Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 11 februarie 2026

 

Mircea Dorin Istrate - Neuitatul zeu, ZALMOLXE

 

Neuitatul zeu, ZALMOLXE

 

 

~*~

 

În crepusculul de lume, sus în munții mei de piatră,

Cerul nopții plin de stele, cel pe care câini-l latră,

E în mare veselie, c-a lui zei de zor petrec

În chiolhanuri de poveste și în jocuri mi se-ntrec.

 

Zeul dacilor, Zalmolxe, a plecat din lumea dacă,

Sus în cele large cerururi ca acolo să-și petreacă

Veșnicia lui zeiască printre ceilalți zei de soi

Și acum primit îmi este, ca pe oaspeții cei noi.

 

Lăudat îmi este dânsul chiar de zeu-mpărătesc,

De cât bune îmi făcut-acolo jos, pe pământesc,

De cât dat-a-nvățătură la viteazul lui popor,

Din născare pân’ la moarte, rând la rând tot jertfitor.

 

De-asta-i bucurie mare și în cer și pe pământ,

Că primit a fost în ceruri el, Zalmoxe, omuul blând,

Cunoscut în toată lumea până-n large depărtări,

Înțelept cum nu e altul, cu răspunsuri, la-ntrebări.

*

Au trecut de-atunci milenii, zeii cerului s-au dus,

Altceva e-n cele ceruri și prin lumile de sus,

Neuitat îmi e Zalmolxe în al nostru tainic gând

Și așa-mi va fi de-a pururi, veacuri ce-or veni la rând.

 

MOȘUL nostru, Nemuritul, cinste ne-a făcut în lume,

Ca un MOISE el ne fost-a cela plin de-nțelepciune,

Adunatu-ne-a pe toții, să fim neam în măreție,

Ca aici și-n cele ceruri, să fim mare-mpărăție.

 

 

~*~

Mircea Dorin Istrate

 

***

Ben TODICA - CIVILIZAȚIA OMULUI

 

CIVILIZAȚIA OMULUI

 

Nu i-am prins pe romani, nu i-am prins pe germani, dar în viața mea de 75 de ani i-am prins pe americani, care tot acest timp omoară prin pretinse războaie milioane și milioane de oameni din egoism și lăcomie. Dacă nu ar fi ei, ar fi alții, și totul se datorează banului. Economia monetară este plasa care ține pește omul în robie.

 

Cine sunt MARII MANIPULATORI?

Sunt filozofii care, până azi, ne-au ținut în lanțuri cu MÂNDRIA DE A FI: mândria de a fi tată, fiu, mamă sau fiică. Națiune sau cultură. Alb sau negru, asiatic, prost sau deștept, bărbat sau femeie etc. Adică educat?

 

Acum s-a intrat în MANSALIER. Vom fi dezvățați de a mai fi CEVA. Suntem nimeni și NIMICURI. Nu știm ce SUNTEM. Ba, știm: Suntem EU, TU, EL, EA, EI, un număr oarecare, un semnal electric. Planeta va fi transformată și condusă precum MUSUROIUL. Ceva asemănător cu METROPOLISUL lui Fritz Lang din 1927.

 

Au fost civilizații în care OMUL ZBURA. Au fost civilizații în care omul trăia în vizuine precum vulpea și ursul. Au fost civilizații interplanetare, precum cele indiene sau faraonice-piramidale. Au fost civilizații uriașe și pitice. A fost TARTARIA și ATLANTIDA. Au fost întotdeauna cei care au tras sforile și este EL CEL MAI TARE – CREATORUL.

 

Am trecut prin toate stările existente pe pământ, începând cu microorganismele și sfârșind cu INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ sau, mai bine zis, DUMNEZEUL CREAT DE OM.

 

Tot ce am scris până aici e MINTEA PITICĂ A ORGOLIULUI UMAN. A celor care se cred DUMNEZEI.

 

ANIMALUL DIN OM e mai PUTERNIC decât CONȘTIINȚA CRISTICĂ. O baterie, când moare, se transformă în energie negativă. Așa și omul, MOARE, nu mai curentează pe nimeni, eventual câteva descărcări în cei apropiați.

 

Vorbim de a doua venire a lui Hristos? Nu cred că e a doua, SIGUR CĂ el vine regulat și ne face SERVICIUL AND/eului. SUNTEM UN PROTOTIP. Așa cum ne chinuim noi cu Inteligența Artificială, așa se chinuie și Dumnezeu cu SUFLETUL DIN NOI. Suntem mai răi decât COIOTII!

 

Cine or fi CEI ALEȘI pentru CIVILIZAȚIA URMĂTOARE?

A FI sau a nu FI SUFLET, aceasta-i întrebarea.

 

Ben TODICA

***

Neuitatul zeu, ZALMOLXE

 

 

~*~

 

În crepusculul de lume, sus în munții mei de piatră,

Cerul nopții plin de stele, cel pe care câini-l latră,

E în mare veselie, c-a lui zei de zor petrec

În chiolhanuri de poveste și în jocuri mi se-ntrec.

 

Zeul dacilor, Zalmolxe, a plecat din lumea dacă,

Sus în cele large cerururi ca acolo să-și petreacă

Veșnicia lui zeiască printre ceilalți zei de soi

Și acum primit îmi este, ca pe oaspeții cei noi.

 

Lăudat îmi este dânsul chiar de zeu-mpărătesc,

De cât bune îmi făcut-acolo jos, pe pământesc,

De cât dat-a-nvățătură la viteazul lui popor,

Din născare pân’ la moarte, rând la rând tot jertfitor.

 

De-asta-i bucurie mare și în cer și pe pământ,

Că primit a fost în ceruri el, Zalmoxe, omuul blând,

Cunoscut în toată lumea până-n large depărtări,

Înțelept cum nu e altul, cu răspunsuri, la-ntrebări.

*

Au trecut de-atunci milenii, zeii cerului s-au dus,

Altceva e-n cele ceruri și prin lumile de sus,

Neuitat îmi e Zalmolxe în al nostru tainic gând

Și așa-mi va fi de-a pururi, veacuri ce-or veni la rând.

 

MOȘUL nostru, Nemuritul, cinste ne-a făcut în lume,

Ca un MOISE el ne fost-a cela plin de-nțelepciune,

Adunatu-ne-a pe toții, să fim neam în măreție,

Ca aici și-n cele ceruri, să fim mare-mpărăție.

 

 

~*~

Mircea Dorin Istrate

 

***