sâmbătă, 4 aprilie 2026
Sfarcioc Marica Rita - Sâmbăta lui Lazăr
Sâmbăta lui Lazăr
~*~
Noaptea dinainte de Sâmbăta lui Lazăr nu este o noapte
obișnuită… este o noapte adâncă, tainică, în care sufletul este chemat să se
oprească din alergarea zilnică, să lase deoparte grijile, zgomotul și oboseala,
și să se întoarcă, în liniște, către Dumnezeu.
Este o noapte în care cerul pare mai aproape, în care
gândurile devin mai limpezi, iar inima începe să simtă ceva ce nu poate fi
explicat în cuvinte… o chemare, o așteptare, o speranță.
Pentru că în această liniște se apropie momentul în care
Iisus Hristos va rosti cuvântul care schimbă totul: „Lazăre, vino afară!”
Dar înainte de acest strigăt al vieții… este această
noapte.
O noapte în care poate și tu simți că ai ceva „îngropat”
în suflet… poate o durere pe care nu ai spus-o nimănui, poate o dezamăgire,
poate o teamă care te apasă, poate un păcat care te ține departe de lumină.
Și, fără să-ți dai seama, ai învățat să trăiești cu ele…
să le ascunzi… să le porți în tăcere.
Dar Dumnezeu vede.
Și în această noapte, nu te judecă… ci te cheamă.
Te cheamă să te oprești.
Te cheamă să respiri.
Te cheamă să-I vorbești.
Pentru că uneori nu ai nevoie de răspunsuri complicate…
ci doar de un loc unde să-ți lași sufletul.
Noaptea aceasta este acel loc.
Este momentul în care poți să cazi în genunchi, chiar și
în liniștea camerei tale, și să-I spui tot: ce te doare, ce te frământă, ce nu
mai poți duce.
Și chiar dacă nu auzi nimic… chiar dacă pare că nu se
întâmplă nimic… în adâncul inimii tale începe o schimbare.
Pentru că Dumnezeu lucrează în tăcere.
Așa cum mormântul lui Lazăr din Betania era închis, rece
și fără speranță…
așa poate este și o parte din sufletul tău.
Dar minunea nu începe atunci când Lazăr iese afară…
ci începe în această noapte, înainte.
În liniște.
În așteptare.
În credință.
Aceasta este noaptea în care alegi dacă rămâi în
întuneric…
sau dacă deschizi ușa inimii tale pentru lumină.
Aceasta este noaptea în care alegi dacă ții totul în
tine…
sau dacă lași totul în mâinile lui Dumnezeu.
Și poate că nu se va schimba totul dintr-o dată…
dar se va schimba ceva esențial: inima ta.
Va deveni mai ușoară.
Mai liniștită.
Mai plină de speranță.
Pentru că atunci când Îi dai lui Dumnezeu povara ta…
nu mai ești singur.
Și mâine… când vei auzi cuvintele: „Lazăre, vino afară!”…
nu le vei mai auzi doar ca pe o poveste.
Le vei simți ca pe o chemare personală.
O chemare la viață.
O chemare la lumină.
O chemare la un nou început.
Așa că, în această noapte… nu adormi grăbit.
Stai puțin.
Roagă-te.
Lasă-ți sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Pentru că, în tăcerea acestei nopți…
începe minunea ta.
~*~
Trimis de: Sfarcioc Marica Rita
vineri, 3 aprilie 2026
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)