Tribunalul Militar Internațional de la Nürnberg și
Tribunalul Poporului din România, instrumente criminale
Ion
Măldărescu
Editoriale
05 Mai 2026
1946-2026 - După Al
Doilea Război Mondial, criminalii învingători i-au asasinat pe „criminalii”
învinși
După încheierea celui de-Al
Doilea Război Mondial, crimele depopulării au urmat alt traseu.
Procesul de depopulare a schimbat caracterul și metodele, trecând la expulzări
în masă, transferuri forțate de populație și deportări, validate politic de
Aliați pentru a remania harta etnică a Europei de Est. Aceste acțiuni au
transformat Europa de Est în state naționale etnic omogene, însă cu prețul unor
suferințe umane imense și al încălcării drepturilor fundamentale. Procesele de
la Nürnberg au constituit o serie de „procese” penale internaționale desfășurate
împotriva conducerii Germaniei naziste învinse, pentru declanșarea războaielor
de agresiune împotriva mai multor state și pentru atrocitățile comise împotriva
populațiilor civile în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În fapt,
criminalii învingători i-au „judecat”, condamnat și ucis pe criminalii învinși.
„Așa cum bună parte
din reprezentarea „Holocaustului” este centrată pe imaginea Auschwitzului, la
fel putem spune că efortul retributiv postbelic împotriva responsabililor din
Germania nazistă și statele aliate este dominat de Procesul de la Nürnberg. Mai
exact, de primul proces din orașul simbol al Germaniei naziste învinse, cel al
principalilor lideri din jurul lui Adolf Hitler, organizat de Marea Britanie,
Statele Unite, Franța și Uniunea Sovietică, în anii 1945-1946”[1].
Pentru „pedepsirea vinovaților”, La
Nűrnberg, învingătorii au organizat Tribunalul Militar Internațional - primul
tribunal din istorie înființat special pentru judecarea crimelor de război
- compus din:
- Lord Justice Geoffrey Lawrence
(Președinte) și Sir Norman Birkett (alternativ) - Marea Britanie;
- Francis Biddle și John J.
Parker (alterntiv) - SUA;
- General-maior Iona T.
Nikitchenko și Locotenent-colonel Alexander Volchkov (alternativ) - URSS;
- Henri Donnedieu de Vabres și
Robert Falco - Franța:
Prin imitație, ocupantul sovietic
a ordonat organizarea în România a „Tribunalului Poporului”, cu
misiune similară Tribunalului Militar Internațional de la Nűrnberg, format din
câțiva judecători servili noului regim instruiți special și o haită de
„acuzatori publici” fără nicio pregătire juridică, numiţi prin Înalt Decret
Regal al Regelui Mihai I, la propunerea Ministerului Justiţiei. Decizia
demonstrează că Tribunalul Poporului nu cunoştea protocoalele secrete din
pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestora asupra deciziilor luate de
cabinetul Antonescu.
Cel mai cunoscut proces judecat
de Tribunalul Poporului din București a fost cel în din 17 mai 1946, care
i-au condamnat la moarte pentru crime de război și au fost executați: Mareșalul
Ion Antonescu, fost conducător al statului român între 1940 și 1944, Mihai
Antonescu, Piky Vasiliu și Gheorghe Alexianu. Alți 19 „inculpați”
au fost condamnați, dintre care 6 condamnări la moarte în contumacie. Alte trei
condamnări la moarte au fost modificate în închisoare pe viață.
Regimul Antonescu a fost făcut
vinovat de deportarea și moartea a aproximativ 280.000 de evrei, acuzație în
contrast cu afirmația ex-președintelui Israelului Simon Peres, aflat la
București în august 2010, care a declarat că România a salvat 400.000 de evrei
în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial”[3] și aproximativ 25.000 de țigani
în lagăre din Transnistria. La Cluj au fost condamnați 370 unguri, 83 germani,
26 români și doi evrei cu pronunțarea a 100 de condamnări la moarte, 163 de
condamnări cu închisoare pe viață și alte sentințe cu termene mari.
La 1 iunie 1946,
Mareșalul Ion Antonescu și trei dintre colaboratorii săi au fost asasinați la
Jilava
Procesul lotului Antonescu este desfășurat într-un context istoric specific. Cu
trupele sovietice prezente pe teritoriul României și în plin proces de
ascensiune a comuniștilor sprijiniți de Moscova, Mareșalul Ion Antonescu este
„judecat” și condamnat la moarte pentru crime de război și asasinat. „Asasinarea bestială a Mareșalului Ion Antonescu și
a trei dintre colaboratorii săi a fost condamnată, dezaprobată de majoritatea
absolută a poporului român, chiar dacă, atunci, România și poporul român,
căzuseră în robie. În mai 1946,
Mareșalul Ion Antonescu nu a avut parte de o judecată dreaptă, sub auspiciul
legilor existente în România, iar acuzațiile aduse lui din punct de vedere
al Codului Penal existent atunci nu au fost dovedite de nimic.
Tribunalul care i-a înscenat judecata lui Ion Antonescu nu a fost unul al
poporului român, ci un tribunal al ocupantului sovietic care i-a pus stăpâni
peste țară, în anii 1944-1945, pe evreii comuniști. Tribunalul zis al poporului
a fost, în realitate, un tribunal stalinist evreiesc. Acuzatorii, judecătorii,
procurorii, executanții comuniști ai asasinării Mareșalului Ion Antonescu au
fost, cu toții, evrei comuniști staliniști, nu români. Așa de mult reprezentau
poporul român autorii înscenării juridice de la București din mai 1946, încât
când l-au executat pe Mareșal s-au folosit de niște unelte netrebnice, gardieni
publici între care s-au infiltrat și câțiva evrei. În asemenea situație nu se
poate vorbi de judecată, de proces legal, de sentințe legale, ci ilegale, de
crime odioase” (Prof dr. Gică Manole [4].
În România postbelică, sub scutul
URSS, criminalii învingători i-au „judecat”, condamnat și ucis pe
patrioții români care au luptat pe Frontul de Est, susținuți de Regele
Mihai I - trădătorul de la 23 august 1944 -, gest pentru care acesta a primit
cea mai înaltă distincție sovietică - „Орден Победa”.
Tribunalele Poporului înființate
în România după cel de-Al Doilea Război Mondial sunt considerate de mulți
istorici și analiști drept un instrument represiv, utilizat de regimul nou
instalat după ocuparea Țării de către Armata Roșie pentru eliminarea elitelor
politice, intelectuale și militare ale României.
În concluzie, Tribunalul Militar
Internațional de la Nűrnberg și Tribunalele Poporului din România au fost niște
instituții criminale în cadrul cărora criminalii învingători au condamnat pe
cine li s-a ordonat.
--------------------------------------------
[1] https://revista22.ro/dosar/revizitnd-procesul-de-la-nurnberg -.
[2] https://www.rri.ro/panoramice/pro-memoria/tribunalele-poporului-id586041.html
[3]
[4] https://www.art-emis.ro/istorie/1-iunie-1946-jilava-un-asasinat-odios-3
