Imi
plac OAMENII
Luminița Aldea
Contributor comentator
Singurii oameni care nu îmi plac
28.10.2026
Îmi plac oamenii cu bune și cu
rele, cu umbre și lumini în priviri și în viață.
Îmi plac oamenii care recunosc că
greșesc.
Îmi plac oamenii care plâng și
râd din toată inima.
Îmi plac oamenii care nu se apără
în fața atacurilor nedemne, ci pleacă mai departe cu aerul că nu s-a întâmplat
nimic.
Îmi plac oamenii care nu se
sfiesc să vorbească despre căderi.
Îmi plac oamenii care recunosc că
au fost slabi, dar așa slabi au fost destul de puternici să se ridice.
Îmi plac oamenii care își spun
rugăciunile în taină.
Îmi plac oamenii care nu vorbesc
la fiecare pas despre Dumnezeu, dar îl au în inimă tot timpul.
Îmi plac oamenii care ajută și nu
vorbesc niciodată despre asta.
Îmi plac oamenii care recunosc că
sunt păcătoși.
Îmi plac oamenii care merg
împotriva valului.
Nu îmi plac oamenii
care pozează în sfinți...
Singurii
oameni care nu îmi plac - https://republica.ro/singurii-oameni-care-nu-imi-plac
-xxx-
Comentariu George M.
Textul acesta îți place, cred,
pentru că spune cu blândețe ceva ce mulți simt, dar puțini formulează: ne atrag
oamenii adevărați, nu cei perfecți. Numai că mie imi plac mult mai mulți decât
autoarei, putând doar ramâne la acei care sa nu-mi placă nici mie: cei care
posează în sfinți...
Când vrei să spui ceva despre un
om, funcționează mereu aceeași formulă în trei pași: ce ai observat (un
gest concret), ce a însemnat pentru tine (ce ai simțit), ce admiri la
el (calitatea).
Îmi plac oamenii care îmbătrânesc
fără să-și piardă curiozitatea, bucuria și pofta de a învăța.
Îmi plac oamenii care nu îți cer
să fii mereu vesel, mereu puternic, mereu bine.
Îmi plac oamenii care nu te
iubesc doar când ești ușor de iubit.
Îmi plac oamenii care își
păstrează omenia chiar și atunci când nimeni nu îi vede.
Îmi plac oamenii care au învățat
să spună „nu” fără vinovăție și „da” fără să aștepte răsplată.
Îmi plac oamenii care văd omul
înainte de a-i vedea greșeala.
Îmi plac oamenii care pot
spune „nu știu” fără să se simtă mai puțin valoroși.
Îmi plac oamenii care își cer
iertare fără să adauge un „dar”.
Îmi plac oamenii care nu au uitat
să se mire. De un copac înflorit, de un copil care râde, de o dimineață
obișnuită.
Îmi plac oamenii care își
păstrează umorul chiar și atunci când viața nu le oferă prea multe motive de
râs.
Îmi plac oamenii care nu uită de
unde au plecat, indiferent cât de departe au ajuns.
Îmi plac oamenii care își
amintesc de cei ce le-au fost alături când nu aveau nimic de oferit.
Îmi plac oamenii care știu să
asculte, nu doar să aștepte să le vină rândul să vorbească.
Îmi plac oamenii care nu confundă
sinceritatea cu cruzimea și care știu că adevărul poate fi spus și cu blândețe.
Îmi plac oamenii care se bucură
sincer de fericirea altora, fără să simtă că li se ia ceva din propria
fericire.
Îmi plac oamenii care își țin
promisiunile mici. Mai ales pe cele mici.
Îmi plac oamenii care nu se
folosesc niciodată de slăbiciunile pe care cineva a avut încredere să li le
mărturisească.
Îmi plac oamenii care nu au
nevoie să micșoreze pe nimeni ca să pară ei mai mari.
Îmi plac oamenii care au curajul
să își schimbe părerea atunci când înțeleg că au greșit.
Îmi plac oamenii care nu se
grăbesc să judece o poveste din care au auzit doar un capitol.
Îmi plac oamenii care știu să fie
aproape fără să invadeze și să fie departe fără să uite.
Îmi plac oamenii care observă
tristețea ascunsă în spatele unui zâmbet, dar nu o expun în fața tuturor.
Îmi plac oamenii care nu confundă
bunătatea cu slăbiciunea și nici puterea cu lipsa de sensibilitate.
Îmi plac oamenii care pot sta
lângă durerea cuiva fără să se grăbească să o acopere cu sfaturi.
Îmi plac oamenii care nu își
transformă propriile răni în arme împotriva celorlalți.
Îmi plac oamenii care nu își
măsoară valoarea în aplauzele celorlalți.
Îmi plac oamenii care știu să
plece fără să distrugă tot ce a fost frumos înainte.
Îmi plac oamenii care pot fi
puternici fără să devină duri și sensibili fără să se rușineze.
Îmi plac oamenii care nu se tem
să fie altfel, dar nici nu îi disprețuiesc pe cei care sunt diferiți de ei.
Îmi plac oamenii care au trecut
prin întuneric și, în loc să-l răspândească, au ales să aprindă o lumină.
Îmi plac oamenii care știu că
uneori cea mai frumoasă dovadă de iubire este să lași pe cineva să fie el
însuși.
Îmi plac oamenii care nu confundă
credința cu dreptul de a-i judeca pe ceilalți.
Și, mai presus de toate, îmi plac
oamenii lângă care nu trebuie să demonstrez nimic. Nici că sunt mai bun, nici
că sunt mai puternic, nici că sunt altfel decât sunt.
Îmi plac oamenii în
preajma cărora îmi vine să fiu un om mai bun. Nu pentru că mă fac să mă simt
mic, ci pentru că îmi amintesc cât de frumos poate fi să fii OM.
George M.
