„Revoluția” din decembrie 1989
Jurnalistică
Redactia
ART-EMIS
Art-emis
19 Noiembrie 2026
1982 - România este
supra-indatorata la FMI cu 11 miliarde de dolari. FMI santajeaza România sa-si
vanda resursele. La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei
externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă de Fondul Monetar Internaţional.
Ceaușescu a folosit acesti bani ca să industrializeze întreaga Românie. Presată
de FMI, țara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de
plăţi urmând a fi nevoită să-și vândă resursele naturale cum s-a întâmplat 25
de ani mai târziu.
1985 - Ceausescu rupe acordul cu
FMI, si hotaraste plata integrala a datoriei externe a Romaniei. Numai că
Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă
plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în
capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI și a vânzărilor pe bursele
internaționale ale unor active ale Statului Român. Din cauza FMI-ului, mare
parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea
exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul
termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă.
1982 - 1989 FMI si Bancile
Internationale creaza un blocaj financiar extern la adresa României Propaganda
și planul Est-Vest (Rusia-Occident) pentru debarcarea lui Ceauşescu se puseseră
deja în mișcare. Aşa se face că, începând din 1987, într-o țară aflată sub un
blocaj financiar extern, s-a dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui
Ceauşescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă
şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul că Gorbaciov stabilise un
înlocuitor al lui Ceauşescu, care ar fi fost nimeni altul, decât Ion Iliescu.
Martie 1989 - Ceauşescu rupe
incercuirea FMI si reuşeşte să ramburseze integral datoriile cu sacrificii mari
din partea populației. În martie 1989, însă, Ceauşescu reuşise să ramburseze
integral datoriile cu sacrificii mari din partea populației. În plus, România
mai avea în băncile sale un plus de 3,7 miliarde USD şi creanţe de 7-8 miliarde
USD.
Decembrie 1989 - Ceausescu este
împuscat de Crăciun de oamenii Moscovei la îndemnul lui Saul Bruckner (alias
Silviu Brucan). Oamenii Moscovei (Iliescu, Brucan, Kostyal, Militaru, Roman) îl
indeparteaza pe Ceaușescu de la Putere și îl execută în chip barbar de Crăciun,
pe 25 Decembrie 1989.
1990 - 2015 Banii Aurul si
Industria României „se evapora” dupa „revoluție”. Milioane de români ajung
șomeri. Alte Milioane de români sunt nevoiți să emigreze. La această sumă s-ar
fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD și
creanțele de 9 mld.dolari americani. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de
ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2
miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani? Cine a făcut-o? Dacă
România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în parchete vreun
român patriot, am fi aflat până acum. Există indicii că în noaptea de 14/15
decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un
avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran. Şi că
avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul
figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4
ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă.
1987 - 1989 - Ca să evite
dependenta de FMI - Ceaușescu a vrut să facă din Banca Română de Comerț
Exterior o a doua Banca Mondiala, împreuna cu chinezii, arabii și iranienii,
banca care să concureze FMI-ul și Banca Mondială. Ceauşescu descoperise încă din
1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu
mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă
acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi
Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate
ţărilor în curs de dezvoltare. Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de
Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior
ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma
cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre. FMI îşi permitea să
acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în
economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea.
1990-2010 - Harțile de Resurse
Minerale ale României făcute pe vremea lui Ceaușescu, ajung în mainile
străinilor. Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe
calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica”
din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din
munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că
România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până
atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro. Numai că pe lângă
aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare,
extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium,
wolfram etc. Şi conta mult, astazi metalele rare sunt evaluate la aproximativ
6.000 (!) de miliarde de euro. (pentru un calcul amanuntit, atasez in Anexa
estimarile facute de ing. Apostol Doru, a carui estimare care nu cuprinde toate
metalele rare, ne conduce la 6.300 miliarde de dolari). (Vezi https://romaniabreakingnews.ro/rosia-montana-o.../).
La aceste cifre ametitoare trebuie adaugate si celelalte Rezervele minerale ale
României: aurul, argintul, cuprul, cărbunele, petrolul, gazele etc... Acestea
sunt evaluate și ele la un total de alte cateva mii de miliarde de euro. Pentru
cei cărora li se pare greu de crezut ca valoarea resurselor minerale ale
Romaniei ajunge la aceste cifre fabuloase îi rugăm să consulte „Enciclopedia
Resurselor Minerale din România”, carte apărută recent sub patronajul AGIR şi
al Societăţii Inginerilor de Petrol şi Gaze, care prezintă la pagina 28 aceste
date uluitoare despre rezervele actuale ale subsolului ţării noastre. Avem 2800
de milioane de tone de lignit, care, la preţul de 405 USD pe tonă, cât era pe
16.08.2022, ar însemna un „potenţial naţional” de 1.134 trilioane USD (1134
milioane USD). Avem, de asemenea, 900 de milioane de tone de huilă, care, la
preţul actual de 450 USD pe tonă, ar da 405 miliarde USD. Zăcămintele de cupru
sunt estimate şi ele la 900 de milioane de tone, care, la preţul de 7937 USD pe
tonă, ar reprezenta 7143.3 miliarde USD (7.1433 trilioane USD). Costurile la
zi, le-am preluat de aici: https://tradingeconomics.com/commodity/copper
În tabelul menţionat urmează
capitolele sare, aur şi argint, care ar reprezenta alte mii de miliarde USD.
Asta fără să mai adăugam rezervele încă uriașe de petrol si gaze sau rezervele
nou descoperite de petrol si gaze din platforma continentală a Mării Negre
despre care unii spun ca le depasesc de cateva ori pe cele terestre. Întrebarea
care se pune: noi de ce nu am ştiut până acum?
Despre cei plătiti de către
profitorii locali și internaționali să dezinformeze și să spună că cifrele nu
sunt reale, în ciuda calculelorși estimărilor făcute de experții din domeniu,
nu are rost sa vorbim aici căci asta e jobul lor să dezinformeze, și să câștige
bani murdari din asta. Cert este ca profitorii locali și internaționali au
intrat în trepidație. Speriați că milioane de români au aflat care e valoarea
reală a bogățiilor din subsolul României, ei s-au și grăbit să comande articole
defăimatoare în legătură cu aceste dezvăluiri în cotidianele centrale din
România. Obscurie de peste Ocean s-au și apucat să scrie la comandă că totul
este o minciună. Aceste articole mincinoase sunt apoi propagate de cine trebuie
ca să apară în cotidianele cu cel mai mare tiraj din România. In realitate
jefuitorii care-i comandă vor să ne facă să credem că ne fac un bine luându-ne
pe nimic resursele minerale „pentru ca ele sunt si asa secătuite". E plina
presa centrală și locală de astfel de articole plătite și comandate, prin care
se încearcă discreditarea și dupa moarte a lui Nicolae Ceaușescu. De fapt, nu a
lui Nicolae Ceaușesu ci spaima lor e ca nu cumva, văzând și întelegând exemplu
lui Ceaușescu, românii să se trezeasca, să afle în ce hal au fost jefuiți și
să-i gonească odată pentru totdeauna pe acești jefuitori internaționali și
locali.
1975 - 1989 Ceaușescu utiliza
aurul și metalele rare în industriile românești de înaltă tehnologie. În acei
ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi
sovietici la programele lor cosmice „Apollo” şi „Soiuz” abia începeau să apară
pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video,
calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia
cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în
zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş,
Bucium, Brad şi Săcărâmb).
După 1990 au apărut o mulţime de
producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să
importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era
mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane
mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul
din decembrie 1989. Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi
construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă
platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o
moştenire românilor. Care cu o minimă investiție , ar fi permis României să
producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet
şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună
ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară.
1990 - 2005 „Geologii”,
„hidrologii” și „economiștii” dezastrului României de după 1990, Iliescu,
Predoiu, Stolojan și Constantinescu și-au bătut joc de avuția țării - mii de
fabrici au dat faliment. Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto”
SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a
lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de
Metale Rare din București (IMRB) (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de
CI-st al IMRB? Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil
Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în
România, închizând jumătate din exploatările miniere? Să nu-i fi spus măcar
şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie? Să
nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi
din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu
fost membru CPEx al PCR? Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a
făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru
investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux
neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur.
1989 - Aurul si metalele rare
extrase de Ceaușescu și valorificate în industria româneasca produceau 8
miliarde de euro pe an. Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate
de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un
fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin
intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD),
investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în
afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru
constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate
şi produse în România. Unde? În primul rând în China şi în statele prietene
acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia
din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică
exact ceea ce face China acum cu romanii, care stau cu mâna întinsă la cerşit
pentru posibile investiţii de cateva miliarde de euro.
Marturia lui Stefan Andrei -
despre Banca Mondială pe care Ceaușescu vroia s-o faca cu Arabii, Iranul,
China, Libia și alte tari în curs de dezvoltare. Avem mărturia istorică, făcută
după anii '90, de Ștefan Andrei - Ministrul de Externe al lui Nicolae Ceaușescu,
care a povestit despre aceasta initiativa a lui Nicolae Ceaușescu și despre
negocierile pe care le-a purtat România cu China, Iranul, Egiptul, Libia,
Iugoslavia, Țările Golfului și alte țări în curs de dezvoltare pentru crearea
unei Banci Mondiale a Tarilor in Curs de Dezvoltare. S-a spus, de asemenea, că
una dintre cauzele execuţiei Ceauşeştilor ţinea de răzbunarea cercurilor
financiare internaţionale. Ceauşescu plănuia fondarea unei bănci mondiale, la
Bucureşti, cu credite mici pentru ţările în curs de dezvoltare. O lovitură grea
ar fi fost aceasta pentru marii bancheri. Întrebat cât adevăr se află în aceste
ipoteze, Ştefan Andrei a relatat următoarele: „Când am fost în Kuweit,
conducătorul Kuweitului i-a spus lui Ceauşescu: «Poate facem împreună o bancă».
«Da, ar trebui să facem o bancă, a zis Ceauşescu, dar să fie o bancă mai
altfel, să mai fie şi cu alţii, nu doar între România-Kuweit». Iar şeicul Kuweitului
a promis că va aduce şi alte ţări arabe, inclusiv Arabia Saudită”. „Ce-a
mai discutat Ceauşescu în 1989, nu ştiu (n.red. in 1989 Ștefan Andrei nu a
mai fost implicat în deciziile lui Ceausescu). Dar în Kuweit, atunci,
Ceauşescu a spus: «Da, să facem una cu o dobândă foarte redusă, să fie numai
pentru ţări în curs de dez¬voltare şi să fie numai pentru dezvoltare, nu pentru
consum». Iar şeicul a găsit foarte bună ideea aceasta de a veni în ajutorul
ţărilor în curs de dezvoltare". Desigur, admite Ştefan Andrei, proiectul
era periculos. „Este un fapt că poziţia lui Ceauşescu faţă de FMI, faţă de BIRD
şi, în general, faţă de capitalul financiar a trezit nemulţumirea cercurilor
financiare, a explicat interlocutorul. Dacă toate ţările n-ar mai lua credite,
băncile ar muri. Lecţia României de a renunţa la FMI, la BIRD după ce ei ne-au
primit în 1972... Nu întâmplător, când noi am luat poziţie faţă de FMI, faţă de
BIRD şi faţă de capitalul financiar, în general, în «Wall Street Journal» a
apărut un articol în care se spunea că Nicolae Ceauşescu a topit Bibliile să le
facă hârtie igienică. La câteva zile după poziţia noastră” - a mai povestit
Stefan Andrei. In ciuda acestei marturii, a unui martor direct implicat in
acele negocieri, detractorii lui Ceausescu, incearca sa minta si sa ne spuna ca
aceasta initiativa nu a existat.Trebuie să recunoaștem că acest plan, conceput
de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru
poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi
poate fi numit Testamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a
întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu.
1990 - 2005 Sistemul bancar
românesc destructurat jefuit și vândut străinilor. Jaful de la Bancorex făcut
sub privirea „ingăduitoare” a lui Isărescu. BRCE, care după „revoluţie” şi-a
schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin
ea, Ion Iliescu a mituit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de
membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar
suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989.
2006 - Privatizarea BCR a fost
făcută tot pentru străini, sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat
prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a
BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român
să plătească suma de 3,75 miliarde euro către „Erstebank”, din Austria, pentru
găurile negre avute de Bancorex. Cum din privatizarea BCR românii au încasat de
la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5
miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din
greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap
să aplice „Testamentul lui Ceauşescu”, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea
una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.
1991 - 2015 Isarescu cel care a
distrus sistemul bancar românesc, cel care a oprit producția interna de aur și
cel care a înstrăinat aurul țării in anii 1999-2000. Din septembrie 1990 şi
până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a
României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989
cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în
economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA. În perioada
ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al
ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare
bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia
Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai
încadrează în standardele internaţionale. Prin aceasta, România pierdea dreptul
la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur.
Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea
producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe
lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit
pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc.
2002 - 2013 Isarescu a mutat
rezerva de aur a Romaniei în afara țării. Doar o întâmplare a făcut ca într-o
conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie
2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului
BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur,
cu destinaţia Germania. În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur
Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică
61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind
astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.
1999 - Berceanu a dat licenta de
exploatare a aurului la străini prin „Franck Timis”. Pentru a desăvârşi opera
de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea
ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi
metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi
sunt şi azi secrete) companiei private străine „Roşia Montană Gold
Corporation”, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş.
1999 - 2015 - Statul roman de azi
nu a mai scos nici un gram de aur, ci a dat tot aurul la străini. De atunci,
statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce
Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt 8 firme
străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare
româneşti din Apuseni. fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe
vremea lui Ceauşescu. Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să
primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale
subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa
de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului
conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.
Da, lovitura de stat din
decembrie 1989, a fost instrumentată de ruși! Dar nu în beneficiul lor ci, la
cererea SUA, care au platit Rusiei cel putin 3 miliarde USD pentru asta (suma
recunoscută semi-oficial de ruși - vezi declaratii Medvedev), Putin, memoriile
lui Gorbaciov, etc). Dacă Ceaușescu mai trăia, FMI si BERD dispăreau. Dacă
Ceausescu trăia, până astăzi, datorita startului în știință și tehnologie
pornit de el, eram mai sus ca nivel de trai, decât Germania, Franța sau Italia.
Sunt vinovați Iliescu și cei cercetați azi în „Dosarul revoluției”? Cu
siguranță! Dar sunt vinovați în primul rând de înaltă trădare în favoarea unui
stat străin (SUA) și abia apoi, de genocid si celelalte!
„Procesul revoluției”, are ca
singura menire de a stabili niște țapi ispășitori, în persoanele unora care
oricum, nu mai pot fiî mod real pedepsiți in vreun fel, fie pentru ca deja sunt
morți, fie că sunt deja extrem de aproape de moarte. Procasul, va fi
mușamalizarea perfecta a realitatii române generate începând cu asasinarea lui
Ceaușescu, de americani, cu concursul rușilor și cu acoperierea principalelor
puteri europene. România este o necesitate absolută pentru cei care vor să
domine lumea, atât din cauza poziției strategice a țării noastre, cât și
datorită resurselor incredibile, aproape neatinse, pe care le are! Din păcate,
dacă teritoriul României le este indispensabil, cetățenii sunt un balast lipsit
de vreo valoare reală, pentru ei...
Precizare: textul prezentat a fost scis de o persoană care nu
dorește să-i apară numele, dar am apreciat că este important să citiți și
altfel de opinii despre „revoluția” din decembrie 1989, rezultat al complotului
de la Malta din decembrie 1989 între Mihail Gorbaciov și George Bush Sr. contra
României