MERE
PADURETE DULCI ep.2
Tu, ai bani și, eu n-am nici timp și, eu, cum
s-o iau de la început? Dacă ești sănătos, e lucru frumos, e cărpănos/asă și
sănătos, sănătos încăpățànat în bine și în ce ni se cuvine, cu bine oricât v-ar
părea de curios, fi-r-ar să fie bine de bine, cu bine, avea-u-am bine, tot
binele, din lume ca culme! Ești un luptător cu dragoste și dor, un luptător în
luptă dreaptă, cu dragoste, cu màndrie și artă. Tu, cu răspunsurile tale rebele
și radicale, îmi dă apetit, în drept de a fi, cu atitudine în pasiune, cu
înțelepciune în pasiune. Cu omenie, de Românie-Lie-Ciocârlie. Unii politicieni,
cu diplome false, dar cu clase nu-s cu clase nici ca trenul. Totu e ca o
nebunie, bolunzeală, ceva supărător și rebel, adică: rău. Noi avem un acasă și aiasta
e și màndria noastră, un așa fără modru. Tu, o pui…, leacul pe rană, mă pansezi
sau mă pasezi ca pe o minge unul de la altul pe terenul de forbal, cum o făceam
cu mingea în copilărie, în Aghireș-Fabrici. Măi; să tie ! Să ne turăm
mootoarele spre succes. Ìncearcă să înțelegi ceea ce nu înțelegi încă. Nici
frumusețea nu e văzută, percepută de toți la fel (dar ce știi tu, Cornelia Rafa?
Daria e cu gătitul.)
- CĂRȚI RARE din Parohia Malovăţ. Feb.
2024. Trăim cu har și cu amar revigorant și vieal-real, cu rațiune și cu
pasiune ca păstorul blând, profund- pilduitor. Am adunat, de la tinerețe până
azi, ori de câte ori am avut prilejul, aceste nestemate ale sufletului
românesc. În ele am găsit bucurie, durere, dragoste, mângâiere și speranță. Am
cules folclor de la oameni școliți, dar și de la neștiutori de carte. Piesele
cele mai pline de sens și frumusețe au fost cele culese de la oamenii simpli,
neinfluențați de lecturi, dar și de la oamenii greu încercați în viață.
Cântecul le-a fost acestora ca un înger păzitor, însoțitor cotidian la bine și
la rău. Cu cântecul în suflet și pe buze, greul n-a mai fost atât de greu,
durerea n-a mai fost atât de mare:
- Sfintia Voastra! Ești un om rar, om cu
har, pe acest altar al soarelui: imensă tablă de șah al pământului. Noi trebuie
să punem șaua pe noi. “Eminescu este un Beethoven al graiului românesc”,
declara Tudor Arghezi din care vă darui ca mulțumire pentru tot ce faceți
poezia: Ție
Ceahlăul
e statuia ta...
Luceafărul
te aștepta
De
veacuri vechi, mai multe sute,
Piscul
în creștet, cald, să ți-l sărute.
S-a
întâlnit adâncul cu înaltul
Și
nu mai scăpărase, din piatra țării, altul.
Fusese
noapte-n cerul așternut
Pân’
ai primit botezul de sărut.
Singură
luna, sfânta, te-a văzut,
Fecioara
scumpă de tristeți și jale
De
peste toate dragostele tale.
Ești
al pământului tu, doamne, dintre lunci
Ori
ai rămas în ceruri ostatec de atunci?
*
BEUTURA NU-I BUNĂ, CĂ ȚI SE URCĂ LA CAP ȘI
TE BUBUIE, ȘI TE TULBURĂ, OM DE LA ȚARĂ,
DINTRE MERII PĂDUREȚI, TE DUCE NICIUNDE ȘI, TE FACE CU MARE NEÎNGRIJIRE FĂRĂ
SCRUPULE, ÎN TOT ADEVĂRUL CU CACAFONII ȘI FĂRĂ SCEUPULE, NEÂNGRIJIT ȘI UN ÎNETRĂIT,
CU LINBA. Aici la impuțit, OMUL, CĂ AJUNGE UN DROGAT! România e o țară mândră
și nu una de ocară, ci România-I Țară civilizată și nu de batjocură și precară,
e România clară ca codru făra fără modru, că părerea mi clară. România nu-i o
țară chioară, ci România-i pusă la punct, corectă, că nu-România, nu-i pusă la
riscuri. Noi prin a fi suntem ceea ce suntem ca neam și fire, din fire-fir-ar
să fie! Țara mi mândră una clară și nu una precară. Am tabieturile mele, că-s
aparte mai aparte, un preferat de tine, dar tu ce mai zici, ce replici, tacă-ți
pliscu, ciocul mic (flora ta intestinală; ce e cu clalalt creer )!? Marin
Sorescu, unul dintre cei mai importanți poeți români: ZIDIREA ÎN DRAGOSTE
Vino,-nsetaţi
de curgerea eternă,
Să
ne-adăpăm din jgheab de stalagmită
Şi
peştera, sorbind, să ne înghită
Pecetluind
intrarea în cavernă.
Un
rege-ndrăgostit de-o Sulamită,
Din
muntele de marmură, o pernă
Cioplind,
pentru o dragoste eternă,
Când
lumea toata-i numai dinamită.
Afară
este viscol şi e ură -
Îmbrăţişati
cresc ţurţurii în plete
Timpul
s-a-ntors cu faţa la perete
Şi
pân' la viitoarea picătură -
Un
secol e şi tu îmi dai o gură
Ce
ţine şi de moarte şi de sete.
*
- Flora mea intestinală, dacă se răzvrăteste
o sting cu vodkă rusească.
- Multe aveam încă să vă povestesc Ben, multe că am rămas pe undeva restant, fără
să mă fi luat cu vorba ca vorbărețul, turuială Persic, din România
Trandafirului Galben. Dragostea mea cu Vica era o nebuneală (dragostea lui
Vica, mă înebunește, umplându-mi viața ca albinele, fagurele cu miere, ca
abecedarul, cu literele alfabetului. De câtva timp, nu îmi ieșea diabetu, că
avea glicemia cu valori mari. AM ajuns la injecție cu insulină. De grija
omenirii nici tu nu poți dormi?
- Normal ar trebui să mă gandesc la poezie. Dar nu poti din cauza unora ca Biden si
Netanyahu, că nici lor nu li se mai scoală, deaia isi imaginează teava tunului
pulă, iar obuzele ejaculari, cu deplitet uraniu ca sperma mortuara. Sper ca
te-am sculat?
- Tu, cum îți rezolvi problemele casei ? Ca
toți să ridicăm brațul pentru a ne apăra patria străbună?
- Cânt SIMFONIA TIMPULUI de Ben Todica,
versuri VASILICA GRIGORAS. Un audiofotoclip recitare la versurile poetului
intitulat: FLUTURI ÎN SIMFONIA TIMPULUI ~*~
Statuie încremenită / pe-o alee dosită / de privirea trecătorilor /
simțea mireasma iernii / emanată de pielea ei rece / și sufletu-i înghețat.
- Tu însuși Ben ești ca Eminsecu, un geniu
al limbii cristice române, ca iarba verde de acasă/ Nădejdea phonex. Spun
aberații în detaliile veșniciei și trilogiei filozofice și a cunoșterii
străbune, cu misterile din corola luminii, din pașii profetului și a poetului
sânge, din sângele neamului me pur sânge și pur și simplu templu și exemplu al eliberării
și mesiei, a iubirii cu un singur dor la marginea mării mari, profunde și romànești,
în culori-tricolori ca un plânset a puiului de căprioare,
din acea a secetoasei zile de vară. Labiș expresie din acea minunată vară, cu
brâncovenii decapitați de turci, la constantinopol în Turcia, să facă gratuit
spectacol. Sunteți un om, cu o bogată experență, o mare bătrână-străbună: conștiință,
scoală cu verticală de zână bună și nebună, de bună veste, cu poveste.
- Dragi prieteni, În sfârșit, antologia
“Izvor și râu” dedicată Luceafărului poeziei românești Mihai Eminescu s-a
intalnit cu cititorii, ajungând în posesia a o parte din creatorii antologați
și a publicului prezent la manifestarea organizată sâmbătă 24 februarie 2024 la
la Palatul Brâncovenesc din Potlogi - Dâmbovița, cu prilejul Zilei Culturii
Potlogene. Cu același prilej s-a desfășurat și festivitatea de premiere pentru
concursul fulger de creație poetică tematică prin care, sub auspiciile revistei
Arena literară și cenaclului arondat acesteia, s-a marcat aici Ziua Culturii
Nationale…, Tuturor, cu aleasă prețuire, Marian Ilie
- Ben Todică ți-ai arătat sufletul la
propriu ca un geniu, viril. Eu debitez dodii, prostii, până peste cap.
- Vizioneaza deschiderea jocurilor
olimpice din Rusia, Jocurile viitorului.
- Mai greșim la extemporalul nostru de
viitor și de viață ca filozoful italian, sau grec Socrate. Inima și iubirea
noastră Vica, nu va muri. Când ai prieteni, tu nu mai simți nici un greu, cum
n-ai simțit nici în liceu. Tu parcă vorbești la pereți (Liceienii). Tu, ești
om; cu vastă experență, o excelență în conștiință. Aterizează străbunica, film…,
La noi la Voila se face arto și ergo terapie (e vorba de cei drogați, dependenți
de drog). Cel cu implant de inimă, după operatie întreabă: -Acuma e a mea, pot
acuma să mi-o păstrez? Tu ești inventiv și cum ai zis: intuitiv, coversiv: creeativ
și perspectiv, natiiv/cu talent înăscut, cu arome de limba română revigorant și
inteligent esențial eforte, național și monumental, eficient și vizibil, eficient
ca să ne mergă bine, cu bine putând să facem ce promitem. Chiar Vladimir Putin
zicea că le zic străinii, proști ca rușii, că așa zic străinii despre ei
bolșevicii, c-ar fi, chiar așa cu presiunea existentă. E clar și ferm
propangadistic, cum ar fi altfel pretențiile ruse ? E un dezasru ca incediul
din nordul Texasului. Dezastru are dimensiunea lui apocaliptic. Ca Putin
miroase a hoit, floarea cadavru. Noi oricum fiecare ne vedem de viața lui. Scrie
la mine pe telefon, că mi asistent, dar hiba, buba e, că nu ști limba româna (chestia
e ca ce, pe ce bază temei o fost ptomovat? Teodosie se face de baftă, cu barba,
cu chipul lui Hristos, lăudându-și sinele, cu barbă, ținând la barba lui și pe
barba lui ca un sfânt cu baftă, cu inima lui mult mai mare, după cum bate
vântul... Noi suntem cam aiurea-n tranvai/ca trenul pe mălăini rămase ogor
negru. Eu sunt un hodoronc tronc la ușa vieții tale, Ben Todică. Norocul meu, că
tu, nu mă iai de prost. Eu nu-s o esență tare, foarte și extra. Practic eu
pragmatic, n-am fost ca muncitor n-am fost niciodată delasător, indiferent de
pretenții/părărea celorlalți și ca om întreprinzăyor,eu, nu mă plictisesc, în
acest maraton artist, eu nu mă plictisesc niciodată și-am zis, că pe mine drept
Dumnezeu mă inspiră, prin mine inspiră și expiră măi Ben și mă si…, mă simt
chibzuit, în largul meu și în largul lui drept Dumnezeu, că sunt sub grija lui
Dumnezeu. Cum a fost soarta mea lapte și miere și acuma mi roată, piatră de
moară, Vică, Leană-cosânzeană, fericire.., că în spor și sănătate, încă dragă
eu fac, încă, de toate, că-s mai bune ca toate, maistre ! Avem forța care ne
pune în mișcare? Ce faci, grozăvescule?
- Noi traim doar niste împrumuturi de la îngeri.
- Când cuvintele nu-s îndeajuns să explice
de ce sulița intre coaste a mai pătruns pe Iisus? Tu-ți arăți sufletul la
propriu.
- Pâs! Pâs! de Ben Todica, versuri MARIN
SORESCU. Un clip audiovideorecitare la versurile poetului Marin Sorescu, unul
dintre cei mai importanți poeți români, s-a născut la 19 februarie 1936, în
Bulzeşti, judeţul Dolj și a murit pe 8 decembrie 1996, Bucureşti.
- Mulțumesc, frate Ben, că sunteți cu noi
toți și cu Marin Sorescu. Ar fi fost un nobel leat de nu interveneau „la timp,
binevoitorii” români... Să trăiți mulți ani și să ne delectați cu versuri
selecte! NM.
- Cu fratie si dragoste in Suflet, Ben
Todica
- ... dureros de adevarat... "...
- Suflete, ia-o tu înainte. Pâș!
Pâș!" CA
- Multe mulțumiri cu Sănătate și
împlinirile dorite, Cu drag și stimă, Melania Rusu Caragioiu
- Cu Fratie si Dragoste, Ben
- Întradevăr, frumoase și reale versurile
poetului Marin Sorescu , din poezia: ”Pâs, Pâs” Am audiat întregul ClipRecitare
al frăției tale Benule. Mișcătoare de suflete și imaginile vizuale atașate.
Tocmai citeam poezia de durere și ultima a lui Adrian Păunescu, și am avut acea
intuiție, a soartei indentice a celor doi mari Români, Ceaușescu-Păunescu,
iubiți de adevăr - sacrificați de minciună. Eternul Dialog - Cu drag și frăție,
Ioan
- Ai dreptate fratioare! Chiar la asta ma
gandeam sa-i fac si lui Paunescu un clip. Ben
- Pe aceeași undă, Ioan
- Noi facem niște strădanii, în limba maternă
română: MERE PĂDUREȚE. Suntem niște făimoși furioși, în fața noastră câinii
latră și Caravana/șatra trece... Mai binele poate fi, însuși răul/contra
binelui cotând inuman ca dușman contra umanității, cum îi plăcea să zică
colegul, Doda Gheorghe de fel din Cășei-Dej. Îți faci foarte - de prea binele, de
care ne facem griji, probleme, uneori că-s culme. E inutil când nu te descurci,
uitând de politețe și de bunele maniere, de dramul drept Dumnezeul fericirii, trecând
curați prin viață ca păstorul blând, bun pilduitor de viitor, din izvorul
vieții, cu tinerețe fără bătrânețe, de Mere pădurețe. Tu ești optim și normal, natural,
național ca român (fugărit de țară, chiar dacă te mai doare-n cot; Domn Savaot,
în totul, pentru tot. Bucuria noastră, Mere Pădurețe ne ridică sincer reper la
cer. Care ni-s momentele de bucurie și de bucurie, de emoție și de empatie,
omenie esențială, în socio-umană-ecuație, în școala de dincolo de școală-Honore
Balzac, cu Fântâna Blanduziei descoperindu-te, la Alecsadri - regile poeziei, în
comedia umană, cu Pilat din Pont, un tont, cu cont, cu tot, pentru tot.
- Între noi nu-i nici un gând străin. Daca
m-ar durea in cot nu as mai scrie sau vorbi romaneste. In lume sunt milioane de
romani care nu au slabiciunea schimbarii cum crezi tu.
- În ce chip, cum mă voi schimba? Mai e
încă cineva care visează și are și dă speranță și la bine și la greu. Pe timpul
celui de al doilea război mondial, când armata Română s-a abătut prin sâmpetrum
era bucurie mare entuziasm, festivitate. De la soldații români armata primise o
măgăriță gestantă, o fiară, pe care n-o mai cărară cu ei, cu ostea. Ar fi fost
o barbarie, dacă ar mai fi cărat-/o cu ei pe front. Apoi Veronica lui, Veronica
lui Todoru lui Horlâu, fata Marii Păhuții se refugiase, cu vaca prin păduri și se
pierduse, până după război, de se făcuse de veste și poveste. Cu măgărița
ramase și o vânduse cu mànz fain la târgul de animale de la piatra Dracului din
Hida-Almașului. Ìn tot trebuie să facem să fie, fir-ar să tie; să fie stare de
bine, omule ca fenomen național! Pe Horhe l-au luat în balon la Slăvie, ducea
lipsă de bărbăție ca râs și turcă! E vorba de Jorge el nu se coboră la nivelul
intelectual a lui Jador. Ne urâm; cu artiștii care uneori nu știu, în ce s-au
băgat. Dibuim care e inteligent, înțelept nariv și intuitiv? Sărăcia din viața
de zi cu zi..., îmi displace. Spor, când lucru bun il ducem la bun sfârșit. Oamenii
se mai pleacă precum iarba la vânt. Pomurile-s pentru a le face cadou femeilor
și: atunci bărbații de ce iubesc florile? (ca să le dăruiască flori ori de ce, Mirccea
Cărtărescu ori, că de ce iubesc femeile?) - eu de ce plec? să-m-caut sacul și petecul/cântecul
și descântecul? Cântarea în cântarea cântărilor?
- Totu-i să trăim frumos, Cărtărescu.
- Petrențios, în exprimare. Tu, ești un om
cu dicție, cu carismă și cu talent. De cât un càine turbat în uliță, mai bine
legat la tine în curte, că tu nu-i cumperi; cu principii, *dintr-un film de la
Cinemaraton). Tu, căti un om, nu o cauză, în firea lucrurilor de prisos. Vica
avea o voință bolundă/ nebună și smintită. Nu refuz capriciile. Nu mai scot asul
din mânecă. Jador țigaganul face pe scorțosul.e deștept rău și fudul.
- Bună seara! Avem deosebita plăcere de a
vă invita, duminică, 18 februarie, la evenimentul de lansare a cărții„România
de la război la pace.” Activitatea, organizată sub egida Primăriei și
Consiliului Local Bârlad de Societatea de Științe Istorice Filiala Bârlad se va
desfășura începând cu ora 11:00 in sala de ședințe a Primăriei Bârlad "Alexandru Ioan Cuza” Vă aşteptăm cu
drag! CV
- Facerea lumii de Ben Todica, versuri
CATALIN AFRASINEI. Un videoclip audio recitare la versurile poetului intitulat:
facerea lumii 2024 celei care va veni (I) ~*~ am visat să scriu un poem / în
care să intri ca- ntr- o plapumă caldă / cuvintele sa te aline / fascinat /
neștiind / în pierderea lumii / deschide-i /
- Întreaga conjuctură si ofertantă, Ben. Nu
mă așteptam atat de bine sa iasa cu nunta. Mama, în regia lui Elisabeta Bostan,
un muzical grozav, inteligent și, facinant, respectos și spetaculos și frumos. Copii
de azi îs mari măgari voluntari și mari măgari...
- Ai imbatranit frumos si curat MAESTRE
PR-F Sanatate si impliniri, Ben Todica
- Tu, ești de toată minunea, minunat! Nu
știu de amu înainte, Cât voi fi de cuminte, cât de pâine proaspătă și de
fierbinte!
- Natura te ține viu. Arați mai bine decat
cei de la oras.
- Eu, cu Vica am trăit ca regizoarea
Elisabeta Bostan, pe mare încredere, c-așa am trăit cu Vica fără pic de
gelozie, convins că ea avea în mine toată încrederea, avea ca femeie-zeie - și pentru
mine n-am cele mai mari sau cele mai bune și…, sau potrivite cuvinte, că pentru
Vica parcă nici nu găsesc cuvintele potrrivite pentru ea, dar păcat, că nu
găsesc cuvintele balsam și altruiste ca s-o definească cum a fost ca viață și
ca adevăr-Iisus mai presus. Am o atitudine de respect față de ea. Sunt mulțumit
de viața noastră. Ca acel Creangă din Amintiri din copilărie, cu frumusețea lor
hàtră, nădejde phonex, cu momentul de fericire, cum și-o închipuia pentru
națiune, în testamentul său Avram Iancu, tribunul pașoptist, un Bălcescu al
apusenilor. Oare am o perseverență la nebunie? Sunt săritor și grijuliu la
nebunie și ca om de omenie? Am schimbat oare disprețul în simpatie și în
empatie? Vica, îmi zicea:
- "În clipa de iluminare fiind uniți
și unul alături de altul, dragule..."
- Totul era o stare de bine. ( era acel cu
bine, din finalul scrisorilor trimise lui DUMITRESCU– NISTOR- BISTRIȚA, TRIMISE
CU IUBIRE, ÎN MEHEDINȚÎ cu acea tinerețe fără bătrânețe și viață făŕă de moarte.
Gheorghe. Octogenarul Gheorghe N. Dumitrreacu-Biatrița. Eu n-am făcur ce a
făcut el având tipografie proprie într-un sat românesc, revista Izvorașul? plus
o activitatete culturală bogată ca preotul Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA. Până și viermii
au talentele lor specifice genului și speciei - ceva special. Pe care nu-l
mănâncă pielea? În tot e o eleganță, chiar și în Mere pădurețe, e o voie a lui
Dumnezeu, că, cu voia lui Dumnezeu se și împlinește opera omnia. Eu nu-s aiurea
în tranvai, cu trenul pe mălăini. Eu te-am căutat ca om cu experență, la botul
calului și, cu o bere pentru calul meu, în vânătoare regală. Și "F". Știi
vorba aia: cine caută, găsește. Amintiri din copilărie, e tot film fain, cu
ghidușii, cu auraș păcuraș, scoate apa din urechi, că ți-oi da parale vechi. Totul
era luat, cu binișorul, deși de filmat nu era filmat, cu încetișorul. Multe
pozne a mai făcut Ion Creangă, acel Nică un fain-Făinel, frumoșel.
- OBLIVION IN X de Ben Todica, vers din
JURNAL ISRAELIAN. Un fotoclip audiorecitare din versuri publicate in revista
JURNAL ISRAELIAN 88 din Martie 2024.
- Noi vedem mai altfel lucrurile, în
dimensiune și în măsura lor. Vica era ca Zâmbet de soare a lui Elisabets
Bostan.
- Primiți, vă rog cu drag și bucurie acest
sol al primăverii, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu: M Ă R Ț I Ș O R
Cu
aripi albe de zăpadă,
Din
geana cerului zburat,
Fir
de noroc a fost să cadă
El,
ție, ți s-a închinat!
Un
mărțișor, o primăvară
De
haină ți s-a aninat
Și
totu-i pur, înmiresmat.
E
tandră raza și sprințară,
Și-n
suflet un alint curat.
*
- Ești un poet minunat. În România iarna, n-a
fost iarnă geroasă, Vlaicule ! Iarba verde de acasă e așa cum vrem noi, cum
nici iarna n-o mai fost iarna geroasă de altădată, cum nici arta netrudită nu-i
artă, că nu ți-ai intrat ca să ostenești suficient și inteligent în mod discret
observabil ca poet incredibil, în cuget, dar impecabil, posibil, credibil
durabil. Colegul meu, Dan Ioan din școală de la Bistrița de acuma 60 de ani își
amintește de catrenul scris de mine și-mi reamintește telefonic: Faceți sport, faceți
mișcare și: râdeți copiii în soare, că și de mărțișor, e o binecuvântare; ( nu
m-am putut înfrâna să mai adaug ulimele două versuri după 60 de ani ) cum l-am
scris de mine își amintește, Dan Ioan, din Dăbuceni, Sj, de pe lângă Ileanda. Așa
cum Darie a lui Zaharia Stancu, în Pădurea Nebună. E un frumos, ca Amintirile
din copilărie a lui Ion Creangă dar altfel și ca La Stăpân, altfe de cum a
scris Gorki, un alt procopsit scriitor rus, bolșevic, genial cât de cât, un
altfel de Dovstoieski și Tolstoi ori Gogol, cu Suflete Moarte, cum în Rusia mai
e un nebun, unul Putin fain la chip, dar cu minte proastă, deși ca Harap Alb
ori Spânu, chip al omului rău ca Vladimir Putin aiesta, un nebun care a uitat si
trage mâța de coadă, trage cu tunu și, Anțe panțe, împușcă la rațe și năuc, hăbăucu
mămâncă la mațe pestrițe, că decât bucate stricate mai bine mațe sparte (ai mai
auzit, tu, Ben, bădie, de așade așa ceva, hazlie pățanie la mișto și șmecherie,
de așa dibăcie ca la cel Darie Zaharie?)
- Toți zdrențuroșii mintali iși bat joc de
noi și Dumnezeu. Cârpele se cred dumnezei.
- Primiți, vă rog cu drag și bucurie și de publicat acest sol al primăverii: M A
M E I
Tot
ce e mai albastru din cerul blând de vară,
Mai
alb ca neaua iernii cernută peste câmp,
Mai
plin de nectar dulce - potirul mic de floare,
Ție-ți închin, măicuță, cu
gingașul meu gând.
Te-aștept
lângă geam astăzi, să fiu cu toate gata :
Am
pus și flori în glastră, le-am cumpărat cu tata,
Un
cântec pentru tine-n ascuns am învățat !
Nu
am uitat cum seara-mi cântai când m-ai culcat.
Resfiri
în jur lumină; mereu spuni: ,,se cuvine”,
Și
bucuria vieții mi-ai dat-o de la tine.
*
Măicuța
mea iubită ești pentru mine-un crez,
Simt
bucuria vieții primită de la tine
Cântând
mereu în suflet și am să o păstrez.
Timișoara,
1979
*
- Primiți, vă rog, cu drag, bucurie și
spre publicare acest sol al primăverii. Privitor la Epoziția de pictură primim
cu bucurie arta artiștilor plastici,
încântându-ne vorbirea imaginilor. Multe Mulțumiri Stimată Doamnă Cristina
Vizitiu, menționând că avem prin aceste nume alăturate artisti românii din
Australia, Canada, România, cunoscuți și
în Europa și America de Nord. Felicitări tuturor artiștilor noștri plastici! Cu
stimă, Melania Rusu Caragioiu
- Mult Stimate Domnule, Dr.Viorel Roman, Vă
mulțumesc pentru acest tablou sinoptic al actualității mondiale. Nimic nu are
stabilitate și nimic nu se poate baza pe trecut pentru că au dispărut legile
onoarei, a omeniei, a respectului.
Trăim amenințați de teroarea din umbră. Amenințarea armelor și a bombelor nucleare contribuie și mai mult la starea de
fapte. Religia a rămas doar la îndemâna celor neputincioși .Jumătate din populația globului trăiește neîndestulat și
este amenințată de inteligența artificială cum în trecut erau amenințați
muncitorii de tehnică și mașinărie. Pământul a intrat în faza de antropocen,
iar omenirea nu știe ce măsuri să ia. Soarele trece mai repede prin fazele de
descompunere provocând dezastre ecologice, etc. Unii se grăbesc a spune că
omenirea nu va rezista după anul 2060. Războaiele distrug puținul care a mai
rămas economic, social, cultural, etc, Acum după ce am exprimat temerile mele și
lecția aproape învățată, trimit materialul foarte amplu și documentat al
Domnirei Domniei voastre unor minți luminate spre a le îndemna să sprijine,
dacă vor putea, pilaștrii fragili care mai există'in această lume pe care o
dezvăluiți în toate slăbiciunile sale. Cu mulțumiri și totuși speranța în
singurul puternic ajutor ceresc, Cu stimă, Melania Rusu Caragioiu.
- Mult stimata, draga doamna Melania Rusu
Caragioiu, va multumesc din suflet si va asigur de o admiratie si stima
deosebita, al Dv devotat, VR Anexat, cam ce se intampla in tara si lumea larga.
- Ben! Plecăm vraiește păstràndu-ne capul
pe umeri, cu for. Vica era unde era ca să fie descoperită. Pă! Eu hodoron tronc,
până la tine în Australia. Eugen Barbu e o emoție și empatie bogată, figură e
Mărgelatu, așa zisu, Trandafiru Galben Ploșnița, în figura lui Dem Rădulescu
ori clujeanu, Lulu - ciocloflender de Cluj, un artist-altruist. E un om
suficient-inteligent. E un artist împlinit și artist în dizconfort, cu effort ideal,
în confort și comod în comod ca idiotul lui Dovstoieski. In Toltostoi: Război
și Pace, un ceva rusesesc nemaipomenit, cum mi se se întâmplă rar și la
bolșevici. Muncitorii o priveau. Purta discuții spirituale și savante.
- Tu ai un specific și un dialectic
bogat-aur cenușiu strecurat, curat și luminat. Tu-ți ai măsura-măsurilor ca
cântare a cântărilor mărgelatu a Trandafir Galben-lui Florin Persic.
- Uneori vorbea, Vica, vorbea și vorbea, filozofa
ca un frizer, zic parafrazând pe marele scriitor cu Groapa, un roman scris
liric asemeni lui Zaharia Stancu, un să nu uiți, Darie din Desculț, cu acel
1907 si incomoda Pădurea nebună, un roman cu carismă și bun gust și bun simț. Eugen
Barbu a scris și incognito și Principele. Caietele Principelui, cu o
justificare și o motivație, principiar cum rar cu valoare gasim. Adrian Păunescu,
om și poet, de pomină de doină-lumină lină, un Adrian Păunesc cu Manifest
pentru sănătatea pământului. Că tinerețea, în cântec, în pace ne desface: - în
cântec și, și descântec-dialectic. Există drumul pe care-l-ai.?*, al tau scormonește
în culori de neliniște, dar ce te privește? Întortochiat și labirint. Fericit
la Vica visam, visam ca marele siguratic. E începutul postului. Sântem puși în
situația de a alege, în lege, că legea nu-i tocmeală, ci pur simplu: Lege, pur
și simplu, sus națiune cu înțelepciune și pasiune! Eu încă mai însemn ceva?
- Esti seva neamului din adancuri de veac!
- Fiecare trebuie să se gândească la gena
lui. Așa cum gândește și Voltaire. Pierderea timpului e fatală, că vorba e cum
sta vorba și, se poartă cum e portul, zice Marin Preda (cum vine?) Noi amândoi
ne creem valorile, împlinim, în prin/în mere pădurețe-corobețe, cu noblețre
apucat vârtos, în muncă, prin muncă. Și simt, că am un rost artist. Lăpușneanu
- la întoarcerea lui Lăpușneanu promite pe boieri, că o să-i popească, că ei, boierii,
dacă ei, nu-l vrea El, îi vrea. PĂDUREANCA, FILM CINAȘ ȘI, FAIN; DUPĂ ION
SLAVICI÷ UN FILM GRĂITOR, SCRIS, CU NERV ȘI EMOȚIE. Obraznicul mănâncă
praznicul (Pădureanca, Ioan Slavici). Io! Nu-s toate caprele acasă! Ce este
traducerea?
- "S-a instituit în România o modă pe
care eu personal nu o pot înțelege. Poeții își traduc sau își lasă traduse
operele în limbi de circulație internaționale, mai mult sau mai puțin, iar
aceste traduceri apar nu în țara limbilor țintă, ci în România, unde nu
prezintă nici un interes, lipsind cititorul limbilor respective! Am observat în
ultima vreme că e mai important ca autorul să prezinte în curriculum vitae că a
fost tradus în, știu eu, zeci de limbi, fără a preciza de cine a fost tradus și
mai ales unde au apărut aceste traduceri! Deci, mai clar, există o limbă țintă
cu obligația strâns legată de apariția în țara țintă!" C. W. Schenk.
- Când am fost mai demult, prin 1970 mi-am
luat Bacalaureatul și o fost fain și, prin toamnă, în vară profesorul de
infecțioasă la cotagioase? trântidu-mă, dar, în toamnă a fost perfect, absolut
promovat laudator temporis acti. Cum arată vremea, ne întreabă Florin Busuioc
la Meteo. Avem multe treburi de făcut, în altă conjuctură activă, cu scenă
deschisă ca Ipu lui Titus Popovici, cu atunci pe toți i-am comandat la moarte, cu
Setea, Străinul... de Francisc Munteanu. Cum arată? La Vica, căutam himere, caii
vechi pe pereții. Purta discuții spirituale și, savante. Eu sunt un esențial, în
mediul rural/un național sătesc. În tot e o agro strategie, maistre. Ne dăm cu,
cu scribalăiii băii, în limba vorbită corect, cu esență e perfect, e
esență-conștiință și știință. Uneori actionam, cu disperare - în cosecință... În
tot e o măreție, chiar și în: mulțumesc, Mămă, Ming!
- Dragă Pavel, Bună Dimineața. Acum am
terminat de citit capitolul 85 - Mere Pădurețe. Imi place. Izvorât din iubire
și adevăr de realitate, eu observ o creștere de calitate și claritate, fapt
îmbucurător. Ești un pom roditor în Grădina Maicei Sfinte. Cu drag și ales
respect, Ioan
- Dumneze să ne călăuzească biruințele.
- Tu-ți ai măsura-măsurilor ca cântare a
cântărilor mărgelatu a Rrandafir Galben-lui Florin Persic. Lucrăm cuoamenii, în
toată firea. Lucru e de maistru. E nevoie de dialog și de decizie. E vorba de a
se cointeresa. La vorbă și, la drum nu, trebuie să ne grăbim. Caut acu prostie
altora, în carul, cu fân. Graba e ceva, e doar spectaculos ca la fata grăbită
la măritat. Cineva-și umple teșchereaua. Sunt pacoste, da nici ușă de biseică
nu-s. Dincolo de erorea lui Putin e vorba de altceva, mă face să cred. Viața ne
dă o adevarată lecție/ne dă infarct și ajungi la reanimare.
- Totu-i cu dichis. Mare victorie asupra
turcilor a repurtat-o și Șefan cel Mare.
- Copilul, cu autism e ca un jucător pe
sârmă. Țară, țară, cine ești? Nu ești cumva țara care găsește cumva, cea care
găsește soluția? Care nu-și prețuiește propria atât de mult? Nu ești?
- Ioan Miclău-Gepianu: DIN VIAȚA LUI IOSIF
VULCAN. …Frumusețile locurilor natale, amintirea prunciei sale în această
natură, ce dă copilăriei acele suveniri sfinte, cerești, adun în amintirea
poetului de mai târziu, în versuri, sentimentul cel mai nostaligic despre
Holod. Cităm: LA HOLOD!
”Te
salut cu bucurie,
Mic
sătuț ce scump îmi esti,
Căci
vederea-ți îmi reînvie,
Mii
de suveniri cerești,
Suveniri
dulci din pruncie,
Mă-ncântați
adeseori!”
*
…De-a lungul al celor aproape cinci
decenii de activitate literară. Redactor-șef al Revistei FAMILIA, el însuși
creator, însuflețit animator al teatrului și culturii române, Vulcan înalță
frumusețea de geniu al neamului său românesc transilvănean.
- Mult Stimate Domnule, Ioan
Miclău-Gepianu, Aveți un mare talent de povestitor și m-am simțit iar eleva
ascultând cu nesaț, lecția predată de istoria literarturii ro,mâne, Vă
mulțumesc! M-am amintit și de înfrățirea celor obidiți din Imperiul Austro-
ungar, mi ales că la Timișoara a fost martirizat cu o coroană de fier
înroșită înfoc Gheorghe Doja, un
luptător maghiar pentru depturile locuitorilor asupriți în acel Imperiu. Nu am
uitat nici că aveț fomdatăi o Revistț ,,Familia” în ediție online și
că iubiți f, mult locurile natale. Vă
felicit și am trimis mai departe aceste pagini de restituiri. Cu stimă, Melania
Rusu Caragioiu
- Pe Dănuț Chira îl chem să se uite să
vadă ce-i cu televizorul. Cheia fiind la Daria nul-pot slobozi în casă ca să
inspecteze televizorul și buba-i, că nu pot vedea, n-am la ce film mă uita la
Cinemaraton, protv sau TVR, unde-i filmul corean: fiica regelui (filmul are
ciudățenii și tradiții minunate a coreienilor) o zis și nașu, curpen/ Mânzu-Mànazat Ionaș-ioan cum îi zice,
la nepotul Horjului, lu nepotul lui Vica.
- La mulţi ani de Mărţişor 2024! 1
Martie
Acum,
că vine primăvara
Și
asteptăm să vina ploi
Zic
să lăsăm o clipă țara
Și
să privim un pic în noi
De
vom găsi poiene pline
Cu
toporași și ghiocei
Vom
ști că țării îi e bine
Gândind
la viitorul ei
Și
dacă din motive varii
Vom
da de un teren viran
Vom
ști c-au năvălit brbarii
Și
primăvara ne e-n van
E
1 Martie -se știe,
E
milenarul Mărțișor -
Trimit
un gând de bucurie
Și
sănătate tuturor
*
- Marian Ilie - La mulţi ani de Mărţişor!
- Tot din tot, cu tot-tot ca la
mușxhetari: unul pentru toți și toți domn Savaot pentru unu. Eu știu pe pielea
mea, că singurătatea doare pur și simplu. Mama-ii tot ce înseamnă viață din
filmul Mama, că și eu sunt voinic de babă slabă, cu mucii curgându-mi pe barbă.
Doar tu știi, că am îmbătrânit frumos. Nu cumva și ție doar ți se pare? Scrisul
mi microbu care mi-a intrat, în sânge și nu mai scap nicicum. Miha, tu, ce mai
faci ca lucru bun? Pe tine, nimic nu te demoralizează. Numa ce trebiie, nu-s, n'am
habar a ce sunt deja. Tu, ai superioritatea ta. Acu-i, în carul cu fan parcă
te-ai jucat de a țâța.
- În noi, în toți era trăsneală.
- Miha săptămânal mă pune să fac baie ca
să nu put de sub burtă. Liliacul, mălinul înflorește adoua oră, în mălinul lui
Labiș. Atunci ce mai aștept?
- Auziți, auziți: sunt îndrăgostiți
fericiți !
- Noi suntem excepționali, în algoritmul
vieții, în orice combinație-ecuație pentru o viață sănătoasă și frumoasă.
- Înorările persistă.
- Părinții, în felul lor știau ce-i pentru
mine mai bine excerbat, paradoxal. Soarele, îl vedem printre nori ca din
închisoare printre gratii, lumea care te vizitează ca pe Salvanii/pe epigoni
marele Eminescu.
- Care-i fața nevăzută a lucrurilor?
- Tu, ai sensibilitate și vii…, cu ce te
lauzi la etatea ta, cu multă experență și pradis, Dacia-Felixix. Tu, ca o gagică
care-ar veni ca Vica, cu o sărutare-binecuvântare, o bătută, în șura cu joc și horă,
pe la Vaslui, la tine, la Puiești/Iezer, deși erai doar ca Picii lui Soreasca, niște
frumoși, "feți-frumoși, haioși, c-apoi, în Ciudanovița aveai altfel de
preocupări, pe la mină.
- Singurătatea doare. OBLIVION IN X de Ben
Todica, vers din JURNAL ISRAELIAN. Un fotoclip audiorecitare din versuri
publicate in revista JURNAL ISRAELIAN 88 din Martie 2024.
- Teamă mi ce o să fie neomenesc-fi-ar să
fie ! Noi românii suntem de neânfrânt.
- Cu multe mulțumiri și stimă, Melania
Rusu Caragioiu
- Cum să nu producem tensiuni? „Cel mai
mare scriitor român pe care l-a ivit până acum timpul”, aşa cum scria Nicolae
Iorga în 1909, piscul romantismului de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, Mihai
Eminescu, „Poetul Nepereche”, cum avea să-l numească George Călinescu, poetul
care a dat măsura geniului creaţiei româneşti, ca valoare absolută,
înscriindu-se, potrivit aprecierii lui Tudor Vianu, alături de Dante, Goethe,
Shelley, Hugo, în galeria valorilor universale, este sărbătorit cum se cuvinte
printr-o carte-document, o carte reprezentativă, binevenită, fidelă, în termeni proprii, Geniului
Eminescu, de folos cititorului modern. O carte de excepţie, ce oferă
posibilitatea de contact continuu cu ceea ce înseamnă „nevoia de cultură” şi de
comunicare cu timpul culturii române, a văzut lumina tiparului cu
binecuvîntarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei,
ediţie trilingvă - română, engleză şi franceză, străluminată de „Centrul
Cultural Spiritual Văratic” şi Editura „Muşatina”. Emilia Ţuţuianu, psiholog,
poet, editor, om de cultură, inginerul Dorin Dospinescu şi jurnalistul Victor
Roncea, coordonaţi de stavrofora Iosefina Giosanu au încredinţat circuitului
cultural naţional un ilustru album omagial, dedicat celor 170 de ani (2020) de
la naşterea „Poetului Nepereche”, cu o prefaţă semnată de Ioan-Aurel Pop,
Preşedintele Academiei Române.
Traducerea textelor în engleză şi franceză este realizată de Mihaela
Gheorghe, ilustraţia albumului -
Cristina Nichituş-Roncea şi Dorin Dospinescu, Grafica - Constanţa Abălaşei.” „Anotimpurile
poeziei lui Eminescu la Văratic” Maria
Diana Popescu
- Cum separăm apele, trăgànd pe cine, de
mânecă asumându-ne? Care-i realitatea nefardată, Ben Todică? Cum să facem, un
scor bun, în lucru bun? Fiecare trebuie să-și urmeze destinul. Eu, hodoron tronc,
până la tine în Australia.
- De la mine la tine. Buhălește din cauza
tutunului/a duhanulului. Tu, ce mai ciripești ?
- Dacă și cu parcă, zice Șmecher, zice
național și rațional-real (Cine decontează? e vorba de alegeri, de mersul la
vot). Tu, ai făcut prin mare pădurețe să devin celebru și tu mai făcut un
cineva, până la urmă și în Australia și tot mai am ce învăța de la tine
harnicule și învățatule!
- Râd fâț, cu mine însumi – în sumi!
- De la alte goapodine de pe sate, de la
alte țărănci, îi aduceam răsaduri de flori ca să le replanteze la noi în
grădinuță. Noi ne-am dat în spectacul, cu talentul părintesc moștenit geto-dac.
- Index stai. Bunica va locui la noi toată
vara! Vizionează „NUNTĂ DUPĂ REVOLUȚIE - un film de PAVEL RĂTUNDEANU FERGHETE”
pe YouTube
- Nu-și deflorează emoțiile, nunta e de facut
la această poveste? Nu se deschide filmul. Nu pot vedea nunta. iar mi-s
berbecii în munte și iar mi dincolo de munte. Tu, vezi ce nici nu gândești. Eu scriu
și o rup în fericire.
- VESTE BUNĂ, DE CINSTIRE A CĂRȚII
ROMÂNEȘTI. CU DRAG, IOAN
- Omul nu-i făcut să trăiască de unul
singur, singur pe liume. Sunteți niște scumpi.
- Deosebit respect domniei voastre, pentru
buna apreciere dăruită mie, departele de glia natală. Cu multă prețuire, Ioan
Miclău-Gepianu
- Omul nu-i făcut să trăiască de unul
singur, singur pe lume. Toate cele bune, de români adevărați și botezați!
- Cu drag și iubire, Ioan Miclău-Gepianu
- Mi-a fost dragă bamburesla. Noi mergem
la Paris, în Franța, pentru aurul Olimpic, unic merem, cu sufletul dialectic, specific
și, unic. Am șî ei, sensibilitățile mele. Tu ești ca o regină a Ciubăncii. Cine
ce vorbește lumea despre românii au talent și-s fenomen talent, îmulțit și cu
har? - Io-s pocăită, ce să caut acolo unde se distrează, se bâțăie, destrăbălează,
la țiganii din Jurca unde o mers și Marin Teci, să se distreze ca un Gheorghe
de-a lumii destrăbălat, că mai bea
hăbăuc-bolund, din suburbia Dejului: Ocna Dejului? Țiganii din jurc și Ciubăncuța
i-s prieteni lui Marin aiesta. Din start am prieteni, de toată cinstea de
România și de pretutindeni, din elită și de stofă și de aluat extra, alut
nobiliar, de calitate, cu sfințenie, cu nimb și aură-primăvară, cât o țară, cu
viață la țară, cu surâs de plină vară, cu viață ca o Geocondă/Mona Lisa, de
Leonardo Da Vinci, un om cu dimensiune, de pasiune și cu înțeleciune cât o țară
extravagantă de goină-lumină lină și cu artă și de pomină, din corola de minune
nestrivită, cu inteligență. Aniela e cu microfon făcând lumea să râdă, cu mare
dar. Pe mine m-a onorat cu hunăvoința sa, Ben un fenomenal al limbii
române-străbune eterne. Tu ești ca o regină a Ciubăncii. de nu m-aș regăsi în
Ben Todică n-ar fi o dibăcie, n-ar fi ceea ce e iubire - Dumnezeu-manifest
pentru sănătatea pământului, vorba poetului socialit-artist și patriot, de
farmec și altruist, la nivel de performanță artist, Adrian Păunescu, un geniu
și dacă nu-i nominalizat la premiul Nobel, deși e laudator mega alfa temporis
omega temporis acti, ca atare e valoare autentică, opera omnia (mai în glumă
mai, în serios, e, în frumos e Mona Lisa scrisului, un artist cu drept de a fi,
drept Duumnezu ca să fim O.K., cu pur simove și pur și simplu fără să ne
schimonosim și scofâlcim. Da! Noi, Ben uimim lumea prin scris vom fi culmea în
lumina, vom avea dimensiunea, minunea și înțelepciunea de a scoate bolovanu
aruncat, în fântâna prostului/nebunului. unii politicieni-s ca Putin/ca vulpile
bătrâne-viclene (ca la botul calului, cu o bere pentru calul meu cu personajul ca
Moise ca să ne meargă bine ca la Dumitru Radu Popescu, redactor șef la revista
săptămânalul de cultură de la Cluj-Napoca Trribuna de pe strada Universității
nr.1.
- Sunt prins între ciocan și nicovală.
- Ben, în acest dialog româno-romăn; România-Australia,
fenomen-fenomenal-magic magnific, a doi magnifici, mai mult de doi magnifici
scriitoru de viitor, izvor cu puiet de păstrăvi, din aval de munte, de frunte
pâine prospătă- fierbinte și cu artă. Ștefan Luchian un film despre un mare
pictor. Filmul pune la îndoială, chiar picturile lui Grigorescu, c-așa injuste
sunt aprecierile care apreciază doar pe suflete moarte și a celor putrezi de
bogați și corupți, cu bani peșini. Era o surpriză Ștefan Luchian, om de
valoare, artist adevărat. În tot e o emoție Luchian bolnav, dar picta și, dincolo
era artă. Punea suflet în arta sa. Soarta grea a lui Eminescu, dar câți vor
vroii ca să aibă oarta lui Eminescu? Ostenea din greuparalizsază.Trăiește din
greu. Se descurcă anevoios, cu greu. Nu-i prețuit ca artist. Emoțională e scena
cu simfonia cântată de însuși marele muzician. În tot marele gust. Bunicu
Viorel avea hărți cu pământul sătenilor, cărora le înfățișa care unde aveau
pământurile ca pământeni, loturile, mai voiau să știe și după ce se înscriseră
in colectiv și se abăteau pe la el de-l consultau, ca la un doctor, veneau la
bunicu Viorel, fătu. Oamenii mai răbufnesc ca-n România te iubesc, cu bune și, cu
rele prin statutul lor și multe probleme ca în Ucraina și-s multe probleme,
lipsuri (visuri, cu ponturi). Suntem cu ideei și delicatețuri, cu Mircea
Dinescu, chiar poetul geniu? Cu investiții și interviuri și servicii și care-s
problemele, România te iubesc? România are probleme cu dezacordul ferm, după
spusa lui Drulă. Ciolacu se bucură, că nu lasă o datorie copiilor, c-am ieșit
din implicare. Suntem în cursa nebună ca cea al amintirilor lui Nică. E totul
la superlativ, creeativ, perspectiv, cu impresie artistică. Totul e categoric
și ne bucură diferit preferând și una și altu ca maistru Marcel Proust, un
formidabil. Noi suntem o surpriză, Andreea Marin, tufă, fufă de Venețaia, că la
ce luăm Oscarul printre furcile caudine. la ce trebie să închidem ochii? O luăm
în altă direcție, qvo vadis Domine, Doamne! Nici nu avea cum să meargă fără un
goldăn baz. Dictase penalty sau ce penalizare, că nu ne îmbătăm cu apă rece, cu
aroganță, impresionat de consecințe, cu confruntari, în performanțe, cu uriașul
de la Roșia-Montană, plin de eleganțe. de Mere pădurețe cu noblețe. Mai ânainte
am făcut baie-glory, glory-igenă-profericire-provita ca Iisus pe Golgota pe
cruce, un dulce schingiuit și răstignit, cu adevăr și viață, mare
conștiință-luceafăr astral-Eminescu din Ipotești, ca om cu pedigriu-geniu pe
cont proprii taxat, în context românesc, cu cuget și suflet de poet, suflet din
suflet omenesc, Românesc te iubesc, pitoresc și bisericesc-câmpenesc.
- De greu dai pe neașteptate.
- Din toată inima te chem Phonex: Hai, în
România !
- Sunt certat, sfădit și de Mircea
frate-meu, că nu-/activ, că-prea comod, că nu umblu pe drod, fericit, norod! Tot
gustul artist se dispută prin, pentru calitate/ sănătate/ realitate adăugând, rațiune
și înțelepciune cu măiestrie: adititivi, fără a fi toxici, având culoare și valoare
la ce hălim, nobil și sublim, că-n tot, domn Savaot, ceva anume, cu renume
știm. Aici e melancolicul Bacovia, dar, tu, știi poezia. Când consumi alcolul
și, vinul e înțelept, când, îl consumi spiritual, cu înțelepciune. totu-i
pentru dragostea, pentru dragostea -minunea noastră. Important mainly
because it was sent directly to you. Viața mi cu noroc datorită vouă.
- Primăvara are aer de vedetă.
- De unde și până unde, bătaia-i ruptă din
rai?
- Unul din motivele pentru care mi-s dragi
turcii este acela al interesului lor pentru toate cele 12 civilizatii ce s-au
succedat in timp pe teritoriul Anatoliei. Regret enorm ca doat in Turcia am
putut afla detalii despre frigieni - o populatie migrata de pe malurile Dunarii
in vestul si centrul Anatoliei, unde au creat o civilizatie infloritoare, ce a
dainuit intre secolele XII - III I.Ch., cunoscuta mai ales prin regele Midas si
Nodul Gordian. Aveau, zic cercetatorii turci (si nu numai), o limba si o scriere
care semanau cumva cu cele ale vechilor greci, dar nu erau grecesti. Pana si
numele acelui popor imi spune ca e vorba de o ramura desprinsa de aici: F-R-G
(frig-ian) ma trimite la F-L-H sau V-L-H (valah. in turca iflak), astfel de
alternante fonetice fiind frecvente in limbile lumii. Mai ca-mi vine sa-i
intreb pe latinistii nostri universitari daca ei se trag de la Roma sau de la
RRoma - poate aflam si noi pe unde isi au neamurile...
- Mariane, Eminescu por și simplu, e pur
sânge ca legea unde-i nu-i tocmeală tocmeală, ca legea-i legea-i lege. Diagnosticul
nu-i încurajator. Altfel, tu ce n-ai zici? Cu ce vă mai ocupați? E o tăvăleală. Ai o idee? Afli un sens? Sunt
alte aspecte. Tu mă însoțești ca să mă cunooști, cu tor neprevăzutul. O
jignit-o pe Halep, o nădejde Phonex-Felix, în avans. Bucătăria-i cu toți
rebelii din ea și care pe care? O mare bătaie de joc ca pe Iisus. Din lume
adunate și ca Anton Pann, iară la lume dată (ca prim învățător, în școală primă
românească din Brașov, în timp ce eu eram în acțiune ca zuzuc al copilăriei mele,
un Aschiuță/ Căpitanul Val-Vârtej/ feriți-vă de măgăruș! Contează că ai mintea
limpede, tu la mine vei găsi un om si eu la tine idem, iar tu vei găsi
la mine ușa deschisă. Soarta nu mă dă deoparte aparte, din drumul meu. Nouă
nimeni nu ne-o întins cu sens covorul roșu-cocoșu-Nobel. Vorbele noastre-s
vorbe bune: verbe-proverbe/metafore maxime. CU SLAVĂ PROFUNDĂ DE SLAVĂ, SLOVĂ
ȘI, BALADĂ. Dor și dor îmi era dor de vèșnicul Eminescu și de bolundul modern, matern:
bețiv și cu nerv, Nichita Stănescu, un alt nominalizat la preumiul Nobel aur
cenușiu strecurat ca Fain-făinel, voincel și mare El, pe sine stăpân ca mare
național, român, că orice zici și orice replici, e limba română, cu îndemână, inimă
maximă, frumoasă și cinașă, galișă, de acasă, iarbă verde mega cum laude, alfa
și omega, să ne pomenească ca Românie frescă și pitorească și ca slavă cu
slovă-bucovă, a Domnului Dumnezeu, drept Dumnezeu, cu Slavă profundă și de
baladă! Cu păr tuns/ barberit disciplinat, tuns/ barberit cu sens important, inteligent
și versus cu sns, în univers, chiar brav creeativ și perspectiv. Păr îndesit. Totu-i
uluitor, în al meu și al Romàniei te iubesc, viitor, cu capul, în nori, dar cu
picioarele ca Eminescu sfânt, pe pământ.
- Dumnezeu te alduiască ! Sanatate,
Pavele, prin milostirea divina, atata cat se mai poate la varsta noastra! M-as
bucura ca la activitate sa participe cat mai multi din creatorii antologati si,
alaturi de ei, cat mai multi din prietenii iubitori de poezie. Pentru detalii
ma puteti contacta inclusiv telephonic la numarul 0744-653.849. Cu aleasa
pretuire, Marian Ilie
- Stau cu ochii pe om ca ochii pe butelie.
La un festival, nu mergi, tu, de capul tău. Cândva m-am pregătit cu
"Cămeșa ciumii, o preleger etno-FOLCLORICĂ, la Samus -Dej(Festivalul
,"cântarea Românie,mai recent:Zilele Dejuluiui,în prima fază organizată de
destoinicul din Nireș, etnomuzicologul Dr.Virgil Medan care nu era, nu juca pe
nimeni, om corect și perfect, cu subiect și predicat la obiect: cu aură și
nimb, și verb și proverb. Virgil MEDAN, ÎMI devenise prieten, vizitândul și la
el acasă pe strada Bălcescu nr.11 nevastă-sa fiind doctoriță la Vultureni, la
dispensarul sanitar uman, dispensarul veterinar lucrând veterinaruul Buruian
sub tutela lui lucrând și eu o lună, în decembre revoluționar, cu o sumedie de
detalii, de aici, din Vultureni făcând naveta, în Cluj-Napoca.
- Asta-i altă găsălniță. Eminescu e astral
și avea steaua lui. Eminescu e o perspectivă spirituală.
- Există și la Eminescu un narcisism ca la
chirurgul cu succes pe muchie, bestiar pe muchie de cuțit ca la Mihai Beniuc, cu
Măeul de làngă/ pàngă drum, ca La Chivără- Roșie- Cocoșu- Roșoșu, din
Ciubăncuța. Dacă n-ar da buluc, ca să blameze, să defăimeze pe Eminescu aș fi
pe cuvànt mai sfànt, mai fericit și mai iubit, sfințit și om potrivit, la locul
potrivit: sfințit. Ciocolată cu alune, pentru televiziune. Și: doi bărbați
pentru o moarte, că-i păcat dacă Dumnezeu o uitat de noi mai ales că-i și
război nenorocit pe aici, pe la noi! Iubesc arta la tine, maistre, bre! Tu, ești
un om care inevitabil în față. M-am trezit, mi-am aprins focul și voi gusta
tocănița făcută de Miha și pe care ieri mi-o adus Daria-Loredana Caratista
Ferghete, Veverița, că-i zic, că am chef; îi zic, cum, îmi vine pur și, simplu:
mi-o adus Paște cu brânză! Știți dumneavoastră, că și, la Miha îi zic și: Mihai-Viteazu,
Buhița, Păstaie ca la mamă-sa, Vica. Acolo undeva e loialitatea cu dragostea și
cu rațiunea, cu bucuria și cu tristețea. Eminescu ca el e într-un mare fel,
Fenomen, mare Fain-Făinel. Și-a făcut un.nume, anume nume în graiul limbii
române și străbune, că trebuie să poarte de anume un nume, cu renume, că n-a
trăit în van după cum ne spune bihoreanul, Iosif Vulcan, că, în felul lui anume
și purta cu artă și Eminescu purta român nume, purta un anume nume, de anume cu
renume și-l purtă cu cinste și cu artă, îl poartă cu omenie de Românie, cum
toți românii în alchimie perfectă cu omenie de Românie il poartă, c-așa e la
modă și cu vogă se poartă de alfel, altfel fără egal, național-monumental și
genial național-universal, Fain-Făinel, voinicel copăcel-stejerel fără modru ca
haiducu-n codru, mândru ca român pe sine stăpân, în modru. Lucrurile evoluează,
cum vrei tu Ben men? cum ești pe linia Onedin glorificat de opera omnia Mere
Pădurețe, eco și cu noblețe-corobețe.
- Uite la OSCARURI. ACUM AU INCEPUT. Te
regasesti in vre-o unul?
- Pun punct la strategia de a fi alături
de la colțul ierbii de abia mijit până toamna, iarna chiar când începea să
ningă, tot timpul fiind alături de ea spetindu-mă și bătătorindu'mă, ostenindu-mă
și spetindu-nu doar în jocul artei, cu munca muncind și gâsindu-mi armonia, cum
rar fără să mă urăsc, plictisesc în România te iubesc și slăvesc spre slava, adevăr
și viață! în ceea ce eu sunt cela ce sunt, drept Dumnezeu ego și eu! Totu-i
murculit și fals, că cui îi pasă de un Pavel care se canonește în culori de
neliniște, ostenește, dar cine, cu ce premiu îl oblojește ca artist, că se
sacrifică fudul și nu deștept destul, deși se legitimă, cu a fi! Nici copilul
care nu plânge, nu capătă țâță. Ca fiica regelui e ostatică, dar Fiica regelui,
Vica lui Pavel? În cazul nostru nu-i înșelăciune/deșertăciunesau vânt, ci
sinceritate, viață și adevăr și cale spre Veșnicul Iisus-Eminrscu, pâine de
toate zile-pace în noua ordine și disciplină mondială-lumină, în corolă
nestrivită, în pași, cu pașii profetului, în mister, taină și lumină lină de
pomină. În primul rând să nu fii gunoi arogant, o putoare, ci ca Vica sicer și
harnic, bun, omenesc și bun praznic, cu România te iubesc și te preamăresc, că
te iubesc și prea iubesc provita strălucimd ca Iisus sus pe cruce, sus pe
Golgota, după ce a stat în cumpănă, în Ghețimani acceptându-și sorta, destinul
ca drept Dumnezeul, cuvântul, pâine de o ființă și național-universală- conștiință.
FERICIRE ȘI ÎNȚELEPCIUNE PUR ȘI SIMPLU -TEMPLUL DESCĂTUȘĂRII, MESIE AL IUBIRII,
PENTRU NAȚIUNE
~*~
Vedeți,
că
nu sunt un nesăbuit,
ci
un cinstit scriitor ca tine și pretudindeni, între străini
ca
om între oameni, pentru oameni,
iubit
și prețuit ca scriitor tradițional și național-universal
iubit,
scriitor potrivit
și
tot ca scriitor potrivit hirotonit-/sfințit ca scriitor perspectiv nativ
și
ca Eminescu creeati și obiectiv: pace și, pâine
liturghie,
trasă în mâine
și,
de viitor, cum rar, cu har și, extraordonar,
pur
și simplu exemplar,
fericire
și înțelepciune pentru națiune.
~*~
Eminescu nu-i cum zice lucian
Boia/Pataievici, din debara, că-i pur și smplu om de țara, un român pur sânge, un
om în lege și unde-i lege, nu-i tocmeală, ci-i verticală, o mare școlă de
dincolo de școală, caracter raport spre cer..., că Eminescu nu-i o străină
iscodă, că-i mit, legendă și o mare dramă-baladă, geniu prin izbândă și pe cont
propriu a națiunii fără egal națiional și universal. Așa că dormi tihnit, bine
și cum se cuvine, că starea lui Eminescu e stare de bine, e cum se cu cuvine, în
stare de bine, în confort datorită oamenilor de bine.
- Cum facem bani Albi pentru zile negre? Care
ar fi procedeul productiv?
- În punctul critic care mi obiectivul economic?
- FUMUL de Ben Todica, text Sf Ioan din
Kronstadt si ADRIAN Păunescu. Un cliprecitare la versurile primite de la
Parohia Malovat din Mehedinti intitulate: FUMUL SUPARATOR - Sfantul Ioan din
Kronstadt - Pe omul lipsit de rabdare îl scoate din fire si îl supara totul. Se
mânie chiar si atunci când se abate spre el fumul unei lumânari. Supararea i se
trage de acolo de unde este din cale-afara de egoist si-i poarta nemasurata
grija omului trupesc, cel pe care s-ar cuveni sa-l rastigneasca mai des în tot
chipul.
- Mulțumesc, Ben. Gânduri senine! Dorina
- ...multumim, multumim..., ...foarte
adevarat..., ...anusca...
- Uneori viața e greu de intonat și de
descris în cuvinte părinte, Men Ben Todică, însă tu ai o putere aparte, să
reciți cu tact și corect. Să faci mai mult și mai mult lucru bun. Numească-te
Dumnezeu, drept Dumnezeu pentru Împărăția sa și întru împărăția Sa.
- Domnul sa te Binecuvanteze si intareasca
frate Pavele, Cu doriri de sanatate si impliniri, BT
- E greu să fiu popă, în satul meu. Imposibilul
trebuie să fie posibil, incredibil, dar adevărat.
- Amin!
- Felicitări frățești dragă Ben, pentru
recitarea ultimei poezii a lui Adrian Păunescu. Cu drag și frăție, Ioan
- Mulțumesc pentru neuitare. Parcă intuia
sărmanul, câți îl vor blama după plecare. A rămas și după plecare la datorie.
Curajos, dur, adevărul spus drept în față. Cu drag, NM.
- Ai spirit și creer, materie cenușie, aur
cenușiu și strecurat, că Dumnezeu așa ni te-adat ca pe Cristosul limbii române,
romàne, bătrâne!
- Multumesc frate Pavele!
- Nu cumva uneori spun prea multe
nepotrivite? O fac din dragostea noastră.
- Dumnezeu să-l odihnească!
- Nu-i un coșmar ca să scriem de bine, să
fim doctori de bine și dacă suntem doar veterinari, având confortul de acasă, din
România (asta e foarte important). Alex. Ștefănescu, îmi era un ideeal. Vica
era, în Ciubăncuța de când lumea, de când veșnicia a născu-o, în acest sat
luminat și aur strecurat ca apa neâncepută, din fântâna satului, cu lacrimă
pentru însetați, de responsabilități, cu bine și cu ce ni se cuvine ca de
drogobete, când acest voinic, Drogobete, drept Dumnezeu-Drogobete, sărută fetele.
Omul, omule, cu tot, Domn Savaot cu tot ce are, e unul pentru toți și toți
pentru unul, e averea ce-a mare care-l face pe om, pe piață, în viața cu adevăr
cel mai tare și cel mai mare, printre lucruri bune, profunde și rare. Numai ce
ne aduce succese pentru noi, are autentică valoare, cu atu și tabu incredibilului,
dar adevărat: aur strecurat ca în incendiul devastator ca cel din Valecia. În
fond munca, ne aduce satisfacții: benificii și e Dumnezeul, cuvântul, realitate
în adevărate, muta bunătate a fiecăcăruia aparte, în aparte care ne și satisface.
Adevărul nu poate fi inventat, că adevărul e o bulă de ozon, un balon de oxigen
provita, pentru inspirare și expirare, respirație
naturală extințiaală. Daria are 3 puiți de găină (a dat de puiți, în podu
șurii/poeții (găina o clocit hăbăuc, de capul ei și Marin Teci o dat
întâmplător de ei și-s foarte drăguți, în/pe, timp de iarnă răruți). Vica avea
tenul ferm, fără riduri/zbărcituri. Era o Mona Lisa, Gioconda cu surâs a lui
Leonardo Da Vinci. Totu-i cu tonuri bogate în realitate, în detalii variate și
deversificate, colorate, încoronații și variații, în versificații cu
semnificații, dacă te doare capul, la cap, lele Floare ca o țoapă, te legi și ce
să înțelegi, că unde-i lege?... Ești plin de candoare, pe propriile picioare. Marin
un ciuruc de om uriaș, înalt, calm, dar ...răruț (așa vezi caracterul unui om? Așa
vezi, pe Marin Teci dejen, din Ocna Dejului; Apropo, Daria nu-i lipsită de
probleme, nu-i așa ?). Marin dă de pământ cu prostia/ că prostia dă cu el de
pământ. Care nu are se te dezmosteneasca de victorie, să poată trăii avantajos
și temerar, cu har și avantajos, ca om bogat care e bogat datorată ostenelii
lui, datorată casnei și sudorii lui, din dreptul lui de autor care-i pe nicăiri
și niciunde și chestia-i că asta mă supără și mă nemulțumește, că-mi dă
neliniște și neâmpăcare, că în tot e o colosală muncă, osteneală, efort și oboseală,
că transpir... din belșug, cum ne dă bogăție ca brazda după plug, că mâine
plugul se pornește, că viața ni se irosește și viața ni se prăpădește... Că
viața și adevărul ei ne prăpădește!
- "Ce e tată-tu?"
- "Dentist-agrar."
- "Ce-i aiasta?"
- "Pune dinți la greblă". (zice
Dora de la Românii au Talent; Fenomen, copilul de aur, o fată minunată, fată de
succes.). Din câte, doruri, mă înconjoară, Dorurile, Aș face o scară... Totu-i
Domn Savaot ca la borul calului, pe altarul Soarelui, că Dumas- Tatăl, că nu-i
vorba de Fiul-Dumas, cu Dama cu camelii, că după Al.Dumas, omul e o dihanie
ciudată, alcătuită, din contraste; nu-i fi de acord, laleauo neagră? Tu, rupi
rândurile, nu aduci zânzanie, zbucium și dezbinare, fiind vorba de armonie în sinfonia,
cu sens de baladă CIPRIAN PORUMBESCU (DE CE MAI FACEM ȘI AIASTA, ÎN TOT FIND UN
ROST" DE CÂNTARE A CÂNTĂRILOR, CU ÎNȚELEPCIUNE ȘI, MINUNE : SOLOMON, PILDE?
- Tu, ești un tip dur.
- Dulceață e o poftă de adevăr și de
viață, o conștiință, că ești român cu performanță, un olimpic campion la micul
Dejun a lui Daniela Zeica-Buzura, deși mi doar un vis, o speranță, o nădejde Phonex,
din cuibul Geto-Dacolxis-Traco-Felix Zamolxis. Dezamăgit eu le vin, chiar de la
cei pe care-i iubești, un divin cu abis viceversa. Hai curaj găină, că te tai, hai
pune ne amice - bai ai? Noi urcăm cu inflația in liftul care urcă din etaj în
etaj sau urcă pe scări, că n-avem vre-o calitate, prin care să avem un preț al
evadării, în nemurire neavând nici un coș minim de trai zilnic, că afurisita de
inflație ne gâtuie, în socio-ecuație, curvească, politicenească. Eu, de multe,
cu multe pentru prea multe îngrijorări, pentru lucruri, îmi fac griji cu
duiumul. Noi mai știm câte ceva unu de altul. Mozaic sentimental, dar vina
pentru asta o port eu. Dacă vrei să te respecți pe tine, da, să respecți pe
ceilalți. Noi, ca cetățeni ai democrației, suntem tovarăși ai suferinței. Isoscel,
în Liceienii e surprinsă, în calitatea de cântăreață de operă, de artistă ca la
românii fenomen, românii au talent, sunt românii fenomenali și impecabili, magnifici.
În interiorul meu se perindă imagini, se petrec scene, diverse scenarii, o
paletă largă, variată și diversă, colorată, în culori, cu valori autentice
arhaice, părintești, pilduitoare. E în tot, o unitate dialectică și în eco/bio
Mere pădurețe, cu îmbunătățire și pro fericire și provita ca Iisus pe cruce
pironit, sus, pe Golgota. Până la urmă adevărul iese la lumină ori tu, nu
crezi? Temelia bisericii e Iisus Cristos. Viața și spectacolul vieții, suntem
noi ca iarba verde de acasă. Mi silă Iisus e pironit fără milă provita, sus pe
Glgota. Ne ridicăm pentru a învinge ca Gruia. Tu, ești om, cu sentimente
sustenabile, profunde. Ești un om pregătit și pentru neprevăzut, ca Dumnezeu la
acel început, când răbdător lumea a făcut. Tot ce faci ca pe Domn Savaot te
face fericit. Eminescu știa de mai mulți sori. Eminescu avea perceptele, socoteala
lui prin caietele-manuscrise. Nu dorește impoosibililul. Chestia-i cine ești și
cum acționezi. Noi plutim în cer. Înțelegem că femeia-i totul la casa omului, în
hora unirii, mesie a iubirii. Că cine-i Pavel...? După tine ce fel de cârtiță?
ÎN CE FEL, PAVEL DE ROMÂNIA? TRENUL, ÎN CE SENS MI-A PLECAT, CĂ NICI, MAISTRU
MARCEL PROUST NUSUNT?
- Dragă Prietene Pavel Rătundeanu
Ferghete, Multă sănătate și voie bună din
Australia, Am primit azi virtual cartea Mere Pădurețe - vol.3, de care
m-am bucurat citind conținutul acesteia. M-am bucurat de trimitere, deși am mai
primit tot virtual cartea, dar cu atât
mai bine, mulțumindu-ți din toată inima. E plăcută și minunată carte, de român
al realității și adevărului vieții românești. Nu lipsesc nici eu a fi pus
într-o oglindă cu lumină sănătoasă, care mă obligă să-ți scriu cu multă
mulțumire frățească, precum o avem și pentru
harnicul Ben, pe care eu l-am numit ”albina românească” culegător al
polenului literar spre al preface miere dulce culturii române. Cu drag și multă
prețuire, Ionica din Gepiu.
- Veste
bună! Un gul-Mureșan, un elev bozgor fumează în clasă, în timpul orei și se
ceartă cu profesoara fără scrupule, obraznic ca obrăznicatura murdărici; cu
sufletul viceversa spurcat și curat-murdar, vulgar și huligan, vagabond, un
necioplit. (Poveste intrerupta)
- Tu mânuiești bine limba artei scrisului
ori, mă contrazici și replici - ce zici?
- Cu ce poți înlocuii apa?
- Tu, cum te-ai recuperat după acel al
anaibii accident? Ce te mai face să uiți de durere? Soarele răsare după noroc, tot
altul aparte preferat pentru fiecare aparte, tot altul, vorba lui, Nichita
Stănescu, că după Eminescu-s mii de sori? De adevăr poți să te ții, dar de
minciună nu scapi, zice unul. Satul e situația și valorea dreptului drept Dumnezeu
de a fi. Zi de zi; pâinea cea de toate zilele adunându-și binele ca să nu ne gate
zilele Iisus și mai presus, bonus. A trăii e vitejesc și eroic: temerar-omenesc
și cu har și extrordinar. A trecut bădița fesul, îi cunosc mersul și calul... Film:
Semnul Șarpelui. Comunitarea în ce sens, îmi va fi recunoscătoare. Eu sau mie, în
ce fel o să-mi fie recunăscătoare (și, atunci taina cum o să rămână taină?) Pescărușul
alb și califarul negru, parole de recunoaștere pe vreme de război, în al doilea
război mondial, undeva-n deltă, prin stufăriș pe Dunărea albastră, film de renumitul
Sergiu Nicolaescu, un regizor cu calități excepționale și speciale - firma
căruia nu, nu i-am reținut numele, dar ce mai contează: la urma-urmelor, contând
să facem doar binele, că nu ne vindem țara, fraiere? Gura lumii pe toți, că-i
de minune, pe toți ne judecă. Importanța bunei cuvințe în societate. Saĺutul, cedarea
în autobuz a locului unui mai în etate? Politețea pleacă de la bunăcuvință, de
la voință și bunăcuvință. Trebuie să fim și zàmbitori, să fim deschiși, cu Salutul
e un prim pas spre oameni cu plăcere, că Dumnezeu e vrere și plăcere/ dumneavoastră
ce ziceti de existența coerenței. Și, să nu fim agresivi. Viața are iz istoric,
dialectic și ceva privat-pragmatic, uimitor. Și
țăranii sunt un pitoresc, sărbătoresc.
PR-F&BT.
