Apocalipsa după DOOM
Jurnalistică
Maria Diana
Popescu
Art-emis
28 Octombrie 2026
În birourile culte ale Institutul
de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, savanții neamului s-au
reunit în şedinţe de urgenţă. Pe masă nu se aflau tomuri prăfuite, ci ecranele
telefoanelor deschise pe „feed-ul” de „influenceri”. Sătui să tot apere normele
academice în fața unui popor care scrie „vroiam” și „succesuri”, academicienii
au decis să schimbe tactica: dacă nu-i poți învinge, fă mișto de ei! Așa a luat
naștere proiectul secretei modernizări, unde limba română nu mai este studiată,
ci optimizată pentru „reach”. Conform ultimelor directive, DOOM-ul devine
oficial „Cringe-Dicționar”. Se elimină complet bătăile de cap cu formele de
plural. De ce să ne mai certăm pe „nivele” sau „niveluri”, cînd putem folosi
direct „level-uri”? Genitivul și dativul, aceste relicve latine care chinuie
generații de elevi, vor fi înlocuite prin decret cu structura universală „la
băiatu’ ăla”. Cratima, săraca, a fost declarată oficial „prea mult efort pentru
degetul opozabil”. În noul ghid de exprimare aprobat la Casa Academiei,
despărțirea cuvintelor se va face exclusiv prin emoji-uri. Vrei să scrii
„du-te”? Corect va fi „du → te”. Iorgu Iordan însuși, privind de pe lumea
cealaltă la cum „se dă share la content-ul lingvistic”, ar fi cerut o revizuire
de statut: transformarea institutului în Agenție de PR pentru Neologisme
Anglo-Saxe. În fond, limba română nu moare, doar își dă un „update” cu forța,
direct din laboratoarele celor care ar fi trebuit s-o păzească.
Nu vă necăjiţi, respirați adînc
și, dacă simțiți că vă ia cu leșin, luați un drink, după DOOM3. Conform
noilor Directive de Înaltă Găselniță Academică, va fi obligatoriu să-i spuneți
așa, altfel veţi fi declarați expirați. Limba română, acea „comoară în adâncuri
înfundată”, a fost oficial trimisă în service. Au decis academicienii că în
DOOM trebuie să facă loc cuvîntului „patrihoți”. Nu știm dacă-i o nouă armă, un
monstru de nivel superior sau un personaj care apare cînd se termină muniția și
începe discursul patriotic. De acum, patrihoții ne vor explica doct că luptă
pentru salvarea ţării, în timp ce scot profit din apocalipsă. E suficient să le
citești declarațiile de avere.
Specialiștii de la butoanele
lingvistice au decis: după ce ne-au zăpăcit generații întregi obligîndu-ne să
trecem de la „sunt” la „sînt” și înapoi la „sunt”, ba chiar să scriem tot ce
întîlnim cu „â din a”, și în cele mai intime cotloane ale conjugărilor, acum au
trecut la faza finală: maltratarea chirurgicală a lexicului. Iată de ce mă
încăpăţînez să scriu cu î din i toate cuvintele şi, aşa cum este normal, sfînt
şi patriotic, doar România şi derivatele le scriu cu â din a. Asta este o altă
bucată de patriotism furată de lingvişti la comandă străină.
DOOM3 nu mai este un dicționar.
Este un manual de supraviețuire în jungla globalizării de cartier, o tentativă
academică de transformare a graiul lui Eminescu într-un ghiveci lexical care
face chiar şi un computer să dea eroare de sistem. Ne aflăm în plin atentat la
adresa românismului, o diversiune culturală unde limba noastră nu mai este „un
fagure de miere”, ci un chec indigest, presărat cu englezisme de autobuz. De la
„trebuie” am ajuns la „must-have-ul” supraviețuirii. Să analizăm cu mintea
lucidă această invazie. Pînă mai ieri, românul avea obligații, îndatoriri sau
lucruri pe care trebuia să le facă. Astăzi, academicienii ne sugerează că a
devenit un „must” care se citeşte mast să fim în pas cu moda. Nu mai
avem priorități, avem „must-uri”. Dacă nu ești „in”, ești direct „out”. Dacă
îndrăznești să protestezi împotriva acestei colonizări lingvistice, ești privit
ca un specimen crazy, ca un suveranist, un rusofil, un nebun de legat care încă
mai crede că limba română are resurse proprii pentru a exprima realitatea.
Într-o societate normală, cînd cineva o ia razna, spui că a înnebunit. În
România literară de tip DOOM3, ești puțin „crazy”, o nuanță mult mai șic, care
dă bine pe rețelele sociale, dar sună ca o nucă în peretele unui în cod civil.
Unde sîntem, domnilor academicieni? La Oxford sau în Piața Obor? Am ajuns să ne
fardăm realitatea cu „mascara”, care nu mai e rimel, ca nu cumva să se vadă
ridurile unei identități careia i se scoate forţat dinții. Femeia română nu mai
folosește rimel - termen oricum împrumutat, dar măcar naturalizat prin decenii
de utilizare. Ea își aplică „mascara”, probabil cu speranța că genele ei vor
clipi într-o engleză impecabilă, în timp ce în Învăţămînt gropile rămîn profund
mioritice. Spectacolul e de-a dreptul grotesc cînd trecem în zona tehnologică
și socială. Lingviştii au abolit cuvîntul „parolă”. Era prea simplu, prea
pămîntean, prea înțeles de bunicul de la țară. Acum tastăm un passord -
o struțocămilă care nici măcar nu e scrisă corect în engleza pură (password),
dar care servește de minune scopului de a crea confuzie generală. Ne securizăm
conturile mutilîndu-ne vocabularul.
Pentru ce toate acestea? Pentru a
deveni „number one”. Aceasta este obsesia supremă a românului modern: să
fie primul, cel mai tare, liderul topului. Nu mai avem campioni, olimpici,
oameni de elită. Avem specimene „number one”. O etichetă de carton lipită pe
fruntea unei culturi care confundă progresul cu maimuțăreala. Dar stați,
lingviștii noștri nu s-au oprit aici! Dacă răsfoiești noile tendințe, descoperi
că nu mai facem cumpărături, ci mergem la shopping. Nu mai avem întîlniri de
afaceri, ne vedem într-un meeting. Tineretul nu se mai relaxează, ci dă chill.
Pînă și banala discuție a devenit un talk, iar sentimentele noastre nu mai sînt
stări sufletești, ci vibe-uri. Am ajuns să ne dăm refresh la identitate ca și
cum am reseta un browser plin de viruși.
Care este rezultatul acestei
operațiuni pe creierul deschis al națiunii? Transformarea României într-un
veritabil Turn Babel. Asistăm neputincioși la o ruptură catastrofală între
generații. Pe de o parte, avem bătrînii din sate care încă mai vorbesc o limbă
curată, dar care nu mai înțeleg nimic din ce se transmite la televizor, unde
crainicii livrează breaking news-uri despre trendsetteri și influenceri. Pe de
altă parte, avem generație tînără scăpată din tipare care folosește cuvinte
românești doar ca pe niște conectori între două englezisme. Limba română a
devenit scheletul de rezistență pe care se agață tencuiala colorată și ieftină
a importurilor ieftine. Un atentat la adresa românismului! Limba este singura
patrie a unui popor. Cînd distrugi limba, granițele dispar de la sine, iar
teritoriul devine o simplă anexă logistică. După ce ne-au vîndut fabricile,
uzinele și resursele, acum dau la fier vechi și substantivele, adjectivele și
verbele. Le înlocuiesc cu replici din plastic, importate direct din manualele
de corporație. Domnilor purtători de ștampile academice, dacă scopul vostru a
fost să ne integrați în absolut, aflați că ați reușit doar să ne faceți
ridicoli. Să introduci în dicționar toate ticurile verbale ale unor analfabeți
funcționali de pe TikTok nu înseamnă evoluție lingvistică. Înseamnă capitulare
culturală. Protestul meu este un apel la rezistență, nu un simplu „exit”.
E grav! Academia Română a dat din
nou cu dexul în baltă cînd a decis că limba română era mult prea simplă. De
acum ai nevoie de un masterat în inginerie lingvistică doar ca să ceri o
prăjitură la cofetărie. Să începem cu micul dejun al campionilor alfabetizați.
Dacă vrei să fii academic și în pas cu moda din DOOM 3, nu mai poți cere „doi
croasanți și două ecleruri”. Acum ceri croasante (sună mai franțuzit, ca niște
cravate pufoase) și eclere. Da, ați auzit bine: eclere. Sună ca un fulger care
a făcut pană la limba română, dar e oficial. Dacă chelnerul se uită ciudat la
tine, zi-i că așa a zis DOOM-ul, să-ți aducă eclerul pe o farfurie, nu pe
„eclere”. Dar nebunia abia acum începe. Pentru toți patrioții îngrijorați că
analfabeții au cîștigat războiul din dormitor: s-a oficializat supatul!
Nu mai trebuie să te apleci obosit „sub pat” ca să cauți șoseta pierdută. Acum
intri direct în supat, un tărîm mitic și popular aprobat de savanți,
unde praful se așază academic, în formă de regionalism. Dacă te întreabă
nevasta unde ai fost toată ziua, îi spui elegant: „Am inspectat supatul, draga
mea, e o normă acceptată!”.
Dacă tot vorbim de substantivarea
disperării, DOOM 3 s-a gîndit și la profesori. Cînd vrei să pui acele două
puncte blestemate la sfîrșitul frazei, nu mai spui că pui „două puncte”. Acum
folosești substantivul compus două-puncte (cu cratimă, obligatoriu). Dacă ești
complet derutat, treci la punct-și-virgulă. Tot cu cratimă. Limba română a
devenit un șantier unde cratima e schela care ține în picioare cuvintele
obosite. Nici măcar să te îmbraci nu mai e simplu. Dacă ai un body, pluralul
lui oficial nu mai e o ghicitoare: acum avem body-uri. Iar dacă vrei să mergi
la un party, te duci la party-uri. Totul e cu cratimă, de parcă engleza a venit
în vizită la română, dar a rămas blocată în Vamă la vamaioți (că și ăștia au
fost trecuți în dicționar, să aibă și Vama Veche, unde se consumă droguri,
recunoaștere academică).
Cireașa de pe colivă (sau de pe
colivăreasă, o altă meserie proaspăt inventată și oficializată de dicționar
pentru doamnele care organizează pomeni profesionale) este adaptarea
neologismelor. Ne-am chinuit zeci de ani să scriem corect cuvinte străine, ca
acum DOOM-ul să ne spună că e liber la adaptat, doar-doar s-o potrivi cu ce se
aude la colțul străzii, în guvern şi Parlament. Deci, dacă vreți să fiți
corecți politic și lingvistic în 2027, lăsați logica la intrare. Luați-vă
„croasantele”, coborîți în „supat”, puneți o cratimă între politică şi corupţie
și strigați: Trăiască DOOM 3, dicționarul care ne-a învățat că dacă greșești
destul de des, pînă la urmă devii normă academică!
Şi dacă aţi crezut că am scăpat
ieftin doar cu eclerele mîncate în supat, pregătiți-vă spiritele. DOOM 3 a
trecut la nivelul următor: ingineria silabică. Academicienii s-au uitat la
modul în care despărțeam cuvintele la capăt de rînd și au zis: „Prea multă
logică, hai să facem o tombolă!”. Să luăm cuvîntul mausoleu. O viață întreagă
am trăit cu liniștea sufletească că îl despărțim mau-so-leu. Ei bine, uitați
tot! DOOM 3 a decis că de acum înainte se desparte ma-u-so-leu. Trebuie să te
miorcăi puțin la prima silabă, ca și cum te-ai tîngui după logica pierdută a
limbii. Vreți ceva și mai amețitor? Iată cum se împart verbele și substantivele
în funcție de starea de spirit a lingviştilor. Pentru autostradă, ai voie să
desparți ba, a-u-tos-tra-da, ba, a-u-to-stra-da. E un fel de democrație
lingvistică: alegi silaba în funcție de cît de repede conduce șoferul pe ea. La
fel și la subiect și obiect (care acum preferă su-biect și o-biect). Totul a
devenit atît de flexibil, încît la examene elevii nu mai pică pentru că nu știu
gramatică, ci pentru că nu au nimerit varianta preferată de computerul
Academiei în ziua respectivă. Să vedem cum conjugăm verbele noi împrumutate din
engleză? DOOM 3 a venit și a legalizat oficial monștri lingvistici precum a
forwarda (eu forwardez, el forwardează) și a upgrada (eu upgradez). Practic,
dacă bunicul de la țară te aude spunînd: „Bunicule, am upgradat supatul și am
forwardat eclerul”, nu mai are voie să te bată cu nuiaua pentru că strici limba
română. Trebuie să accepte că ești doar un elev model.
Dar adevărata comedie națională
se joacă pe terenul neologismelor. S-a decretat oficial: limba română a fost
colonizată de corporații, iar DOOM 3 le-a eliberat viza de flotant. Dacă vrei
să fii „cool” în mod academic, trebuie să înveți unde pui cratima cînd
folosești englezismele. Avem acum o regulă de o claritate de cristal: dacă
termenul străin se termină în litere care se pronunță exact așa cum se scriu
(ca y pronunțat i), articolul se lipește direct. Așa am ajuns la strînsul în
brațe lingvistic numit bodyuri sau drinkuri. În schimb, dacă limba engleză te
păcălește la pronunție, scoți cratima din buzunar ca pe un scut protector:
scriem show-uri (pentru că w se aude u) și fake-news-uri (pentru că
dezinformarea se digeră mai bine cu cratimă)! Intri la un afterschool, dai de
un gamer, citești un breaking news și, la final, epuizat de atîta romgleză
aprobată de stat, te duci să te tratezi cu o gorgonzola (că și asta a primit
norme oficiale de declinare, să nu cumva să greșim genitivul cînd plîngem în
magazin).
Și ca să înțelegem că degradarea
este completă, dar ridicată la rang de ştiinţă, dicționarul a legiferat și
lenea din școli. Celebrele prescurtări pe care le foloseau elevii în spatele
clasei au devenit literă de lege. Felicitări, dragi elevi! Cuvîntul „prof” este
acum oficial în dicționar, cu pluralul profi. Așteptăm cu interes ca în DOOM 4
să fie introduse și formele „profa”, „diriga” și „baftă, frate”, „baftă, bro”,
ca să nu mai existe absolut nici o barieră între catalog și TikTok. Parafăm
această nouă pagină de istorie literară cu o reverență în fața noului adjectiv
obligatoriu: remedial. După ce că sistemul de educație e la pămînt, măcar acum
avem „ore remediale” aprobate academic. Totul este remedial în viața noastră,
de la modul în care scriem neologismele și pînă la felul în care ne chinuim să
nu mai fim contraziși de o carte. Limbii române i s-a creat un buton de
„Restart”, DOOM 3 l-a apăsat, dar a selectat limba de sistem: Romgleza populară
de supat. Iată marea capitulare! Greșeala şi invazia englezismelor au normă de
stat.
Dacă pînă acum am înţeles cum să
mîncăm eclere în supat și cum să ne tînguim silabisind ma-u-so-leu, e timpul să
trecem la neurochirurgia gramaticală: conjugarea verbelor. Adevăratul cutremur
de 9 grade pe scara Richter a gramaticii s-a produs în curtea verbelor. Aici,
DOOM 3 n-a mai fost doar un simplu observator. A devenit un fel de arbitru
obosit care s-a săturat să mai fluiere faulturile și a zis: „Gata, de azi se
joacă fotbal și cu mîna, doar-doar s-o înscrie vreun gol!”. Academia Română a
ridicat steagul alb, a privit spre popor și a zis resemnată: „Bine, măi băieți,
scrieți cum vreți, da’ nu ne mai stresați!”.
Generații întregi de profesori au
lăsat corigenți, au tăiat cu pixul roșu și au explicat pînă la epuizare: „După
j și ș nu se pune ea, analfabeților! Se scrie el așază!”. Corectura asta era ca
o tămîie gramaticală. Ei bine, DOOM 3 s-a plictisit să mai apere baricada.
Conform noului dicționar oficial, forma „aşează” a intrat în legalitate. Ambele
variante sînt acum la fel de corecte. Una pentru proşti, alta pentru culţi.
Altfel e discriminare. Practic, dacă pînă acum te simțeai vinovat cînd îți
scăpa un e, acum poți să-l pui cu mîndrie academică. Dicționarul a zis: dacă
nu-i poți schimba, acceptă-i! Dar staţi, logica Academiei e ca o stradă cu sens
unic, plină de gropi. Dacă la așază / așează au dat liber ambelor forme, cînd
vine vorba de verbul a înșela, academicienii au redevenit brusc severi. Forma
corectă rămîne strict el înșală (sau ei înșală). Deci, rețineți regula de aur
din DOOM 3: ai voie să te așezi cum vrei, dar dacă vrei să înșeli, trebuie să o
faci exact așa cum scrie la carte, fără introduceri de vocale neaprobate de
comisie!
Dacă ai voie să te aşezi cum
vrei, ai voie și să minți în două variante ortografice! Clasicul înșală, care
dădea bătăi de cap tuturor celor care voiau să-și exprime drama sentimentală pe
internet, a primit și el un frate geamăn. Acum poţi scrie liniştit şi „el
înşeală”. Înșelăciunea a devenit oficial duală. Și ca să fie tacîmul complet,
regula s-a extins ca o pecingine peste toată familia lingvistică: verbul a
deșela se scrie acum și deșală, dar și deșeală, iar a deșerta a devenit oficial
și deșartă, dar și deșeartă. Practic, s-a legalizat pluralismul de opinii în
conjugare. Totul pentru ca mulţime de prostăvani care şi-au cumpărat
nişte diplome să nu fie discriminaţi. O anarhie totală, însă „savanții” au
lăsat cîteva capcane discrete, ca să aibă cu ce „pica” elevii la evaluarea
națională. La modul indicativ poți să înșeli sau să înșeali, dar dacă treci la
conjunctiv și pui un „să” în față, brusc devine obligatoriu să înșele. Să nu
cumva să îndrăznești să scrii „să înșale”, că acolo te prinde radarul Academiei
și te amendează! La fel și la verbul a curăța: tu însuți te poți chinui sau te
poți chinuiesc (că și aici au lăsat ambele forme, să fie primit, Amin”), pentru
că logica generală a fost trimisă în vacanță prelungită. Această strategie
revoluționară deschide perspective uimitoare pentru viitorul culturii noastre
şi al generaţiilor de mîine. Ne întrebăm cu emoție ce va urma în DOOM4. Dacă
poporul va continua să spună încă zece ani „vroiam” în loc de „voiam” sau
„care-o scrii” în loc de „pe care o scrii”, probabil Academia le va trece în
dicționar ca variante literare alternative de exprimare relaxată.
Dacă tot ați legiferat că e
„must” să fim ”crazy”, că e obligatoriu să bem un „drink” în timp ce ne
introducem un passord pentru a deveni number one, de ce nu mergeți pînă la
capăt? Propuneți desființarea completă a limbii române. Este mult mai simplu, ne
scutește de efortul de a mai învăța gramatică și ne lasă timp liber pentru
shopping. Pînă atunci însă, unii dintre noi vor continua să creadă că o femeie
e frumoasă și fără mascara, că o parolă te apără mai bine dacă o înțelegi și că
limba română nu are nevoie de un certificat de conformitate eliberat de la
Londra sau Washington. Păstrați-vă noul DOOM pentru voi! Noi vom rămîne la
credința noastră, chiar dacă pentru voi, domnilor, asta înseamnă că sîntem
complet... scoși din uz sau indisciplinaţi.
Să aveţi spor la scris! Trageți
un scaun, așezați-vă (sau așeazați-vă, cum vă dictează inima), nu vă lăsați
înșelați (sau înșalați) de regulile de modă veche și bucurați-vă de o limbă
română atît de „freş” şi tolerantă, încît în curînd va accepta ca formă corectă
inclusiv tăcerea noastră!
Foto: preluată de pe
site-ul Pixabay
