sâmbătă, 14 februarie 2026
vineri, 13 februarie 2026
Richard Feynman - MOARTEA NU E SFARSITUL
MOARTEA NU E SFARSITUL
Death Is Not The End — Feynman Explains What Physics
Says about Dying
Richard Feynman, The Feynman Lectures on Physics *
Lasă-mă să te întreb ceva. Când a fost ultima dată când ai murit? Nu, nu te
uita la mine așa. Vorbesc serios. Pentru că, dacă ți-aș spune că majoritatea
atomilor din corpul tău de acum nu erau acolo acum un an, ar trebui să
recunoști că tu, cel din anul trecut, ai dispărut, fizic dispărut. Și, totuși,
iată-te gândindu-te că ești aceeași persoană. Deci, care este adevărul? Ești
viu? Sau ești fantoma cuiva care a dispărut deja? La sfârșitul acestei
discuții, vreau să înțelegi ceva la care majoritatea oamenilor nu se gândesc
niciodată. Vreau să înțelegi ce spune, fizica despre moarte. Și cred că vei
găsi că spune ceva destul de surprinzător. Nu reconfortant în felul în care un
predicator te-ar putea consola, ci surprinzător în felul în care doar adevărul
poate fi.
Să începem cu ceva simplu. Să
începem cu o lumânare. O aprinzi. Flacăra pâlpăie. Arde timp de o oră, două
ore, apoi se stinge. Acum, te întreb, unde a dispărut lumânarea? Ai putea
spune: "Ei bine, s-a topit." Dar aceasta nu este cu adevărat un răspuns,
nu-i așa? Ceara este în mare parte dispărută. Fitilul este o mică miriște de
funingine. Ceva s-a întâmplat cu toate acele lucruri. Unde sunt? Aici apare
ceva frumos. Ceara era formată din lanțuri lungi de atomi de carbon și
hidrogen. Când flacăra a ars, acei atomi nu au dispărut.
Nu puteau. S-au combinat cu oxigenul din aer și au plutit ca dioxid de carbon
și vapori de apă. Fiecare atom din acea lumânare este încă acolo, plimbându-se
prin cameră sau pe fereastră, amestecându-se în atmosferă. Lumânarea a
dispărut, da, dar nici un atom din ea nu a fost distrus. Niciunul. Aceasta
este prima lege a termodinamicii și este unul dintre cele mai
fundamentale fapte din toată fizica. Energia nu poate fi creată sau distrusă.
Poate schimba forma. Se poate muta dintr-un loc în altul. Dar cantitatea totală
rămâne întotdeauna exact aceeași.
Acum ai putea spune: "Bine,
Fineman. Asta e un truc frumos cu o lumânare. Dar ce zici despre mine? Ce zici
despre o persoană?" Și aici devine cu adevărat interesant. Ești făcut din
atomi. Aproximativ șapte octilioane dintre ei, mai mult sau mai puțin. Asta e
un șapte urmat de 27 de zerouri. E un număr atât de mare încât, dacă ai încerca
să-i numeri unul câte unul, ți-ar lua mai mult decât vârsta universului. Și
acei atomi, fiecare dintre ei, au fost aici cu mult înainte să te naști. Și
fiecare dintre ei va fi aici mult după ce ai dispărut. Să explic într-un
alt mod. Atomii de carbon din mușchii tăi au fost odată în interiorul unei
stele. Nu poetic, nu metaforic, ci literalmente. Carbonul din corpul tău a fost
creat în cuptorul nuclear al unei stele care a trăit și a murit cu miliarde de
ani înainte ca Pământul să se formeze.
Iată cum funcționează asta. În
universul timpuriu, chiar după Big Bang, nu a fost aproape nimic altceva decât
hidrogen și puțin heliu. Asta e tot. Nici carbon, nici oxigen, nici fier, nici
calciu, nimic din toate cele care te compun. Deci, de unde a venit? A venit de
la stele. Când o stea ca soarele nostru arde, zdrobește nuclee de hidrogen
pentru a face heliu. Asta este fuziunea. Dar în stele mai mari, stele mai
grele, procesul merge mai departe. Nuclee de heliu se zdrobesc pentru a face
carbon. Carbonul și heliul se fuzionează pentru a face oxigen. Și continuă până
la neon, siliciu, până la fier. Strat după strat, ca o ceapă de elemente,
fiecare gătită într-un cuptor mai cald decât precedentul. Și apoi, când steaua
nu mai poate arde, când rămâne fără combustibil și nucleul se prăbușește, totul
explodează. O supernovă. Și în acea explozie, toate acele elemente, carbonul,
oxigenul, fierul, sunt aruncate în spațiu. Ele călătoresc prin galaxie timp de
milioane de ani. Se amestecă cu nori de gaz și, în cele din urmă, sunt atrase
de gravitație pentru a forma stele noi, planete noi și, pe cel puțin una dintre
acele planete, oameni noi. Așa că există un sens foarte real în care ești praf
de stele. Fiecare atom de calciu din oasele tale a fost fabricat într-o stea muribundă.
Fierul din sângele tău, același lucru. Oxigenul pe care îl respiri acum a fost
gătit într-un nucleu stelar și dispersat în cosmos într-o explozie atât de
violentă încât a strălucit mai puternic decât o întreagă galaxie.
Acum, să fim prudenți aici. Să ne
gândim la asta mai încet pentru că se petrece ceva și mai ciudat. Acei atomi
care compun corpul tău acum nu rămân la locul lor. Ei trec prin tine. Există un
experiment minunat și îmi place acesta. Oamenii de știință au marcat atomii de
fosfor cu un marker radioactiv și i-au urmărit prin corpurile șobolanilor. Ceea
ce au descoperit a fost remarcabil. Fosforul din creierul unui șobolan și, de
asemenea, din al meu și al tău nu este același fosfor care era acum două
săptămâni. În doar 14 zile, jumătate din el a fost înlocuit cu atomi noi de
fosfor din hrana pe care a mâncat-o șobolanul. Și asta nu este doar despre
fosfor. Este vorba despre tot. Atomii din creierul tău, din mușchii tăi, din
pielea ta, din oasele tale, sunt constant îndepărtați și înlocuiți. Mănânci un
cartof. Atomii din acel cartof sunt descompuși, transportați prin sângele tău
și construiți în țesuturile tale. Atomii vechi sunt transportați, expirați ca
dioxid de carbon, eliminați, transpirați, returnați lumii.
Ceea ce înseamnă acest lucru este
uimitor. Dacă te gândești la asta cu atenție, atomii care sunt în creierul tău
acum, cei care fac gândirea, cei care procesează aceste cuvinte, nu sunt
aceiași atomi care erau acolo acum un an. Ei sunt, literal, cartofii de
săptămâna trecută. Și totuși, îți amintești ce s-a întâmplat acum un an. Îți
amintești copilăria. Îți amintești numele tău. Deci, ce este mintea noastră? Ce
sunt acești atomi cu conștiință? Îți voi spune ce sunt. Ei sunt un model, un
dans. Atomii vin în creierul tău, dansează, un dans, și apoi ies. Ele sunt
mereu atomi noi, dar mereu fac același dans, amintindu-și cum a fost dansul de
ieri. Asta e ceea ce ești. Nu o colecție de lucruri, un model, o configurație,
o modalitate în care materia s-a organizat temporar, frumos, într-un ceva care
poate să privească spre stele și să se întrebe.
Acum, vreau să mă opresc aici și
să explic asta cât mai simplu pot pentru că aceasta este ideea cheie.
Imaginează-ți o undă în ocean. O vezi venind spre țărm. Ai putea să te
gândești: "Iată că acea apă se mișcă prin mare." Dar nu asta se
întâmplă deloc. Apa nu călătorește. Fiecare mică picătură de apă se mișcă sus
și jos pe loc. Ceea ce călătorește este forma, modelul. Unda nu este un lucru.
Este un comportament pe care materia îl face. Ești ca acea undă. Atomii sunt ca
apa. Vin, se mișcă, pleacă. Dar modelul, forma ta, modul în care vorbești,
modul în care gândești, modul în care râzi, asta continuă o vreme.
Acum, să ajungem la neînțelegere.
Marele mit, acela pe care majoritatea oamenilor îl poartă fără să știe. Cei mai
mulți oameni cred că atunci când mori, ceva este distrus. Se gândesc că
materia, energia, lucrurile din care ești format, pur și simplu dispar. Puff.
Dispari. Și aceasta este complet greșit. Nimic nu este distrus. Nimic. Niciun
atom, nicio calorie de energie. Când o persoană moare, atomii care au compus
corpul lor se întorc la pământ. Sunt preluați de iarbă, de copaci, de viermi,
de bacterii. Intră în sol. Se dizolvă în apă. Plutesc în aer și acei atomi
continuă să devină părți ale altor lucruri vii, alte structuri, alte modele.
Energia este la fel. Fiecare bucată de energie chimică stocată în mușchii tăi,
în grăsimea ta, în țesuturile tale, este eliberată. Devine căldură. Devine
energia descompunerii. Hrănește alte organisme. Intră în marele ciclu de
energie care a existat încă din momentul în care universul a început. Din punct
de vedere fizic, moartea nu este distrugere. Este reorganizare.
Este sfârșitul unui model și
dispersarea componentelor pentru a crea modele noi. Asta este tot. Acum, unii
dintre voi ar putea spune: "Ei bine, Fineman, asta e foarte inteligent,
dar modelul este partea care mă interesează. Nu-mi pasă că atomii mei supraviețuiesc.
Îmi pasă că eu supraviețuiesc." Și înțeleg asta.
O fac. Nu voi sta aici și-ți voi spune că fizica elimină durerea morții. Nu o
face. Pierderea unui model, pierderea unei persoane este reală. Asta este la
fel de reală ca orice altceva în univers. Dar vreau să ții două idei în minte
simultan. Prima idee este că modelul, persoana este temporară. Ea apare,
dansează și se dizolvă. Asta este natura fiecărei structuri complexe din
univers, de la stele la fulgi de zăpadă, până la civilizații. A doua idee este
că componentele nu sunt temporare. Atomii sunt mai vechi decât munții, mai
vechi decât pământul, mai vechi decât duminica. Ei au fost creați în stele care
au explodat înainte ca sistemul nostru solar să fie un nor de praf. Și după ce
ai dispărut, acei atomi vor continua să existe. Vor face parte din sol, din
ploaie, din aer și, în cele din urmă, din alte lucruri vii. Poate alte ființe
care se vor așeza și se vor întreba despre propria lor existență, așa cum faci
tu acum.
Lasă-mă să încerc un experiment
mental. Să urmărim un singur atom de carbon. Acest atom de carbon a fost creat
într-o stea masivă, să zicem de zece ori masa soarelui nostru, acum aproximativ
5 miliarde de ani. Steaua a explodat. Atomul a plutit prin spațiu. A fost prins
într-un nor de gaz și praf care, în cele din urmă, s-a prăbușit pentru a forma
sistemul nostru solar.
A ajuns pe Pământ, îngropat în calcar timp de câteva sute de milioane de ani.
Apoi, o erupție vulcanică l-a eliberat ca dioxid de carbon. O plantă l-a
absorbit în timpul fotosintezei. Un iepure a mâncat planta. Iepurele a murit și
s-a descompus, eliberând atomul înapoi în sol. Un arbore l-a absorbit. Arborele
a fost tăiat și ars. Atomul a revenit în atmosferă. O altă plantă l-a prins. O
vacă a mâncat acea plantă. Tu ai mâncat vaca. Și acum acel atom de carbon stă
într-o celulă din mâna ta stângă. Când mori, acel atom va părăsi corpul tău. Va
intra în sol. Va fi absorbit de un fir de iarbă. O oaie va mânca iarba. Un
copil va bea laptele de oaie. Și atomul care a fost odată într-o stea, odată
într-un calcar, odată într-un iepure, odată în tine, va face parte dintr-un
copil care nu are idee de unde a venit. Acest atom a făcut acest dans de 10.000
de ori. Nu știe și nu-i pasă, dar continuă să meargă.
Acum, iată partea care îmi dă un
adevărat fior când mă gândesc la asta. Prima lege a termodinamicii ne spune că
energia este conservată. Nu poate fi creată sau distrusă. Și există un fapt
legat de materie, grație fizicii nucleare și înțelegerii pe care am câștigat-o
în acest secol. În condiții obișnuite, atomii nu sunt creați sau distruși nici
ei. Sunt reorganizați. Numărul atomilor de carbon de pe Pământ a fost în mare
parte același timp de miliarde de ani. Ei continuă să circule prin roci, prin
aer, prin apă, prin lucruri vii. Așa că, într-un sens profund și literal, nimic
din ceea ce ești tu nu va fi niciodată pierdut. Se va schimba formă. Se va
reorganiza. Va deveni altceva, dar nu va inceta să existe.
Trebuie să fiu atent și să spun
ceva aici despre a doua lege a termodinamicii, deoarece oamenii o confundă
uneori. A doua lege spune că entropia unui sistem închis tinde să
crească. Pe scurt aceasta înseamnă că lucrurile tind să treacă de la
ordonat la dezordonat. Un castel de nisip se descompune.
O ceașcă de cafea fierbinte se răcește. Un corp viu se degradează. Această lege
este reală și este importantă. A doua lege este motivul pentru care modelele
complexe, ca tine și ca mine, nu durează pentru totdeauna. Este nevoie de
energie pentru a menține modelul, pentru a menține dansul, pentru a lupta
împotriva tendinței naturale către dezordine. Când mori, acea luptă se oprește,
iar entropia câștigă. Modelul se dizolvă. Dar observă ce nu spune a doua lege.
Nu spune că materia sau energia sunt distruse. Spune că organizarea este
pierdută. Lucrurile sunt încă acolo. Sunt doar amestecate într-o dispunere mai
puțin organizată. Atomii unui corp descompus sunt tot atomi. Energia unui foc
răcit este tot energie. Este doar dispersată, diluată, mai greu de folosit
pentru ceva util.
Și aici este un lucru în plus la
care vreau să te gândești, pentru că cred că este cel mai uimitor fapt din
toată știința. Universul are aproximativ 14 miliarde de ani, mai mult sau mai
puțin. Pentru cea mai mare parte a timpului, nu era nimeni în jur pentru a-l
contempla. Nicio privire, niciun creier, niciun gând. Doar hidrogen și heliu
prăbușindu-se în stele, explodând, făcând atomi mai grei, prăbușindu-se din
nou. Timp de miliarde și miliarde de ani, universul a fost pur și simplu
materie făcând ceea ce face materia în mod oarbă, stupid. Fiecare atom își
vedea de treaba lui. Și apoi, undeva, pe o mică planetă stâncoasă care
orbitează o stea obișnuită într-o galaxie obișnuită, unele dintre acele atomi
s-au aranjat într-un model care poate gândi, care poate zări, care poate privi
cerul nopții și întreba: "Ce este totul? De ce există ceva în loc de
nimic?" Tu ești universul privindu-se pe sine. Ești atomi care s-au
aranjat
într-o configurație atât de complexă, atât de extraordinară, încât configurația
poate contempla existența sa proprie. Asta nu s-a întâmplat niciodată înainte
în 14 miliarde de ani de istorie cosmică. Până acum, cu excepția de aici, de
acum, o excepție în cei 14 miliarde de ani de istorie cosmică. După cum
știm, exceptând aici, exceptând acum, exceptând lucruri precum tine și
mine. Și da, modelul este temporar. Va avea un sfârșit. Dansul se va opri. Dar
faptul că s-a întâmplat, că atomii s-au aranjat într-un mod care simte bucurie,
mirare, durere și dragoste, nu este diminuat de faptul că este temporar. Dacă
este ceva, este mai remarcabil. Nu am răbdare pentru ideea că cunoașterea
științei ia frumusețea dintr-o floare sau misterul din viață sau semnificația
din moarte. O face exact invers. Când înțelegi că fiecare atom din corpul tău a
fost gătit într-o stea, că conștiința ta este un model ținut împreună de
semnale electrochimice într-o bucată de materie care cândva a fost împrăștiată
printr-o galaxie, și că fiecare parte din tine se va întoarce pe pământ, în cer
și în ocean pentru a deveni parte a altor lucruri, alte modele, alte dansuri.
Cum ar putea asta să fie altceva decât măreț? Nu suntem separați de univers.
Noi suntem universul organizat temporar, conștient pe scurt și, când
organizația se termină, componentele se întorc în piscina din care următorul
model va fi extras.
Deci, este moartea sfârșitul din
punctul de vedere al modelului? Da. Dansul se oprește din punctul de vedere al
atomilor, energiei, substanței fundamentale a realității. Nu, nici măcar nu
este o pauză. Este doar o schimbare de partener. Nu știu ce se întâmplă cu
conștiința atunci când creierul se oprește. Nimeni nu știe. Fizica nu are o
teorie completă a conștiinței. Și oricine îți spune altceva îți vinde ceva.
Ceea ce fizica poate să-ți spună, cu certitudine absolută, este că nici un
singur atom din corpul tău va fi distrus. Nicio picătură de energie nu va
dispărea.
Tot ceea ce ești din punct de
vedere fizic va continua să existe într-o formă diferită, într-un model
diferit, dar va continua. Și mai este un lucru. Fiecare persoană care a trăit
vreodată, fiecare persoană care te-a iubit vreodată, fiecare persoană ale cărei
atomi au trecut prin tine și ai tăi prin ele, sunt toate țesute în aceeași mare
țesătură de materie și energie care alcătuiesc acest univers. Atomii din mâna
ta dreaptă au putut fi odată în corpul unui fermier din Egiptul antic. Oxigenul
pe care tocmai l-ai expirat poate ajunge în plămânii cuiva peste o mie de ani.
Toți suntem conectați nu prin sentiment, ci prin fizică, prin simplul, frumosul
fapt că atomii dăinuiesc.
Așa că, data viitoare când cineva
te întreabă ce se întâmplă când mori, le poți spune ce spune fizica. Lumânarea
se stinge. Da, dar fiecare atom al lumănării este încă aici. Flacăra a
dispărut, dar căldura pe care a produs-o încă încălzește camera, încălzește
aerul, dispersându-se în lume, alăturându-se imensului ocean de energie care
curge prin acest univers încă de la începutul timpului. Nimic nu se pierde.
Nimic. Dansul se schimbă. Muzica continuă.
Acum, vreau să aud de la tine.
Iată o întrebare demnă de gândire. Dacă fiecare atom din corpul tău este
înlocuit pe parcursul a câtorva ani și ești cu adevărat un model, nu un lucru,
atunci ce anume te face pe tine? Scrie-ți cel mai bun răspuns. Mi-ar plăcea să
știu ce găsești.
Corecturi-AG
*) Altered or synthetic
content – with AI, traducere POE AI
Top 20 cele mai
abundente elemente din corpul uman,
ordonate aproximativ după procentul din masa corporală.
1–4: Elementele
fundamentale ale vieții
1. Oxigen
(O) – ~65%
2. Carbon
(C) – ~18%
3. Hidrogen
(H) – ~10%
4. Azot
(N) – ~3%
5–10: Macrominerale
importante
5. Calciu
(Ca) – oase, dinți
6. Fosfor
(P) – ADN, ATP, oase
7. Potasiu
(K) – impulsuri nervoase
8. Sodiu
(Na) – echilibru hidric
9. Clor
(Cl) – acid gastric, fluide
10. Magneziu (Mg) –
reacții enzimatice
11–20: Oligoelemente
(în cantități mici, dar vitale)
11. Fier (Fe) –
hemoglobină
12. Zinc (Zn) –
imunitate, enzime
13. Cupru (Cu) –
metabolism, sânge
14. Mangan (Mn) –
enzime
15. Iod (I) –
hormoni tiroidieni
16. Seleniu (Se) –
antioxidant
17. Molibden (Mo) –
enzime
18. Crom (Cr) –
metabolismul glucozei
19. Cobalt (Co) –
parte din vitamina B12
20. Fluor
(F) – smalț dentar
Trimis de: Adrian
Grauenfels
Parohia Malovăţ - CĂRȚI RARE = FEBRUARIE– 2026 =
Parohia Malovăţ
Loc. Malovăţ - Jud.
Mehedinţi
Tel. 0724.99.80.86
E-mail: stanciulescubarda@gmail.com
CĂRȚI RARE
= FEBRUARIE– 2026 =
Vă rugăm să ne permiteți să vă prezentăm lucrările pe care le avem
disponibile în stocul parohiei noastre. Ne exprimăm, totodată, speranța,
că ele vor găsi ecoul cuvenit în sufletul Dvs. și ne veți face comenzi, atât
pentru nevoile Dvs. spirituale, cât și ale celor dragi.
Parohia noastră pune la îndemâna
tuturor cărți ziditoare de suflet, de Religie, de literatură, de istorie,
filozofie și din alte domenii, tocmai în această perioadă, când, pe toate
canalele de informație, suntem bombardați cu tot felul de produse menite
să ne îndepărteze de Dumnezeu. Cărțile propuse de parohia noastră pot fi hrană
pentru sufletul Dvs., dar și un cadou fericit, pe care îl puteți oferi celor
din jurul Dvs. Se cheltuiesc sume enorme pentru tot felul de daruri ce se fac
celor dragi, deși multe sunt doar simbolice și de circumstanță. Noi vă punem la
dispoziție cărți, care să fie un prieten de nădejde pe drumul către Dumnezeu,
atât pentru Dvs., dar și pentru cel ce le primește ca dar din partea Dvs.
O scurtă privire asupra listei de mai jos v-ar convinge de seriozitatea ofertei
noastre. Ele sunt achiziționate de la centrele eparhiale, de la diferite
edituri, care s-au remarcat prin seriozitatea și competența publicațiilor în
domeniile menționate mai sus.
Înțelegem că această activitate
de răspândire a publicațiilor religioase creștine ortodoxe face parte din
însăși misiunea noastră de a răspândi, cu timp și fără timp, cuvântul lui
Dumnezeu. Datorită acestei lucrări, putem să desfășurăm și o serie de activități
misionar-pastorale în parohie, de ajutorare a unor familii și persoane aflate
în dificultate, donații de cărți în parohie, gratuitatea serviciilor religioase
și multe altele.
Vă mulțumim cordial celor care
ați comandat deja cărți. Vă mulțumim celor care ne-ați încurajat, celor care
ne-ați îndrumat. Vă mulțumim și celor care nu ne-ați răspuns. Din toate am
înțeles că doriți să avem lucrări cât mai bune, cât mai ziditoare de suflet și
cât mai diverse. Ne străduim să împlinim această dorință a Dvs. Sperăm că
prezenta ofertă să fie mult mai interesantă. Regretăm, însă, că stocurile sunt
foarte mici, iar stocurile de la capitolul ,,Micul anticariat” se reduc în cele
mai multe cazuri la câte un singur exemplar.
Trimitem cărți și în străinătate,
dacă ne sunt solicitate, cu precizarea că taxele poștale revin cumpărătorului.
Pentru trimiterile în țară taxele poștale sunt suportate de parohie.
Precizăm, de asemenea, că
publicăm, de două ori pe lună, ,,Scrisoare pastorală”, pe care o trimitem
gratuit tuturor familiilor din parohie, cât și la câteva sute de persoane din
afara parohiei, prin poștă sau pe e-mail. Daca va interesează, comunicați-ne și
vă putem trimite și Dvs. această publicație a noastră gratuit. Găsiți acolo
multe lucruri care v-ar putea interesa.
În cazul în care mesajul nostru
nu vă interesează sau vă deranjează, vă rugăm să ne scuzaţi, eventual să ne
daţi un semn, ca să ştergem pentru totdeauna adresa Dvs. din evidenţele
noastre. Oricum, să dea Dumnezeu ca acesta să fie singurul necaz al Dvs., altele
să nu mai aveți.
Aşadar, avem disponibile
următoarele lucrări:
A. Cărți
recent apărute:
1. Pr. Al.
Stăciulescu-Bârda, Jurnal, vol. IX, Bârda, Editura ,,Cuget
Românesc”, 2026, 384 pag., 40 lei.
Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns
să dăm la lumina tiparului cel de-al IX-lea volum din Jurnal. Este
un an plin de frământări politico-sociale, dar și religioase. Revoluția avusese
început în decembrie din anul precedent, dar nu se terminase. Relații
conflictuale, izbucniri tumultoase, uneori și violete, încercări de schimbare
în toate domeniile, înfrânate de temeri și concepții tributare unor vechi
ideologii, aspirații particulare și colective dintre cele mai curajoase
caracterizează această perioadă. Alimentație fluctuantă, ajutoare și ecouri din
străinătate, bucurii și speranțe se surprind la tot pasul. Tensiuni externe,
schimbări structurale în configurația politică a lumii, războaie și speranțe se
regăsesc de-a lungul întregului an.
2. D. Bălaşa, Dacii
de-a lungul mileniilor, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 286 pa format A5,
hârtie offset, copertă policromă, 40 lei.
Parcurgând cărţile Părintelui Dumitru Bălaşa dedicate istoriei dacilor,
sesizezi cu uşurinţă că sunt scrise de un mare patriot şi deţin ele însele o
mare doză de patriotism, care te copleşeşte. Datorită cărţilor Părintelui
Dumitru Bălaşa, dacii îşi regăsesc vadul în istorie, în ciuda celor ce-au făcut
tot ce le-a stat în putinţă să-i facă să dispară de pe scena ei. Părintele
Dumitru Bălaşa este un învingător, fiindcă a plecat dintre noi cu convingerea
că a făcut ceea ce trebuia să facă în calitate de român, de creştin şi de
preot. Chiar dacă unele dintre tezele şi ipotezele pe care le propune vor fi
contestate, poate infirmate, despre autor se va vorbi mult de aici înainte,
cărţile sale vor fi tipărite şi retipărite, cititorii vor găsi în ele mereu
prospeţimea informaţiilor documentate, iar dacii vor reveni mereu în conştiinţa
acestora şi datorită istoricului Dumitru Bălaşa.
3. Noul Testament, Malovăț, Editura
Parohiei Malovăț, 2023, 860 pag., 60 lei.
Este obiceiul în Parohia Malovăț ca-n fiecare an, de Crăciun și de Paști,
să li se dăruiască enoriașilor parohiei noastre câte o carte. Pentru recenta
sărbătoare a Nașterii Domnului - 2024 am retipărit Noul Testament după textul
stabilit de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu singura deosebire că am
folosit o literă mai mare, pentru a fi accesibil și ochilor mai obosiți, mai
îmbătrâniți! Ne-au mai rămas câteva exemplare nedonate, pe care le punem în
vânzare, spre a fi de folos și altora.
4. Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal,
vol. V(1986), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2022, hârtie
offset, imagini color, tipar offset, copertă policromă, 464 pag., 50 lei.
Volumul al V-lea
din Jurnal privește anul 1986. Este un an destul de încărcat de
evenimente politice și sociale, atât pe plan intern, cât și pe plan extern.
Este un an în care se continuă procesul de intensificare a unei stări de
revoltă mocnită în statele Pactului de la Varșovia, un an în care starea
conflictuală izbucnită în Polonia în anii precedenți capătă noi forme, noi
manifestări, dar și noi victime. Este un an de pregătire pentru marile
schimbări din anii 1989-1990. Jurnalul ne oferă filmul evenimentelor
interne și internaționale din anul respectiv, ajutând cititorul să perceapă
pulsul lucrurilor și stărilor de spirit.
Cum era și
firesc, Jurnalul pare, la prima vedere, să inventarieze evenimentele,
faptele, gândurile, zbaterile din viața unui sau unor eroi principali, dar
tocmai în felul acesta se conturează mai bine contextul politico-social în care
acestea se desfășurau. Un concurs de crize multiple, precum cea politică,
economică, socială, ideologică, determină o înrăutățire vizibilă,
de la o zi la alta a vieții, a existenței individului. Lipsuri de tot felul ale
celor mai elementare bunuri de consum, încălcări grosolane ale drepturilor și
libertăților care caracterizează o lume civilizată, temeri de tot felul, lipsa
de încredere dintre oameni, fac viața aproape imposibilă.
La acestea toate se adaugă, ca un
corolar al batjocurii și umilinței, o propagandă oficială aproape demențială,
menită să contrazică realitatea concretă și să creeze o realitate fictivă,
iluzorie.
5. Pr. D. Bălașa, Marele
atentat al Apusului papal împotriva poporului român, Bârda, Editura ,,Cuget
Romanesc”, 150 pag., format A5, hârtie offset, tipar offset, coperta policroma,
plastifiata, 20 lei.
Editura noastră a publicat cartea regretatului părinte Dumitru Bălaşa,
Marele atentat al Apusului papal împotriva poporului român. Ea reprezintă o
noutate în domeniu, dar în sensul că urmăreşte contactele pe care le-a avut
poporul român pe o perioadă de cea. două milenii cu Occidentul, cât şi
implicaţiile pe care le-a avut scaunul papal, mai precis papa, cu aceste
contacte româno-occidentale. În spatele unor evenimente cruciale din istoria
românească s-au vehiculat interese ale papalităţii de expansiune şi prozelitism
în spaţiul românesc. Părintele Dumitru Bălaşa apelează pentru justificarea
susţinerilor sale la o bibliografie impresionantă şi la reinterpretarea unor
documente şi cronici de epocă mai mult sau mai puţin cunoscute în lumea ştiinţifică
românească. Autorul este conştient de importanţa filonului dacic în
spiritualitatea românească şi tocmai de aceea tratează poporul român drept
popor „daco-român”. Conştiinţa descendenţei româneşti din trunchiul traco-dacic
îl aveau şi popoarele occidentale cu care românii au intrat în contact de-a
lungul vremii şi acest lucru le-a făcut să aibă o politică în mare parte
ostilă, menită să împiedice realizarea idealului românesc de „Dacia Mare”.
Părintele Dumitru Bălaşa socoteşte că realizarea acestui ideal a constituit un
adevărat fir roşu al întregii istorii româneşti bimilenare şi în sprijinul
acestei teze aduce argumente documentare mai mult decât convingătoare.
Părintele Dumitru Bălaşa se dovedeşte a fi, – şi în cazul de faţă –, ca preot
şi istoric, un adevărat bătrân al naţiei sale. Repune în discuţie fapte şi
evenimente istorice, documentează fiecare afirmaţie, ne prezintă lucruri, pe
care le credeam arhicunoscute, ori altele mai puţin cunoscute şi ne face să
cădem pe gânduri. Ne dă sfaturi cu discreţie, dar mai degrabă ne ajută să
ajungem la concluzii. Nu îndeamnă la ură, la şovinism, ci doar la cumpătare,
prudenţă şi obiectivitate. Papalitatea pentru el este elementul cheie, care a
condus din umbră multe dintre evenimentele ce au adus atâta suferinţă
strămoşilor şi moşilor noştri, care au provocat ură şi războaie între popoare.
Neamurile au fost adevăraţi pioni de şah, pe care papa i-a folosit ca să-şi
atingă scopurile, să-şi întindă stăpânirea. Dacă astăzi atâţia consideră
legăturile ce se ţes vizibil între lumea ortodoxă şi cea catolică drept o
binecuvântare, un dar al papalităţii, părintele Bălaşa ne îndeamnă la prudenţă
şi la multă, multă atenţie. Calul troian prezintă multe surprize şi de aceea e
bine să fim suficient de maturi în abordarea evenimentelor. Istoria stă
mărturie în acest sens. Cine are urechi de auzit să audă! Aceştia ar trebui să
fie cititorii de toate categoriile, diplomaţii, dar mai ales cei ce-şi iubesc
cu adevărat ţara. Cartea părintelui Bălaşa este un act de autentic patriotism
într-o vreme în care globalizarea şi înstrăinarea devine crezul unor întregi
generaţii. După ce o citeşti, nu poţi decât să exclami: „într-adevăr, cine
n-are bătrâni să-şi cumpere!”
6. Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal(1989), vol.
VIII, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2025, 440 pag., numeroase imagini, 60
lei.
Prezentul volum cuprinde
însemnările din anul cel mai fierbinte de la sfârșitul secolului trecut: anul
Revoluției Române. Găsim aici multe realități de la nivel internațional,
național și local din cele mai diverse domenii. Unele sunt culese direct de pe
teren de autorul acestor rânduri și ele, în majoritate, au un caracter inedit,
altele sunt reținute de la emisiunile unor posturi de radio străine, cum erau
,,Europa liberă” și ,,Vocea Americii”, pe care le ascultam cu viditate la acea
vreme.
7. . D. Bălașa, Țara
Soarelui sau Istoria Dacoromâniei, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 342
pag., format A5, hartie offset, tipar offset, coperta policroma, plastifiata,
40 lei.
Părintele Bălașa scrie cu convingerea că dacii n-au
pierit, ci, dimpotrivă, s-au dezvoltat de-a lungul istoriei ca un popor măreț,
cu notabile realizări în toate domeniile de activitate. Își susține
tezele cu nenumărate dovezi documentare, arheologice, lingvistice, etnologice.
Poate unele dintre ideile sale vor fi contestate de anumiți cercetători, dar,
cu siguranță, de multe va trebui să se țină seamă în istoriografia românească
viitoare. Bătrânul istoric nu se sfiește să răstoarne statui, să atace teze care
păreau de neclintit până de curând și să ne dea un exemplu grăitor de ceea ce
înseamnă a fi istoric și patriot.
Când citești cărțile Părintelui
Bălașa, - tu însuți fiind român -, te simți mai puternic, mai mândru, mai
optimist, mai încrezător în viitorul nației tale, cu mai multă speranță în
propriul tău viitor. Bătrânul istoric se dovedește a fi, cu prisosință, un
bătrân al nației sale, un învățător, un dascăl. Scoate la lumină acele momente
înălțătoare ale trecutului, care ne pun la loc de cinste în rândul marilor
popoare ale Europei, ce-au reușit să-și cucerească demn drumul prin veacuri,
convingându-ne că avem toate șansele să redevenim noi înșine; aduce în discuție
situațiile critice ale istoriei noastre, poticnirile și insuccesele, felul cum
am știut și am reușit să le depășim, convingându-ne că vom găsi întotdeauna
resursele necesare să revenim pe linia de plutire, ne convinge, vorba poetului,
că ,,românul are șapte vieți în pieptu-i de aramă”. Nu mai este posibilă
realizarea Daciei Mari ca entitate juridică, element de drept internațional,
fiindcă contextul politic nu mai permite un asemenea fapt istoric. Totuși, în
contextul europenizării și globalizării, daco-românii au datoria sfântă să
întărească legăturile lor cu frații de aceeași origine de dincolo de
fruntariile politice, să-i ajute să-și păstreze limba, credința, muzica, dansul
și tradițiile, într-un cuvânt, să-i ajute să-și păstreze specificitatea etnică,
lingvistică și spirituală. În sensul acesta, istoricul ne asigură că putem
realiza Dacia Mare. O Dacia Mare în conștiințele noastre, în concertul
spiritual de valori al lumii. Cărțile Părintelui Dumitru Bălașa nu se adresează
numai istoricilor, cercetătorilor, specialiștilor, ci sunt scrise într-o limbă
ușor accesibilă tuturor iubitorilor de istorie românească, de limbă și de țară
românească. Astăzi, în contextul unei perioade critice, în care românii sunt
atât de încercați pe plan intern sub toate aspectele și atât de discreditați pe
plan extern, când sunt tratați de multe ori ca niște rude sărace și înapoiate
ale europenilor, Părintele Bălașa ne aduce destule argumente, care ne fac să
înțelegem că acestea sunt încercări și crize de moment și că valorile adevărate
de care dispune poporul român sunt perene și nu vor fi distruse, așa cum
speră vrăjmașii lui. Părintele Dumitru Bălașa este un învingător, fiindcă a
plecat dintre noi cu convingerea că a făcut ceea ce trebuia să facă în calitate
de român, de creștin, de preot. Chiar dacă unele dintre tezele și ipotezele pe
care le propune vor fi contestate, poate infirmate, despre autor se va vorbi
mult de aici înainte, cărțile sale vor fi tipărite și retipărite, cititorii vor
găsi în ele mereu prospețimea informațiilor documentate, iar dacii vor reveni
mereu în conștiința acestora și datorită cărților Părintelui Bălașa. Cărțile
Părintelui Bălaşa sunt un act de autentic patriotism într-o vreme în care
globaliza rea şi înstrăinarea devine crezul unor întregi generaţii.
După ce le citeşti, nu poţi decât să exclami: ,,Într-adevăr, cine n-are bătrâni
să-şi cumpere!"
8. Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Drept canonic.
Contribuții bibliografice, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2025, 176
pag., 30 lei
Ne pare rău că nu am reușit să conspectăm toate publicațiile
bisericești, pentru a oferi semenilor noștri un evantai complet al trudei a
sute de ostenitori într-ale condeiului, dar avem mulțumirea că am oferit măcar
un asemenea material apărut în principalele reviste bisericești centrale,
precum ,,Biserica Ortodoxă Română”, ,,Ortodoxia” și ,,Studii Teologice”. La
acestea s-a adăugat ,,Mitropolia Olteniei”, ca publicație eparhială. E mult, e
puțin, nu știm! Dar atât am putut!
Lucrarea de față adună în
paginile ei materialele cu profil canonic, juridic, organizat pe reviste, pe
teme și probleme. Sperăm să fie de folos utilizatorilor, fiindcă, de fapt,
acesta este și scopul realizării și publicării lucrării de față.
9. . Al.
Stănciulescu-Bârda, Monografia satului Malovăț-Mehedinți.
Contribuții, Malovăț, 2025, 672 pag., 60 lei.
După mulți ani de cercetări, am
reușit să dăm la lumină această carte. Ea cuprinde aspecte istorice, culturale,
sociale, folclorice șli multe altele care privesc atât istoria și viața
localității, cât și a țării. Ne-am împlinit astfel o datorie de conștiință față
de oamenii și locurile de aici. În istoriografia universală se spunea cândva că
marile istorii pornesc de la istoria localităților, oamenilor, evenimentelor,
monumentelor etc., de la istoria mică. Acestea devin ca niște cărămizi în
edificiul marii istorii a țării. Sperăm că și noi am împlinit un astfel de
deziderat prin lucrarea noastră. Cititorul se va convinge.
10. . Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda, Teologia morală. Contribuții
bibliografice, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2025, 274 pag., 30
lei
Lucrarea cuprinde peste 3.000 de
mențiuni bibliografice dedicate Teologiei Morale, selectate
din următoarele reviste: ,,Biserica Ortodoxă Română” (1874-2014), ,,Studii
Teologice”(1927-2018), ,,Ortodoxia” (1949-2008) și ,,Mitropolia
Olteniei”(1948-2008). Cele mai importante dintre studii au fost rezumate sub
formă telegrafică, pentru a ajuta cititorul să se orienteze mai ușor.
În același timp, lucrarea noastră
devine un instrument de mare utilitate tuturor celor ce studiază Teologia
Dogmatică, fie că sunt profesori, doctoranzi, masteranzi, studenți în Teologie,
preoți, călugări sau, pur și simplu, doritori de cunoaștere într-ale Bibliei.
Regretăm că nu am avut posibilitatea să conspectăm toate revistele teologice
care au apărut de-a lungul timpului, iar pe cele ce le-am consultat nu am avut
posibilitatea să le aducem ,,la zi”. Cercetarea continuă și, poate, cu voia
Domnului, vom ajunge într-o zi să avem bibliografii complete pentru fiecare
secțiune a studiului teologic. Oricum, truda noastră face un început. Sperăm să
fie de folos.
Am împărțit materialul pe
revistele consultate, iar în cadrul fiecărei reviste am organizat materialul
după programa analitică a învățământului teologic, pentru ca lucrarea noastră
să devină cât mai utilă celor ce o vor folosi. La multe dintre materialele
conspectate am adăugat și un scurt rezumat. Am realizat un indice de autori la
sfârșitul cărții, astfel încât lucrarea noastră să devină un instrument cât mai
practic.
Sperăm ca truda noastră să fie de
bun augur tuturor celor ce se vor nevoi să înțeleagă și să propovăduiască
adevărul transmis nouă Sfânta Biserică.
11. . Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisori către Eminescu, Bârda,
Editura ,,Cuget Românesc”, 2025, 194 pag., 30 lei.
Volumul cuprinde câteva
zeci de ,,scrisori” fictive adresate lui Mihai Eminescu, în care se fac
comparații între stările de lucruri descrise în poeziile lui și realitățile de
azi.
,,Eminescu putea să nu se nască
din femeie, ci din fior de cântec, din suspin, din țărnă, din ape ori văzduh,
din orice, fiindcă el, mai întâi de toate, era suflet; sufletul cel mai curat
zămislit de veacuri din milioane de suflete. Se supunea însă legilor nescrise
ale firii, pentru a le înțelege mai bine și, când zodia Capricornului încă mai
umbrea pe lume, iată că pe pământul nostru a văzut lumina zilei Eminescu.
Trupul lui fremăta de vârtutea
oaselor ce ninseseră câmpurile, ochii ca noaptea scânteiau aidoma focurilor de
pe înălțimi la ceasuri de primejdii, suflarea îi era ca viforul mistuitor de
vrăjmași, iar glasul… devenea când urlet de durere pe câmpul de bătaie, când
șoaptă de dragoste și dor.
Oamenii s-au adunat în jurul lui,
iubindu-l ca pe un copil, ca pe un frate, ca pe un părinte al lor!
Eminescu le-a vorbit despre
începuturile, luptele, durerile și bucuriile lor. Le-a povestit despre faptele
lor de vitejie, despre truda muncii lor nedreptățite, despre dragostea și
gândurile lor.
Frații îl ascultau vorbindu-le
frumos despre lucruri pe care și ei le știau, dar, spuse de gura lui Eminescu,
ele păreau altfel. Atunci a luat Eminescu un brăzdar de plug și a scris pe
mantia pământului țării sale speranțele neamului. Și ele se întruchipau într-un
tot unic, ca un fascicul de lumină. Acel ceva începea să
capete contururi tot mai precise prin propria devenire. Un edificiu grandios,
ce străpungea cerul cu măreția sa creștea văzând cu ochii și neamurile
pământului priveau înmărmurite, neînțelegând minunea. Eminescu lucra de zor și
ceea ce făcea el părea că seamănă cu ce făcuseră frații lui, deși, scriind cu
inima slovele, un nou fior se-ntrezărea. Oamenii îl înțelegeau și-l iubeau,
fiindcă el făcea tocmai ceea ce ar fi vrut ei să facă.
Oamenii așteptară cât așteptară,
dar Eminescu lucra mai departe și atunci ei, ca unul singur, i se alăturară. Se
urcară pe schele tot mai sus și lucrul creștea.
Târziu, când au băgat de seamă,
Eminescu dispăruse. Deasupra zidirii lor scria însă cu litere de foc ce se
zăreau până la capătul pământului: ,,ROMÂNIA!”
12. Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda, Monografia satului Bârda-Mehedinți.
Contribuții, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2024, 592 pag., 50 lei.
După mai bine de cincizeci de ani
de căutări în arhive, biblioteci și pe teren, am reușit să dăm la lumină o
lucrare de proporții privind monografia unui sau din județul Mehedinți, Bârda,
care este și satul natal al autorului. Cartea este împărțită pe capitole,
precum: Aspecte istorice, File de cronică, Tradiție, credințe și
folclor, Aspecte culturale(școala, biserica, editura), personalități de ieri și
de azi din viața localității. Găsim în această carte mult folclor
cules de pe teren de-a lungul unei vieți, tradiții și obiceiuri, găsim
povestiri legate de viața satului și a oamenilor săi, fii ai satului care au
ajuns până la nivelul de a da mâna cu președintele țării, de a discuta de la
egal la egal cu prim-ministrul Japoniei, găsim oameni devotați culturii, care
fac ca din acest cătun să plece săptămânal spre toate colțurile țării și ale
lumii nenumărate cărți din cele mai diverse domenii. Cartea se adresează
tuturor fiilor satului de azi și de mâine, dar și tuturor celor care
păstrează în inima lor respect și dragoste față de lumea rurală în care s-au
plămădit de-a lungul vremii marile personalități ale țării. Monografia aceasta
nu este numai un act de cultură, ci și un strigăt disperat către toți cei cu
putere în vremea noastră de a face ceva pentru a nu lăsa pradă dispariției
aceste rezervoare de lume, de istorie, de tradiții, de cultură, fiindcă ele
sunt cele mai reprezentative elemente ale identității noastre românești în concertul
popoarelor.
13. Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda, Teologia Dogmatică. Contribuții
bibliografice, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2024, 408 pag., 50
lei.
Cele aproape 3.000 de
studii, articole, recenzii și reportaje publicate în revistele conspectate
începând din 1874 și până aproape în zilele noastre dovedesc cu prisosință
interesul de care s-au bucurat studiile teologice în cultura românească. Am conspectat,
așadar, revistele ,,Biserica Ortodoxă Română” (1874-2014), ,,Studii
Teologice”(1927-2018), ,,Ortodoxia” (1949-2008) și ,,Mitropolia
Olteniei”(1948-2008).
În același timp,
lucrarea noastră devine un instrument de mare utilitate tuturor celor ce
studiază Teologia Dogmatică, fie că sunt profesori, doctoranzi, masteranzi,
studenți în Teologie, preoți, călugări sau, pur și simplu, doritori de cunoaștere
într-ale Bibliei. Regretăm că nu am avut posibilitatea să conspectăm toate
revistele teologice care au apărut de-a lungul timpului, iar pe cele ce le-am
consultat nu am avut posibilitatea să le aducem ,,la zi”. Cercetarea continuă
și, poate, cu voia Domnului, vom ajunge într-o zi să avem bibliografii complete
pentru fiecare secțiune a studiului teologic. Oricum, truda noastră face un
început. Sperăm să fie de folos.
Am împărțit
materialul pe revistele consultate, iar în cadrul fiecărei reviste am organizat
materialul după programa analitică a învățământului teologic, pentru ca
lucrarea noastră să devină cât mai utilă celor ce o vor folosi. La multe dintre
materialele conspectate am adăugat și un scurt rezumat. Am realizat un indice
de autori la sfârșitul cărții, astfel încât lucrarea noastră să devină un
instrument cât mai practic.
Sperăm ca truda
noastră să fie de bun augur tuturor celor ce se vor nevoi să înțeleagă și să
propovăduiască adevărul transmis nouă Sfânta Biserică.
14. Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisoare pastorală, Bârda, Editura
,,Cuget Românesc”, 2024, vol. XIII, 666 pag., 70 lei;
Volumul
cuprinde numerele 481-520 din publicația parohiei noastre ,,Scrisoare
pastorală”. Este însoțit de numeroase fotografii color.
Cu
ani în urmă, când am început să edităm ,,Scrisoarea pastorală”, n-am îndrăznit
să ne gândim, că într-o bună zi vom ajunge să depășim numărul de 500! Am
socotit atunci, că rezolvăm niște probleme imediate, că răspundem nevoii de a
intra mai direct și mai des în legătură cu enoriașii noștri. Au trecut anii,
,,Scrisoarea pastorală” a devenit un sprijin foarte important în activitatea
pastorală și nu numai. Nu cred că azi ne-am mai putea lipsi de ea: pentru
preot a devenit o necesitate și o obișnuință; pentru credincioși o necesitate
și o punte le legătură cu preotul, cu Biserica. Nu toți au posibilitatea să
vină la biserică în duminici și sărbători; dar toți au posibilitatea să
primească ,,Scrisoarea pastorală”, s-o citească, să ia cunoștință de multe și
de toate, să afle realitățile în care se desfășoară viața religioasă din
parohie. Pentru a avea acces mai mare la zona de interes a enoriașilor noștri,
am dat un conținut cât mai variat și mai plăcut publicației noastre, fără a
depăși însă cadrul în care se cuvine a se manifesta și a se exprima un preot.
Adevărurile de credință și morală creștină le-am expus într-o formă cât mai
accesibilă, având în vedere nivelul diferit de pregătire religioasă al
cititorilor noștri. În felul acesta publicația noastră a căpătat un plus de
aderență la sufletele lor. Am însoțit articolele teoretice de materiale care
priveau realitatea imediată, practică, din care omul înțelept poate culege
multă învățătură folositoare pentru suflet. Am scos în evidență figuri de seamă
din istoria Bisericii, din viața parohiei, am prezentat fapte și întâmplări de
ieri și de azi, din care omul înțelept are multe de învățat. Am adăugat
publicației noastre un mare număr de informații referitoare la viața parohiei,
la activitatea pastoral-misionară, culturală și umanitară c se desfășoară în
parohia noastră. Citind câteva numere din ,,Scrisoare pastorală”, îți poți da
cu ușurință seama că în parohia noastră se lucrează ,,la foc continuu” pe
multiple planuri și această lucrare are în obiectiv mântuirea sufletelor
enoriașilor noștri și slava lui Dumnezeu.
15. Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda, Povestea vorbelor de duh, ed. a II-a,
Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2024, 334 pag., 40 lei;
Subiectul lucrării
noastre pare, probabil, multora surprinzător. Majoritatea dintre noi folosim
zilnic proverbe, zicători, expresii cu conţinut religios, fără să medităm
asupra lor. Uneori le folosim în mod mecanic, alteori le-am pierdut sensul
originar. În multe cazuri aceste adevărate sinteze de gândire şi exprimare
românească şi teologică s-au denaturat, s-au banalizat. Omul zilelor
noastre nu mai are o cultură teologică, nu mai are o educaţie religioasă.
Proverbele şi expresiile religioase le foloseşte în virtutea unei inerţii, unei
obişnuinţe, câteodată chiar unor ticuri verbale. Puţini sunt dintre cei care-şi
exprimă cu adevărat convingerile profunde, adevărate, prin aceste „vorbe de
duh“. Şi totuşi! Răsfoind vechile culegeri de proverbe şi zicători ale
românilor, – în primul rând culegerea lui Iuliu Zanne –, observăm cu uşurinţă
că un număr impresionant de proverbe şi zicători au conţinut religios. Aceasta
nu e întâmplător. E chiar firesc. Un popor căruia i s-a propovăduit Evanghelia
două mii de ani, un popor care a trăit cu frica şi cu speranţa în Dumnezeu,
care şi-a împodobit pământul şi ţara cu biserici şi mânăstiri nenumărate, care
a ştiut ce înseamnă închinăciunea şi rugăciunea, un popor cu o cultură populară
atât de bogată, nu putea rămâne independent faţă de tezaurul de gândire şi
adevăr al Sfintei Scripturi şi al Sfintei Tradiţii. De maximă importanţă este
faptul că omul din popor, adevăratul creator al zestrei folclorice, respectiv
paremiologice, a înţeles cu adevărat teologia, morala creştină şi le-a transmis
urmaşilor prin vorbe înţelept ticluite. Sute de ani în biserică s-a oficiat în
limba greacă sau slavonă, dar preotul a predicat poporului mult-puţina lui
teologie în vorbă românească, pe înţelesul tuturor. Recitind şi meditând asupra
proverbelor şi zicătorilor româneşti cu conţinut teologic, vom înţelege mai
bine ca oricând sfatul propovăduitorului lui Hristos: „Mai bine cinci cuvinte
pe-nţeles, decât o mie neînţelese“ (Sf. Apostol Pavel). Iată cum „cuvintele
sunt ca banii şi banii aceia sunt buni care îmblă peste tot, tot aşa şi
cuvintele sunt bune care le înţeleg toţi“ (Mitrop. Simion Ştefan). Proverbele
şi zicătorile cu conţinut religios sunt adevărate versete din Biblia nescrisă a
neamului românesc. Despre ele s-a scris puţin, ca să nu zicem deloc. De fapt,
paremiologia în general a fost un fel de cenuşăreasă a culturii româneşti. S-au
publicat multe culegeri de proverbe, începând de pe la jumătatea veacului
trecut, cu Athanasie Marinescu, dar studii, comentarii şi eseuri pe marginea proverbelor
foarte puţine. Cu atât mai mult din cele referitoare la piesele cu conţinut
teologic.
16. . Viața
Sfântului Ștefan cel Mare, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2023,
200 pag., 30 lei;
Lucrarea de faţă se compune din
legende, file de cronică şi amintiri păstrate din generaţie în generaţie despre
Ştefan cel Mare şi Sfânt. Reînvie astfel o epocă, oameni, fapte şi întâmplări.
Dintre toţi eroii bucăţilor de lectură, Ştefan este cel mai bine conturat.
Poporul i-a încununat chipul în viaţă, dar mai ales după moarte, cu aură de
sfânt datorită strădaniei sale neobosite de a apăra valorile spirituale
creştine şi umane, datorită respectului şi dragostei dintotdeauna faţă de
Dumnezeu şi de cele sfinte. Actul de canonisire ca sfânt a domnitorului român
oficiat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a venit ca o
recunoaştere oficială a unei stări de fapt, a unei recunoaşteri a ceea ce
poporul român îşi însuşise demult. Culegerea de faţă aparţine lui Simion
T. Kirileanu şi reprezintă de fapt a șasea ediţie.
17. Pr.
Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Justiția și proverbul românesc, Bârda,
Editura ,,Cuget Românesc”, 2022, 72 pag. format A5, hârtie offset, tipar
offset, copertă policromă, 10 lei.
Am încercat în lucrarea de
față să facem o sinteză interdisciplinară, prima pe această temă din
bibliografia de specialitate, din câte cunoaştem. Am descoperit elemente
interesante privind dreptul cutumiar cu toate aspectele sale. Am înţeles cât de
bogată spiritual a fost lumea vechiului sat românesc, care-şi avea instituţii
bine structurate, sisteme de conduită morală şi juridică. Dreptul cutumiar ce
se aplica la noi îşi avea rădăcini în vechile sisteme juridice romane şi
geto-dace, dar avea similitudini şi cu sistemele juridice cutumiare ale altor
popoare europene. Dreptul ca şi morala erau foarte apropiate ca sisteme
ideologice şi de conduită practică. Proverbele sunt printre puţinele
relicve spirituale, care ne ajută să reconstituim vechiul sistem juridic
românesc, Jus Valachicum, cum se mai numea, care a coordonat activitatea
şi relaţiile strămoşilor noştri cu rezultate dintre cele mai
notabile. Sperăm că lucrarea de faţă va reuşi să întărească respectul faţă
de spiritul de justiţie al poporului român, faţă de valorile sale spirituale
tradiţionale, în cazul de faţă proverbele, faţă de obştea sătească
tradiţională.
18. . Gh.
Duncea, TUDOR VLADIMIRESCU, KAKVOG SAM GA POZNAVAO, Drugo
izdanje i predgovor Pr. Al. Stănciulescu – Bârda, Trad. Prof. Milena
Bibeskovic, Bârda, Izdavačka kuća „Cuget românesc”, 2023, 60 pag., 10
lei.
„Ðorđe Dunča je jedan od
najbliskijih prijatelja Tudora Vladimirescu . Bili su zajedno od Tudorove 5
godine. Bili su školski drugovi, ortaci u poslovima, drugovi u vojsci, u
bitkama. Ovaj rad sadrži zapise autora, koje je on napisao nekoliko dana posle
Tudorove smrti, kad je i on sam čekao da bude uhvaćen i ubijen. Ovaj je tekst
napisan i ostavljen kao amanet budućim generacijama da bi se
saznali nepoznati detalji iz biografije velikog heroja.
Objavu ovog rukopisa smatramo kao dužnost naše savesti i nadamo se
da će ući u naučni krug i da će
privući pažnju istoričara.”
19. România
în flăcări, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2023, 362 pag., 40 lei.
Cartea de față este un florilegiu
de articole din presa germană privitoare la desfășurarea luptelor de pe frontul
românesc din Primul Război Mondial. Ele au fost selectate și traduse de Prof.
Constantin C. Popian din Bistrița Vâlcei, aflat la acea vreme prizonier în
Germania. Reporterii de front ne redau filmul evenimentelor în cuvinte, cu mare
minuțiozitate. Totul e zugrăvit pe zile și pe locații cu exactitate nemțească,
ceea ce face din acest volum o sursă importantă sub aspect istoric și militar.
Nu trebuie să ne surprindă tonul și afirmațiile megalomane ale autorilor,
fiindcă scenele descrise de ei privesc prima parte a războiului, când se părea
că trupele Puterilor Centrale sunt invincibile, iar România este definitiv
învinsă. Totul ia sfârșit însă, când pe harta operațiunilor militare apar
localități și evenimente precum Mărășești, Mărăști și Oituz, care au
schimbat definitiv soarta frontului românesc, constituind în același timp
preludiul realizării României Mari. Nepotul traducătorului, Părintele Pr. Dr.
Ioan –Cătălin Dragu de la Roma, a zăbovit multe ceasuri în arhivele
Vaticanului, selectând acele materiale primite la cancelaria papală, care
priveau contextul în care se desfășurau evenimentele politice din România și
din Europa.
20. Gheorghe
Duncea, Tudor Vladimirescu, aşa cum l-am cunoscut, ediția
a II-a, Bârda, 2021, 150 pag., 10 lei;
Gheorghe Duncea a fost căpitan al
lui Tudor Vladimirescu. Este unul dintre prietenii cei mai apropiați ai lui
Tudor Vladimirescu. Au fost împreună de la vârsta de cinci ani. Au fost colegi
de școală, tovarăși în afaceri, în armată, în lupte. Lucrarea de față cuprinde
însemnările scrise de autor la câteva zile după asasinarea lui Tudor, când
Duncea însuși se aștepta să fie prins și executat. Este un text scris ,,cu
limbă de moarte”, pentru a se ști de către urmași lucruri necunoscute din
biografia marelui erou. Însemnările lui s-au păstrat ,,la căpriorul unei case”
din Prejna, au fost transcrise de un urmaș al său, au fost publicate în reviste
din perioada interbelică sub formă de serial și văd acum pentru prima
dată lumina tiparului sub formă de carte. Lucrarea este însoțită de un studiu
introductiv semnat de Pr. Stănciulescu-Bârda. Ne facem o
datorie de conștiință din publicarea acestui manuscris și sperăm că el va intra
în circuitul științific și-n atenția istoricilor și a marelui
public.
21. Psaltire, Malovăț,
Editura Parohiei Malovăț, 2023, 238 pag., 30 lei.
Avem bucuria
de a pune în mâna cititorilor noștri una dintre cele mai răspândite cărți, din
care au citit generații și generații la bucurie și la durere, la necaz și la
vreme de încercare, în momente legate de viață și de moarte. Este una dintre
marile capodopere ale literaturii universale, dar și cea mai citită carte a
Vechiului Testament. În ea găsim rugăciuni profunde și răscolitoare, în care se
regăsește fiecare muritor, fiecare dintre cei ce cred în Dumnezeu și-I caută
ajutorul.
22. Pr.
Al. Stănciulescu – Bârda, Viața Cuvioasei Teofana Basarab, Bârda,
Editura ,,Cuget Românesc”, ediția a IV-a, 2022, 280 pag., format A5, hârtie
offset, tipar offset, copertă policromă plastifiată, 40 lei(ediție color);
Fiica Voievodului Basarab I,
întemeietorul Țării Românești, ajunsă țarină a Bulgariei, trăiește o viață de
jertfă și sacrificii personale, dar desfășoară o activitate culturală fără
precedent în cultura bulgară. Se știe foarte puțin despre ea în istoriografia
românească, dar ea devine primul monah român cunoscut până în prezent, anterior
lui Nicodim cel sfințit de la Tismana. Pe domniţa Teodora Basarab, devenită mai
apoi maica Teofana, o vedem ca pe o altă Ana lui Manole, pe care nu soţul, ci
tatăl ei, o zideşte la temelia statului român. Nu putem înţelege altfel o
căsătorie încheiată din raţiuni politice. Nu putem înţelege altfel o femeie
umilită, persecutată de propriul soţ, cu un copil otrăvit de a doua soție
a soţului ei, alungată de la curte şi obligată să se călugărească,
ea, împărăteasa ţării. Nu putem înţelege altfel tăcerea şi supunerea ei, decât
ca pe o autojertfire în folosul păcii, echilibrului politic, în folosul
neamului său. Drama personală şi eşecul în căsătorie al Doamnei Teodora ar fi
putut declanşa conflicte armate între români şi bulgari, ar fi slăbit puterea
românilor în faţa expansiunii tătare şi turceşti. Răbdarea ei şi înţelegerea
situaţiei ca pe o rânduială de la Dumnezeu, bunătatea şi înţelepciunea, grija
pentru operele de cultură, au făcut pe bulgari să îi atribuie maicii Teofana
aură de sfântă şi să o cinstească în consecinţă, ca pe o
personalitate de frunte a vieţii lor politice şi religioase din
epoca medievală. Cartea aceasta a făcut parte din dosarul de canonizare al
Cuvioasei Teofana Basarab. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat
canonizarea în ședința din 14 febr. 2022, iar la 21 mai 2022 a fost oficiată
slujba canonizării propriu-zise la Patriarhia Română.
Va fi sărbătorită pe 28
oct. în fiecare an.
23. Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda, Aleea cu statui, Bârda, Editura
,,Cuget Românesc”, 2023, vol. I, 336 pag., hârtie și tipar offset, copertă
policromă, plastifiată, 40 lei;
Materialele cuprinse în aceste
volume sunt scrise de-a lungul anilor și, în majoritate, publicate în diferite
volume și periodice. Am socotit că e păcat să rămână risipită atâta muncă,
mai ales că ea poate fi de mai mult folos sub această formă
cititorului de azi și dintotdeauna. Fiecare capitol din seria acestor volume
cuprinde un medalion, prin care încercăm să conturăm chipul/personalitatea unui
om, fie că l-am cunoscut personal, fie că am studiat viața și faptele aceluia.
Cele mai multe portrete sunt ale unor oameni pe care i-am cunoscut direct:
patriarhi, mitropoliți, episcopi, preoți, profesori universitari, simpli
profesori și învățători, sfinți și păcătoși, poeți și scriitori, funcționari,
prieteni, oameni de rând. Ideea realizării acestor volume mi-a dat-o Nicolae
Iorga prin lucrarea sa Lumea prin care am trecut. I-am dat denumirea de
Aleea cu statui, socotind că viața însăși este un drum pentru fiecare dintre
noi și de-a lungul acestui drum, vrând-nevrând, relaționezi cu oameni de tot felul,
buni și răi, virtuoși ori păcătoși, vrednici sau delăsători. Unii m-au învățat
ce trebuie să fac și cum să-mi organizez viața, timpul și activitatea ca să
realizez ceva folositor societății, alții m-au învățat ce nu trebuie să fac în
viață. Am urmărit mai mult faptele lor decât vorbele și teoria despre viață.
În volumul I se regăsesc
medalioane și prezentări dedicate unor personalități precum: Pr. Dr. Nicolae
ACHIMESCU, Ioan ALEXANDRU, Mitrop. Bartolomeu ANANIA, Patriarhul TEOCTIST,
Tudor ARGHEZI, Dr. C. ARSENI, Teofana BASARAB, Pr. D. BĂLAȘA, Prot. Petru BUBURUZ,
Prof. Dr. Gh. BULGĂR, Costel BUSUIOC, D. CANTEMIR, Prof. Dr. I. C. CHIȚIMIA,
Șerban CIOCULESCU, Prof. Dr. Emilia COMIȘEL, Mitrop. Nicolae CORNEANU, J. Y.
COUSTEAU, Mitrop. Nifon CRIVEANU, Al. I. CUZA, DIANA, Pr. Gh.
DUMITRESCU-BISTRIȚA, Pr. I. DURĂ, Prof. Al. ELIAN, Mihai EMINESCU,
Dumitru FĂRCAȘU, Pr. Prof. C. GALERIU, Ilarie HINOVEANU, Nicolae IORGA și
mulți, mulți alții.
24. .Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisoare pastorală, Bârda, Editura
,,Cuget Românesc”, vol. XII, 2022, 676 pag.(11 color), , hârtie offset, tipar
offset, copertă policromă, 60 lei.
25. . Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda, Inima mamei, Bârda, Editura ,,Cuget
Românesc”, ediția a III-a, 2022, hârtie offset, tipar offset, copertă
policromă, 237 pag., 30 lei;
Am adunat în prezenta lucrare un
buchet de povestiri, amintiri, texte diverse, care au o temă comună: femeia în
cele mai diverse ipostaze ale existenței sale: tânără, adultă, bătrână, mamă,
soție, fiică, soră, iubită. Am evitat teoretizarea propriu-zisă despre femeie,
ci am cules din viață, din cele ce am cunoscut în trecerea mea prin lume, acele
fapte și întâmplări, care ajută la zugrăvirea unor personaje, caractere,
obiceiuri și năravuri din psihologia feminină, din ,,eternul” feminin.
Ediția a II-a a acestei lucrări,
apărută cu 20 de ani în urmă, a primit premiul revistei de cultură ,,Iosif
Vulcan” din Australia. De atunci s-au mai adăugat multe, s-au mai scris multe,
așa încât și cunoașterea s-a mai aprofundat.
Lucrarea este, la urma-urmei, un
omagiu adus femeii, tovarășa noastră de viață.
26. Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal, Bârda, Editura ,,Cuget
Românesc”, 2022, vol. IV(1985), 406 p., format A5, hârtie offset,
copertă policromă, numeroase imagini color în
interior, 30 lei.
Volumul al IV-lea din Jurnal
privește anul 1985. Este un an destul de încărcat de evenimente politice și
sociale, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Este un an în care se
continuă procesul de intensificare a unei stări de revoltă mocnită în statele
Pactului de la Varșovia, un an în care starea conflictuală izbucnită în Polonia
în anii precedenți capătă noi forme, noi manifestări, dar și noi victime. Este
un an de pregătire pentru marile schimbări din anii 1989-1990.
Jurnalul ne oferă filmul evenimentelor interne și internaționale din
anul respectiv, ajutând cititorul să perceapă pulsul lucrurilor și stărilor de
spirit. Cum era și firesc, Jurnalul pare, la prima vedere, să inventarieze
evenimentele, faptele, gândurile, zbaterile din viața unui sau unor eroi
principali, dar tocmai în felul acesta se conturează mai bine contextul
politico-social în care acestea se desfășurau. Un concurs de crize multiple,
precum cea politică, economică, socială, ideologică, determină o înrăutățire
vizibilă, de la o zi la alta a vieții, a existenței individului. Lipsuri de tot
felul ale celor mai elementare bunuri de consum, încălcări grosolane ale
drepturilor și libertăților care caracterizează o lume civilizată, temeri de
tot felul, lipsa de încredere dintre oameni, fac viața aproape imposibilă. La
acestea toate se adaugă, ca un corolar al batjocorii și umilinței, o propagandă
oficială aproape demențială, menită să contrazică realitatea concretă și să
creeze o realitate fictivă, iluzorie.
27. Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal, vol. VII(1988), Bârda, Editura
,,Cuget Românesc”, 2024, 426 pag., numeroase fotografii color, 50 lei.
Anul
1988 a fost un an al așteptărilor și speranțelor. Evenimentele internaționale
și mai ales cele din U. R. S. S.. măreau speranța unei schimbări majore și în
țara noastră. Criza alimentară însă era insuportabilă. Manifestări fățișe de
protest și rezistență la măsurile autorităților politice și administrative avem
puține, dar ele existau în realitate. Era un fel de fierbere mocnită a
populației, o stare explozivă, care aștepta doar momentul prielnic ca să
explodeze. Fiecare se temea de celălalt, de toți ceilalți, fiindcă își dădea
seama că la cea mai mică formă de protest poate fi arestat și ,,prelucrat” până
la distrugerea fizică. Era o stare de rezistență tacită, de așteptare. Erau și
forme de manifestare a unei libertăți controlate din umbră, supravegheate și
admise până la un anumit nivel. Criza nu era numai de ordin alimentar, ci se
manifesta în aproape toate formele vieții și activității. Te simțeai controlat
și supravegheat la tot pasul, îți dispăruse încrederea în prieteni și cunoscuți,
ba chiar și într-ai casei tale. Nu-i suspectai că te-ar fi trădat cu bună
știință, ci-ți era teamă că în discuțiile pe care urmau să le poarte cu alții
vor face, cu voie sau fără voie, divulgări de informații privind cele ce
aflaseră de la alți membrii ai familiei. Ca preot, auzeai multe și de toate,
dar trebuia să fii foarte prudent, fiindcă multe puteau să fie în mod
intenționat transmise, răstălmăcite și interpretate. Ca preot, trebuia să fii
naiv, ca să consideri că nu ești permanent sub lupa autorităților, că nu ți se
speculează fiecare vorbă, fiecare gest, fiecare faptă.
28. Carte
de rugăciuni, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, ediție a II-a, 2022,
452 pag., tipar și hârtie offset, copertă policromă, plastifiată, 30 lei.
Cartea, aflată la a doua ediție,
vine ca o necesitate în viața spirituală a credincioșilor. Cuprinde numeroase
rugăciuni pentru cele mai multe trebuințe ale vieții și ale
activității omenești, la care se adaugă multe noțiuni de catehism creștin
ortodox, acatiste, cântări îndeobște cunoscute și răspândite în comunitățile de
creștini. Înțelegând neputințele multor bătrâni, am folosit o literă mai mare,
pentru ca textul să fie cât mai lizibil și potrivit pentru lecturare
chiar și pentru ochii obosiți.
29. Arhim.
Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în biserică, Editura
Mănăstirii Sihăstria, 2010, 208 pag., 10 lei;
30. Arhim.
Ilie Cleopa, Îndreptar pentru Spovedanie, Sihăstria, Editura
Mănăstirii Sihăstria, 2010, 64 pag., 5 lei;
31. Pr.
Al. Stănciulescu-Bârda, Jurnal, vol. III(1984), Bârda, Editura
,,Cuget Românesc”, 2021, 450 pag., 30 lei;
Sunt sigur că nu va îndrăzni
cineva să mă acuze că l-am plagiat pe George Orwel sau pe Alexandr
Soljenițin. În vremea când scriam acest volum nu aveam
acces la astfel de cărți. Cred însă că se pot găsi multe similitudini.
Așa, bunăoară, avem comun faptul că ne referim la aceeași perioadă din
viața unei lumi intrate într-un vădit con de umbră. Ce-i drept, ei se referă la
o lume aparent imaginară, conturată metaforic; eu mă refer la oamenii, faptele
și vremurile concrete, pe care le-am trăit eu însumi. Poate avem comun faptul
că absurdul se întâlnește destul de des în paginile acestor lucrări, că multe
dintre legile care ne guvernau atunci par desprinse dintr-un univers definit
simplu ,,noaptea minții”, că drepturile cele mai elementare ale individului
sunt asemenea unui preș de care își șterge picioarele orice neica-nimeni
cățărat pe vreo treaptă a scării sociale. Poate mai avem comun faptul că, în
ciuda tuturor privațiunilor și umilințelor de tot felul în vederea împlinirii
unui ideal social iluzoriu, artificial, irealizabil, se zămislea
pe-ncetul, în sufletul individului, dar și în mentalul colectiv, speranța
că răul trebuie să aibă un sfârșit, că și răbdarea celor mulți are o
limită peste care nu se poate trece!
B.
Cărți în curs de apariție:
32. Jurnal, vol. IX-X
33. Scrisoare pastorală, XIV
Așteptăm
comenzile Dumneavoastră și înscrieri la viitoarele apariții.
Sănătate și fericire!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)