Andreea Medinschi - „Escurial. Palatul coșmarurilor. Exorcism”

 

Ce se întâmplă atunci când un spectacol despre trecut începe să vorbească, de fapt, despre prezent? Cum arată puterea atunci când îi schimbăm doar epoca, nu și mecanismele? Și cât de departe suntem, cu adevărat, de lumea pe care credem că am lăsat-o în urmă? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care le lansează spectacolul „Escurial. Palatul coșmarurilor. Exorcism”, care va avea primele întâlniri cu publicul în 29 și 30 septembrie și 1 octombrie, de la ora 19.00, la Sala StudioArt a Casei Artelor din Timișoara (str. Episcop Augustin Pacha nr. 8). Mai multe detalii - în attach. 

O zi frumoasă și inspirată, 

Nicolae Grigorie Lăcrița - Donald Trump face grave confuzii între „Inteligența Artificială” și „Superinteligență”

 

Donald Trump face grave confuzii între

„Inteligența Artificială” și „Superinteligență”
Noua operațiune de marketing politic care elimină distincțiile științifice

 

Conf. univ. dr. Nicolae Grigorie Lăcrița

 

„Omul poate deveni victima propriei sale creații – Inteligența Artificială – atunci când pierde controlul asupra ei sau când aceasta este pusă în slujba dominației.” (N. Grigorie Lăcrița)

 

 

Cuprins

1. Anunțul de la ONU: Adio „Inteligență Artificială”, bun venit „Superinteligență”

2. De ce cuvântul „Artificial” l-a deranjat pe Donald Trump

3. Diferența științifică și ontologică fundamentală: Cele trei paliere ale inteligenței

4. Miza politică și de marketing din spatele deciziei

5. Pericolele ștergerii barierelor conceptuale

6. Concluzii

7. Glosar minimal de termeni

 

1. Anunțul de la ONU:

Adio „Inteligență Artificială”, bun venit „Superinteligență”

 

„De departe, cel mai mare pericol al Inteligenței Artificiale este că

oamenii concluzionează prea devreme că o înțeleg.” (Eliezer Yudkowsky)

 

„În cadrul discursului său istoric de marți, 22 septembrie 2026, de la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU), președintele american Donald Trump a anunțat o decizie radicală: Statele Unite vor înlocui oficial termenul de „Inteligență Artificială” (AI) cu cel de „Superinteligență” (SI) în toate documentele și comunicările guvernamentale federale.

Această schimbare semantică, care contrazice realitatea acceptată de toată lumea, s-a făcut cu un scop bine gândit: să schimbe din temelii, numai și numai pentru propriul interes al guvernării Trump, modul în care cea mai mare putere tehnologică a lumii raportează evoluția digitală.

Dar, în același timp, ea deschide ușa unei confuzii conceptuale fără precedent în istoria științei.

Dacă până acum companiile foloseau abuziv eticheta „AI” pentru simple automatizări, astăzi asistăm la un salt și mai periculos.

Guvernul american redenumște tehnologia prezentului cu un termen împrumutat din miturile unui viitor ipotetic, pretins „superinteligent”, dar care nu va fi niciodată atins de mașină.

 

2. De ce cuvântul „Artificial” l-a deranjat pe Donald Trump

 

„Dezinformarea la viteză umană este rea. La viteză de IA, este catastrofală.”

 

Motivele invocate de președintele american nu țin de rigoarea academică, ci de impactul psihologic asupra maselor.

Trump a declarat direct de la tribuna ONU că termenul „artificial” sugerează ceva „fals” („makes it sound fake”).

În viziunea sa, realizările tehnologice ale Americii nu sunt false, ci „uimitoare”.

Din acest motiv, el a decretat că prefixul „Super-” este mult mai potrivit pentru a descrie măreția noilor sisteme.

Pentru a-și valida decizia, acesta a apelat chiar la un sondaj pe rețelele de socializare (Truth Social), lăsând publicul larg să decidă o terminologie care ar trebui să aparțină exclusiv comunității științifice.

Iată cum brandingul politic și marketingul digital reușesc să înlocuiască decenii de cercetare informatică.

Brandingul politic, frecvent practicat, reprezintă strategia de marketing prin care politicienii creează o imagine idealizată sau o etichetă spectaculoasă unui produs, unei idei sau unei legi, cu scopul exclusiv de a manipula opinia publică și de a câștiga capital electoral.

 

 

3. Diferența științifică și ontologică fundamentală:

Cele trei paliere ale inteligenței

 

„Perfecțiunea mijloacelor și confuzia scopurilor par să caracterizeze epoca noastră.”

(Albert Einstein)

 

Pentru a înțelege gravitatea dezinformării propagate de Trump de la tribuna ONU, trebuie să reașezăm pilonii cunoașterii pe trei distincții fundamentale, pe care nicio decizie politică sau mișcare de marketing nu le poate anula:

3.1. Inteligența Umană (Născută din Viu): Este inteligența originară, biologică, conștientă de sine, care provine exclusiv de la OM, de la FIINȚA UMANĂ.

Ea nu înseamnă doar procesare de date, ci însumează conștiință, morală, trăire emoțională, intuiție și scânteie creatoare.

Această inteligență naturală se manifestă pe paliere diferite, iar atunci când atinge absolutul (prin genii absolute), ea poate fi exprimată la nivel superlativ prin termenul de „Superinteligență UMANĂ”.

Ea rămâne apanajul sacrului și al viului.

3.2. Inteligența Artificială (Născută din Afara Viului): Este inteligența computațională, care provine DIN AFARA FIINȚEI UMANE, fiind generată de tehnologie, circuite și algoritmi matematici.

Ea este și va rămâne ARTIFICIALĂ, fiind o imitație matematică a proceselor cognitive umane. Deși se află într-o continuă dezvoltare și va parcurge diferite grade de complexitate în viitor, ea nu va ajunge niciodată la un stadiu real „superinteligent”, deoarece o mașină nu poate genera conștiință, intuiție sau viață.

Indiferent de puterea ei de calcul, rămâne o inteligență a inertului, a mașinii.

3.3. Bariera de netrecut: Confuzia dintre Viu și Artificial: În niciun caz, sub nicio formă și cu nicio justificare, „inteligența UMANĂ” (care provine din viu) nu poate fi confundată sau suprapusă cu „inteligența ARTIFICIALĂ” (care provine din afara viului).

Eliminarea cuvântului „Artificial” din vocabularul oficial este o tentativă de a ascunde natura tehnologică a instrumentului.

O mașină, oricât de „super” ar deveni în calcule, nu devine om, nu capătă suflet și nu trece granița în lumea viului.

A le numi pe ambele, simplu și nediferențiat, „Superinteligență”, înseamnă a comite o gravă eroare științifică.

 

4. Miza politică și de marketing din spatele deciziei

 

„Pentru a manipula oamenii, nu este nevoie să conectăm fizic creierele la computere...” (Yuval Noah Harari)

 

De ce face Donald Trump această confuzie intenționată?

Răspunsul este unul de ordin strategic: Donald Trump este un om foarte inteligent, iar schimbările terminologice pe care le impune nu provin din greșeli umane firești ori din neînțelegerea științei.

Ele sunt acțiuni deliberate, temeinic calculate și bine gândite, puse în practică numai și numai pentru satisfacerea unor interese proprii guvernării sale, pe plan intern și geopolitic.

Răspunsul este pur geopolitic, economic și strategic:

4.1. Competiția cu China: Trump a asociat direct această schimbare cu cursa tehnologică globală, afirmând: „Cine câștigă superinteligența, câștigă toutul”. Este o etichetă de forță menită să afișeze supremația absolută a SUA în fața rivalilor globali.

4.2. Evitarea reglementărilor: Numind tehnologia deja existentă direct „Superinteligență”, administrația americană dorește să respingă din start orice încercare de tratat internațional sau control extern (cum este modelul European AI Act), declarând-o o resursă critică de securitate națională.

4.3. Exagerarea comercială: Dacă până ieri companiile își vindeau produsele mai bine adăugând sigla „AI”, de mâine introducerea noțiunii de „Super-tehnologie” / „Super-inteligență” va amplifica și mai mult mirajul investitorilor de pe bursă, alimentând speculațiile financiare.

 

5. Pericolele ștergerii barierelor conceptuale

 

„Colonialismul digital este noul mod de a controla resursele minții fără a ocupa teritoriul.” (Michael Kwet)

 

O societate care nu mai face diferența între automatizare și AI este deja vulnerabilă.

E mai bine?

Dar o societate care confundă AI-ul actual (o unealtă fără viață, bazată pe calcule algoritmice, ce poate greși și „halucina”) cu o Superinteligență (o entitate a viului, cu gândire creatoare, atotștiutoare) riscă să cadă într-o formă gravă de idolatrie tehnologică.

Acest bias (sau eroare de judecată) reprezintă tendința oamenilor de a avea o încredere exagerată sau oarbă în deciziile luate de sistemele automatizate ori de algoritmi, ignorând faptul că aceștia pot greși și tinzând să reprime propriul spirit critic.

Dacă publicul va fi manipulat să creadă că deciziile luate de un algoritm guvernamental sau economic provin de la o „Superinteligență”, acele decizii nu vor mai fi contestate de nimeni.

Ele vor fi privite ca absolute, infailibile și incontestabile.

În realitate, sistemele actuale deIA greșesc, au limite logice și reflectă doar datele introduse de oameni.

Ele nu au conștiință și nu dețin nicio scânteie divină; sunt doar statistici matematice superioare aplicate pe tehnologie.

 

6. Concluzii

 

„Inteligența Artificială este o oglindă care reflectă nu doar intelectul nostru,

ci și valorile noastre.” (Ravi Narayanan)

 

Redenumirea dorită de Donald Trump nu este rezultatul unei scăpări accidentale, ci demonstrează empiric o manipulare deliberată, prin care marketingul politic și brandingul de stat desființează cu bună știință rigoarea științifică în favoarea intereselor executive.

Brandingul de stat reprezintă ansamblul de strategii de comunicare prin care un guvern construiește, cosmetizează și promovează o imagine idealizată de putere și superioritate a propriei țări pe scena internațională, folosind adesea realizările tehnologice ca instrumente de propagandă geopolitică.

Sistemele de IA pe care le folosim astăzi nu sunt o „Superinteligență” de sine stătătoare.

Sunt unelte avansate de calcul, create de oameni și dependente strâns de datele noastre.

Adevărata alfabetizare digitală ne obligă să demontăm aceste etichete bombastice.

Articolul de față trage un semnal de alarmă: când liderii lumii încep să confunde în mod deliberat instrumentele prezentului cu mituri proiectate într-un viitor ipotetic pentru a-și asigura dominația, controlul uman riscă să devină o simplă iluzie, iar omul – victima manipulării unor conducători care distorsionează sensul și conținutul noțiunilor fundamentale, numai și numai pentru satisfacerea unor interese personale și de grup.

 

7. Glosar minimal de termeni

 

„Dacă nu poți explica ceva simplu, înseamnă că nu ai înțeles suficient de bine."

(Albert Einstein)

 

Inteligența Umană (Naturală): Inteligența originară, biologică și conștientă de sine, care provine exclusiv de la OM (din viu). La nivelul ei superlativ (geniu), poate fi numită „Superinteligență UMANĂ”.

Inteligența Artificială (IA / AI): Tehnologia computațională actuală, fără viață și fără conștiință, bazată pe calcule algoritmice și rețele neuronale, care provine DIN AFARA FIINȚEI UMANE (din inert).

Superinteligența Artificială (ASI): Concept teoretic și ipotetic din cercetare. În ciuda dezvoltării continue a tehnologiei, mașina nu va atinge niciodată un stadiu real „superinteligent”, deoarece nu poate genera viață. Mai mult, însuși termenul este unul nepotrivit, deoarece Inteligența Artificială este în continuă dezvoltare și parcurge doar diferite grade de complexitate tehnică; prin urmare, nu se poate vorbi despre o inteligență reală în cazul acesteia, ci doar despre procese matematice avansate.

Branding politic: Strategie de marketing prin care politicienii creează o imagine idealizată sau o etichetă spectaculoasă unui produs, unei idei sau unei legi, cu scopul de a manipula opinia publică și de a câștiga capital electoral.

Branding de stat: Ansamblu de strategii de comunicare prin care un guvern construiește și promovează o imagine idealizată de putere și superioritate a propriei țări pe scena internațională, folosind tehnologia ca instrument de propagandă geopolitică.

Bias de automatizare: Eroare de judecată ce reprezintă tendința oamenilor de a avea o încredere exagerată sau oarbă în deciziile luate de sistemele automatizate, ignorând faptul că acestea pot greși și reprimându-și propriul spirit critic.

 

Bibliografie

 

N. Grigorie Lăcrița: „Ce ESTE și ce NU ESTE Inteligență Artificială Marea confuzie digitală a epocii noastre”, pe mai multe site, precum pe https://uzpr.ro/20/02/2026/ce-este-inteligenta-artificiala-si-ce-nu-este-de-n-grigorie-lacrita/ .

Nicolae Grigorie Lăcrița: Autor a peste 100 de articole de specialitate pe tema Inteligenței Artificiale (IA), ce pot fi consultate prin motoarele de căutare online, utilizând numele autorului alături de tematica de interes.

 

 

 

Mihai Gîndu - Medalioane Nicolae Iorga și Gellu Naum, în ”Constelații diamantine”

 

Medalioane Nicolae Iorga și Gellu Naum, în ”Constelații diamantine”

Mihai Gîndu

23 sept. 2026

 

În cel mai recent număr (septembrie a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Nicolae Mareș oferă cititorilor un medalion Nicolae Iorga, sub titlul ”Nicolae Iorga, veritabil istoric literar și comparatist”.

Punând accentul pe relația specială pe care marele nostru istoric a avut-o cu Polonia, autorul arată încă de la început că ”Marele istoric și creator român nu numai că a cunoscut foarte bine istoria și cultura poloneză, dar încă din copilărie a manifestat dragoste și prețuire deosebită față de vecinii noștri din nord-vest”.

Poate nu toți știu că ”primul său profesor de istorie, pe vremea cât a frecventat cursurile gimnaziale la Botoșani, i-a fost un dascăl revoluționar polonez”.

În atare condiții, este de înțeles evoluția sa ulterioară, în care ”a stabilit relații de colaborare științifică româno-polone dintre cele mai rodnice”, dar și expuneri ale tezelor sale referitoare la Eminescu, cu larg ecou în lumea culturală poloneză.

Sub deja cunoscutul generic ”Jocul minții”, Doina Drăguț ne aduce o selecție de Versuri din volumul bilingv (română – engleză), în curs de apariție, Exerciții de iluminare.

Din nou, relația om-cosmos, pământ-transcendent, materie-spirit joacă un rol important în viziunea poetei: ”Merg prin noaptea/ce nu se mai termină/egal nemăsurat/strivind singurătatea/cu margini ce se subțiază/în orizont” (”Egal nemăsurat”. Și: ”prinsă-ntr-o absență/intru-n pliuri de neant/însumări de goluri umplu/împrejurul meu/clătinându-mi firea” (”Pliuri de neant”).

Astfel, existența terestră este văzută ca un mister, dar și ca o devenire.

O binevenită evocare a poetului și prozatorului suprarealist Gellu Naum, la 25 de ani de la dispariție, ne propune Mihai Caba, sub titlul ”Gellu Naum – suprarealistul”.

Originar din Franța, curentul suprarealist a avut un larg ecou și în România. Semnatarul materialului amintește că ”grupul suprarealist românesc, cunoscut cu simbolul „S”, s-a constituit înaintea celui de al Doilea Război Mondial, în 1939, la întoarcerea din Franța a lui Gellu Naum, avându-i colaboratori pe pictorul Victor Brauner și poeții Gherasim Luca, Ilarie Voronca și Stephan Roll”.

În pofida unor sinusoide ale criticii, rolul și locul său în mișcarea suprarealistă aveau să își găsească până la urmă ecourile cuvenite.

Sunt prezentate în continuare datele biografice principale ale artistului.

O poezie de factură religioasă cu o formă aparte semnează Geta Lipovanciuc, sub titlul ”Mi-a bătut la poartă Domnul”. Prin contrast cu luxul, opulența și, deseori, deșertăciunea terestră, divinitatea ne propune un model al simplității și al purității: ”Nu-și dorea nici tron, nici slavă,/Doar o găzduire scurtă/Un popas pe-un pumn de pleavă,/Ospătând puțină turtă./Și-nțeles-am, prin prezența/Lui modestă-n clipa-mi oarbă/Că simplețea ni-i esența:/Un sălaș pe-un fir de iarbă.”

În eseul ”Spiritul european în literatura română din toate timpurile”, Al Florin Țene propune o incursiune în istorie pentru a ajunge la prezent și a concluziona că ”identitatea națională și apartenența europeană nu se exclud, ci se completează reciproc”.

Semnatarul articolului arată că ”primele texte în limba română apar într-un spațiu aflat la intersecția marilor civilizații europene”, apoi că ”Secolul XX marchează integrarea deplină a literaturii române în circuitul european”, și de asemenea că ”O contribuție esențială la afirmarea spiritului european o aduc intelectualii exilului” (Ex. Cioran, Eliade, E. Ionescu etc.).

Cel mai important este să înțelegem că ne putem păstra identitatea națională fără a ne izola de curentul general. Se subînțelege că extremele sunt periculoase (personal, am destule rezerve și față de respingerea apriorică a noului, dar și față de unele manifestări și curente ale artei moderne, n.m.).

După cum concluzionează foarte bine autorul, ”Originalitatea literaturii române nu constă în izolare, ci în capacitatea de a transforma influențele europene în creații autentice”. Exact! (A se vedea totuși că un cuvânt-cheie este ”autentice”, n.m.).

Câteva dintre maximele și aforismele semnate de Nicolae Mareș:

Gând frumos = Prinos dumnezeiesc.

Dumnezeu = Iubire pogorâtă din cer.

Bezna minții = Culmea suferinții.

Realitate = Lume frumoasă, dar și lume deșartă.

Istoria nu poate fi ștearsă niciodată. În schimb, poate fi ușor mistificată.

Violența se naște din absența gândirii.

Pornind de la întrebarea ”Dacă paradoxismul nu a apărut prea târziu (ca avangardă), ci prea devreme (ca meta-gardă)?”, Florentin Smarandache ridică, în eseul ”Suntem deja paradoxiști fără să știm?”, o problemă extrem de actuală: ”Una dintre obsesiile epocii noastre este autenticitatea. Toată lumea o caută. Vrem oameni „reali”, experiențe sincere, vulnerabilitate autentică, spontaneitate.

Și totuși, această autenticitate este aproape întotdeauna mediată.

O construim prin filtre, selecție, editare. Prin performanță atent controlată”.

Așa este! Trăim o mare iluzie întemeiată pe o contradicție în termeni, am ridicat sofismul perfect la rang de regulă și de motor al progresului.

Cât timp nu vom înțelege acest lucru, nu vom progresa în mod real. (Deși, după cum relevă autorul, ”paradoxismul ne-ar spune că nu trebuie să alegem între poli”).

Ediția este ilustrată cu reproduceri după opere ale artistei plastice Elena Bissinger, căreia Filip Tudora îi consacră la final un medalion, sub genericul ”Picătură de pictură”. Mă voi hazarda puțin intrând în domeniul picturii, pentru a spune că unele dintre lucrările sale îmi amintesc, în sens bun, de creațiile lui Kandinsky.

Mai semnează: Ionuț Țene, Camelia Suruianu, Radu Moțoc, Ștefan Dumitrescu, Ziymunt Lawrynowicz, Radu Șerban, Marin I. Arcuș, Camelia Oprița, Gelu Dragoș, Constantin Lupeanu, Petru Ababii, Mădălina Virginia Antonescu, Petre Gigea-Gorun, Constantin E. Ungureanu, Ion Pachia-Tatomirescu, Ovidiu Țuțuianu, Carmen Manea, Victor Constantin Măruțoiu, Liliana Popa, Mircea Tutunaru, Ioan Voicu, Ben Todică, Marin Moscu.