Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 25 martie 2026

 

Mircea Dorin Istrate - Deșirat fir de poveste

 

Deșirat fir de poveste

 

Motto:

Pământescul Rai, este și va fi mereu acolo, în întorsul

nostru gând, în vremea ceea preacurată a copilăriei și

a tinereții fiecăruia din noi.

 

 

~*~

 

Sfâr, sfâr, sfâr, fir de poveste,

Toarce-mi-te fără veste,

Că nainte mult mai este,

Și cu drag mă fericește

Pân’ pe ochi mi se lipește

Dulce somn de vis ca mierea,

Și mă ține în plăcerea

Celui timp ce-a fost pruncie

Ce ‘napoi n-o să mai vie,

Că ni-i dat doară odată

Să-i trăim, dulceața toată,

*

În cea vreme, noi voioși,

Toți de-o seamă, Feți-Frumoși,

Mici, puternici, curajoși,

Pentru merele de aur

Ne luptam cu un balaur

Să scăpăm din a lui gheară,

Ca să nu cumva să-mi piară,

O frumoasă Cosânzeană.

Fata unui împărat,

Moș bătrân ce sfoar-a dat

În a lui împărăție,

Ca va da fata soție

Celui vrednic ce-o să fie

Să mi-o scape din robie.

*

Și-n amiezile cu soare,

Când primăvăream mioare,

Noi, luptam c-o trestioară

Sulița care-mi omoară

Orice dușman scos în cale

Sus pe deal și jos în vale.

*

Iar în veri, cătam frăguțe

Mură dulce, ciupercuțe,

Și-n miros de cimbrișor,

Câte-un pui de drăcușor

De codană zvăpăiată

C-o privire vinovată,

Ne înfiora pe dată,

Ne robea ființa toată.

 

Și-apoi neică, răzbunare,

Când creșteam un pic mai mare,

Pe codana, fată mare,

Bine strânsă-mbrățișare

Ziua în amiaza mare,

Seara sub a ei portiță

Îmbrăcată-n foi de viță,

Când săruturi dulci de miere

Le dădeam pe-un car de stele

În dorințe vii, rebele.

*

Unde-i vremea ce-a apusă?

Unde-o ține Domnu-ascunsă?

Și de ce mereu mi-o-ntoarce

Într-un gând ce nu-mi dă pace?

**

Sfâr, sfâr, sfâr, fir de poveste,

Te deșiră fără veste

Dintr-o tainică-amintire

Ce a fost dumnezeire,

Dar s-a dus în veșnicire

Într-o lacrimă sub geană,

Loc de tăinuită rană,

Vieții facă-i o...pomană.

 

~*~

Mircea Dorin Istrate

 

***

Mircea Dorin Istrate - Cai verzi pe pereți

 

Cai verzi pe pereți

 

 

~*~

 

Hei! bidivii mei îmbătrâniți,

Ce de o vreme-mi sunteți adormiți,

Treziți-vă din somnul vost’ adânc,

Ca mâine-n zori un ultim drum s-apuc,

Întors să merg pe-a timpului cărare,

Să mă opresc la porți de neuitare,

Să retrăiesc cea vie-nfiorare

Ce n-au pe astă lume asemănare.

 

Azi datu-v-am jăratic să mâncați,

Copite de argint să scânteiați,

Cu apă vie fost-ați adăpați,

Și-aripi v-am pus, să-mi fiți înaripați

Și-n șeauă țintuită-apoi urcat,

Ținându-vă în frâu-mi încordat,

Pe-un ultim drum să mergem roibii mei

Sub cerul înstelat, ca niște zmei.

*

Ne vom opri apoie rând la rând

La porți ce neuitate mi-s în gând,

Unde demult, la vreme de-nserat

Codane-am strâns în dulce-mbrățișat

Și-am târguit cu ele cât am vrut

Sărutări dulci, ca vremea ce-a trecut.

 

Pe voi vă las să-mi pașteți câmp de stele,

Până când eu îmi văd de ale mele,

Și-ntr-un târziu n-apoi de nu vă chem,

Ori nu vă fac că mâna mea vre-un semn,

Să știți că m-oi fi dus în cea uitare,

Din timpul cel, ce n-are-asemănare.

***

De v-o-ntreba mai cineva de mine,

De mai trăiesc, de rău îmi e ori bine,

Voi spuneți-i că am rămas.... glumeț

Și că visez iar ....cai verzi pe pereți,

Acol’ să stau în dulcea mea visare,

Să fiu ai voștri bobi de ….lăcrimare

 

~*~

Mircea Dorin Istrate

 

***