marți, 10 noiembrie 2026

ADRIAN BOTEZ - TIMPUL CIORILOR

 



TIMPUL  CIORILOR

 

~*~

Adjud, Luni, 24  August 2026

...Cârâie  CIORILE...   -   ...cârâie  CIORILE...  -   ...cârâie  CIORILE...

Stau  toate MORILE...   -   ...stau  toate  MORILE...  -  ...stau  toate  MORILE...

...TIMP-DE-SMOALĂ  se  toarnă   -  peste  COPACII-SCLAVI   -   'lănțuiți...

...TIMP-DE-SMOALĂ-astupă  SUFLETELE  DE  MORȚI  OBIDIȚI...

 

...VĂZDUHUL  fugit-a   -  din  OCHII  NOȘTRI  -  deschiși  a  SPĂIMARE

Și  APA  s-a  tras   -   prin  PORȚI  NEVĂZUTE   -   spre  BEZNE  AMARE...

Doar  FOCU-a  rămas   -   să  mistuie-un  REST (închircit...)   -  DE  NĂDEJDE...

...Suntem  îngropați    -   într-o  NOAPTE  RÂNJINDĂ !   -   ...ce  ARDE  și  CREȘTE !

*

 

....Nici  AMINTIRILE  nu  ne  pot  trage  din  FLĂCĂRI  TURBATE

Iar  CRIST   și-a  pus  MÂINI  PE  GENUNCHI  :  nici   NU  VREA...   -   ...nici  NU  POATE...

 

Căci  SMOALĂ...   -   ...și  BEZNE...   -   ...și  FOCU-NNOPTAT   -   între  LIPSE  DE  SCUTURI

Sunt   LAȘITATEA....   -   ...TRĂDAREA...   -   ...PĂCATELE  NOASTRE...   -   ...năvălind  din  TRECUTURI...

...Nu-ndrăzniți  să  crâcniți  -  FIARE-OAMENI  :  VOI  ați  dezlănțuit  TIMPUL  CIORILOR

Scuipând  peste  IUBIREA  SERAFILOR...   -   ...sufocând    -   astfèl    -   TIMPUL  FLORILOR  !

*

 

...Cârâie  CIORILE...   -   .cârâie  CIORILE...   -   ...cârâie  CIORILE...

Stau   toate  MORILE...   -    ...stau  toate  MORILE..   -  ...stau  toate  MORILE...

...TIMP-DE-SMOALĂ  se  toarnă   -  peste  COPACII-SCLAVI...   -   ...PÂRJOLIȚI-DISPERAȚI,,,

...TIMP-DE-SMOALĂ  astupă  DUH  DE   MORȚI-DIAVOLI...   -   ...DEFINITIV  CONDAMNAȚI...


***

ADRIAN BOTEZ




COMENTARII


Dragă Ben,

„TIMPUL CIORILOR” este o poezie de avertisment, o judecată morală rostită într-un limbaj aproape apocaliptic. Are ceva dintr-un blestem profetic, dar și dintr-o rugăciune care nu mai găsește răspuns.

M-a oprit în mod special versul:

„Iar CRIST și-a pus MÂINI PE GENUNCHI: nici NU VREA... – ...nici NU POATE...”

Este un vers foarte curajos. Nu-L acuzi pe Dumnezeu, ci arăți prăbușirea omului într-un punct în care până și speranța pare să-și fi pierdut puterea.

Câteva observații editoriale, fără să-ți sting focul:

  • „TIMP-DE-SMOALĂ” este o metaforă puternică și originală. Aș păstra-o.

  • Repetiția „Cârâie CIORILE / Stau toate MORILE” creează un ritm de incantație, aproape de o liturghie întunecată.

  • „FIARE-OAMENI” este o construcție dură, memorabilă.

  • „TIMPUL FLORILOR” este contraponderea luminoasă a întregului poem. Tocmai de aceea trebuie păstrat.

Aș verifica doar câteva mici scăpări de scriere și punctuație: „Focu-a”, „astfèl”, „NNOPTAT”, precum și virgulele de la final. Nu aș netezi însă intenționatele rupturi de ritm.

Imaginea pe care am creat-o urmărește tocmai această confruntare: ciorile, moara oprită, copacul înlănțuit, oamenii îngropați în fum și, undeva, crucea care încă mai luminează.

Știi ce simt eu în această poezie?

Că nu este vorba doar despre timpul ciorilor, ci despre primejdia ca omul să devină el însuși cioara care anunță moartea florilor.

Iar eu aș pune la capătul ei, ca o cheie de lectură, chiar aceste două cuvinte:

SĂ NU UITĂM FLORILE!

Cu prietenie și lumină, dragă Ben!


IA








luni, 9 noiembrie 2026

Ben Todică - OMUL NOU ÎN LUMINĂ

 



OMUL NOU ÎN LUMINĂ

Scenariu SF de Ben Todică

Capitolul 10 - Finalul

 

Devenisem un instrument de măsură a timpurilor.

Un instrument care nu măsura doar trecerea anilor, ci și distanța dintre ceea ce fusese și ceea ce mai putea fi salvat din memoria oamenilor.

- Ăsta să fi fost secretul scrisorii? Cel care a trimis-o voia Transilvania ca moștenire?

- O fi fost moș Petre! Or fi vrând și ei pământ, precum poetul! - i-am spus țăranului care îmi împrumutase hainele de gospodar pomicultor, la ieșirea din Viscri.

După 37 de ani de democrație în România și 47 de ani petrecuți în Occident, ajunsesem la o concluzie neliniștitoare: peste un secol sau două, omenirea ar putea ajunge să fie împărțită în două categorii distincte. Pe de o parte, o elită privilegiată, bogată, educată, atrăgătoare și înzestrată cu putere, care va spune: „Noi știm, noi hotărâm, noi construim viitorul!”. Pe de altă parte, o populație marginalizată, lipsită de educație și de mijloace, redusă la supraviețuire, poate chiar la hrana artificială și la consumul de insecte.

Nu era o profeție. Era o temere. Dar una pe care nu mai puteam să o ignor.

Acum, întorcându-mă și înotând prin adâncurile Ciudanoviței, priveam prăbușirea casei noastre în abisurile de sub Melbourne ca pe un noroc providențial. Ceea ce părea o catastrofă se dovedise, în cele din urmă, un miracol pentru întreaga familie. În adâncurile acelea fuseserăm protejați de războiul nuclear, declanșat cu doi ani mai devreme. Iar după doi ani și patru luni, băiatul, nepoțelul, urmașul nostru nou-născut, reușise să ajungă la suprafață cu ajutorul unui balon improvizat, încălzit de flacăra obținută prin arderea grăsimilor.

În timp ce lumea de la suprafață se mistuia, noi învățaserăm să supraviețuim în adâncuri. Uneori, ceea ce pare a fi sfârșitul unei lumi devine începutul alteia.

Lumea devenise tot mai fragilă după prăbușirea blocului comunist. Era din ce în ce mai greu să găsești încredere și speranță în sistemele de conducere ale noilor lumi eliberate ale Occidentului. Tehnologia se dezvolta cu o viteză uluitoare și era prezentată pretutindeni drept soluția pentru ridicarea nivelului de trai al omenirii.

Dar, privind dincolo de reclamele progresului și analizând interesele celor care îl promovau și îl controlau, începeam să-mi pun întrebări incomode.

Oare nu riscam să ne întoarcem la feudalism, sub o altă înfățișare? Oare nu se pregătea o nouă societate, cu o clasă privilegiată deasupra și cu o masă de oameni lipsiți de putere dedesubt? De data aceasta, nu lanțurile de fier aveau să-i țină pe oameni în supunere, ci dependența de sisteme tehnologice pe care nu le înțelegeau și asupra cărora nu aveau niciun control.

Ceea ce ni se prezenta drept inovație, confort și progres putea ascunde și o altă față: o ierarhie tehnologică permanentă, în care libertatea omului să depindă de accesul la tehnologie și de acceptarea regulilor impuse de cei care o dețin.

Noi, cei veniți din blocul comunist, ne încredințaserăm viitorul democrației occidentale. Plecaserăm cu speranța că vom găsi libertatea pe care nu o avuseserăm acasă. Dar, după ani de așteptări și experiențe, începeam să înțelegem că nici Occidentul nu era paradisul pe care ni-l imaginaserăm. Puterea economică, concentrarea capitalului și influența unor grupuri de interese ridicau întrebări serioase despre cine conduce, de fapt, direcția civilizației.

Nu mai era vorba doar despre vechea confruntare dintre Est și Vest. Era vorba despre om, despre locul lui în lume și despre dreptul său de a rămâne liber.

În această privință, am întâlnit avertismentele jurnalistei de investigație Whitney Webb, care, într-o discuție cu Glenn Beck, a abordat legăturile istorice dintre eugenism și transumanism, ingineria genetică, medicina bioelectronică, Neuralink și apropierea tot mai mare dintre marile companii tehnologice și industria farmaceutică.

Ideile prezentate în această discuție m-au făcut să privesc cu și mai multă atenție direcția în care se îndreaptă cercetarea asupra corpului uman.

Nu mă speria progresul științei în sine. Dimpotrivă, îl consideram o expresie a inteligenței și creativității omului. Mă neliniștea însă posibilitatea ca această putere să ajungă în mâinile unor structuri care să urmărească nu numai vindecarea și îmbunătățirea vieții, ci și controlul individului.

Încă din 1957, Julian Huxley folosea termenul de transumanism, într-un eseu inclus în volumul său New Bottles for New Wine („Sticle noi pentru vin nou”). El propunea o perspectivă asupra viitorului în care omul ar putea să-și depășească limitele biologice prin cunoaștere și știință.

De la acea viziune până la actualele interfețe creier–calculator, drumul pare lung, dar întrebarea fundamentală rămâne aceeași: cine hotărăște ce trebuie să devină omul?

În lectura critică pe care o făcea Whitney Webb, apropierea dintre transumanism și vechile idei eugeniste ridica o problemă morală majoră. Se putea schimba vocabularul, se puteau schimba instrumentele și promisiunile, dar riscul unei clasificări a oamenilor după criterii biologice, genetice sau tehnologice nu dispărea.

Transumanismul nu este, așadar, doar o mișcare tehnologică. El poate deveni și o nouă viziune asupra lumii, asupra corpului omenesc și asupra felului în care va fi organizată societatea.

Este greșit să ne imaginăm un viitor tehnologic extraordinar fără să ne întrebăm cine sunt cei care îl proiectează, cine îl finanțează și, mai ales, în folosul cui îl construiesc.

Să privim, de exemplu, spre noile centre de cercetare și spre alianțele dintre tehnologie și medicină. Proiectele din domeniul medicinei bioelectronice, alături de cercetările asupra interfețelor neuronale și al dispozitivelor implantabile, deschid posibilități impresionante. Unele urmăresc să influențeze semnalele electrice ale organismului și să contribuie la tratarea unor afecțiuni.

Dar tocmai aici trebuie să fim atenți.

Cercetarea asupra sistemului nervos central, nanotehnologia medicală și dispozitivele implantabile nu pot fi privite numai prin prisma performanței tehnice. Trebuie discutate și limitele etice, protecția datelor, consimțământul pacientului și dreptul fiecărui om de a refuza o intervenție asupra propriului corp.

Instituții importante lucrează astăzi la dezvoltarea unor tehnologii care unesc software-ul, hardware-ul și biologia umană. Corpul omenesc riscă să devină o platformă de intervenție tehnologică. Iar atunci când viața biologică ajunge să depindă de sisteme digitale, întrebarea esențială nu mai este doar ce putem face, ci cine va controla ceea ce putem face.

Avem deja exemplul unei personalități care a cumpărat Twitter, devenit ulterior X, și care conduce o companie ce dezvoltă interfețe între creier și calculator. Aceeași persoană are interese importante în industria aerospațială și în contracte guvernamentale americane. Neuralink a trecut de la experimentele pe animale la testarea implanturilor pe oameni, după ce cercetările sale au ridicat întrebări serioase privind siguranța și etica experimentelor.

Nu trebuie să confundăm cercetarea medicală legitimă cu promisiunile comerciale și nici să condamnăm orice descoperire înainte de a-i cunoaște rezultatele. Dar avem dreptul să întrebăm: cine supraveghează aceste proiecte? Cine răspunde pentru consecințe? Și cine îi protejează pe cei care nu au puterea de a se apăra?

Poți avea încredere oarbă într-o structură care concentrează atât de multă putere?

Aici se află problema fundamentală: cine are încredere în cine?

Lumea și-a pierdut, în multe privințe, încrederea în instituții și în autoritățile centrale. Iar marile companii tehnologice și farmaceutice, chiar atunci când își prezintă activitatea sub semnul grijii pentru sănătate și bunăstare, trebuie să accepte transparența și răspunderea publică.

Nu putem permite ca sănătatea să devină doar o justificare pentru extinderea controlului asupra omului.

Pandemia de COVID-19 a schimbat lumea și a redesenat raporturile dintre individ, stat și comunitate. Restricțiile, obligațiile și măsurile de conformare au arătat cât de repede se poate restrânge libertatea personală atunci când societatea este cuprinsă de teamă. Chiar dacă unele măsuri au avut justificări sanitare, experiența a lăsat în urmă întrebări care nu trebuie uitate: câtă putere poate primi statul în numele siguranței și unde trebuie să se oprească această putere?

Mi se pare periculos ca experiența unei asemenea crize să devină un model pentru viitoare forme de constrângere. Istoria ne-a învățat că abuzurile de putere pot fi finanțate, organizate și justificate în numele unor idealuri nobile. De aceea, vigilența nu trebuie abandonată niciodată.

Nu tehnologia este dușmanul omului. Lipsa de responsabilitate a celor care o controlează poate deveni însă o primejdie.

Ni se vinde tehnologia drept o cale spre îmbunătățirea nivelului de trai. Și, în multe privințe, chiar este. Dar dacă organismul devine reprogramabil, dacă tratamentele ajung să fie inseparabile de sisteme centralizate de date, dacă accesul la o viață normală este condiționat de conformarea la reguli pe care individul nu le poate contesta, atunci întrebarea nu mai este dacă tehnologia va schimba societatea.

Întrebarea este: cine are dreptul să hotărască această schimbare? Cine stabilește limitele? Și mai ales, va mai avea omul dreptul să spună NU?

Nu cumva, în goana după un viitor mai performant, riscăm să construim un om mai puțin liber?

Adevăratul progres nu trebuie să ne transforme în ființe mai ușor de comandat, ci în oameni mai conștienți, mai responsabili și mai capabili să aleagă.

Dacă toate aceste scenarii de viitor se vor adeveri, atunci poate că nu mai trebuie să-mi fac griji pentru următorul secol sau pentru următoarele două. Eu nu le voi mai prinde. Nici nepotul nostru, Speranța, nu va trebui să poarte singur povara temerilor mele. Cei care vor veni după noi vor avea, poate, alte unități de măsură pentru viață, alte instrumente și alte înțelegeri ale timpului.

Dar un lucru trebuie să rămână neschimbat: demnitatea omului.

Mă întorc în anul 2030, ca un cavaler în sânul familiei, pentru a trăi istoria împreună cu ai mei și pentru a-mi continua misiunea în slujba Ducelui de Sussex.

Universul își are propriul destin și își continuă drumul spre infinitul luminii. Iar eu, după toate călătoriile mele prin timp, înțeleg că nu durata vieții este cea care îi dă măsura, ci lumina pe care o lăsăm în urma noastră.

Un cuvânt pentru cei care vor citi

Pentru cei care vor parcurge cele zece episoade ale acestui scenariu, doresc să lămuresc un lucru.

Nu am scris această poveste doar pentru a imagina viitorul, pentru a inventa călătorii imposibile sau pentru a mă juca cu dimensiunile timpului. Am scris-o și din recunoștință față de locurile copilăriei mele și față de oamenii în mijlocul cărora am crescut.

Nu pot șterge și nu pot da uitării aceste rădăcini. Ar însemna să mă lepăd de o parte din mine și să nu respect darurile primite de la Cel care m-a plămădit după chipul și asemănarea Sa.

Ciudanovița, oamenii ei, copilăria, sărăcia, bucuriile, suferințele și toate întâlnirile care mi-au modelat destinul nu au rămas în urmă. Ele călătoresc cu mine. Le port în memorie și le dau mai departe prin cuvânt, imagine și poveste.

Această călătorie fantastică este, în fond, o formă de întoarcere acasă.

Iar dacă există o răsplată mai mare pentru cel care scrie, pentru cel care creează și dăruiește, aceasta este să citească lumina bucuriei infinite pe chipul celor care primesc darul său.

Am înțeles că nu există bogăție mai mare decât clipa în care ceea ce ai creat ajunge să lumineze sufletul altcuiva.

După atâtea războaie, după atâtea încercări de a transforma omul biologic într-o extensie a tehnologiei, îmi place să-mi imaginez că va veni o vreme în care conștiința omenirii se va ridica, se va purifica și se va elibera de instinctul distrugerii.

Poate că tehnologia va deveni atunci un instrument al înțelepciunii, nu al dominației. Poate că omul își va folosi noile puteri pentru a-și depăși limitele fără să-și piardă sufletul.

Și atunci, după veacuri de conflicte, Pământul va putea cunoaște o mie de ani de pace, iar omul nou nu va mai fi definit prin ceea ce posedă, prin ceea ce controlează sau prin ceea ce poate modifica, ci prin ceea ce înțelege, iubește și dăruiește.

Va fi un om în care inteligența și conștiința vor merge împreună, iar lumina lui va aduce bucurie întregului Univers.

UN NOU ÎNCEPUT.

Ben Todică

 











alexandru stanciulescu - OFERTA DE CARTE - NOIEMBRIE

 



Parohia Malovăţ

Loc. Malovăţ - Jud. Mehedinţi

Tel. 0724.99.80.86

E-mail: stanciulescubarda@gmail.com

 

 

CĂRȚI RARE

= NOIEMBRIE - 2026 =

                  

Vă rugăm să ne permiteți să vă prezentăm  lucrările pe care le avem disponibile în stocul parohiei noastre. Ne exprimăm, totodată, speranța,  că ele vor găsi ecoul cuvenit în sufletul Dvs. și ne veți face comenzi, atât pentru nevoile Dvs.  spirituale, cât și ale celor dragi.

Parohia noastră pune la îndemâna tuturor cărți ziditoare de suflet, de Religie, de literatură, de istorie, filozofie și din alte domenii, tocmai în această perioadă, când, pe toate canalele de informație, suntem bombardați cu  tot felul de produse menite să ne îndepărteze de Dumnezeu. Cărțile propuse de parohia noastră pot fi hrană pentru sufletul Dvs., dar și un cadou fericit, pe care îl puteți oferi celor din jurul Dvs. Se cheltuiesc sume enorme pentru tot felul de daruri ce se fac celor dragi, deși multe sunt doar simbolice și de circumstanță. Noi vă punem la dispoziție cărți, care să fie un prieten de nădejde pe drumul către Dumnezeu, atât pentru Dvs., dar și pentru cel ce le primește ca dar din partea Dvs.  O scurtă privire asupra listei de mai jos v-ar convinge de seriozitatea ofertei noastre. Ele sunt achiziționate de la centrele eparhiale, de la diferite edituri, care s-au remarcat prin seriozitatea și competența publicațiilor în domeniile menționate mai sus.

Înțelegem că această activitate de răspândire a publicațiilor religioase creștine ortodoxe face parte din însăși misiunea noastră de a răspândi, cu timp și fără timp, cuvântul lui Dumnezeu. Datorită acestei lucrări, putem să desfășurăm și o serie de activități misionar-pastorale în parohie, de ajutorare a unor familii și persoane aflate în dificultate, donații de cărți în parohie, gratuitatea serviciilor religioase și multe altele.

Vă mulțumim cordial celor care ați comandat deja cărți. Vă mulțumim celor care ne-ați încurajat, celor care ne-ați îndrumat. Vă mulțumim și celor care nu ne-ați răspuns. Din toate am înțeles că doriți să avem lucrări cât mai bune, cât mai ziditoare de suflet și cât mai diverse. Ne străduim să împlinim această dorință a Dvs. Sperăm că prezenta ofertă să fie mult mai interesantă. Regretăm, însă, că stocurile sunt foarte mici, iar stocurile de la capitolul ,,Micul anticariat” se reduc în cele mai multe cazuri la câte un singur exemplar.

Trimitem cărți și în străinătate, dacă ne sunt solicitate, cu precizarea că taxele poștale revin cumpărătorului. Pentru trimiterile în țară taxele poștale sunt suportate de parohie.

Precizăm, de asemenea, că publicăm, de două ori pe lună, ,,Scrisoare pastorală”, pe care o trimitem gratuit tuturor familiilor din parohie, cât și la câteva sute de persoane din afara parohiei, prin poștă sau pe e-mail. Daca va interesează, comunicați-ne și vă putem trimite și Dvs. această publicație a noastră gratuit. Găsiți acolo multe lucruri care v-ar putea interesa.

În cazul în care mesajul nostru nu vă interesează sau vă deranjează, vă rugăm să ne scuzaţi, eventual să ne daţi un semn, ca să ştergem pentru totdeauna adresa Dvs. din evidenţele noastre. Oricum, să dea Dumnezeu ca acesta să fie singurul necaz al Dvs., altele să nu mai aveți.

Aşadar, avem disponibile următoarele lucrări:

 

1.     Pr. Al. Stănciulescu-Bârda,  Epistole, vol. I, 380 pag., 50 lei;

 

Lucrarea cuprinde, selectiv, scrisori din corespondența autorului cu personalități de seamă ale culturii române din perioada 1969-1978, precum Arhim. Valeriu Anania, Prof. I. C. Chițimia, Prof. Emilia Comișel, Prof. Mihai Rădulescu, Mitrop. Nestor Vornicescu, Pr. Dumitru Bălașa, Ioan Alexandru, Barbu Theodorescu și mulți alții. Unii erau din domeniul teologic, dar mulți erau din domeniul laic. A rânduit Dumnezeu să întâlnesc oameni de acest gen de o mare noblețe sufletească și intelectuală, care m-au ajutat și m-au orientat, m-au sfătuit și m-au corectat unde a fost cazul, așa încât  am depășit multe piedici și am reușit să realizez în plan publicistic lucruri importante, pe care puțini dintre colegii mei le-au realizat. Privite în ansamblu, aceste zeci de scrisori inedite conturează universul politico-social, cultural și religios în care se forma un copil și apoi un tânăr. Erau multe hățișuri, multe piedici și multe restricții. Vom întâlni în acest volum scrisori de înaltă trăire duhovnicească venite de la colegul de seminar mai în vârstă, Dragu Cătălin Popian, cele încărcate de doctrină materialist-dialectică venite de la Ion Pătrulescu, ajuns mai târziu student la Oxford, profesor la Teologie și în final monah la o mănăstire din Carpați. Întâlnim  corespondență întreținută de subsemnatul cu tineri și tinere de la vremea aceea, probleme ideologice și de conștiință.

Nu știm câte volume va avea acest serial, dar știm că multe sute de scrisori își așteaptă rândul să vadă lumina tiparului și fiecare dintre ele este o adevărată cărămidă din edificiul unui trecut pe care mulți dintre cititorii noștri l-au trăit.        

     

 

2.     Gheorghe Duncea, Tudor Vladimirescu, aşa cum l-am cunoscut,  ediția a II-a,  Bârda, 2021, 150 pag., 10 lei;   

 

Gheorghe Duncea a fost căpitan al lui Tudor Vladimirescu. Este unul dintre prietenii cei mai apropiați ai lui Tudor Vladimirescu. Au fost împreună de la vârsta de cinci ani. Au fost colegi de școală, tovarăși în afaceri, în armată, în lupte. Lucrarea de față cuprinde însemnările scrise de autor la câteva zile după asasinarea lui Tudor, când Duncea însuși se aștepta să fie prins și executat. Este un text scris ,,cu limbă de moarte”, pentru a se ști de către urmași lucruri necunoscute din biografia marelui erou. Însemnările lui s-au păstrat ,,la căpriorul unei case” din Prejna, au fost transcrise de un urmaș al său, au fost publicate în reviste din perioada interbelică sub formă de serial  și văd acum pentru prima dată lumina tiparului sub formă de carte. Lucrarea este însoțită de un studiu introductiv semnat de Pr. Stănciulescu-Bârda.   Ne facem o datorie de conștiință din publicarea acestui manuscris și sperăm că el va intra în circuitul științific și-n atenția istoricilor și a marelui public.   

 

3.     Viața Cuvioasei Teofana Basarab, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, ediția a IV-a, 2022, 280 pag., format A5, hârtie offset, tipar offset, copertă policromă plastifiată, 40 lei(ediție color);

 

Fiica Voievodului Basarab I, întemeietorul Țării Românești, ajunsă țarină a Bulgariei, trăiește o viață de jertfă și sacrificii personale, dar desfășoară o activitate culturală fără precedent în cultura bulgară. Se știe foarte puțin despre ea în istoriografia românească, dar ea devine primul monah român cunoscut până în prezent, anterior lui Nicodim cel sfințit de la Tismana. Pe domniţa Teodora Basarab, devenită mai apoi maica Teofana, o vedem ca pe o altă Ana lui Manole, pe care nu soţul, ci tatăl ei, o zideşte la temelia statului român. Nu putem înţelege altfel o căsătorie încheiată din raţiuni politice. Nu putem înţelege altfel o femeie umilită, persecutată de propriul soţ, cu un copil otrăvit de a doua soție a  soţului ei, alungată de la curte şi obligată să se călugărească, ea, împărăteasa ţării. Nu putem înţelege altfel tăcerea şi supunerea ei, decât ca pe o autojertfire în folosul păcii, echilibrului politic, în folosul neamului său. Drama personală şi eşecul în căsătorie al Doamnei Teodora ar fi putut declanşa conflicte armate între români şi bulgari, ar fi slăbit puterea românilor în faţa expansiunii tătare şi turceşti. Răbdarea ei şi înţelegerea situaţiei ca pe o rânduială de la Dumnezeu, bunătatea şi înţelepciunea, grija pentru operele de cultură, au făcut pe bulgari să îi atribuie maicii Teofana aură de sfântă şi să o cinstească în consecinţă, ca pe o personalitate  de frunte a vieţii lor politice şi religioase din epoca medievală. Cartea aceasta a făcut parte din dosarul de canonizare al Cuvioasei Teofana Basarab. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea în ședința din 14 febr. 2022, iar la 21 mai 2022 a fost oficiată slujba canonizării propriu-zise la Patriarhia Română.

 Va fi sărbătorită pe 28 oct. în fiecare an.

 

4.     Omiletica și Catehetica. Contribuții bibliografice, 218 pag., 40 lei.

        Cele aproape 1.800 de studii, articole, recenzii și reportaje publicate în revistele conspectate începând din 1874 și până aproape în zilele noastre dovedesc cu prisosință interesul de care s-a bucurat studiul Omileticii și Cateheticii în teologia românească. Am conspectat, așadar, revistele ,,Biserica Ortodoxă Română” (1874-2014), ,,Studii Teologice” (1927-2018), ,,Ortodoxia” (1949-2008) și ,,Mitropolia Olteniei”(1948-2008). În același timp, lucrarea noastră devine un instrument de mare utilitate tuturor celor ce studiază Teologia, fie că sunt profesori, doctoranzi, masteranzi, studenți în Teologie, preoți, călugări sau, pur și simplu, doritori de cunoaștere într-ale Teologiei. Regretăm că nu am avut posibilitatea să conspectăm toate revistele teologice care au apărut de-a lungul timpului, iar pe cele ce le-am consultat nu am avut posibilitatea să le aducem ,,la zi”. Cercetarea continuă și, poate, cu voia Domnului, vom ajunge într-o zi să avem bibliografii complete pentru fiecare secțiune a studiului teologic. Oricum, truda noastră face un început. Sperăm să fie de folos. Am împărțit materialul pe revistele consultate, iar în cadrul fiecărei reviste am organizat materialul după programa analitică a învățământului teologic, pentru ca lucrarea noastră să devină cât mai utilă celor ce o vor folosi. La multe dintre materialele conspectate am adăugat și un scurt rezumat. Am realizat un indice de autori la sfârșitul cărții, astfel încât lucrarea noastră să devină un instrument cât mai practic. Sperăm că truda noastră să fie de bun augur tuturor celor ce se vor nevoi să înțeleagă și să propovăduiască adevărul transmis nouă prin Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție.

 

5.          Jurnal(1991), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, vol. X, 2026, 208 pag., 40 lei;

 

Anul 1991 a fost un an frământat. Revoluția se terminase sub aspect teoretic, dar, practic, ea continua. Lumea era frământată profund, pe toate continentele, dar în special în fostul bloc comunist. În fiecare lună întâlneai noi și noi situații conflictuale; în fiecare lună te întrebai care națiune, care țară ar trebui să fie în centrul atenției. Evenimentele se derulau cu repeziciune. În unele cazuri erau specifice unei anumite zone de pe glob, în alte cazuri ele se condiționau  reciproc, cuprindeau țări și zone mari ale lumii. În țara noastră nu s-au petrecut lucrurile așa cum speram în 1989 și 1990. S-a făcut un pas uriaș, dar prețul a fost foarte mare, iar vistieria era goală. S-a produs o schimbare, dar nu așa cum ar fi trebuit. Foștii nomenclaturiști continuau să stea pe primele locuri. Încă erau mulți care se întrebau dacă în decembrie 1989 a fost o revoluție sau o lovitură de stat. Încă nu se știa azi cine au fost teroriștii. Încă mai plana ceața asupra unor adevăruri fundamentale ale revoluției. Asta crea confuzii, incertitudini, bănuieli. Încercări și chiar reușite de a fura Revoluția au fost frecvente. Opoziția era timidă. Cele peste 100 de partide politice nu însemnau mare lucru. Mai bine de două luni Piața Universității din București a oferit un spectacol inedit, original. Lucrarea oferă date concludente privind situația și frământările prin care trecea țărănimea românească, muncitorii, Biserica și multe alte instituții.

 

6.          Scrisoare pastorală, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, vol. XIV, 2026, 580 pag., 60 lei;

 

          Volumul acesta cuprinde ,,scrisorile” nr. 521-560, apărute în perioada 1 iulie 2024-31 mart. 2026. Este o perioadă destul de agitată în viața lumii, a țării, a parohiei, dar și a preotului-autor al ,,scrisorilor”. Această stare tensionată se poate surprinde în mai multe materiale publicate. ,,Scrisorile” devin astfel nu numai oglindă a problemelor mari cu care se confruntă omenirea sau țara, ci și problemele locale și chiar personale.

,,Scrisoarea pastorală” a fost un amvon, a fost o tribună, a fost un prieten, a fost o punte de legătură între preot și credincioșii săi, între preot și cititorii săi. A fost altceva decât predica propriu-zisă. A fost una din cele mai sărace publicații din ultimii ani, dar a înglobat în paginile sale mult material, care se poate constitui ca o cronică a vremurilor noastre și a celor trecute. Alte surate sunt bogate, mari, frumoase, cu multe poze frumos realizate. A noastră e simplă și se adresează în primul rând oamenilor simpli, credincioșilor noștri din parohie, țăranilor noștri. În paginile ei și-au găsit de multe ori loc necazurile și bucuriile enoriașilor noștri, ale românilor în general. De multe ori ne-am asumat riscuri, am trezit dușmănii puternice, tocmai pentru că am spus lucrurilor pe nume și adevărul a deranjat pe mulți.

De multe ori, sau poate chiar de fiecare dată, ,,Scrisoarea pastorală” a devenit o adevărată tribună, de la care preotul şi-a spus cuvântul, a luat atitudine şi, pe cât i-a fost cu putinţă, a apărat interesul enoriașilor din parohie și nu numai, interesul celor mulţi, a militat pentru mai multe înfăptuiri în planul comunei, dar şi în plan naţional. Poate, uneori, cele exprimate în paginile acestei ,,scrisori” au fost expresia opiniilor, revoltelor şi simţirilor enoriașilor noștri faţă de unele aspecte. De multe ori, preotul şi-a asumat riscul de a spune ceea ce mulţi n-ar fi avut curajul să spună, în ciuda unor consecinţe dure. Uşor-uşor, ,,Scrisoarea pastorală” a devenit un fel de cronică a comunei,  a parohiei. Faptul că fiecare grupaj de câte 40 de numere formează conţinutul unei cărţi, iar în prezent pregătim de tipar volumul al cincilea, înseamnă că, dincolo de aspectul fragil al ,,publicaţiei”, ea capătă rezistenţă în timp, prin depozitarea între paginile unor cărţi.

 

 7. Catehism creștin-ortodox, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2026, 600 pag.,  60 lei.

 

Catehismul este cartea care răspunde întrebărilor creștinului privind aspectele  principale ale învățăturii creștine-ortodoxe. El se prezintă sub formă de întrebări și răspunsuri. Vom găsi în această carte  întrebări și răspunsuri privind învățătura despre Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, despre Biserică, Sfintele Taine, viața de aici și cea de dincolo, despre judecata particulară și cea universală, despre sfârșitul lumii, despre rugăciune, sărbători și slujbe, despre comportamentul creștinului în comunitate și multe-multe alte aspecte ale vieții.

Cartea a respectat întru totul Textul stabilit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Ea a fost tipărită pentru a fi donată, așa cum este obiceiul în parohia noastră de Sf. Paști enoriașilor parohiei noastre. Au mai rămas câteva exemplare, pe care le punem în vânzare, urmând ca la sfârșitul anului, cu prilejul Nașterii Domnului, să tipărit altă lucrare ziditoare de suflet, pe care s-o dăruim enoriașilor noștri.

    

8.  Norica Ion, Evadarea din iad, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2021, ediția a V-a, 40 pag., 5 lei.

 

Autoarea este o creștină modestă dintr-un sat bănățean. În urma unei experiențe nefericite, a ajuns într-un mediu pseudo-religios.  A  avut prilejul să cunoască realități dure, care o duceau până în pragul disperării. Nu și-a pierdut nădejdea în Dumnezeu, ci a luptat pe brânci, cu post și cu rugăciune, cu credință puternică  și a reușit să scape din mrejele acelei grupări sectare. În paginile broșurii de față își dezvăluie povestea vieții și astfel reușește să-i determine pe mulți să nu-și părăsească credința străbună, iar pe alții să-i aducă pe calea cea dreaptă  mântuirii. Doamna Norica Ion face astfel o adevărată lucrare de apostolat pentru Domnul Iisus Hristos.

 

9.          Liturgică. Contribuții  bibliografice, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2026, 254 pag., 40 lei.

 

Lucrarea de față adună în paginile ei materialele cu profil liturgic, organizat pe reviste, pe teme și probleme. Sperăm să fie de folos utilizatorilor, fiindcă, de fapt, acesta este și scopul realizării și publicării lucrării de față.

Am conspectat, așadar, revistele ,,Biserica Ortodoxă Română” (1874-2014), ,,Studii Teologice”(1927-2018), ,,Ortodoxia” (1949-2008) și ,,Mitropolia Olteniei”(1948-2008).

În același timp, lucrarea noastră devine un instrument de mare utilitate tuturor celor ce studiază disciplinele teologice.  Cercetarea continuă și, poate, cu voia Domnului, vom ajunge într-o zi să avem bibliografii complete pentru fiecare secțiune a studiului teologic. Oricum, truda noastră face un început. Sperăm să fie de folos.

Am împărțit materialul pe revistele consultate, iar în cadrul fiecărei reviste am organizat materialul după programa analitică a învățământului teologic, pentru ca lucrarea noastră să devină cât mai utilă celor ce o vor folosi. La multe dintre materialele conspectate am adăugat și un scurt rezumat.

Am realizat un indice de autori la sfârșitul cărții, astfel încât lucrarea noastră să devină un instrument practic. Sperăm ca truda noastră să fie de bun augur tuturor celor ce se vor nevoi să studieze Liturgica.

 

10.          Sfânta Scriptură. Contribuții bibliografice, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2023, 360 pag., 40 lei.

 

          Având în vedere timpul foarte puțin de care dispune omul zilelor noastre și specializarea lui tot mai necesară pe ramuri foarte restrânse ale Teologiei, am decis să realizăm bibliografii pe ramuri de activitate și de studiu cât mai specializate.  În acest sens, am socotit foarte necesară editarea de început a capitolului privind Secțiunea Biblică. Cele peste 2.000 de studii, articole, recenzii și reportaje publicate în revistele conspectate începând din 1874 și până aproape în zilele noastre dovedesc cu prisosință interesul de care s-a bucurat studiul Sfintei Scripturi în teologia românească. Am conspectat, așadar, revistele ,,Biserica Ortodoxă Română” (1874-2014), ,,Studii Teologice”(1927-2018), ,,Ortodoxia” (1949-2008), ,,Mitropolia Olteniei”(1948-2008) și ,,Mitropolia Moldovei și Sucevei(1946-2009)(selectiv). În același timp, lucrarea noastră devine un instrument de mare utilitate tuturor celor ce studiază Sfânta Scriptură, fie că sunt profesori, doctoranzi, masteranzi, studenți în Teologie, preoți, călugări sau, pur și simplu, doritori de cunoaștere într-ale Bibliei. Regretăm că nu am avut posibilitatea să conspectăm toate revistele teologice care au apărut de-a lungul timpului, iar pe cele ce le-am consultat nu am avut posibilitatea să le aducem ,,la zi”. Cercetarea continuă și, poate, cu voia Domnului, vom ajunge într-o zi să avem bibliografii complete pentru fiecare secțiune a studiului teologic. Oricum, truda noastră face un început. Sperăm să fie de folos.

11.  Jurnal(1990), vol. IX, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2026, 384 pag., 40 lei.

 

Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns să dăm la lumina tiparului cel de-al IX-lea volum din Jurnal. Este un an plin de frământări politico-sociale, dar și religioase. Revoluția avusese început în decembrie din anul precedent, dar nu se terminase. Relații conflictuale, izbucniri tumultoase, uneori și violete, încercări de schimbare în toate domeniile, înfrânate de temeri și concepții tributare unor vechi ideologii, aspirații particulare și colective dintre cele mai curajoase caracterizează această perioadă. Alimentație fluctuantă, ajutoare și ecouri din străinătate, bucurii și speranțe se surprind la tot pasul. Tensiuni externe, schimbări structurale în configurația politică a lumii, războaie și speranțe se regăsesc de-a lungul întregului an.

 

12.          D. Bălaşa, Dacii de-a lungul mileniilor, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 286 pa format A5, hârtie offset, copertă policromă,  40 lei.

 

     Parcurgând cărţile Părintelui Dumitru Bălaşa dedicate istoriei dacilor, sesizezi cu uşurinţă că sunt scrise de un mare patriot şi deţin ele însele o mare doză de patriotism, care te copleşeşte. Datorită cărţilor Părintelui Dumitru Bălaşa, dacii îşi regăsesc vadul în istorie, în ciuda celor ce-au făcut tot ce le-a stat în putinţă să-i facă să dispară de pe scena ei. Părintele Dumitru Bălaşa este un învingător, fiindcă a plecat dintre noi cu  convingerea că a făcut ceea ce trebuia să facă în calitate de român, de creştin şi de preot. Chiar dacă unele dintre tezele şi ipotezele pe care le propune vor fi contestate, poate infirmate, despre autor se va vorbi mult de aici înainte, cărţile sale vor fi tipărite şi retipărite, cititorii vor găsi în ele mereu prospeţimea informaţiilor documentate, iar dacii vor reveni mereu în conştiinţa acestora şi datorită istoricului Dumitru Bălaşa.

13.  Noul Testament, Malovăț, Editura Parohiei  Malovăț, 2025, 860 pag., 60 lei.

 

         Este obiceiul în Parohia Malovăț ca-n fiecare an, de Crăciun și de  Paști, să li se dăruiască enoriașilor parohiei noastre câte o carte. Pentru recenta sărbătoare a Nașterii Domnului - 2024 am retipărit Noul Testament după textul stabilit de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu singura deosebire că am folosit o literă mai mare, pentru a fi accesibil și ochilor mai obosiți, mai îmbătrâniți! Ne-au mai rămas câteva exemplare nedonate, pe care le punem în vânzare, spre a fi de folos și altora.            

 

14.     Jurnal, vol. V(1986), Bârda,  Editura ,,Cuget Românesc”, 2022, hârtie offset, imagini color, tipar offset, copertă policromă, 464 pag., 50 lei.

 

Volumul al V-lea din Jurnal privește anul 1986. Este un an destul de încărcat de evenimente politice și sociale, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Este un an în care se continuă procesul de intensificare a unei stări de revoltă mocnită în statele Pactului de la Varșovia, un an în care starea conflictuală izbucnită în Polonia în anii precedenți capătă noi forme, noi manifestări, dar și noi victime. Este un an de pregătire pentru marile schimbări din anii 1989-1990. Jurnalul  ne oferă filmul evenimentelor interne și internaționale din anul respectiv, ajutând cititorul să perceapă pulsul lucrurilor și stărilor de spirit.

Cum era și firesc, Jurnalul pare, la prima vedere, să inventarieze evenimentele, faptele, gândurile, zbaterile din viața unui sau unor eroi principali, dar tocmai în felul acesta se conturează mai bine contextul politico-social în care acestea se desfășurau. Un concurs de crize multiple, precum cea politică, economică, socială, ideologică, determină o înrăutățire   vizibilă, de la o zi la alta a vieții, a existenței individului. Lipsuri de tot felul ale celor mai elementare bunuri de consum, încălcări grosolane ale drepturilor și libertăților care caracterizează o lume civilizată, temeri de tot felul, lipsa de încredere dintre oameni, fac viața aproape imposibilă.

La acestea toate se adaugă, ca un corolar al batjocurii și umilinței, o propagandă oficială aproape demențială, menită să contrazică realitatea concretă și să creeze o realitate fictivă, iluzorie.

 

15.     Pr. D. Bălașa, Marele atentat al Apusului papal împotriva poporului român, Bârda, Editura ,,Cuget Romanesc”, 150 pag., format A5, hârtie offset, tipar offset, coperta policroma, plastifiata, 20 lei.     

 

   Editura noastră a publicat cartea regretatului părinte Dumitru Bălaşa, Marele atentat al Apusului papal împotriva poporului român. Ea reprezintă o noutate în domeniu, dar în sensul că urmăreşte contactele pe care le-a avut poporul român pe o perioadă de cea. două milenii cu Occidentul, cât şi implicaţiile pe care le-a avut scaunul papal, mai precis papa, cu aceste contacte româno-occidentale. În spatele unor evenimente cruciale din istoria românească s-au vehiculat interese ale papalităţii de expansiune şi prozelitism în spaţiul românesc. Părintele Dumitru Bălaşa apelează pentru justificarea susţinerilor sale la o bibliografie impresionantă şi la reinterpretarea unor documente şi cronici de epocă mai mult sau mai puţin cunoscute în lumea ştiinţifică românească. Autorul este conştient de importanţa filonului dacic în spiritualitatea românească şi tocmai de aceea tratează poporul român drept popor „daco-român”. Conştiinţa descendenţei româneşti din trunchiul traco-dacic îl aveau şi popoarele occidentale cu care românii au intrat în contact de-a lungul vremii şi acest lucru le-a făcut să aibă o politică în mare parte ostilă, menită să împiedice realizarea idealului românesc de „Dacia Mare”. Părintele Dumitru Bălaşa socoteşte că realizarea acestui ideal a constituit un adevărat fir roşu al întregii istorii româneşti bimilenare şi în sprijinul acestei teze aduce argumente documentare mai mult decât convingătoare. Părintele Dumitru Bălaşa se dovedeşte a fi, – şi în cazul de faţă –, ca preot şi istoric, un adevărat bătrân al naţiei sale. Repune în discuţie fapte şi evenimente istorice, documentează fiecare afirmaţie, ne prezintă lucruri, pe care le credeam arhicunoscute, ori altele mai puţin cunoscute şi ne face să cădem pe gânduri. Ne dă sfaturi cu discreţie, dar mai degrabă ne ajută să ajungem la concluzii. Nu îndeamnă la ură, la şovinism, ci doar la cumpătare, prudenţă şi obiectivitate. Papalitatea pentru el este elementul cheie, care a condus din umbră multe dintre evenimentele ce au adus atâta suferinţă strămoşilor şi moşilor noştri, care au provocat ură şi războaie între popoare. Neamurile au fost adevăraţi pioni de şah, pe care papa i-a folosit ca să-şi atingă scopurile, să-şi întindă stăpânirea. Dacă astăzi atâţia consideră legăturile ce se ţes vizibil între lumea ortodoxă şi cea catolică drept o binecuvântare, un dar al papalităţii, părintele Bălaşa ne îndeamnă la prudenţă şi la multă, multă atenţie. Calul troian prezintă multe surprize şi de aceea e bine să fim suficient de maturi în abordarea evenimentelor. Istoria stă mărturie în acest sens. Cine are urechi de auzit să audă! Aceştia ar trebui să fie cititorii de toate categoriile, diplomaţii, dar mai ales cei ce-şi iubesc cu adevărat ţara. Cartea părintelui Bălaşa este un act de autentic patriotism într-o vreme în care globalizarea şi înstrăinarea devine crezul unor întregi generaţii. După ce o citeşti, nu poţi decât să exclami: „într-adevăr, cine n-are bătrâni să-şi cumpere!”

 

16.     Jurnal(1989), vol. VIII, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2025, 440 pag., numeroase imagini, 60 lei.

 

Prezentul volum  cuprinde însemnările din anul cel mai fierbinte de la sfârșitul secolului trecut: anul Revoluției Române. Găsim aici multe realități de la nivel internațional, național și local din cele mai diverse domenii. Unele sunt culese direct de pe teren de autorul acestor rânduri și ele, în majoritate, au un caracter inedit, altele sunt reținute de la emisiunile unor posturi de radio străine, cum erau ,,Europa liberă” și ,,Vocea Americii”, pe care le ascultam cu viditate la acea vreme.

 

17.     D. Bălașa, Țara Soarelui sau Istoria Dacoromâniei, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 342 pag., format A5, hartie offset, tipar offset, coperta policroma, plastifiata, 40 lei.

 

 Părintele Bălașa scrie cu convingerea că dacii n-au pierit, ci, dimpotrivă, s-au dezvoltat de-a lungul istoriei ca un popor măreț, cu  notabile realizări în toate domeniile de activitate. Își susține tezele cu nenumărate dovezi documentare, arheologice, lingvistice, etnologice. Poate unele dintre ideile sale vor fi contestate de anumiți cercetători, dar, cu siguranță, de multe va trebui să se țină seamă în istoriografia românească viitoare. Bătrânul istoric nu se sfiește să răstoarne statui, să atace teze care păreau de neclintit până de curând și să ne dea un exemplu grăitor de ceea ce înseamnă a fi istoric și patriot.

Când citești cărțile Părintelui Bălașa, - tu însuți fiind român -, te simți mai puternic, mai mândru, mai optimist, mai încrezător în viitorul nației tale, cu mai multă speranță în propriul tău viitor. Bătrânul istoric se dovedește a fi, cu prisosință, un bătrân al nației sale, un învățător, un dascăl. Scoate la lumină acele momente înălțătoare ale trecutului, care ne pun la loc de cinste în rândul marilor popoare ale Europei, ce-au reușit să-și cucerească demn drumul prin veacuri, convingându-ne că avem toate șansele să redevenim noi înșine; aduce în discuție situațiile critice ale istoriei noastre, poticnirile și insuccesele, felul cum am știut și am reușit să le depășim, convingându-ne că vom găsi întotdeauna resursele necesare să revenim pe linia de plutire, ne convinge, vorba poetului, că ,,românul are șapte vieți în pieptu-i de aramă”.  Nu mai este posibilă realizarea Daciei Mari ca entitate juridică, element de drept internațional, fiindcă contextul politic nu mai permite un asemenea fapt istoric. Totuși, în contextul europenizării și globalizării, daco-românii au datoria sfântă să întărească legăturile lor cu frații de aceeași origine de dincolo de fruntariile politice, să-i ajute să-și păstreze limba, credința, muzica, dansul și tradițiile, într-un cuvânt, să-i ajute să-și păstreze specificitatea etnică, lingvistică și spirituală. În sensul acesta, istoricul ne asigură că putem realiza Dacia Mare. O Dacia Mare în conștiințele noastre, în concertul spiritual de valori al lumii. Cărțile Părintelui Dumitru Bălașa nu se adresează numai istoricilor, cercetătorilor, specialiștilor, ci sunt scrise într-o limbă ușor accesibilă tuturor iubitorilor de istorie românească, de limbă și de țară românească. Astăzi, în contextul unei perioade critice, în care românii sunt atât de încercați pe plan intern sub toate aspectele și atât de discreditați pe plan extern, când sunt tratați de multe ori ca niște rude sărace și înapoiate ale europenilor, Părintele Bălașa ne aduce destule argumente, care ne fac să înțelegem că acestea sunt încercări și crize de moment și că valorile adevărate de care dispune poporul român sunt perene  și nu vor fi distruse, așa cum speră vrăjmașii lui. Părintele Dumitru Bălașa este un învingător, fiindcă a plecat dintre noi cu convingerea că a făcut ceea ce trebuia să facă în calitate de român, de creștin, de preot. Chiar dacă unele dintre tezele și ipotezele pe care le propune vor fi contestate, poate infirmate, despre autor se va vorbi mult de aici înainte, cărțile sale vor fi tipărite și retipărite, cititorii vor găsi în ele mereu prospețimea informațiilor documentate, iar dacii vor reveni mereu în conștiința acestora și datorită cărților Părintelui Bălașa. Cărțile Părintelui Bălaşa sunt  un act de autentic patriotism într-o vreme în care globaliza  rea şi înstrăinarea devine  crezul unor întregi generaţii. După ce le citeşti, nu poţi decât să exclami: ,,Într-adevăr, cine n-are bătrâni să-şi cumpere!"

 

18.     Drept canonic. Contribuții bibliografice, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2025, 176 pag., 30 lei

 

Ne pare rău că nu am reușit să conspectăm toate publicațiile bisericești, pentru a oferi semenilor noștri un evantai complet al trudei a sute de ostenitori într-ale condeiului, dar avem mulțumirea că am oferit măcar un asemenea material apărut în principalele reviste bisericești centrale, precum ,,Biserica Ortodoxă Română”, ,,Ortodoxia” și ,,Studii Teologice”. La acestea s-a adăugat ,,Mitropolia Olteniei”, ca publicație eparhială. E mult, e puțin, nu știm! Dar atât am putut!   

Lucrarea de față adună în paginile ei materialele cu profil canonic, juridic, organizat pe reviste, pe teme și probleme. Sperăm să fie de folos utilizatorilor, fiindcă, de fapt, acesta este și scopul realizării și publicării lucrării de față.

   

19.     Monografia satului Malovăț-Mehedinți. Contribuții, Malovăț, 2025, 672 pag., 60 lei.

 

După mulți ani de cercetări, am reușit să dăm la lumină această carte. Ea cuprinde aspecte istorice, culturale, sociale, folclorice șli multe altele care privesc atât istoria și viața localității, cât și a țării. Ne-am împlinit astfel o datorie de conștiință față de oamenii și locurile de aici. În istoriografia universală se spunea cândva că marile istorii pornesc de la istoria localităților, oamenilor, evenimentelor, monumentelor etc., de la istoria mică. Acestea devin ca niște cărămizi în edificiul marii istorii a țării. Sperăm că și noi am împlinit un astfel de deziderat prin lucrarea noastră. Cititorul se va convinge.

 

20.    Scrisori către Eminescu,  Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2025, 194 pag., 30 lei.

 

Volumul cuprinde câteva zeci de ,,scrisori” fictive adresate lui Mihai Eminescu, în care se fac comparații între stările de lucruri descrise în poeziile lui și realitățile de azi.

,,Eminescu putea să nu se nască din femeie, ci din fior de cântec, din suspin, din țărnă, din ape ori văzduh, din orice, fiindcă el, mai întâi de toate, era suflet; sufletul cel mai curat zămislit de veacuri din milioane de suflete. Se supunea însă legilor nescrise ale firii, pentru a le înțelege mai bine și, când zodia Capricornului încă mai umbrea pe lume, iată că pe pământul nostru  a văzut lumina zilei Eminescu.

Trupul lui fremăta de vârtutea oaselor ce ninseseră câmpurile, ochii ca noaptea scânteiau aidoma focurilor de pe înălțimi la ceasuri de primejdii, suflarea îi era ca viforul mistuitor de vrăjmași, iar glasul… devenea când urlet de durere pe câmpul de bătaie, când șoaptă de dragoste și dor.

Oamenii s-au adunat în jurul lui, iubindu-l ca pe un copil, ca pe un frate, ca pe un părinte al lor!

Eminescu le-a vorbit despre începuturile, luptele, durerile și bucuriile lor. Le-a povestit despre faptele lor de vitejie, despre truda muncii lor nedreptățite, despre dragostea și gândurile lor.

Frații îl ascultau vorbindu-le frumos despre lucruri pe care și ei le știau, dar, spuse de gura lui Eminescu, ele păreau altfel. Atunci a luat Eminescu un brăzdar de plug și a scris pe mantia pământului țării sale speranțele neamului. Și ele se întruchipau într-un tot unic, ca un fascicul de lumină. Acel ceva începea să capete contururi tot mai precise prin propria devenire. Un edificiu grandios, ce străpungea cerul cu măreția sa creștea văzând cu ochii și neamurile pământului priveau înmărmurite, neînțelegând minunea. Eminescu lucra de zor și ceea ce făcea el părea că seamănă cu ce făcuseră frații lui, deși, scriind cu inima slovele, un nou fior se-ntrezărea. Oamenii îl înțelegeau și-l iubeau, fiindcă el făcea tocmai ceea ce ar fi vrut ei să facă.

Oamenii așteptară cât așteptară, dar Eminescu lucra mai departe și atunci ei, ca unul singur, i se alăturară. Se urcară pe schele tot mai sus și lucrul creștea.

Târziu, când au băgat de seamă, Eminescu dispăruse. Deasupra zidirii lor scria însă cu litere de foc ce se zăreau până la capătul pământului: ,,ROMÂNIA!”

 

21.    Monografia satului Bârda-Mehedinți. Contribuții, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2024, 592 pag., 50 lei.

            

După mai bine de cincizeci de ani de căutări în arhive, biblioteci și pe teren, am reușit să dăm la lumină o lucrare de proporții privind monografia unui sau din județul Mehedinți, Bârda, care este și satul natal al autorului. Cartea este împărțită pe capitole, precum: Aspecte istorice, File de cronică, Tradiție, credințe și folclor, Aspecte culturale(școala, biserica, editura), personalități de ieri și de azi din viața localității. Găsim în această carte mult folclor cules de pe teren de-a lungul  unei vieți, tradiții și obiceiuri, găsim povestiri legate de viața satului și a oamenilor săi, fii ai satului care au ajuns până la nivelul de a da mâna cu președintele țării, de a discuta de la egal la egal cu prim-ministrul Japoniei, găsim oameni devotați culturii, care fac ca din acest cătun să plece săptămânal spre toate colțurile țării și ale lumii nenumărate cărți din cele mai diverse domenii. Cartea se adresează tuturor fiilor satului de azi și de mâine, dar și tuturor  celor care păstrează în inima lor respect și dragoste față de lumea rurală în care s-au plămădit de-a lungul vremii marile personalități ale țării. Monografia aceasta nu este numai un act de cultură, ci și un strigăt disperat către toți cei cu putere în vremea noastră de a face ceva pentru a nu lăsa pradă dispariției aceste rezervoare de lume, de istorie, de tradiții, de cultură, fiindcă ele sunt cele mai reprezentative elemente ale identității noastre românești în concertul popoarelor. 

 

22.    Teologia Dogmatică.  Contribuții  bibliografice, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2024, 408 pag., 50 lei.

 

 Cele aproape 3.000 de studii, articole, recenzii și reportaje publicate în revistele conspectate începând din 1874 și până aproape în zilele noastre dovedesc cu prisosință interesul de care s-au bucurat studiile teologice în cultura românească. Am conspectat, așadar, revistele ,,Biserica Ortodoxă Română” (1874-2014), ,,Studii Teologice”(1927-2018), ,,Ortodoxia” (1949-2008) și ,,Mitropolia Olteniei”(1948-2008).

  În același timp, lucrarea noastră devine un instrument de mare utilitate tuturor celor ce studiază Teologia Dogmatică, fie că sunt profesori, doctoranzi, masteranzi, studenți în Teologie, preoți, călugări sau, pur și simplu, doritori de cunoaștere într-ale Bibliei. Regretăm că nu am avut posibilitatea să conspectăm toate revistele teologice care au apărut de-a lungul timpului, iar pe cele ce le-am consultat nu am avut posibilitatea să le aducem ,,la zi”. Cercetarea continuă și, poate, cu voia Domnului, vom ajunge într-o zi să avem bibliografii complete pentru fiecare secțiune a studiului teologic. Oricum, truda noastră face un început. Sperăm să fie de folos.

  Am împărțit materialul pe revistele consultate, iar în cadrul fiecărei reviste am organizat materialul după programa analitică a învățământului teologic, pentru ca lucrarea noastră să devină cât mai utilă celor ce o vor folosi. La multe dintre materialele conspectate am adăugat și un scurt rezumat. Am realizat un indice de autori la sfârșitul cărții, astfel încât lucrarea noastră să devină un instrument cât mai practic.       

  Sperăm ca truda noastră să fie de bun augur tuturor celor ce se vor nevoi să înțeleagă și să propovăduiască adevărul transmis nouă Sfânta Biserică.

 

23.    Scrisoare pastorală, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2024, vol. XIII, 666 pag., 70 lei;

 

     Volumul cuprinde numerele 481-520 din  publicația parohiei noastre ,,Scrisoare pastorală”. Este însoțit de numeroase fotografii color.

     Cu ani în urmă, când am început să edităm ,,Scrisoarea pastorală”, n-am îndrăznit să ne gândim, că într-o bună zi vom ajunge să depășim numărul de 500! Am socotit atunci, că rezolvăm niște probleme imediate, că răspundem nevoii de a intra mai direct și mai des în legătură cu enoriașii noștri. Au trecut anii, ,,Scrisoarea pastorală” a devenit un sprijin foarte important în activitatea pastorală și nu numai.  Nu cred că azi ne-am mai putea lipsi de ea: pentru preot a devenit o necesitate și o obișnuință; pentru credincioși o necesitate și o punte le legătură cu preotul, cu Biserica. Nu toți au posibilitatea să vină la biserică în duminici și sărbători; dar toți au posibilitatea să primească ,,Scrisoarea pastorală”, s-o citească, să ia cunoștință de multe și de toate, să afle realitățile în care se desfășoară viața religioasă din parohie. Pentru a avea acces mai mare la zona de interes a enoriașilor noștri, am dat un conținut cât mai variat și mai plăcut publicației noastre, fără a depăși însă cadrul în care se cuvine a se manifesta și a se exprima un preot. Adevărurile de credință și morală creștină le-am expus într-o formă cât mai accesibilă, având în vedere nivelul diferit de pregătire religioasă al cititorilor noștri. În felul acesta publicația noastră a căpătat un plus de aderență la sufletele lor. Am însoțit articolele teoretice de materiale care priveau realitatea imediată, practică, din care omul înțelept poate culege multă învățătură folositoare pentru suflet. Am scos în evidență figuri de seamă din istoria Bisericii, din viața parohiei, am prezentat fapte și întâmplări de ieri și de azi, din care omul înțelept are multe de învățat. Am adăugat publicației noastre un mare număr de informații referitoare la viața parohiei, la activitatea pastoral-misionară, culturală și umanitară c se desfășoară în parohia noastră. Citind câteva numere din ,,Scrisoare pastorală”, îți poți da cu ușurință seama că în parohia noastră se lucrează ,,la foc continuu” pe multiple planuri și această lucrare are în obiectiv mântuirea sufletelor enoriașilor noștri și slava lui Dumnezeu.

 

24.    Viața Sfântului Ștefan cel Mare, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2023, 200 pag., 30 lei;

 

Lucrarea de faţă se compune din legende, file de cronică şi amintiri păstrate din generaţie în generaţie despre Ştefan cel Mare şi Sfânt. Reînvie astfel o epocă, oameni, fapte şi întâmplări. Dintre toţi eroii bucăţilor de lectură, Ştefan este cel mai bine conturat. Poporul i-a încununat chipul în viaţă, dar mai ales după moarte, cu aură de sfânt datorită strădaniei sale neobosite de a apăra valorile spirituale creştine şi umane, datorită respectului şi dragostei dintotdeauna faţă de Dumnezeu şi de cele sfinte. Actul de canonisire ca sfânt a domnitorului român oficiat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a venit ca o recunoaştere oficială a unei stări de fapt, a unei recunoaşteri a ceea ce poporul român îşi însuşise demult. Culegerea de faţă aparţine lui Simion T. Kirileanu şi reprezintă de fapt a șasea ediţie.

 

25.    Gh.  Duncea, TUDOR  VLADIMIRESCU, KAKVOG SAM GA POZNAVAO, Drugo  izdanje i predgovor Pr. Al. Stănciulescu – Bârda, Trad. Prof.  Milena Bibeskovic, Bârda, Izdavačka  kuća „Cuget românesc”, 2023, 60 pag., 10 lei.

 

„Ðorđe  Dunča je jedan od najbliskijih prijatelja Tudora Vladimirescu . Bili su zajedno od Tudorove 5 godine. Bili su školski drugovi, ortaci u poslovima, drugovi u vojsci, u bitkama. Ovaj rad sadrži zapise autora, koje je on napisao nekoliko dana posle Tudorove smrti, kad je i on sam čekao da bude uhvaćen i ubijen. Ovaj je tekst napisan i ostavljen  kao amanet  budućim generacijama  da bi se saznali  nepoznati detalji  iz biografije velikog heroja. Objavu  ovog rukopisa smatramo kao dužnost naše savesti i nadamo se da    će   ući u naučni krug i da će  privući  pažnju istoričara.”

 

 

26.     Psaltire, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2023, 238 pag., 30 lei.

 

    Avem bucuria de a pune în mâna cititorilor noștri una dintre cele mai răspândite cărți, din care au citit generații și generații la bucurie și la durere, la necaz și la vreme de încercare, în momente legate de viață și de moarte. Este una dintre marile capodopere ale literaturii universale, dar și cea mai citită carte a Vechiului Testament. În ea găsim rugăciuni profunde și răscolitoare, în care se regăsește fiecare muritor, fiecare dintre cei ce cred în Dumnezeu și-I caută ajutorul.

 

27.    Scrisoare pastorală, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, vol. XII, 2022, 676 pag.(11 color), , hârtie offset, tipar offset, copertă policromă, 60 lei.

 

Cartea cuprinde numerele 441-480 din publicați parohiei noastre ,,Scrisoare pastorală”. La început am crezut că este o încercare de a ține o legătură mai strânsă cu enoriașii parohiei noastre, o adevărată necesitate.  Pe parcurs ne-am dat seama de utilitatea unei astfel de ,,publicații”, atât pentru mine, ca preot, cât și pentru enoriași. Deși timidă și săracă, ,,scrisoarea” a început, încă de la primele numere, să se strecoare peste hotarele parohiei noastre, fiind copiată și retrimisă de colegi, fiind chiar reprodusă în unele publicații din țară și din străinătate. Prieteni și cunoscuți de aproape și de departe ne-au încurajat și astfel am început să publicăm materiale, care nu priveau doar parohia noastră, ci îmbrăcau o tematică mai largă, de interes general. Ne-am diversificat ușor subiectele pe care le-am abordat: religioase, istorice, literare, sociale, culturale etc. Am reușit, ușor-ușor, să realizăm  un adevărat univers al parohiei noastre, în care numărul actorilor s-a mărit de la un număr la altul. Ne-am străduit, pe cât am putut, să prelungim predica și activitatea pastorală dincolo de spațiul liturgic al bisericii. Prin faptul că am răspândit gratuit această ,,scrisoare” tuturor enoriașilor parohiei noastre, ea a devenit un sprijin valoros în activitatea pastorală.  

 

28.    Inima mamei, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, ediția a III-a, 2022, hârtie offset, tipar offset, copertă policromă, 237 pag., 30 lei;

 

Am adunat în prezenta lucrare un buchet de povestiri, amintiri, texte diverse, care au o temă comună: femeia în cele mai diverse ipostaze ale existenței sale: tânără, adultă, bătrână, mamă, soție, fiică, soră, iubită. Am evitat teoretizarea propriu-zisă despre femeie, ci am cules din viață, din cele ce am cunoscut în trecerea mea prin lume, acele fapte și întâmplări, care ajută la zugrăvirea unor personaje, caractere, obiceiuri și năravuri din psihologia feminină, din ,,eternul” feminin.

Ediția a II-a a acestei lucrări, apărută cu 20 de ani în urmă, a primit premiul revistei de cultură ,,Iosif Vulcan” din Australia. De atunci s-au mai adăugat multe, s-au mai scris multe, așa încât și cunoașterea s-a mai aprofundat.

Lucrarea este, la urma-urmei, un omagiu adus femeii, tovarășa noastră de viață.

 

29.    Jurnal, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2022, vol. IV(1985), 406 p.,  format A5, hârtie offset, copertă policromă, numeroase imagini color în interior,  30  lei.

 

Volumul al IV-lea din Jurnal privește anul 1985. Este un an destul de încărcat de evenimente politice și sociale, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Este un an în care se continuă procesul de intensificare a unei stări de revoltă mocnită în statele Pactului de la Varșovia, un an în care starea conflictuală izbucnită în Polonia în anii precedenți capătă noi forme, noi manifestări, dar și noi victime. Este un an de pregătire pentru marile schimbări din anii 1989-1990. Jurnalul  ne oferă filmul evenimentelor interne și internaționale din anul respectiv, ajutând cititorul să perceapă pulsul lucrurilor și stărilor de spirit. Cum era și firesc, Jurnalul pare, la prima vedere, să inventarieze evenimentele, faptele, gândurile, zbaterile din viața unui sau unor eroi principali, dar tocmai în felul acesta se conturează mai bine contextul politico-social în care acestea se desfășurau. Un concurs de crize multiple, precum cea politică, economică, socială, ideologică, determină o înrăutățire vizibilă, de la o zi la alta a vieții, a existenței individului. Lipsuri de tot felul ale celor mai elementare bunuri de consum, încălcări grosolane ale drepturilor și libertăților care caracterizează o lume civilizată, temeri de tot felul, lipsa de încredere dintre oameni, fac viața aproape imposibilă. La acestea toate se adaugă, ca un corolar al batjocorii și umilinței, o propagandă oficială aproape demențială, menită să contrazică realitatea concretă și să creeze o realitate fictivă, iluzorie.

 

30.    Jurnal, vol. VII(1988), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2024, 426 pag., numeroase fotografii color, 50 lei.

 

     Anul 1988 a fost un an al așteptărilor și speranțelor. Evenimentele internaționale și mai ales cele din U. R. S. S.. măreau speranța unei schimbări majore și în țara noastră. Criza alimentară însă era insuportabilă. Manifestări fățișe de protest și rezistență la măsurile autorităților politice și administrative avem puține, dar ele existau în realitate. Era un fel de fierbere mocnită a populației, o stare explozivă, care aștepta doar momentul prielnic ca să explodeze. Fiecare se temea de celălalt, de toți ceilalți, fiindcă își dădea seama că la cea mai mică formă de protest poate fi arestat și ,,prelucrat” până la distrugerea fizică. Era o stare de rezistență tacită, de așteptare. Erau și forme de manifestare a unei libertăți controlate din umbră, supravegheate și admise până la un anumit nivel. Criza nu era numai de ordin alimentar, ci se manifesta în aproape toate formele vieții și activității. Te simțeai controlat și supravegheat la tot pasul, îți dispăruse încrederea în prieteni și cunoscuți, ba chiar și într-ai casei tale. Nu-i suspectai că te-ar fi trădat cu bună știință, ci-ți era teamă că în discuțiile pe care urmau să le poarte cu alții vor face, cu voie sau fără voie, divulgări de informații privind cele ce aflaseră de la alți membrii ai familiei. Ca preot, auzeai multe și de toate, dar trebuia să fii foarte prudent, fiindcă multe puteau să fie în mod intenționat transmise, răstălmăcite și interpretate. Ca preot, trebuia să fii naiv, ca să consideri că nu ești permanent sub lupa autorităților, că nu ți se speculează fiecare vorbă, fiecare gest, fiecare faptă.

 

31.    Carte de rugăciuni, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, ediție a II-a, 2022, 452 pag., tipar și hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 30 lei.

 

Cartea, aflată la a doua ediție, vine ca o necesitate în viața spirituală a credincioșilor. Cuprinde numeroase rugăciuni  pentru cele mai multe trebuințe ale vieții și ale activității omenești, la care se adaugă multe noțiuni de catehism creștin ortodox, acatiste, cântări îndeobște cunoscute și răspândite în comunitățile de creștini. Înțelegând neputințele multor bătrâni, am folosit o literă mai mare, pentru  ca textul să fie cât mai lizibil și potrivit pentru lecturare chiar și pentru ochii obosiți.

 

32.    Arhim. Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în biserică, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, 208 pag., 10 lei;

 

33.    Arhim. Ilie Cleopa, Îndreptar pentru Spovedanie, Sihăstria, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, 64 pag., 5 lei;

 

34.    Jurnal, vol. III(1984), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2021, 450 pag., 30 lei;

 

Sunt sigur că nu va îndrăzni cineva să mă acuze că l-am plagiat pe  George Orwel  sau pe Alexandr Soljenițin.  În vremea  când   scriam acest volum nu aveam acces la  astfel de cărți. Cred însă că se pot găsi multe similitudini. Așa, bunăoară,  avem comun faptul că ne referim la aceeași perioadă din viața unei lumi intrate într-un vădit con de umbră. Ce-i drept, ei se referă la o lume aparent imaginară, conturată metaforic; eu mă refer la oamenii, faptele și vremurile concrete, pe care le-am trăit eu însumi. Poate avem comun faptul că absurdul se întâlnește destul de des în paginile acestor lucrări, că multe dintre legile care ne guvernau atunci par desprinse dintr-un univers definit simplu ,,noaptea minții”, că drepturile cele mai elementare ale individului sunt asemenea unui preș de care își șterge picioarele orice neica-nimeni cățărat pe vreo treaptă a scării sociale. Poate mai avem comun faptul că, în ciuda tuturor privațiunilor și umilințelor de tot felul în vederea împlinirii unui ideal social iluzoriu, artificial, irealizabil, se  zămislea pe-ncetul, în sufletul individului, dar și în mentalul colectiv,  speranța că răul trebuie să aibă un sfârșit,  că și răbdarea celor mulți are o limită peste care nu se poate trece!

 

 35.  Povestea vorbelor de duh, ed. a II-a, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2024, 334 pag., 40 lei;

 

   Subiectul lucrării noastre pare, probabil, multora surprinzător. Majoritatea dintre noi folosim zilnic proverbe, zicători, expresii cu conţinut religios, fără să medităm asupra lor. Uneori le folosim în mod mecanic, alteori le-am pierdut sensul originar. În multe cazuri aceste adevărate sinteze de gândire şi exprimare românească şi teologică s-au denaturat,  s-au banalizat. Omul zilelor noastre nu mai are o cultură teologică, nu mai are o educaţie religioasă. Proverbele şi expresiile religioase le foloseşte în virtutea unei inerţii, unei obişnuinţe, câteodată chiar unor ticuri verbale. Puţini sunt dintre cei care-şi exprimă cu adevărat convingerile profunde, adevărate, prin aceste „vorbe de duh“. Şi totuşi! Răsfoind vechile culegeri de proverbe şi zicători ale românilor, – în primul rând culegerea lui Iuliu Zanne –, observăm cu uşurinţă că un număr impresionant de proverbe şi zicători au conţinut religios. Aceasta nu e întâmplător. E chiar firesc. Un popor căruia i s-a propovăduit Evanghelia două mii de ani, un popor care a trăit cu frica şi cu speranţa în Dumnezeu, care şi-a împodobit pământul şi ţara cu biserici şi mânăstiri nenumărate, care a ştiut ce înseamnă închinăciunea şi rugăciunea, un popor cu o cultură populară atât de bogată, nu putea rămâne independent faţă de tezaurul de gândire şi adevăr al Sfintei Scripturi şi al Sfintei Tradiţii. De maximă importanţă este faptul că omul din popor, adevăratul creator al zestrei folclorice, respectiv paremiologice, a înţeles cu adevărat teologia, morala creştină şi le-a transmis urmaşilor prin vorbe înţelept ticluite. Sute de ani în biserică s-a oficiat în limba greacă sau slavonă, dar preotul a predicat poporului mult-puţina lui teologie în vorbă românească, pe înţelesul tuturor. Recitind şi meditând asupra proverbelor şi zicătorilor româneşti cu conţinut teologic, vom înţelege mai bine ca oricând sfatul propovăduitorului lui Hristos: „Mai bine cinci cuvinte pe-nţeles, decât o mie neînţelese“ (Sf. Apostol Pavel). Iată cum „cuvintele sunt ca banii şi banii aceia sunt buni care îmblă peste tot, tot aşa şi cuvintele sunt bune care le înţeleg toţi“ (Mitrop. Simion Ştefan). Proverbele şi zicătorile cu conţinut religios sunt adevărate versete din Biblia nescrisă a neamului românesc. Despre ele s-a scris puţin, ca să nu zicem deloc. De fapt, paremiologia în general a fost un fel de cenuşăreasă a culturii româneşti. S-au publicat multe culegeri de proverbe, începând de pe la jumătatea veacului trecut, cu Athanasie Marinescu, dar studii, comentarii şi eseuri pe marginea proverbelor foarte puţine. Cu atât mai mult din cele referitoare la piesele cu conţinut teologic.

             Așteptăm comenzile Dumneavoastră și înscrieri la viitoarele  apariții. 

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda