Sfaturi pentru cei ce vin în urmă
~*~
Voi, cei din NEAMUL meu ce-mi veți călca pe urmă,
NOROD prea mult ce-acum sunteți o biată turmă,
Fără CIOBAN și CÂINI voinici și breji,
Ce-mi steie-mi zi și noapte veșnic treji,
TREZIȚI-VĂ !
Că v-ați pierdut norocul,
Iar în curând veni-va și SOROCUL,
Să PIERDEȚI tot ce v-au lăsat străbunii:
Cea LIMBĂ ce-au vorbit-o-n drag toți BUNII,
PĂRINȚII mei și eu care am fost,
Copilul pe atuncea cu-un tainic rost,
ISTORIA cu fapte mari, mărețe,
Lăsată-n urmă la copii s-o-nvețe,
Adamica cea VATRĂ moștenită,
Ce-acuma-i flendurită și cârpită,
NĂDEJDEA că va fi când-va mai bine
Venită din CREDINȚA, ce-i în mine.
*
S-a LENEVIT al nostru drag de ȚARĂ,
De NEAMUL care mâine o să PIARĂ,
De ceia SFÂNTĂ , dragă LIBERTATE,
Ce JERTFITORII noști’ și-au pus-o
povară grea în spate,
De când v-ați pribegit ROBIND prin astă lume,
La alți necunoscuți spunându-le, STĂPÂNE!
Și-n LACRIMI duceți dorul după casă,
De PITA Bunii, SLANA ceea groasă,
De VINUL viei ce s-a-nmiresmat pe COASTĂ,
De POAMELE ce-s în pomiștea noastră,
De-o brazdă abia cosită de MOHOR,
De APA ceea rece de izvor,
De cea COLINDĂ sub ferești cântată
De prichindeii care-atât așteaptă,
De COȘUL cela plin de-afumătură,
De SLANĂ, de JUMERI și de FRIPTURĂ,
De-o DOINĂ, de-onvârtită-n strigături,
Acolo sus pe PODINA din GRUI.
**
Mult prea ades, voi vă VISAȚI acasă
Și-atuncea lacrima DURERII vă apasă
Pe inimă, pe suflet, mai pe TOATE
Și-ați merge pân-acolo și pe COATE,
Dar nici aicea nu-i mai cum a fost,
În VREMEA când mai toate-avut-au rost.
*
E vai de voi, nepoților de-acum,
Ce-mi sunteți călători pe acest drum,
De nu în voi se-aprine-o flăcăruie,
Ce-o vrea ca DRUMUL BUN de-acum,
să-l suie.
~*~
16.07.2026
Mircea Dorin Istrate
***
