A-mbobocit
iubirea
~*~
A-mbobocit
iubirea de-acum, că-i primăvară
Și-ncep
să se trezească mai toate din lumesc,
C-așa-i
făcută viața, nici știu a câta oară
O floare
și un zâmbet ne urcă în ceresc.
În ele
amândouă am pus din al nost suflet
Smerenie,
speranță, curat și prealumină,
Menite ca
să schimbe tristețile în zâmbet
Și-amarul
și durerea în bobi de fericire.
Din ele
se vor naște cel dor primăvăratic
Ce-o fi
să îmboldească un suflet spre iubire,
Că-n
vraja îndulcită stă visul cel molatic
Ce-o să
cuprindă firea cu-a lui dumnezeire.
Iar bobul
de lumină trimis de sfântul soare
Ne-nvie
înc-odată puterile din noi
Și-a sale
toate fapte atotvindecătoare
Ne vor
trezi la viață, că suntem seci și goi.
*
Lăsați
dar primăvara cel suflet vi-l cuprindă
Ca-n
toate-l îndulcească c-așa e omenesc,
O floare
și un zâmbet în vraja lor ne prindă
Să ne
îmbune gândul și faptele-n lumesc
Mircea
Dorin Istrate
***
Așa se
nasc în taină întâile iubiri
Dintr-o
strângere de mână, din cătatul din priviri,
Într-o
scurtă primăvară vor înmugurii iubiri,
Iar
apoi, în calda vară dintr-o lungă-mbrățișare,
S-o
porni o-nfiorare într-o dulce sărutare.
De când
lumea și pământul uite-așa se nasc iubiri,
Toate
pur-adevărate, ce s-or face amintiri,
Ca
apoi, în toamna vieții, le cătăm cu luare-aminte
Să le
retrăim în taină, într-o lacrimă fierbinte.
Să fim
iar, precum mai fost-am, o clipătă-nfiorată,
Rug
nestins arzând văpaie într-o vreme ce odată
Ne-a
ținut în a sa palmă ca-ntr-un Rai dumnezeiesc,
Într-o dulce
primăvară, de aicea, din lumesc.
Mircea Dorin Istrate
***
Din
părți și din bucăți
E
iarăși primăvară și visul meu nătâng
Mă-ndeamnă
să cutreier prin înfloritul crâng,
Pădurea-mbobocită
cu tainica-i cărare
Și
lunca cea ca mâine ce-mi fi-va numai floare.
Și iar
să am alături un bobocel de fată,
Cu
gându-i și cu vrerea-i frumoasă și curată,
Să-i
spun, cum mai făcut-am, șoptite jurăminte,
Să
se-nfioare toată, smerită și cuminte.
Ne
prindă înserarea pe drumul către casă,
Ținându-ne
de mână, că vremeai drăgăstoasă
Și-apoi,
în somnul nopții, ce greu o fi să vină,
Vom fi
în rai cu îngeri, gustând clipa divină.
*
De ce
dai Doamne visul și-aducerea aminte,
La
întomnatul care de-atâtea ori îl minte?
Cu ele
ce să facă, că nu-s mai de folos?
Au fost
atunci și gata, acuma n-au vre-un rost.
Cu ele
doar îmi zgândări o vreme ce-i trecută,
Ce
fost-a miere-lapte și-acumai de cucută,
Îmi
chinui doar cel suflet ce tânăr mi se crede,
Nu
gârbovitul care, ca mâine nici nu vede.
***
Așa-i
făcută viața, din vremuri puse-n părți,
Cuprinse-n
amintire în tainice bucăți,
Pe cele
ce-s frumoase îmi pune-o lăcrimare
Și-apoi,
pe toate-n urmă, un muc de lumânare.
14.03.2026
Mircea
Dorin Istrate
***
Se dă
de știre
Cititu-mi-ați
AVIZUL din pădure
Ce-i
pus la loc vizibil, pe-un rug înalt de mure,
În care
scrie clar și deslușit,
Că
PRIMĂVARA iară a venit?
Că-i
musai să se facă primeneală,
La
cuiburi vechi să dăm iar cu feșteală,
Crenguțe
noi să punem în cuibare,
Și
clopoței gingași de lăcrămioare
Și
mușchi de cimbrișor, că-i mai uscat
Să fie
talpa celui cuib, curat.
La cuib
de vrăbii puneți tină nouă,
Amestecată
iar cu bobi de rouă
Și
faceți cuibul fie mai lărguț,
C-așa
cum e acuma-i... c-am strâmtuț,
Iar
cuibul berzei fie cât o roată,
Să-ncapă-n
el familia ei toată.
Inspecții
fi-vor fiz la săptămână
Și vai
va fi ce cei ce o amână
Ce noi
am hotărât cu mintea trează
Și-aicea
jos, pe-AVIZ ei se semnează:
INSPECTORII
de MEDIU ai PĂDURII
*
Așa că
toți, prin intermediul gurii,
Să
croncăniți la neamurile toate,
Să
meargă astă treabă
ca pe
roate.
Mircea
Dorin Istrate
Anunț
responsabil
Azi,
că-i spre sfârșit de iarnă, mai ales prin parc aș pune
Un
ANUNȚ, de două șchioape, nu vă mire, e pe bune,
Toți
să-l vadă, să-l citească, să mi-l rumege nițel,
Nu la
el să mi se uite ca la poartă, un vițel,
Să-nțeleagă
ce eu vrut-am, când pe-alei l-am semănat,
Unde-n
zi de dimineață scris-am, rar și îngroșat
Doar
atât, așa-ntr-o doară:
Vin
acuma, imediat!
Jos,
semnat-am responsabil cu-a mea mână:
Așteptata,
P R I M
Ă V A R Ă !!!
Cu
respect, v-am salutat,
Voi
să-mi faceți neapărat
Cele
care-s de cuvință,
Cu mult
drsg, bunăvoință,
Că de
nu v-aduc iar cu ploi
Și-o să
fie vai de voi.
&
mircea
dorin istrate
*









