duminică, 10 mai 2026

Parohia Malovăţ-Mehedinţi - SCRISOARE PASTORALĂ - 561

 



Scrisoare pastorală

Foaie periodică,  gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXVI(2026),  nr. 561(1 –30 Aprilie)

 Dragii mei enoriași!

 Hristos a înviat! Sfintele Sărbători ale Învierii Domnului să aducă apropiere de Dumnezeu, sănătate, bucurii, înțelegere, fericire în viața și în familiile Dumneavoastră, iar în lume pace între popoare!

*

         Puterea rugăciunii. Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte, icoanele  sau   alte obiecte sfințite. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul ,,material" al acestui fenomen divin. ,,O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri   Slezin, şeful Laboratorului de  Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg. ,,Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele  din organismul uman, ea repară şi structura grav  afectată a conştiinţei."    Profesorul Slezin a  făcut ceva de necrezut: a măsurat puterea rugăciunii. El a înregistrat   electroence-falogramele unor călugări în timp ce se rugau   şi a captat un fenomen neobişnuit: ,,stingerea" completă a cortexului cerebral.

            Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă   mamele lor, în siguranţă absolută. Pe măsură ce   persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al   biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul   somnului profund sau al  rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta   stare necunoscută ,,trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă  vitală pentru orice persoană.

            Este un fapt cunoscut că  bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi  afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar  sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât   vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

            Slujbele bisericeşti  ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la   Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus  peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii  unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în   biserică normalizează tensiunea şi valorile analizei sângelui.

            Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la   Cernobîl, instrumentele de măsură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

            Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de  asemenea, proprietăţi vindecătoare.. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor. Ultrasunetele, emise de clopotele care bat, omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Proteinele viruşilor se  încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A.   Malakovskaia. Semnul  crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii  patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi   lacuri. Este chiar mai eficient decât   aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.  Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.  A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea   Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai  mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.

            Astfel,  recomandările ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă. Apa sfinţită nu este  numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine  inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.  Spectrograful indică o densitate optică mai  mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles  sensul rugăciunilor şi l-ar  fi păstrat.  Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca…    Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.      ,,Apa distinge nivelul de credinţă al oamenilor", spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot  sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai  mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană  credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.

*

        Îngerul toreador. Începusem să învăț prima mea rugăciune: ,,Înger, îngerașul meu,/ Ce mi te-a dat Dumnezeu!/ Totdeauna fii cu mine/ Și mă-nvață să fac bine./ Eu sunt mic, tu fă-mă mare/ Eu sunt slab, tu fă-mă tare,/ În tot locul mă-nsoțește/ Și de rele mă ferește! Amin.”/  O spuneam seara,  așa cum mă învăța mama. Ședeam în genunchi, în pat, cu fața la icoana din perete, mă închinam și o rosteam mai în șoaptă, mai cu voce tare. Îmi plăcea rugăciunea. Care copil nu ar vrea să fie tare, să fie mare, să fie apărat de cineva de relele ce-l amenință la tot pasul. Nu prea înțelegeam bine cine este îngerul, unde șade, cum arată, dar spuneam rugăciunea cu toată tragerea de inimă, convins fiind că îngerașul meu mă aude și mă ascultă.

            Era toamna. Între Ogașul Buciumului și șosea, pe acolo pe unde astăzi mai sunt resturile fostei plantații de meri a fermei, fuseseră porumbi. Se recoltaseră știuleții, se tăiaseră cocenii, se luaseră țuțele și eliberaseră terenul. Rămăseseră însă pe loc multe și de toate. Puzderie de știuleți în pene sau curățați ședeau ascunși în iarbă, coceni verzi netăiați, coceni uscați, căzuți, frunze și pene, ici-acolo chiar vreji cu dovleci. La acestea se adăuga costreiul, potroaca, volbura, lăptuca și multe alte buruieni crescute în umbra porumbilor. Toate acestea acopereau terenul. Peste câteva zile trebuiau să vină plugurile să înceapă aratul, așa că se dăduse voie particularilor să pască vitele. Atât le trebuise acestora. Vestea se răspândise ca fulgerul în Bârda și Colibași, ba chiar și în Bobaița și vitele veneau buluc din toate părțile. Vaci, boi, cai, oi, capre, ba chiar și porci, toate amestecate, de nu mai știai care și ale cui sunt. Păzitorii vitelor nu mai încercau să și le izoleze de mulțime. Totul era în devălmășie în acele zile până la arat. Toate aveau însă ce să mănânce. Nu lipseau loviturile, împunsăturile, apucăturile, zbieratul, icnitul. Păzitorii se adunau grupuri-grupuri, fie la marginea tarlalei, fie printre vite, în locurile mai puțin aglomerate și ședeau de vorbă, mulțumiți că satură vitele repede și bine în zilele acelea.

            Într-o astfel de zi, eram și eu cu mama acolo. Ne dusesem cu vitele, mai bine-zis cu Stela, vaca pe care mama o adusese de zestre de la părinți și cele două oi. Mama găsise un neam de-al ei de la Colibași. Discutau. Eu m-am desprins încetișor de mâna ei și am vrut să merg acolo unde erau alți copii și se jucau, la câteva zeci de metri depărtare. Am luat-o printre vite. Boii mai ales  mi se păreau niște monștri uriași. Îi ocoleam sfios.

           La un moment dat, un bou s-a slobozit  spre mine. Am încercat să fug. Am făcut doi-trei pași. Sandala mi s-a prins de teșul unui cocean și am căzut. Eram cu fața în sus. Nu mai avem nici o scăpare. Boul s-a apropiat fulgerător până la câțiva centimetri de trupul meu. I-am simțit răsuflarea, i-am simțit firele de păr de pe frunte cum m-au atins pe pieptul dezgolit. Putea să mă strivească fie cu capul, fie cu copitele; putea să-și înfigă cornul în mine și să mă arunce ca pe o zdreanță cât colo. Nimic din toate astea. Ceva parcă l-a oprit.

             O forță nevăzută l-a ținut suficient de departe de mine, ca să nu-mi facă nici un rău. Poate chiar îngerul a fost acea forță. El a făcut în acele momente pe toreadorul. Se știe doar că toreadorii sunt acei bărbați spanioli curajoși, care se luptă pe stadioane și-n arene cu taurii. Așa s-a luptat și îngerul meu și m-a apărat de rele, așa cum îl rugasem în rugăciune seara.  Boul a stat câteva clipe cu capul deasupra mea, apoi s-a retras cuminte și și-a văzut de păscut. M-am ridicat și eu și m-am strecurat tiptil, printre vite, până la mama și nu m-am mai dezlipit de dânsa. Cred că niciodată nu a bănuit prin ce pericol am trecut în ziua aceea, fiindcă nimeni n-a observat întâmplarea, iar eu am evitat întotdeauna să i-o povestesc, pentru ca să o feresc de emoțiile ce i le-ar fi provocat aflarea unei asemenea posibile nenorociri.

            De câte ori am spus acea rugăciune și de câte ori am învățat și pe alții s-o spună, mi-am amintit întâmplarea aceea de pomină, care putea însemna sfârșitul groaznic al vieții mele.    

*

Taina Sfintei Spovedanii reflectată în proverbele românești(IV).

Ø Recunoașterea păcatelor cu sinceritate:  ,,Atunci te poți mântui, când, recunoscându-ți greșeala, nu numai te vei căi, ci te vei pocăi”(VIII, 390); ,,Cel păcătos cunoaște prea bine greșeala sa, dar de mândrie s-arată ca și când nici o știință n-ar avea”(VIII, 469); ,,Cu suflet viteaz și cu trup leneș”(II, 439); ,,Cu sufletul în palmă”(II, 440); ,,Cu sufletul la gură”(II, 440); ,,Cui i-e frică de Domnul, nu-i este frică de greșeli, că niciodată nu greșește”(VIII, 194); ,,Curăță mai întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, ca să fie și cea din afară curată”(IV, 39); ,,Greșalele tale la suflet ușurință, când de față le mărturisești”(VIII, 194); ,,Greșeala are și iertare”(X, 408); ,,Greșalele când se mărturisesc de sine se iartă”(VIII, 193);,,Greșalele se iartă când omul se pocăiește”(VIII, 194); ,,La vreme de mântuire și cel dintâi și cel din urmă deopotrivă se înțeleg”(VIII, 390); ,,Mai bine să mărturisești greșeala ce-ai făcut și s-o îndreptezi, decât să zici că n-ai greșit și în greșeli să rămâi”(VIII, 196); ,,La vreme de mântuire și cel dintâi și cel din urmă deopotrivă se înțeleg”(VIII, 390); ,,Păcatul acoperit – totdeauna suferit”(VIII, 469); ,,Păcatul ascuns nu te necinstește”(VIII, 469); ,,Păcatul mărturisit este iertat”(VII, 72); ,,Păcatul mărturisit este pe jumătate iertat”(VII, 72); ,,Păcatul mărturisit și îndată părăsit este vrednic de iertare, când pocăință are”(VIII, 469); ,,Păcatul netămăduit cu noi în pământ se îngroapă, ca să se arate la Dreptul Judecător”(VIII, 469); ,,Se pocăiește ca lupul când îl tundea și el se văieta că oile se depărtează”(IX, 72); ,,Cu trupul în biserică și cu gândul la dracu”(II, 447);

Ø  Umilința trebuie să caracterizeze pe cel ce vine la Sfânta Spovedanie: ,,Ca rugăciunea cu umilință, nimic altceva nu ți-aduce bună rânduială”(IX, 140);

Ø  Rugăciunea  trebuie să fie pe buzele și în inima celui ce vine la Spovedanie, dar o rugăciune sinceră, ci nu rugăciuni formale, rostite fără noimă:  ,,Rugăciunea peste măsură, ca ,,Doamne miluiește!” de mii și mii de ori, ce-aduce și la popă mare supărare”(IX, 140);

Ø  Iertarea dușmanilor și a celor ce ne-au făcut rău: ,,Blând și lesne iertător către cei ce-ți greșesc ție de te vei arăta, cu Dumnezeu te vei asemăna”(VIII, 37); ,,Când zici ,,Iartă-ne nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșalele greșiților noștri” se înțelege că faci o legătură cu Domnul, că de vei ierta tu mai întâi pe ai tăi greșiți,  așa și Domnul în urmă să te ierte pe tine; iar de nu, nu. Vezi dar acum ce legătură faci și cu cine o faci, că și de-ar voi Domnul să te ierte pe tine, n-ar putea să te ierte mai înainte, până ce vei ierta tu celor ce ți-au greșit ție. De aceea, ca să se păzească această legătură ce însuți tu ai făcut cu Domnul, de bună voia ta, iartă tu mai întâi și apoi roagă pe Domnul ca să te ierte și el pe tine”(VIII, 36); ,,Cel ce nu iartă pe altul, nu să înțălege de om, că omul, firește fiind supus patimilor, unul altuia trebuie să creadă”(VIII, 37); ,,Până nu vei ierta nu cere iertăciune, că Domnul nu te va asculta”(VIII, 37); ,,Cel mai mare păcat este a ține tu minte greșeala ce ție altul a greșit”(VIII, 469). Sunt și din cei care chiar și pe patul morții, la Spovedanie mărturisesc că pe anumiți dușmani nu-i pot ierta, nu pot vorbi cu ei, iar fapta acelora ,,O să o spun și morților”(II, 616) și ,,O să o țin minte și mort”(II, 616), ceea ce nu-i creștinesc, iar Sfânta Spovedanie nu-și face efectul;

Ø Iubirea semenilor și chiar a dușmanilor: ,,Bucuria și fericirea celor mântuiți a se iubi în veci”(VIII, 390);

Ø Despăgubirea celor păgubiți, asemenea lui Zaheu vameșul: ,,Păcatul cu pomene nicicum nu se curăță, ci numai cu despăgubirea celui ce l-ai năpăstuit”(VIII, 469);

Ø Postul  în perioada premergătoare Sfintei Spovedanii ajută pe cel în cauză să-și facă o analiză atentă a propriei stări sufletești, crează mediul potrivit pentru rugăciune, fapte bune și căință: ,,Cel ce postește spre spășenia sufletului și de fapte rele nicicum nu se lasă, mai mult păcătuiește, socotind că cu postul pe Domnul va înșela”(VIII, 459);

Ø Căința sinceră pentru păcatele făcute și hotărârea de a nu le mai repeta în viitor: ,,Ca căința, nici o pedeapsă nu te duce la pocăință”(IX, 72); ,,Ca mușcătura de căință nici o mușcătură mai dulce”(IX, 72); ,,Ca să te scapi de amărăciunea căirii, să te căiești până a nu greși”(VIII, 263); ,,Căința fără pocăință moartă să-nțelege. Urmează-le pe amândouă”(VIII, 263); ,,Căința și pocăința – cea mai mare cinste a păcătosului”(VIII, 469); ,,Cea mai mică căință c-o bună pocăință, ți-aduce la suflet bună fericire. De ea să te ții” (VIII, 264); ,,Cei ce târziu se căiesc, ca râsul de cu vară ce plânge de cu iarnă”(IX, 72); ,,Cel ce se căiește își cunoaște greșeala; cel ce se pocăiește mai înțelept să socotește, că de ea se părăsește. Tu acestuia să te asemenea”(VIII, 264); ,,Cel ce se căiește târziu se deșteaptă, când vremea nu-l mai așteaptă. Deșteaptă-te mai din vreme, ca să nu te căiești”(VIII, 264); ,,Cu pocăință după căință păcatul l-ai spălat, fără a mai supăra pe Domnul cu mii și sute de rugăciuni, iar dimpotrivă, mai mult Îl întărâți, că-I aduci aminte de relele ce-ai urmat”(VIII, 468); ,,Cui i-e rușine să se căiască, să se ferească să nu greșeasc”(VIII, 263); ,,După căință/ Vine pocăință”(VII, 351); ,,Nici o iertare de păcate până nu te vei îndrepta și părăsire lor nu vei da”(VIII, 37); ,,O pocăință cât de mică, cu părăsire de cele rele, biruiește mii și sute de mătănii”(VIII, 381); ,,Omul cu știință/Are pocăință”(V, 585); ,,Vai de cel ce cere iertare pentru greșale numai până se va cumineca, socotind că cu aceasta pe Dumnezeu va înșela”(VIII, 36); ,,Păcatul îndată se uită, când îndată se îndreptează”(VIII, 469).

Ø Milostenia și facerile de bine  trebuie să însoțească Sfânta Spovedanie: ,,Câte lacrimi de săraci vei șterge cu mâna ta, atâtea păcate din sufletul tău vei spăla”(VIII, 468); ,,Ce dai săracilor ție-ți dai”(V, 561); ,,Cel mai mare păcat în lume este a nu săvârși binele ce poți altuia a săvârși”(VIII, 469); ,,Cine dă săracului împrumută pe Dumnezeu”(V, 560); ,,Bogățiile trec, faptele bune rămân”(V, 94); ,,Păcatele, cât de multe, numai milostenia cu pocăință, ca apa pe foc le stinge”(IX, 125);

Ø Sfaturi bune date semenilor: ,,Cel ce va îndrepta pe un păcătos, sufletul din moarte va mântui”(VIII, 469);

Ø Metaniile  nu sunt agreate prea mult de omul din popor. Le socotește formalism și fără folos pentru suflet: ,,Mătănii multe în zadar, când pocăința îți lipsește”(VIII, 382); ,,Mătănii multe, întreagă dobitocie, viclenie și răutate arată, că va să înșele pe cei ce-i văd făcând metanii”(VIII, 382); ,,Nici măcar o metanie, ci îndurare mare”(VIII, 382); ,,Nici mătănii cere Domnul, ca să-ți frângi mijlocul, tocmai ca pehlivanii, ci căință și pocăință, cu depărtare de orice rea urmare”(VIII, 282).

VIII.Efectele  Sfintei Spovedanii sunt mai multe, astfel:

v Iertarea păcatelor mărturisite: ,,L-a iertat Dumnezeu”(VI, 687); ,,Cine are iertăciune până a nu se osândi, își dovedește greșeala sa și scapă de păcat. Asemenea și tu să urmezi”(VIII, 37);

v Curățirea sufletului: ,,Când ne căim, nu ne căim pentru răul ce am făcut, ci pentru că ni-i frică să nu ne ajungă alt rău și mai rău; iar când ne pocăim cunoaștem răul ce am făcut, de-aceea de el ne părăsim”(VIII, 263); ,,Întâi să te căiești, apoi să te pocăiești și în urmă să nădăjduiești iertare să dobândești”(VIII, 36);  ,,Nu înfrunta pe cel ce se pocăiește, că toți suntem vinovați păcatului”(VIII, 263); ,,Nu înfrunta pe păcătosul ce Domnul l-a iertat”(VIII, 468); ,,Păcătosul când se pocăiește, sufletul îi înflorește”(VIII, 469);

v Mântuirea: ,,Dacă pui untdelemn în candelă, îți va lumina”(III, 67); ,,A-și vedea de suflet”(II, 443); ,,Cu spovedania și cu buna mărturisire la multe greșeli te îndreptezi; de-aceasta să te ții”(VIII, 574); ,,Greșalele tale la suflet ușurință, când de față le mărturisești”(VIII, 194); ,,Pocăința te duce în cer de pe pământ, când la vreme o săvârșești”(VIII, 263);

v Răsplată de la Dumnezeu: ,,Nici o faptă fără plată, îndată sau mai pe  urmă(VIII, 607); ,,Nici o căință fără mângâiere, după pocăință”(VIII, 263); ,,Când se trudește săracul,/Dumnezeu îi umple sacul”(V, 563);

v  Reorganizarea vieții și a comportamentului: ,,De acu calea bisericii”(VI, 492).

*

           Primul cântec. Din scrierile regretatului Arhiep. Iustinian Chira, am selectat un text splendid, dedicat muzicii. Iată-l:

,,Cel mai frumos și sfânt prinos pe care un om îl aduce lui Dumnezeu este cântarea. Toată făptura cântă. Cântă Îngerii din Cer, cântă vântul și apele cântă. Cântă păsările codrului, cântă greierii pământului, dar mai presus de toate cântă omul. Omul cântă și la bucurie și la supărare, el cântă, cântă…

Cântarea este un dar pe care Dumnezeu i l-a dat omului ca pe o mângâiere. Primul cântec l-a cântat omul când a fost alungat din Rai. Atunci sufletul omului a început să cânte de dorul lui Dumnezeu, de dorul Raiului și al Îngerilor, de dorul fraților lui și al tuturor Sfinților și așa a început să întocmească slujbele, ca să le cânte în fața altarelor și a icoanelor. Acestea sunt formate din cele mai frumoase cuvinte de laudă, de mulțumire și de cerere. Cântările acestea sunt cele mai iubite daruri, pe care Dumnezeu și toți Sfinții le primesc de la fiii oamenilor.

Dar și în familie, în casa lui, omul cântă, cântă, cântă. Cântă mama cea bună, când își leagănă copilul. Cântă bărbatul, când se află departe de casa lui, de satul lui, de familia lui. Cântă tânărul îndrăgostit și omul când se simte singur.

Omul cânta, când este vesel sau trist. Cântă omul și la durere, la despărțirea de cei dragi, care pleacă pe calea de unde nu se mai întorc niciodată, dar cântă de bucurie și la nuntă sau când se întâlnește cu prietenii care nu-l uită...”

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală”- 558, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 3 mart. 2026, ediție și on-line(https://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală” – 559, în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 14 mart. 2026, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, 16 mart. 2026, ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 19 mart. 2026, ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro); ,,Scrisoare pastorală” – 560, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 21 apr. 2026, ediție și on-line(https:// armoniiculturale.ro); în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 20 mart. 2026, ediție și on-line(https://www.observatorul. com);

*

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații din afara parohiei, astfel: Doamna Chiriac(Brașov), fiică a satului Bârda, Doamna Pătru(Brașov), fiică a satului Bârda, Domnul Hora Grigore(Topleț), fiu al satului Bârda, Domnul Curea Gheorghe(Bârda) și Domnul Sârbu Marian(Tr. Severin): câte 200 lei; Doamna Trocan Tinca(Bârda) și Domnul Tănase Aurel(Bârda): câte 150 lei; Domnul Sain Florentin(Topleț), fiu al satului Bârda și Doamna Oproiu Elisabeta(Malovăț): câte 100 lei.

Le mulțumim tuturor! Dumnezeu să le răsplătească!

                                                                     *                                                                                                                                                                                                                                                                                 

În cursul lunii aprilie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 5 Apr.(Malovăț): 243 pâini; 9 Apr.(Bârda): 136 pâini; 19 Apr.(Malovăț): 264 pâini; 23 Apr.(Bârda): 80 pâini; 26 Apr.(Bârda): 100 pâini. Așadar, în luna aprilie s-au donat 823 pâini. Facem precizarea că zilele Sf. Paști brutăria a fost închisă și nu ne-a livrat pâine. Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,40 lei/buc. astfel:  5 Apr.(Malovăț): 257 pâini; 9 Apr.(Bârda): 134 pâini; 19 Apr.(Malovăț): 236 pâini; 23 Apr.(Bârda): 120 pâini; 26 Apr.(Bârda): 500 pâini. Așadar, în luna aprilie s-au donat 1.247 pâini.

*

Plăți. În luna aprilie am efectuat câteva plăți mai mari, astfel: 2.898 lei brutăriei pentru cele 2.070 pâini donate și vândute în lua aprilie; 600 lei hârtie de scris; 392 lei impozit; 120 lei internetul;  120 lei curentul electric;  50 lei poștei pentru colete și altele mai mici.

*

Spovediri. Împărtășiri. În Săptămâna Sfintelor Patimi am avut programate mai multe zile pentru spovedit și împărtășit la biserică și în sat. în Bârda: 38+4+5=47 enoriași. Dintre aceștia, 12 au fost copii, iar 10 au așteptat preotul acasă, fiind nedeplasabili.  În Malovăț, am spovedit și împărtășit 44+1+152=197. Dintre aceștia, 150 au fost copii, iar 26 nedeplasabili. Așadar, în total, au fost  244 enoriași de toate vârstele.

Copiilor li s-au dat cărți de rugăciuni, ciocolată și brățări cu însemne religioase.   

*

Zâmbete.,,-Părinte, sunt foarte speriat! Aud mereu o voce, care-mi spune ce să fac! Sunt posedat?” ,,- Nu, fiule! Ești însurat!” ☺ Dumnezeu a făcut viața simplă; omul a complicat-o! ☺Cuvintele sunt gratuite! Numai modul cum le folosești te poate costa! ☺Am luat o pungă cu sare de Himalaia, pe care scrie că s-a format în urmă cu 250 de milioane de ani, dar expiră în patru luni! O doamnă l-a întrebat pe scriitorul B. Show:  ,,- De ce credeți dvs. că Dumnezeu a creat întâi bărbatul și apoi femeia?” Scriitorul i-a răspuns:  ,,- Probabil că Dumnezeu n-a vrut să fie deranjat de sfaturile femeii, în timp ce-l crea pe bărbat!” După ce şi-a scrântit piciorul, la 65 de ani, Grigore Moisil a afirmat:  „- Ştiam că la vârsta mea te scrânteşti la cap, nu la picior!”

*

         Excursii-pelerinaj. În ziua de vineri, 5 iunie, parohia noastră organizează o excursie- pelerinaj la Mănăstirea Godeanu. Parohia suportă costul transportului. Participanții vor asista la slujba oficiată de mai mulți ierarhi. Rugăm pe cei care vor să meargă să se înscrie cel mai târziu până la sfârșitul lunii mai. Este nevoie să comunicăm la episcopie numărul de participanți, deoarece după slujbă sunt invitați la masă și trebuie să se știe pentru câți meseni se face pregătirea. Anul trecut s-au înscris 800, iar la masă au fost 1.000. Puneți-vă în situația organizatorilor!

*

În ziua de joi, 11 iunie, parohia noastră organizează o excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Bârda-Malovăț-Tr. Severin-Caransebeș-Hunedoara-Alba-Iulia-Mănăstirea Izbuc. Vom reveni cu amănunte privind obiectivele ce vor  fi vizitate pe traseu. Costul: 150 lei/persoană.

*

Licitații. Duminică, 10 Mai, în biserica de la Bârda, la ora 11, va avea loc licitația terenurilor bisericii din Govăra, Bucium, Dealul Corbului, curtea bisericii și cimitirul din Bârda, iar duminică, 17 Mai, la ora 11, în biserica de la Malovăț, va avea loc licitația terenurilor bisericii din Ogașul Barbului, curtea bisericii și cimitirul din Malovăț. 

*

Mulțumiri I. Mulțumim cordial enoriașilor noștri pentru disciplina de care au dat dovadă în timpul slujbelor din preajma și din perioada Sf. Paști. Deși au fost foarte mulți, au păstrat liniște deplină, au manifestat atenție sporită, s-au comportat ca niște adevărați creștini.

*

Mulțumiri II. Mulțumim cordial enoriașilor noștri pentru efortul depus cu prilejul efectuării curățeniei generale  la cele două biserici în ziua de 19 martie. Au participat:

I.La Malovăț:  Dima Vasile, Nistor Petre, Oprișan Stela, Ciobanu Constanța, Săftoiu Monica, Popescu Elena, Mănescu Elena, Crăciunescu Paraschiva, Vișan Ramona, Căprioru Stela, Lupșa Anca, Bazavan Georgeta, Baltac Mariana, Tărăbâc Elena, Manolea Elisabeta, Ionașcu Livia, Bobiț Violeta și Popescu Niculina;

II.  La Bârda: Ivașcu Domnica, Luca Mihai, Luca D. Maria, Gheran Iuliana, Gheran Aurel, Stoichină Ecaterina, Șeitan Adela, Mema Păuna, Morjan Gheorghița, Luca C. Maria, Drăghia Maria, Drăghia Aurel, Luca Lala, Mema Ileana, Avram Maria  Stănciulescu Puița și Curea Vasile.

Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

Botezuri. Cununii. Înmormântări În ziua de 18 aprilie am oficiat Taina Sf. Botez pentru Mihăescu Cataleya-Elena, fiica Domnului Mihăescu Irinel-Dumitru și a Doamnei Mihăescu Valentina din Bârda, iar în ziua de 30 Aprilie pentru Curea Bianca – Ștefania, fiica Domnului Curea Petrișor și a Doamnei Curea Mădălina-Nicoleta din Bârda.  Să le trăiască! În ziua de 25 Aprilie am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Tănase Aurel din Bârda și Doamna Vâjaică Irina-Loredana din Balta. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 4 Aprilie am oficiat slujba înmormântării pentru Avram Dumitru(74 ani) din Bârda. Dumnezeu să-l ierte!

*

           Program. În luna mai avem următorul program de slujbe: 2  Mai(Malovăț-Bârda); 3 Mai (Malovăț); 9 Mai(Bârda-Malovăț); 10 Mai(Bârda); 16 Mai(Malovăț-Bârda); 17 Mai(Malovăț); 21 Mai(Pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 23 Mai(Bârda-Malovăț); 24 Mai (Bârda); 30 Mai(Malovăț-Bârda); 31 Mai(Malovăț). În restul timpului, preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la telefonul  0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com.

            Hristos a înviat!  Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda









GEORGE MANDICESCU - Bolojan și Maia Sandu vs. Nicușor Dan de Ziua Europei

 



Bolojan și Maia Sandu vs. Nicușor Dan de Ziua Europei

 

De Ziua Europei, Bolojan a vorbit despre Europa. Maia Sandu a vorbit despre Europa. Nicușor Dan a vorbit despre „destinul occidental” al României. Ceea ce pare o nuanță. Dar în politică, nuanța este locul în care se ascunde camionul.

Pentru că „pro-european” și „pro-occidental” nu mai înseamnă automat același lucru. Nu în lumea de azi. Nu când Statele Unite au propriile interese, Europa are propriile interese, iar România, teoretic, ar trebui să aibă propriul popor. Detaliu mic, știu. Poporul. Acea formalitate care mai apare din când în când între două negocieri strategice.

Bolojan a spus limpede: „Astăzi este Ziua Europei. E și ziua noastră.” Maia Sandu a spus limpede: Republica Moldova vrea în Europa și muncește pentru asta în fiecare zi. Nicușor Dan, în schimb, a ales formula elastică: „pro-occidental”. Adică nu neapărat Europa. Nu direct Europa. Nu Europa ca proiect politic central. Ci Occidentul, această umbrelă frumoasă sub care poți băga și Bruxelles-ul, și Washingtonul, și o conferință de securitate, și o poză cu zâmbet protocolar, și o schimbare de direcție pe care nu ai explicat-o nimănui.

Aici este problema. Nicușor Dan nu pare că vrea doar o Românie europeană. Pare că Europa nu îi mai ajunge. Pare că, în capul lui politic, România trebuie împinsă mai aproape de SUA, chiar dacă asta înseamnă să relativizeze legătura cu Europa. Nu o spune brutal, pentru că brutalitatea cere curaj. O spune tehnic. O spune rece. O spune în limbaj de seminar: parteneriat corect, solid, echitabil cu Statele Unite. Foarte frumos. Doar că nimeni nu l-a ales președinte ca să mute România, centimetru cu centimetru, din centrul proiectului european spre o dependență strategică nouă, fără să întrebe pe nimeni.

La început de mandat, Nicușor Dan avea relații foarte bune cu Franța. Parisul părea partenerul natural. Europa politică părea casa în care România urma să joace mai serios. Acum, cel puțin în aparență, relația aceea s-a răcit. Nu mai vedem aceeași energie cu Parisul. Nu mai vedem acțiuni consistente pe axa europeană. În schimb, vedem un președinte care, de Ziua Europei, critică Europa folosind exact temele preferate în discursul american: Germania a greșit cu gazul rusesc, Europa a greșit cu energia nucleară, Europa a greșit cu industria de apărare, Europa a greșit cu țintele de mediu, Europa a acționat ideologic.

Sigur că Europa a greșit. Toți greșesc. Inclusiv cei care cred că America nu are interese, ci doar sentimente frumoase față de Carpați. Dar una este să critici Europa din interior, ca european, ca să o întărești. Alta este să folosești criticile împotriva Europei exact în momentul în care România ar trebui să spună clar unde îi este casa.

Bolojan a înțeles miza. Pentru el, Europa înseamnă reguli, lege egală pentru toți, instituții puternice, respect pentru banul public, tăierea privilegiilor. Asta este Europa care doare sistemul. Nu Europa cu steaguri și fotografii. Europa care intră în companii de stat, în agenții, în contracte, în sinecuri, în primării, în consilii de administrație și întreabă: voi aici munciți sau doar vă transmiteți funcțiile prin testament?

Maia Sandu a înțeles și ea miza. Pentru Moldova, Europa este direcția. Este ieșirea din zona gri. Este proiectul de pace. Este promisiunea că un stat mic poate trăi după reguli, nu după frica de imperii. Maia Sandu nu a simțit nevoia să spună de Ziua Europei: „Da, Europa, dar să nu uităm că a greșit la nuclear.” Pentru că oamenii care încă se luptă să intre în Europa nu își încep discursul de aderare cu procesul-verbal al defectelor.

Nicușor Dan a făcut altceva. A luat Ziua Europei și a transformat-o într-o pledoarie pentru „Occident”, cu o anexă critică despre Europa. Asta nu e întâmplător. Asta e repoziționare. Iar repoziționarea aceasta se face fără consultare publică. Fără dezbatere reală. Fără să întrebe românii dacă vor o Românie ancorată prioritar în Europa sau o Românie folosită ca pion într-un joc american mai mare.

Românii sunt masiv pro-europeni. Nu pentru că sunt naivi. Nu pentru că adoră birocrația de la Bruxelles. Ci pentru că au văzut diferența. Au văzut drumuri, bani europeni, libertate de circulație, modernizare, salarii crescute, orașe schimbate, sate conectate, copii plecați la studii, oameni întorși cu idei, instituții obligate măcar uneori să respecte reguli. Europa nu e perfectă. Dar pentru România, Europa a fost cea mai mare ruptură de lumea veche a obedienței, corupției și fricii.

Și acum vine Nicușor Dan și spune, elegant, că România trebuie să fie „pro-occidentală”. Nu sună grav. Așa începe mereu. Cu un cuvânt mai larg. Cu o formulă mai comodă. Cu un concept care pare să includă totul. După care descoperi că, de fapt, în acel „Occident” Europa devine fundal, iar SUA devine direcție.

Va veni un moment, mai repede decât credem, în care România va trebui să aleagă. Nu între Vest și Est. Asta e alegerea veche. Alegerea nouă va fi între Europa și Statele Unite atunci când interesele lor nu vor mai coincide. Pentru că nu vor coincide mereu. Europa va avea propriile priorități industriale, energetice, militare, comerciale. SUA va avea propriile priorități. Iar România va trebui să decidă dacă este stat european cu parteneriat american sau teritoriu strategic american cu steag european la intrare.

Nicușor Dan pare că a ales deja. Și asta este grav. Nu pentru că SUA ar fi dușmanul României. Nu este. SUA este un aliat esențial. Dar un aliat nu trebuie confundat cu destinul. Un parteneriat nu trebuie transformat în subordonare. Iar România nu trebuie scoasă încet din logica europeană doar pentru că un președinte consideră că „pro-occidental” sună mai mare, mai geopolitic, mai prezidențial.

România nu a intrat în Uniunea Europeană ca să ajungă, după 20 de ani, într-o sală unde cineva îi explică discret că Europa e bună, dar Washingtonul știe mai bine. Nu am schimbat obediența față de Moscova cu entuziasmul de a fi ascultători în altă direcție. Sensul Europei pentru România a fost tocmai acesta: să ieșim din logica imperiilor și să intrăm în logica regulilor.

De aceea mesajul lui Bolojan este mult mai important decât pare. El nu a vorbit despre Europa ca decor, ci ca instrument de reformă internă. Europa înseamnă să tai privilegiile. Să cureți statul. Să scoți rețelele din instituții. Să înlocuiești obediența cu competența. Să nu mai lași banul public să fie împărțit între familii politice, amante administrative, verișori bugetari și baroni locali care au descoperit că dezvoltarea României înseamnă dezvoltarea propriului cont. Mai patriotic și suveranist ca asta nu există.

Nicușor Dan, în schimb, pare prins în altă hartă. O hartă în care România trebuie să fie „credibilă” în Occident, să își apere interesele, să facă alianțe, să nu primească ordine de la liderii europeni. Corect. Dar întrebarea este simplă: când ai terminat de criticat Europa cu vocabularul strategic al Americii, cine mai rămâne centrul politic al României? Bruxelles-ul? Parisul? Berlinul? Sau Washingtonul?

P.S. Iar anularea recepției de Ziua Europei de la Cotroceni vine ca o ironie aproape perfectă. Dacă se confirmă informațiile pe surse că au existat refuzuri importante din zona pro-reformă, pro-europeană, iar sala risca să rămână prea prietenoasă cu PSD și AUR, imaginea e devastatoare. Să anulezi recepția de Ziua Europei pentru că Europa reală nu mai vine, dar rămân oamenii care iubesc Europa doar când virează bani.

Nicușor Dan nu mai joacă doar cartea europeană. Joacă o carte pro-americană ambalată în „pro-occidental”. Problema este că românii nu au fost întrebați dacă vor această schimbare de axă. Ei au votat o Românie europeană, pro-reformă, anti-privilegii. Au votat împotriva sistemului vechi. Au votat pentru Bolojan premier, pentru reforme, pentru curățenie. Nu pentru ca România să fie repoziționată discret între Europa și SUA, cu poporul invitat să aplaude după ce decizia a fost deja luată.

La mulți ani, Europa. Și la mulți ani României, dacă mai apucă să fie întrebată în ce direcție vrea să meargă

 

Trimis de: GEORGE MANDICESCU












Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 10 Mai 2026