, an. XVIII(2018), nr. 383, pp. 2-3.

[20],,Scrisoare pastorală”, an. XVII(2017), nr. 362, pp. 3-4.

 

 

 

LUCRURILE STRALUCITOARE

- Sfantul Ioan din Kronstadt -

 

 

Noi iubim tot ceea ce straluceste pe pamânt: aurul, argintul, pietrele pretioase, cristalele, vesmintele de matase… De ce oare nu iubim slava viitoare la care Dumnezeu ne cheama? De ce nu nazuim sa devenim stralucitori ca soarele? „Atunci cei drepti vor straluci ca soarele în Împaratia Tatalui lor” (Matei 13, 43). Aceasta pentru ca natura sufletului nostru s-a pervertit prin pacat, iar noi suntem legati de pamânt si nu de cer, de lucrurile stricacioase mai degraba decât de cele nestricacioase; pentru ca iubim slava trecatoare, stricacioasa si înselatoare a acestui pamânt. De ce exista în noi o astfel de dragoste pentru tot ceea ce straluceste? Pentru ca sufletul nostru a fost creat pentru lumina cerului si pentru ca el a fost, la origine, cu totul lumina, cu totul stralucitor, lumina este deci înnascuta în noi, sensul si nevoia de lumina sunt înnascute în noi. Îndreapta-ti aceasta nazuinta catre lumina Cerului!

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 112.

 

 

MELCUL

- Sfantul Ioan din Kronstadt -

 

 

La ce înaltime ti-a fost ridicata, omule, fiinta prin persoana lui Iisus Hristos, Dumnezeu si Om? Pe înaltimea tronului dumnezeiesc. La ce înaltime ti-a fost ridicata fiinta prin persoana Maicii lui Dumnezeu? Mai presus decât heruvimii si serafimii. Pentru cine s-au savârsit acestea? Pentru tine, omule, pentru ca, eliberându-te de povara poftelor ticaloase, sa te faci partas firii dumnezeiesti. Ce raspuns dai acestor intentii, acestor fapte ale Divinitatii, Providentei atotbinevoitoare? Ti s-au dat toate puterile dumnezeiesti spre viata si buna cinstire (2 Petru 1, 3), cum le folosesti? Nu cumva le dispretuiesti? Nu te prelinge, lipindu-te de pamânt ca melcul.

 

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 377.









A APARUT REVISTA BOGDANIA Anul XI / Nr 103 - 104 / 2023 (spicuim)

 












































VIOREL ROMAN - România postcomunista / 366 / Pentru a înăbuși orice revoltă

 




România postcomunista / 366 / Pentru a înăbuși orice revoltă

 

în avans, este important să nu o faceți violent. Metodele arhaice precum cea a lui Hitler sunt în mod clar depășite. Este suficient să creați o condiționare colectivă atât de puternică încât însăși ideea de revoltă să nu existe. Vor veni și mai multe. Pentru mintea oamenilor. Ideal ar fi formarea indivizilor de la naștere prin limitarea aptitudinilor lor biologice înnăscute… Apoi, am continua să condiționăm prin reducerea drastică a nivelului și calității educației, pentru a o readuce la o formă de integrare profesională. Un individ needucat are doar un orizont de gândire limitat și cu cât gândul lui se limitează mai mult la preocupări materiale, mediocre, cu atât se poate revolta mai puțin. Trebuie să ne asigurăm că accesul la cunoaștere devine din ce în ce mai dificil și mai elitist… că decalajul se mărește între oameni și știință, că informațiile destinate publicului larg sunt anesteziate de orice conținut subversiv. Mai ales fără filozofie. Din nou, este necesar să folosim persuasiunea și nu violența directă: vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, divertisment uluitor, mereu măgulind emoționalul, instinctivul. Vom ocupa spiritele cu ceea ce este zadarnic și jucăuș. Este bine cu vorbărie neîncetată și muzică, pentru a împiedica mintea să se întrebe, gândească, reflecteze. Vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane. Ca anestezic social, nu există nimic mai bun. În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată, să menținem o apologie constantă pentru lejeritate; astfel încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și modelul libertății. Condiționarea va produce astfel o astfel de integrare a sinelui, încât singura teamă (care va trebui menținută) va fi aceea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accesa condițiile materiale necesare fericirii. Omul de masă, astfel produs, trebuie tratat ca ceea ce este: un produs, un vițel și trebuie să fie supravegheat așa cum ar trebui să fie o turmă. Orice lucru care îi permite lucidității să adoarmă, mintea lui critică este bună din punct de vedere social, ceea ce ar risca să-l trezească trebuie combătut, ridiculizat, înăbușit… Orice doctrină care contestă sistemul trebuie mai întâi catalogată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin trebuie apoi tratați ca atare. Günther Anders, Învechirea omului, 1956