”LABYRINTH/LABIRINT”
- sau : FĂRĂ
FIRUL ARIADNEI - ÎN LABIRINT
(film realizat/regizat de BEN TODICĂ)
...Orice SPAȚIU
(material sau spiritual)
este un
LABIRINT.
Un LABIRINT LETAL
! -
...căci conține, disimulați, în
modul cel mai pervers - GERMENII
MORȚII-DISPARIȚIE (prin
îngurgitarea în ”THE BLACK
HOLE-GAURA NEAGRĂ”... - ...care se pare că
este SINGURA ZONĂ
AUTENTICĂ, A CREAȚIEI...).
...”MINOTAURUL”...
”MINOTAURUL-BEZNĂ”, evident...
...Și nimeni
nu mai află, de la TEZEU încoace,
un...”FIR AL ARIADNEI”...care
i-ar garanta (relativ...)
NEMURIREA...adică : AJUNGEREA
UNDEVA ANUME... -...pentru a
însemna...”CEVA”... -
...mai mult decât
un jalnic ”STÂRV”!
I-APARENȚE DOMESTICE
...LABIRINTUL construit, în film, de Maestrul BEN
TODICĂ, se instalează
chiar în SPAȚIUL
DOMESTIC !
Un HOL (...care nu vine de nicăieri și
nu duce nicăieri...), cu un
COVOR (sau MOZAIC), care
înșeală cumplit, prin aerul de familiaritate,
de siguranță/securitate...(el fiind, de
fapt, MACHETA, EVIDENT INCOMPLETĂ,
a FUNESTULUI LABIRINT...) -
...O UȘĂ (care PARE că e
deschisă...și că, dinspre ea, emană...”LUMINĂ”...: PARE...! - ...dar
NU E DESCHISĂ, CU
ADEVĂRAT !), O FEREASTRĂ (care,
părând că dă spre CER-LIBERTATE... – ...se
va institui, în finalul filmului,
ca ZONĂ
A CARCEREI SUPREME : MOARTEA...)... -
...TABLOURI și FOTOGRAFII...VOCI ALE
DOUĂ PERSOANE SEXUALIZATE
(BĂRBAT-FEMEIE)... - ...DAR ABSOLUT
NEVĂZUTE !!!
a-TABLOUL-FOTOGRAFIA
nu sunt decât
AVERTISMENTE (...firește, neluate
în seamă, de nimeni...!) asupra faptului
că au existat, ȘI ÎNAINTEA
FALSEI TALE EXISTENȚE
- NAIVI care
să creadă că
POT AJUNGE UNDEVA
(...dându-le impresia, de ESENȚĂ
TRAGICĂ, precum că EI
ÎNȘIȘI ar fi stabilit UNDE
VOR AJUNGE...UNDE ESTE
ACEL ... ”UNDEVA”...
b-De fapt,
înțepenirea funestă (pe care noi o numim, în IGNORANȚA
NOASTRĂ : ”TABLOU”, respectiv,
”FOTOGRAFIE”...) nu
este altceva decât
CAVOUL-CARCERA COSMICĂ A
MORȚII... - ...MOARTEA
care ne permite SĂ NE FACEM DE
RÂS... -
...cu o cruzime sadică :
apărem, în FINALUL VIEȚII
(numit ”TABLOU”...sau : ”FOTOGRAFIE”...), țanțoși...IMBECIL DE
VESELI... - ...păstrând
alura (penibilă...) de ”TRIUMFĂTORI
AJUNȘI LA ȚINTĂ”...
c-Tot în
acest pervers LABIRINT
DOMESTIC - par a se
hârjoni DOI PRIETENI
PARADOXALI : UN
CÂINE și O
PISICĂ. Joaca lor
este, de fapt, CHIPUL RĂZBOIULUI
”UBUESC” (grotesc
și cu puseuri,
clare, de cruzime...cu scopul
DOMINAȚIEI ASUPRA SPAȚIULUI
UNEI ”AMĂGIRI-CUNOAȘTERE”...). Sorții
acestui RĂZBOI al lui
”UBU-ROI” sunt alternativ-schimbători. PISICA,
simbolul omului VICLEAN, dar ORB !
- dispare în ”BUZUNARUL
LABIRINTULUI” - FEREASTRA.
...CÎINELE ȘI PISICA
sunt/erau, deja, avertizate, printr-un TABLOU...în care apar (pe peretele LABIRINTULUI-HOL), cu
CAPETELE (ȘI DESTINELE !)
- LIPITE...PÂNĂ LA
CONTOPIRE !!!
...Da...căci aparent
atractivele UȘI-FERESTRE-COVOARE-TABLOURI etc., și
care par a fi ”GARANȚII
DE SECURITATE DOMESTICĂ” -
nu sunt decât : ”BUZUNARE
(ÎNCHISE ERMETIC !) ALE LABIRINTULUI” !
II-CAPCANE COSMIC-LABIRINTICE
...Filmul regizorului
BEN TODICĂ ne permite
și accesul la un
LABIRINT MACROCOSMIC :
a-CAI...TROPOTE DE
CAI... - ...care,
în limbajul ignorant-mitologic, sunt simboluri
ale LIBERTĂȚII/ELIBERĂRII ABSOLUTE
ȘI FIREȘTI...
Ei aleargă,
VOIOȘI-DEPLIN SATISFĂCUȚI DE EXISTENȚA-VIAȚĂ (...de fapt, SUPREMA CAPCANĂ
A MORȚII-DIN-LABIRINT... -
...mitologia greacă îl
numește ”MINOTAUR”...!) - ...până
când apare SUMBRUL
LABIRINT AL RÂULUI-APĂ...
- ...RÂU-APĂ care are, în
componența sa, în primul rând,
VIOLENȚA...IMPETUOZITATEA MORȚII.
b-Doi ”COPII”
(să-i numim, totuși : ”TINERI”...)...călărind ILUZIA...au
impresia că ”TOATĂ LUMEA E A LOR”... -
...nebăgând de seamă
nici ÎMPUȘCĂTURILE... - ...nici VOCILE-ȚIPETELE... -
...”VOCILE” aproape
MEREU ”puse pe harță” (deci, ajunse la limita ARGUMENTULUI
UMAN... - ...situându-se, mereu, în ZONE
DE VIOLENȚĂ FATALĂ !) - ...nu
iau în seamă
nici măcar PĂDUREA-LABIRINT, pe care o
străbat, în goană turbată... :
ORBI și BEZMETICI
!
TINEREȚEA-IUBIREA JUVENILĂ
este/sunt INSTRUMENTUL CEL MAI
EFICIENT, al LABIRINTULUI-MOARTE...
...AMINTIRI...”DIN
TRECUTE STĂRI-DE-LABIRINT”...
: CÂINELE pe
care-l văd, în ”SPAȚIUL NATURAL” (”LABIRINTUL NATURAL”) este ”CLONA”
CÂINELUI, din ”LABIRINTUL DOMESTIC”.
Dar CÂINELE-PĂDURII nu
mai este ”PAZNICUL” LABIRINTULUI
DOMESTIC : este CERBER...care-i
întâmpină, pe TINERII ÎNDRĂGOSTIȚI, spre a-i ... ”DEZINFECTA DE
ILUZII”...
c-MUZICA de fond a filmului este de tip ”COUNTRY-WESTERN”...
TINERILOR (”COPIILOR”)
ÎNDRĂGOSTIȚI le-o fi
părând ”VITALISTĂ”...”IMPULSIONANTĂ LA
AVENTURA VIEȚII”... - ...”AMUZANTĂ”, chiar...
Dar ce sunt
WESTERN-urile, cum și muzica tip ”COUNTRY” ? Sunt ”AMBALAJUL
ATRACTIV”, al TRAGEDIEI FINALE (mascată în ”AVENTURĂ”), a
întâlnirii cu LABIRINTUL FUNEST...
Sunt TRAGEDIA
MASCATĂ a DEMENȚEI
și ORBIRII ASUMATE,
a IGNORANȚEI UMAN-COSMICIZATE.
III-”FOX”...
...În LABIRINT, se revine, se ocolește... - ...dar
”întoarcerile-n buclă” (”AMINTIRILE”) se
fac/produc, evident, mereu - la/către
PUNCTUL CENTRAL, care e
singurul ce... RĂMÂNE :
MINOTAURUL..
...CÂINELE (nu
CERBERUL - ci CÂINELE SPAȚIULUI
DOMESTIC !) se vede, mereu, în ipostaza
”HÂRJOANEI-RÂZBOI”, cu PISICA-INSTINCT.
CÂINELE
SPAȚIULUI DOMESTIC se
socotește ”ÎNȚELEPTUL UNIC”...al
acestui ”HAOS ORGANIZAT”... - SPAȚIU-CAPCANĂ IDEALĂ
A LABIRINTULUI. Când vede
PISICA-INSTINCT abordând FEREASTRA (care dă
spre CER ! -
...câtă IPOCRIZIE DIVINĂ, a
”MAGISTRULUI MORȚII” !), e
convins că tot ce face PISICA, este
înscris ȘI în...”ADN”-ul
lui...
...CÂTĂ TRAGEDIE,
ÎN IMAGINEA CÂINELUI
”PRINS ÎN
FEREASTRĂ”...între CER și
PĂMÂNT... - ...AMBELE (CER-PĂMÂNT) FIIND INVADATE DE
CARACATIȚA COSMICĂ A LABIRINTULUI
!
...Ultima imagine
a filmului demonstrează că, totuși, CÂINELE ”LABIRINTULUI DOMESTIC” e singurul personaj al filmului, CAPABIL DE
RETROSPECTIVĂ MEDITATIVĂ (...asta
neînsemnând nici ”REVELAȚIA UNEI
CONCLUZII”...și nici SOLUȚIONAREA
EVADĂRII [IMPOSIBILE !], din LABIRINT
(sub orișice formă s-ar
arăta...disimula acesta...). Dar, să
zicem, buimăceala ”CÂINELUI
PĂȚIT” (și
retrospectivele...ocolurile prin LABIRINT (”AMINTIRILE”) și prin ”BUZUNARELE ÎNCHISE ERMETIC ALE LABIRINTULUI”...)
ar putea
însemna...”CEVA” !
...Doar atâta...că
regizorul a plasat, chiar
înaintea experienței, penibile, a
”CÂINELUI SUSPENDAT”, între cele
DOUĂ LABIRINTURI (cel ”DOMESTIC” și cel
COSMICO-DIVIN...), undeva...PE ”PERETELE
DOMESTIC”...sau pe un NOR FUNEST...cuvântul : ”FOX”.
...VULPE. AMĂGIRE.
MOARTE HISTRIONICĂ... -
...dar, evident, chiar HISTRIONICĂ
părând, ea tot
SFÂȘIERE ULTIMĂ este ! - ...A AMĂGITULUI
IGNORANT...NAIVULUI/NAIVEI
CREATURI...
...E, oricum, un
AVERTISMENT, asupra NATURII LABIRINTICE... - ...deci FUNESTE...
- ...a ÎNTREGII CREAȚII
DIVINE !
...Iar DEMIURGUL...nu e
decât un ILUZIONIST
SADIC...
...”Dacă-aș
fi știut...dac-aș fi
știut...” - vorba
lui TOMA CARAGIU, din monologul satiric ”MEFISTO”.
...Ei...ce făceai, dacă
”AI FI ȘTIUT” ?
NIMIC.
...Nu doar
că...”Ce ți-e
scris, în frunte ți-e
pus”... - ...ci e mult
mai rău : DEMIURGUL
”S-O FI
DEDULCIT” la propria-i
”PARȘIVENIE”-PERVERSIUNE... - ...cu care
se mândrește strașnic, ÎN
FAȚA ÎNTREGULUI UNIVERS ! (PRIN AMĂGIRE, STĂPÂNEȘTE TOTUL ! - cf. nuvela ”STRĂINUL MISTERIOS”, de MARK TWAIN...) - ....și NU MAI
POATE RENUNȚA LA EA !
...Sau...cine
mai știe ? Poate
că ÎNSUȘI DEMIURGUL VA
FI FOST PRIMA VICTIMĂ
A LABIRINTULUI-”FOX”-AMĂGIREA
(...mitologia greacă sugerează, prin ”ILIADA” lui HOMER, că ZEUS, deși-i
părtinea pe TROIENI, nu
putea să se-mpotrivească -
NICICUM ! - CÂNTARULUI MOIRELOR...
...pe care Maestrul
regizor (și filosof !) BEN TODICĂ
îl numește, surâzând amar, dar
deplin conștient de
tot ce-și asumă... :
...”FOX” !!!
*
...Oricum : dacă Maestrul BEN TODICĂ afirmă (...cu
toată seriozitatea și convingerea
!) că
acest film, ”LABIRINTUL”, este o CREAȚIE
JUVENILĂ... - ...atunci,
se pare că GENIUL ”TODICIAN” (atât în
ipostaza de regizor-CREATOR, cât și în aceea de FILOSOF-HERMENEUT-A/L-TOT-CE-ÎNSEAMNĂ VIAȚĂ-MOARTE-”TRAI PE VĂTRAIUL FATIDIC AL
SORȚII”... - ...întru LABIRINT
DOMESTIC-COSMIC-TENTACULAR !) este
unul extrem de
precoce : PE
CÂȚI TINERI (...merituoși, nu zic
ba...!), DE AZI, ÎI
POȚI VEDEA MEDITÂND, CU
SERIOASĂ ADÂNCIME (...care să
le producă RIDURI... - ...și
pe FRUNTE, și pe CREIER/CONȘTIINȚĂ
!) LA...”CAPCANA ÎN CARE CADE ORICE OM/FIINȚĂ/CREATURĂ”... - ...sorbind, cu
nesaț, aproape ÎN
DELIR ! - din POTIRUL
OFERIT DE ÎNSUȘI
DEMIURGUL ! - ...odată
cu ”ALCOOLUL VIGUROS AL VIEȚII”, atât de amăgitoare și pervers-pasagere... - ...OTRAVA MORȚII
ETERNE, DIN LABIRINTUL...”PRETUTINDENAR” ?
prof. dr. Adrian Botez
- MOIRELE/MOERAE (uneori numite „fiicele nopții”) - ZEIȚELE SORȚII, care torceau, pentru fiecare muritor -
SOARTA. Se spune că ERAU PREOCUPATE DE MOARTE, dar MAI TÂRZIU AU ÎNCEPUT
SĂ DECIDĂ CE TREBUIE SĂ SE ÎNTÂMPLE CU INDIVIZII.
Ele
pot fi originare ca zeițe ale nașterii, preocupate și de moarte; abia mai
târziu au dobândit reputația de AGENȚI AI DESTINULUI și de cei care controlează
FIRELE SORȚII. SURORILE MOERAE sunt cunoscute ca fiind : a-CLOTHO ("țesătoarea"),
care toarce firul vieții; b-LACHESIS
("cea care alocă sau 'trage la
sorți'), care atribuie destinul fiecărei persoane - și : c-ATROPOS ("inevitabilul"), cu foarfece în mâini, DECIDE CÂND SĂ
TAIE FIRUL VIEȚII LA CAPĂTUL SĂU.
Ele
erau venerate ca zeițe și se spune că miresele din Atena le ofereau șuvițe de
păr și femeile jurau pe ele. MOIRELE ERAU INDEPENDENTE : ȘI ZEUS ȘI ALȚI
ZEI, PRECUM ȘI OMUL, TREBUIAU SĂ SE SUPUNĂ LOR.
"LABYRINTH" 1 – or: WITHOUT
ARIADNE’S THREAD – INSIDE THE LABYRINTH
(film created/directed by BEN TODICĂ)
...Every SPACE (material or spiritual) is
a LABYRINTH.
A LETHAL LABYRINTH! – ...for it contains,
concealed in the most
perverse manner, the SEEDS OF
DEATH-DISAPPEARANCE (through being swallowed up into "THE BLACK
HOLE"... – ...which, it seems, is the ONLY AUTHENTIC ZONE OF CREATION...).
..."THE MINOTAUR"...
"THE MINOTAUR-DARKNESS,"
naturally...
...And, ever since THESEUS, no one has
managed to find an..."ARIADNE’S THREAD"...that might
guarantee (relatively...) IMMORTALITY...
that is to say: ARRIVING SOMEWHERE SPECIFIC... –
...so as to
signify..."SOMETHING"... – ...something more than a pathetic
"CARCASS"!
I – DOMESTIC APPEARANCES
...The LABYRINTH constructed, in the film,
by the Master BEN TODICĂ, establishes itself right within the DOMESTIC SPACE! A
HALLWAY (...that comes from nowhere and leads nowhere...), with a CARPET (or
MOSAIC) that is terribly deceptive,
conveying an air of familiarity, of safety/security...
(it being, in fact, a MODEL—manifestly
incomplete—of the DISASTROUS
LABYRINTH...) — ...A DOOR (which APPEARS
to be open... and from which
“LIGHT” seems to emanate...: it only
APPEARS so...! — ...but it is NOT
TRULY OPEN!), A WINDOW (which, while
seeming to look out toward the SKY—FREEDOM...
— ...reveals itself, by the film’s end, as
the ZONE OF THE ULTIMATE PRISON: DEATH...)...
— ...PAINTINGS and PHOTOGRAPHS... THE
VOICES OF TWO
SEXUALIZED INDIVIDUALS (A MAN AND A
WOMAN)... — ...YET THEY REMAIN
COMPLETELY UNSEEN!!! a—The PAINTING—the
PHOTOGRAPH—are nothing more than WARNINGS (...naturally,
heeded by no one...!) that—even BEFORE
your own FALSE existence—there existed
naïve souls who believed they could REACH
SOMEWHERE
(...fostering in them the—TRAGICALLY
ESSENTIAL—impression that they themselves
had determined WHERE they would arrive...
WHERE that "SOMEWHERE" might be...)
b—In truth, this baleful stasis (which, in
our IGNORANCE, we label a "PAINTING"
or a "PHOTOGRAPH"...) is nothing
less than the COSMIC VAULT—the DUNGEON—OF DEATH...
—...DEATH, which allows us to MAKE FOOLS
OF OURSELVES...
—...with sadistic cruelty: at the END OF
LIFE (termed a "PAINTING"...or a "PHOTOGRAPH"...),
we appear—strutting, IDIOTICALLY
CHEERFUL...
—...maintaining the (pathetic...) air of
"TRIUMPHANT CONQUERORS WHO HAVE REACHED THEIR GOAL"...
c—Within this perverse, domestic
LABYRINTH, two paradoxical FRIENDS—a DOG and a CAT—
seem to be frolicking. Yet their play is,
in fact, the very FACE of a "UBUESQUE" WAR
(grotesque, marked by distinct bursts of
cruelty... all for the sake of DOMINATING
the space of an
"ILLUSION-AS-KNOWLEDGE"...).
The fortunes of this "UBU-ROI"
style WAR shift back and forth. THE CAT,
a symbol of the CUNNING—yet BLIND—human,
vanishes into the “POCKET
OF THE LABYRINTH”—the WINDOW.
...THE DOG AND THE CAT have already
been—or were—warned, by way of a PAINTING...
in which they appear (on the wall of the
LABYRINTH-HALLWAY) with their HEADS (AND DESTINIES!)—
fused together... to the point of
MERGING!!!
...Yes... for those seemingly attractive
DOORS, WINDOWS, RUGS, PAINTINGS, and so on—
which appear to be “GUARANTEES OF DOMESTIC
SECURITY”—are, in fact, nothing more than:
“HERMETICALLY SEALED POCKETS OF THE
LABYRINTH”!
II—COSMIC-LABYRINTHINE TRAPS
...The film by director BEN TODICĂ also
grants us access to a MACROCOSMIC
LABYRINTH:
a—HORSES... THE THUNDERING HOOVES OF
HORSES... — ...which, in the language of myth and ignorance,
serve as symbols of ABSOLUTE AND NATURAL
FREEDOM/LIBERATION...
They run, JOYFUL—FULLY CONTENT WITH THEIR
EXISTENCE/LIFE (...which is, in truth,
THE ULTIMATE TRAP OF
DEATH-WITHIN-THE-LABYRINTH... —
...Greek mythology calls it the
“MINOTAUR”...!) — ...until the SOMBER
LABYRINTH OF THE RIVER/WATER emerges... —
...a RIVER/WATER that embodies, above all else,
VIOLENCE... the IMPETUOUSNESS OF DEATH.
b—Two “CHILDREN” (let us call them,
nonetheless: "YOUNG PEOPLE"...)...riding an ILLUSION...they
have the impression that "THE WHOLE
WORLD IS THEIRS"... - ...not even noticing
the GUNSHOTS... - ...nor the VOICES—the
SCREAMS... - ...”VOICES” almost
ALWAYS "looking for a fight"
(having, therefore, reached the limit of HUMAN ARGUMENT... -
...situating themselves, constantly,
within ZONES OF FATAL VIOLENCE!) - ...they do not even
take note of the FOREST-LABYRINTH through
which they race, in a
frenzied dash... : BLIND and AIMLESS!
YOUTH—JUVENILE LOVE—is the MOST EFFICIENT
INSTRUMENT of the LABYRINTH-OF-DEATH...
...MEMORIES... "FROM PAST
LABYRINTHINE STATES"... : The DOG they see
within the "NATURAL SPACE" (the
"NATURAL LABYRINTH") is a "CLONE" of the DOG
from the "DOMESTIC LABYRINTH."
But the FOREST-DOG is no longer the
"GUARDIAN" of the
DOMESTIC LABYRINTH: it is CERBERUS... who
greets the
YOUNG LOVERS, in order to...
"DISINFECT THEM OF ILLUSIONS"...
...the film’s background music is of the
"COUNTRY-WESTERN" variety...
To the YOUNG LOVERS
("CHILDREN"), it might seem
"VITALISTIC"...
"STIMULATING TOWARD THE ADVENTURE OF LIFE"... - ...even
"AMUSING"...
But what are Westerns—and
"country" music, too—are the
"attractive packaging" of a
final tragedy (disguised as "adventure"),
of an encounter with a fateful
labyrinth...
They are the masked tragedy of madness and
willfully embraced blindness—
of an ignorance that has been projected
onto a cosmic scale.
III—"FOX"...
...Within the labyrinth, one circles back,
one takes detours... yet these
"looping returns" (these
"memories") invariably lead—or are drawn—
toward the central point, which is the
only one who... REMAINS is: THE MINOTAUR...
...THE DOG (not Cerberus—but the dog of
the domestic sphere!) finds itself,
constantly, locked in a state of
"playful warfare" with the Cat-as-Instinct.
The dog of the domestic sphere fancies
itself the "SOLE SAGE"
...of this "ORGANIZED
CHAOS"...—a space that serves as the perfect
trap: the Labyrinth. When it sees the
Cat-as-Instinct approaching the window
(which opens toward the SKY!—...what
divine hypocrisy, on the part of the
"Master of Death"!), it is
convinced that everything the Cat does is
also inscribed within its own...
"DNA"...
4
...WHAT TRAGEDY LIES IN THE IMAGE OF THE
DOG "CAUGHT IN
THE WINDOW"... between HEAVEN and
EARTH...—...BOTH (Heaven and Earth)
HAVING BEEN INVADED BY THE COSMIC OCTOPUS
OF THE LABYRINTH! ...The film’s final image demonstrates that, after all, the
DOG of the “DOMESTIC LABYRINTH” is the only character in the film capable of
meditative retrospection (...which does not imply the “revelation of a
conclusion”... nor the resolution of an escape [an impossible one!] from the
labyrinth—in whatever form it might manifest or disguise itself...). Yet,
perhaps the bewilderment of this “dog who has seen it all” (along with his
retrospections—his detours through the labyrinth, his “memories,” and his
wanderings through the “hermetically sealed pockets of the labyrinth”...) might
signify... “something”!
...Just this: that the director has
placed—right before the harrowing ordeal of the “suspended dog,” situated
between the two labyrinths (the “domestic” one and the cosmic-divine
one)—somewhere upon the “domestic wall”... or perhaps upon a grim, ominous cloud...
the word: “FOX.”
...Fox. Deception. A histrionic death... —
...and though it may appear purely histrionic, it is, in fact, an ultimate,
visceral tearing-apart! — ...the fate of the deceived, the ignorant... of a
naive creature...
...It is, in any case, a warning regarding
the labyrinthine nature—and thus the ominous, baleful nature—of all divine
creation!
...And the Demiurge... is nothing more
than a sadistic illusionist...
...”If only I had known... if only I...”
...had I known...” – to quote TOMA CARAGIU, from the
satirical monologue “MEPHISTO.”
...Well... what would you have done, if
you “HAD KNOWN”?
NOTHING.
...It’s not just a matter of “what is
written in your stars” [lit. “what is written on your forehead”]... – ...it’s
much worse:
The DEMIURGE has perhaps “grown fond” of
his own “CUNNING” –
PERVERSION... – ...of which he is
immensely proud, BEFORE THE
ENTIRE UNIVERSE! (THROUGH DECEPTION,
HE RULES OVER EVERYTHING! – cf. the
novella “THE MYSTERIOUS STRANGER,” by
MARK TWAIN...) – ....and he CAN NO LONGER
GIVE IT
UP!
...Or... who knows? Perhaps the DEMIURGE
HIMSELF was the first
victim of the “FOX” labyrinth—
DECEPTION (...Greek mythology suggests,
through HOMER’s “ILIAD,” that
ZEUS, though he favored the TROJANS, could
not—under any circumstances!—
oppose the SCALES OF THE MOIRAI
[Fates]...)
5
...which the master director (and
philosopher!) BEN TODICĂ calls—with a bitter smile, yet
fully aware of the implications of his
claim...: ...“FOX”!!!
*
...In any case: if the master BEN TODICĂ
asserts (...with complete seriousness and
conviction!) that this film, “THE
LABYRINTH,” is a JUVENILE
CREATION... – ...then it would seem that
the “TODICIAN” GENIUS (both in
his capacity as... ...director-creator, as
well as philosopher-hermeneut of everything that life and death entail—this
“existence upon the fateful hearth of destiny”—within a domestic, cosmic, and
sprawling labyrinth!)—is remarkably precocious. How many young people
today—deserving ones, to be sure—can one see contemplating, with such profound
seriousness (deep enough to etch wrinkles upon their brows and even upon their
very minds and consciousness), the “trap into which every human, being, or
creature falls”? They drink—greedily, almost deliriously—from the chalice
offered by the Demiurge himself; and along with the “potent alcohol of life”—so
deceptive and perversely fleeting—they imbibe the poison of eternal death,
found within this “omnipresent” labyrinth.
Prof. Dr. Adrian Botez
[1] - THE LABYRINTH OF CRETE (in Greek mythology): an architectural structure composed of a vast number of chambers and corridors, arranged in such a complex manner that THE EXIT WAS NEARLY IMPOSSIBLE TO FIND. It was built in Crete by Daedalus (accompanied by his son, Icarus—who, while attempting to escape the Labyrinth by flying upward, ignored his father’s warning not to fly too close to the Sun; consequently, the wax melted, and Icarus plunged into the sea that now bears his name, the Icarian Sea). The Labyrinth was constructed by the order of King Minos to contain the Minotaur. Theseus managed to navigate through it with the help of Ariadne’s thread. One of the mythical symbolic meanings of the Labyrinth is that of the WORLD or LIFE itself (viewed as a PRISON, whose winding paths can, in the end, lead only to DEATH...).
[2] - UBU ROI (King Ubu) is a play—a grotesque farce in five acts—written by the French playwright Alfred Jarry; its scandalous premiere took place in Paris on December 10, 1896.
[3] - THE MOIRAE (sometimes referred to as the "daughters of Night") are the GODDESSES OF FATE, who spun the DESTINY of every mortal. It is said that they were originally concerned with death, but later began to determine what would befall individuals.
They may have originated as goddesses of birth who were also concerned with death; only later did they acquire the reputation of being agents of destiny—those who control the threads of fate. The Moirai (the Fates) are known as: a) Clotho ("the spinner"), who spins the thread of life; b) Lachesis ("the allotter" or "she who casts lots"), who assigns a destiny to each person; and c) Atropos ("the inevitable"), who holds shears and decides when to cut the thread of life.
They were worshipped as goddesses; it is said that brides in Athens would offer them locks of their hair, and women would swear oaths by them. The Moirai were independent: Zeus, other gods, and mortals alike were all subject to them.
