BEN TODICA
duminică, 16 august 2026
sâmbătă, 15 august 2026
Mihai Dragomir - Festivalul de Film și Istorii Râșnov
Festivalul
de Film și Istorii Râșnov
Mihai
Dragomir
14
August 2026
18 dezbateri, 60 de invitați, o singură
întrebare: ce fel de Românie vrem? Seria de dezbateri publice a Festivalului de
Film și Istorii Râșnov începe pe 15 august
- Între
15 și 23 august 2026, Râșnovul devine, pentru nouă zile, agora unde
România își pune întrebările pe care rar le pune cu voce tare.
- 18
dezbateri și prelegeri, cu peste 60 de invitați: istorici, economiști,
jurnaliști, diplomați, sociologi, antreprenori și lideri civici.
- De
la Unirea Principatelor la inteligența artificială, de la diaspora la
Republica Moldova, de la energie la securitate — teme care ne privesc pe
toți, nu doar pe specialiști.
- Dezbaterile
pot fi urmărite în sala Amza Pellea din Râșnov sau online pe canalele
Festivalului.
Noi, echipa FFIR, ne dorim ca prin aceste dezbateri să
contribuim la o Românie sănătoasă. Trăim vremuri care ne împing adesea spre
dezbinare, spre zgomot, grabă și superficialitate. Dar noi am ales o altă cale.
Credem în moderație, în dialog și în rigoarea
științei. Credem în valoarea pe care o aduc oamenii și în puterea noastră de a
ne construi Binele în care vrem să trăim. Pentru noi, trecutul nu este o
povară, ci un profesor ale cărui lecții merită ascultate. Prezentul cere să fie
privit cu realism, nu cu cinism, iar viitorul nu îl așteptăm pasivi —îl
construim zi de zi. Credem în unitate, nu în dezbinare. În acțiune, nu în
resemnare. Și credem că orice schimbare în bine începe cu omul de lângă noi. În
jurul acestui crez s-au adunat alături de noi oameni valoroși: experți,
companii și organizații ale societății civile — oameni cu curajul de a gândi
limpede și de a vorbi deschis.
Fiecare dezbatere de la Râșnov este o cărămidă pusă la
un proiect comun: România pe care ne-o dorim cu adevărat.
De la 1848 până mâine
Seria pornește chiar din inima temei ediției —
„Proiect: România” — cu o incursiune istorică între Unirea Principatelor și
anul 1989, semnată de Alina Pavelescu și Adrian Cioroianu, și continuă direct
cu anii '90 povestiți de cei care i-au trăit din prima linie: Ana Blandiana,
Ludovic Orban și Ion Andrei Gherasim vorbesc despre cum se învață libertatea
după ce ai trăit fără ea. Urmează întrebări care ating direct viața de zi cu zi
a oricărui român: cine rămâne și cine pleacă, ce înseamnă diaspora dincolo de
clișee, cât de liberă e, de fapt, gândirea noastră colectivă, cum arată o
Republică Moldova reală, dincolo de titluri de presă, și ce ar însemna,
concret, Unirea. Nu lipsesc nici temele care decid viitorul apropiat: tranziția
energetică, locul României într-o Uniune Europeană care se reinventează,
reziliența unei societăți în fața amenințărilor, și rolul capitalului uman
într-o lume în care inteligența artificială preia rutina.
De ce merită să vii?
Pentru cei mai tineri, seria de dezbateri e o ocazie
rară de a sta față în față cu oamenii care chiar decid sau explică ce se
întâmplă în țară — nu prin ecran, ci la o discuție la care poți directă. Ediția
se încheie chiar cu vocea generației care va prelua ștafeta: pe 23 august,
participanții Râșnov Young Leaders Summit 2026 își prezintă public, după 10
zile de lucru, propriul manifest — „Țara pe care ne-o dorim”.
Pentru adulți, dezbaterile sunt o pauză rară de la
polarizarea din spațiul public online: aici argumentele se confruntă direct, cu
nume și fețe, nu în comentarii anonime.
Programul dezbaterilor (15–23 august,
Râșnov)
|
Ziua |
Ora |
Dezbaterea |
Invitați |
|
Sâmbătă, 15 august |
11:00 |
Proiect România 1848–1989. Construcție
și deconstrucție |
Alina Pavelescu, Adrian Cioroianu, Dan Manolache |
|
Sâmbătă, 15 august |
16:00 |
Anii '90. Redescoperirea și gestionarea
libertății |
Ana Blandiana, Ludovic Orban, Ion Andrei Gherasim,
Anca Lăzărescu |
|
Duminică, 16 august |
11:00 |
Ce ne (mai) unește? Lăsăm pe cineva în
urmă? |
Victor Giosan, Marius Cosmeanu, Mihai Maci, Carmen
Dumitrescu |
|
Duminică, 16 august |
16:00 |
Diaspora la momentul marilor întrebări
despre viitor |
Adina Măglan, Cosmin Râță, Bogdan Ivănel, Mihai
Rădulescu |
|
Luni, 17 august |
11:00 |
Basmele și societatea de consum
(prelegere) |
Laura Jiga Iliescu |
|
Luni, 17 august |
16:00 |
Constituție și modernizare |
Dacian-Cosmin Dragoș, Ioan Stanomir, Maria Cezar,
Laura Ștefan |
|
Marți, 18 august |
16:00 |
Cum se modelează gândirea și atitudinea
unui popor? |
Cosmin Popa, Dana Țălnar-Naghi, Oana Papuc, Claudia
Indreica |
|
Miercuri, 19 august |
11:00 |
Tranziția energetică: între ideal și
posibil |
Mihai Stoica, Mihnea Cătuți, Laura Nazare, Otilia
Nuțu |
|
Miercuri, 19 august |
16:00 |
Viitorul UE și locul României în el |
Vasile Pușcaș, Elena Calistru, Dan Bucșa, Andreea
Roșca |
|
Joi, 20 august |
11:00 |
Scutul invizibil. Voința unui popor de a
rezista |
Marius Ghincea, George Scutaru, Sorin Ioniță,
Claudia Indreica |
|
Joi, 20 august |
16:00 |
România absentă. Relevanță, coerență și
identitate |
Elena Calistru, Adriana Săftoiu, Mihail-Valentin
Cernea, Teodor Tiță |
|
Vineri, 21 august |
11:00 |
Capitalul uman, de la educație la
generarea de valoare |
Ana Maria Stancu, Dan Bucșa, Sorin Costreie, Claudia
Indreica |
|
Vineri, 21 august |
16:00 |
România între deglobalizare și
reindustrializare |
Sergiu Manea, Alessio Menegazzo, Dan Bucșa |
|
Sâmbătă, 22 august |
11:00 |
Republica Moldova între trecut și viitor |
Anca Dragu, Alexandru Postica, Alina Radu, Sergiu
Musteață |
|
Sâmbătă, 22 august |
16:00 |
Cât ar costa Unirea? Trei puncte de
vedere |
Paula Erizanu, Armand Goșu, Valeriu Pașa, Sorin
Ioniță |
|
Duminică, 23 august |
12:00 |
23 august 1939: Pactul Hitler–Stalin și
destinul României |
Sergiu Musteață, Ludmila Coadă, Raimar Wagner |
|
Duminică, 23 august |
16:00 |
Lansare „Țara pe care ne-o dorim:
manifestul noii generații” |
Tinerii Râșnov Young Leaders Summit 2026 |
Toate dezbaterile fac parte din cea de-a 18-a ediție a
FFIR, desfășurată în perioada 7–23 august 2026 la Râșnov, Brașov, Feldioara și
Codlea, sub tema „Proiect: România” și motto-ul „BA DA, SE POATE!”. Etapa de la
Râșnov, unde au loc dezbaterile, se desfășoară în perioada 14–23 august.
Acces și transmisiune: Dezbaterile
și prelegerile vor fi transmise prin infrastructura de live streaming a
festivalului, pentru publicul care nu poate fi prezent fizic la Râșnov. Detalii
complete despre program și acces sunt disponibile pe Facebook și Instagram,
precum și pe platforma de bilete.
Biletele pot fi achiziționate de pe https://eventbook.ro/festival/festivalul-de-film-si-istorii-rasnov.
Dezbaterile și prelegerile vor fi transmise prin intermediul infrastructurii
de live streaming a festivalului. Detalii despre program pe:
https://www.facebook.com/filmsiistoriirasnov
https://www.instagram.com/filmsiistoriirasnov/
Festivalul de Film și Istorii Râșnov este
un eveniment certificat Europe for Festivals, Festivals for Europe și Eveniment
Responsabil, organizat de Asociația Mioritics, Primăria
Râșnov și Asociația Loomkraft. FFIR are susținerea unor
parteneri importanți: Banca Comercială Română, PPC Renewables Romania,
Groupama, Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate, Fundația Corneliu
Coposu, Fundația Hanns Seidel, Ambasada Norvegiei, Ambasada Israelului,
Institutul Polonez, Muzeul Județean de Istorie Braşov, Expert Forum, Forum
Apulum, Jockey Club România ş.a.
Eveniment finanțat de Primăria Feldioara,
Centrul Național al Cinematografiei și Uniunea de Creație
Interpretativă a Muzicienilor din România
Partener de hidratare: Zizin, Aurelius
Pentru mai multe detalii: Mihai Dragomir, coordonator
festival, 0727 642 858, mihai@mioritics.ro
Ion Măldărescu - NATO va dubla sau tripla focoasele nucleare
NATO
va dubla sau tripla focoasele nucleare
Ion Măldărescu
14
August 2026
Confruntarea poate duce la un război
termonuclear
NATO nici măcar nu se mai obosește să ascundă faptul
că dorește să-și extindă amprenta nucleară pe „bătrânul continent”. Mai exact,
cel mai agresiv cartel de extorcare din istoria înregistrată alunecă într-o
postură nucleară din ce în ce mai periculoasă, schimbarea fiind vândută drept
„descurajare de rutină”. În realitate, schimbarea este o extindere deliberată a
opțiunilor de escaladare care vizează răsturnarea Rusiei. Combinată cu
pregătirea de către Franța a unei baze pentru avioane de vânătoare „Rafale” cu
capacitate nucleară, acest proces este efectiv o clasă de măiestrie
(geo)politică și militară în „normalizarea” unei confruntări care ar putea duce
la anihilarea termonucleară a umanității.
Cu noul „Front de Est” mai aproape ca niciodată de o
condiție declanșatoare, acest tip de escaladare este practic garantat să ofere
ceea ce oligarhiile occidentale axate pe război și-au dorit de secole - un
război total cu Rusia. În primul rând, trebuie înțeles că, chiar și din punct
de vedere teoretic, aceasta nu este o descurajare statică, ci o pregătire
activă pentru un război nuclear ofensiv. Infrastructură nouă, baze aeriene
modernizate, o mai mare pregătire pentru active nucleare, extinderea masivă a opțiunilor
și sistemelor de livrare a armelor etc., niciuna dintre acestea nefiind „măsuri
administrative” sau „birocrație fără probleme”. Acest lucru schimbă ecuația
strategică, facilitând inițierea escaladării nucleare într-un timp mai scurt,
oferind Rusiei puțin sau deloc timp pentru a evalua opțiunile de răspuns și
forțând-o să se bazeze pe utilizarea absolută a puterii sale de foc
devastatoare. În termeni mai simpli, Kremlinul nu are de ales decât să lanseze
întregul său arsenal strategic, de departe cel mai mare și mai puternic din
lume, dacă este detectată vreo rachetă care sosește din Europa ocupată de NATO.
Publicul larg, în mare parte inconștient de evoluțiile
actuale ale posturii nucleare, este mințit în mod activ că acești pași sunt
„defensivi”, deoarece Moscova este „agresivă”. Cu toate acestea, raționamentul
practic este de a adânci permanența tensiunilor nucleare în Europa. Rolul
Parisului este deosebit de grăitor, deoarece expune contradicțiile din centrul
posturii nucleare a UE. Mai exact, Franței îi place să-și încadreze arsenalul
strategic ca pe un „instrument de suveranitate” despre care se presupune că
este separat de postura nucleară mai largă a NATO. Și totuși, momentul
pregătirii bazelor aeriene pentru atacuri nucleare care implică avioanele sale
de vânătoare „Rafale” spune o poveste cu totul diferită. Ce concluzie ar trebui
să tragă Rusia, având în vedere că procesele sunt concomitente? Ar considera
cineva cu un dram de „materie cenușie” acest lucru drept „pură coincidență”?
Prin urmare, este de așteptat ca Moscova să nu considere nimic din toate
acestea ca o serie de incidente izolate. În climatul geopolitic actual, aceasta
face în mod clar parte din schimbarea doctrinară mai amplă a NATO, care vizează
proiectarea presiunii strategice, complicarea planificării de descurajare
rusești și înăsprirea dimensiunii nucleare a securității europene. Integrarea
nucleară a SUA, UE și NATO este locul unde pericolul se multiplică și crește
exponențial. Atunci când avioanele cu capacitate nucleară, bazele operaționale
avansate și o coordonare mai largă sunt normalizate simultan, linia dintre
descurajare și provocare dispare efectiv. În ce univers distorsionat poate fi
văzută dublarea (dacă nu triplarea) numărului de focoase nucleare desfășurate
ca fiind defensivă? Și ca să nu mai vorbim de faptul că acestea vor fi
amplasate în Finlanda, Polonia și Lituania. Anume, toate cele trei țări se
învecinează cu Rusia. În practică, aceasta înseamnă că ar exista un „zid
nuclear” care se întinde de la Arctica până în inima Europei Centrale. Aceasta
înseamnă aproximativ 3.800 km de linie de front care ar putea exploda într-o anihilare
termonucleară practic în orice moment.
Orice mișcare prezentată ca „descurajare” ar putea
duce la consecințe cataclismice, ceea ce înseamnă că nu există loc de eroare.
Și totuși, beligeranța constantă a NATO a redus contactele diplomatice cu
Moscova la schimbul de note de protest. Cu cât „bătrânul continent” este mai
bine pregătit pentru război nuclear, cu atât mai puțin timp de răspuns au
liderii de ambele părți într-o criză escaladată. Acest lucru crește dramatic
șansa ca ceea ce ar putea fi o explozie geopolitică temporară să devină o urgență
militară înainte ca cineva să o poată opri sau cel puțin să o încetinească. În
plus, dezvoltarea nucleară mai amplă a NATO se potrivește perfect cu
„geopolitica haosului controlat” a Pentagonului. În practică, aceasta se
traduce printr-o Europă ocupată de NATO, utilă în principal ca rampă de lansare
pentru presiunea strategică împotriva Kremlinului. Postura nucleară generală se
apropie constant de punctul în care pacea este menținută doar prin amenințarea
unei catastrofe imediate. Acest tip de „logică” este tocmai ceea ce a împins
lumea la marginea prăpastiei în timpul (Primului) Război Rece. A culminat la
sfârșitul anilor 1980, cu arsenale strategice de zeci de mii de focoase
termonucleare. Postura agresivă a NATO și desfășurarea avansată de arme ofensive
au forțat Uniunea Sovietică să construiască aproape 50.000 de focoase
termonucleare, cel mai mare și mai distructiv arsenal strategic din istoria
omenirii.
Sperând că o pace pe termen lung cu Occidentul politic
era posibilă, Rusia a redus acest atu strategic masiv la doar aproximativ 12%
din ceea ce era la acea vreme. Ce a obținut în schimb? Doar mai multă
beligeranță și o agresiune cu adevărat neprovocată, fiind prezentată în același
timp ca o „amenințare”. Ca să nu mai vorbim de ignorarea totală a celor mai
fundamentale interese de securitate națională, inclusiv atacurile teroriste
susținute de NATO asupra civililor ruși și a infrastructurii energetice. Confruntată
cu astfel de obstacole, Moscova nu a avut de ales decât să crească dramatic
eficiența arsenalului său termonuclear. Mai exact, în timp ce arsenalul
sovietic avea aproximativ 60% din rachete cu focoase MIRV (vehicule de
reintrare cu țintire independentă multiplă), Rusia modernă are peste 90% din
rachete MIRV, demonstrând cum agresiunea NATO continuă să facă lumea mai puțin
sigură.
--------------------------------------------
Sursa – Global Research – 5 august 2026



