Deșirat fir de poveste
Motto:
Pământescul Rai, este și va fi mereu acolo, în
întorsul
nostru gând, în vremea ceea preacurată a
copilăriei și
a tinereții fiecăruia din noi.
~*~
Sfâr, sfâr, sfâr, fir de poveste,
Toarce-mi-te fără veste,
Că nainte mult mai este,
Și cu drag mă fericește
Pân’ pe ochi mi se lipește
Dulce somn de vis ca mierea,
Și mă ține în plăcerea
Celui timp ce-a fost pruncie
Ce ‘napoi n-o să mai vie,
Că ni-i dat doară odată
Să-i trăim, dulceața toată,
*
În cea vreme, noi voioși,
Toți de-o seamă, Feți-Frumoși,
Mici, puternici, curajoși,
Pentru merele de aur
Ne luptam cu un balaur
Să scăpăm din a lui gheară,
Ca să nu cumva să-mi piară,
O frumoasă Cosânzeană.
Fata unui împărat,
Moș bătrân ce sfoar-a dat
În a lui împărăție,
Ca va da fata soție
Celui vrednic ce-o să fie
Să mi-o scape din robie.
*
Și-n amiezile cu soare,
Când primăvăream mioare,
Noi, luptam c-o trestioară
Sulița care-mi omoară
Orice dușman scos în cale
Sus pe deal și jos în vale.
*
Iar în veri, cătam frăguțe
Mură dulce, ciupercuțe,
Și-n miros de cimbrișor,
Câte-un pui de drăcușor
De codană zvăpăiată
C-o privire vinovată,
Ne înfiora pe dată,
Ne robea ființa toată.
Și-apoi neică, răzbunare,
Când creșteam un pic mai mare,
Pe codana, fată mare,
Bine strânsă-mbrățișare
Ziua în amiaza mare,
Seara sub a ei portiță
Îmbrăcată-n foi de viță,
Când săruturi dulci de miere
Le dădeam pe-un car de stele
În dorințe vii, rebele.
*
Unde-i vremea ce-a apusă?
Unde-o ține Domnu-ascunsă?
Și de ce mereu mi-o-ntoarce
Într-un gând ce nu-mi dă pace?
**
Sfâr, sfâr, sfâr, fir de poveste,
Te deșiră fără veste
Dintr-o tainică-amintire
Ce a fost dumnezeire,
Dar s-a dus în veșnicire
Într-o lacrimă sub geană,
Loc de tăinuită rană,
Vieții facă-i o...pomană.
~*~
Mircea Dorin Istrate
***
