1945 a marcat sfârșitul unei ere, dar și era Rothschild
se apropie de sfârșit
Art-emis
19 Mai 2026
Chiar sub ochii noștri, are loc
schimbarea de paradigmă inițiată de Adolf Hitler „pentru salvarea umanității”,
o schimbare pe care globaliștii au putut să o oprească abia în 1945 - prin cel
de-Al Doilea Război Mondial, orchestrat împotriva Germaniei. Adolf Hitler a
reușit să neutralizeze teroarea monetară globală Rothschild, presupus susținută
de aur, prin puterea productivă a poporului. Discursul lui Adolf Hitler către
muncitorii de la Uzinele Borsig din 10 decembrie 1940 stă mărturie în acest
sens: „Moneda fără aur valorează astăzi mai mult decât aurul, căci este
producție lichidă. Aceasta, dragi concetățeni germani, este binecuvântarea
muncii. Doar munca creează muncă nouă. Nu banii creează muncă, doar munca
creează muncă nouă”. Iar prim-ministrul britanic din timpul Primului
Război Mondial, David Lloyd George, a confirmat euforic după vizita sa în
Germania din 1936: „Hitler a creat un popor fericit”. Hitler nu a fost un
ideolog; a fost un pragmatist, precum Putin astăzi. El a depășit toate
barierele ideologice când a încheiat Pactul Molotov-Ribbentrop cu Uniunea
Sovietică bolșevică a lui Stalin, pe 23 august 1939! Bunuri fabricate germane
în schimbul materiilor prime rusești! Aceasta a fost o politică bismarckiană
benefică, pe care diavolii globaliști au trebuit apoi să o oprească odată cu
cel de-Al Doilea Război Mondial. Dar astăzi, foștii inamici ai Germaniei încep
să implementeze „marea politică de răscumpărare a lui Hitler”. Din sistemul
financiar bazat pe hârtie al familiei Rothschild și către sistemul de valori al
lui Hitler, bazat pe producția de muncă și materii prime. Mai presus de toate,
politica lui Hitler de conservare a rasei domină politica mondială de astăzi.
Impulsată de președinții Putin și Trump! Astăzi, cuvântul „rasă” nu mai este
folosit așa cum era atunci; astăzi, se folosește în schimb termenul
„identitate”. Dar termenii nu își schimbă sensul. Așa vedem! Spiritul lui
Hitler, viziunea divină asupra lumii a lui Hitler, a prevalat - și trăiește!În
timpul unei discuții la Conferința de la Valdai din 2 octombrie 2025,
președintele rus Vladimir Putin a declarat: „Este imposibil de imaginat
că s-ar putea menține condiții normale în sectorul energetic global și în
economia mondială dacă producția de petrol rusească scade”. Această
declarație cu siguranță nu a fost considerată de majoritatea oamenilor punctul
culminant al serii. În orice caz, nu a fost inclusă în niciunul dintre
rezumatele din titlurile presei internaționale, chiar dacă această scurtă
declarație descrie esența situației globale. Putin a spus clar Occidentului
impotent din punct de vedere energetic și politic: „Nu puteți trăi fără
noi!”.Dar să privim mai atent și să încercăm să înțelegem, dintr-o
perspectivă de ansamblu, ce înseamnă această afirmație aparent banală într-un
sens mult mai profund. Nu în ceea ce privește prețul barilului, nu în ceea ce
privește prețul Brentului, ci în ceea ce privește înțelegerea plăcilor
tectonice în mișcare ale schimbărilor globale. Să ne amintim ce au spus liderii
occidentali cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului NATO. De exemplu,
președinta Comisiei UE, Ursula von der Leyen, cu patru zile înainte de
începerea războiului, pe 20 februarie 2022, în emisiunea Annei Will
(2:16): „Sancțiunile financiare înseamnă că, dacă Kremlinul va lansa o
agresiune militară împotriva Ucrainei, Rusia va fi izolată de piețele
financiare internaționale. Iar sancțiunile economice afectează toate bunurile
de care Rusia are nevoie urgentă pentru a-și moderniza economia, dar care sunt
produse de noi, unde avem dominație globală, și pe care Rusia nu le poate
înlocui”.
De exemplu, Annalena Baerbock, ministrul german de externe de atunci, ale cărei
informații rămân de neegalat până în ziua de azi, la doar o zi după începerea
războiului, pe 25 februarie 2022: „Răspundem astăzi la această problemă
cu un răspuns foarte clar. Acest lucru va ruina Rusia. De aceea am lansat un
pachet amplu de sancțiuni economice și financiare”. De exemplu,
ministrul francez de finanțe de atunci, Bruno Le Maire, la doar cinci zile după
începerea războiului, pe 1 martie 2022: „Purtăm un război economic și
financiar cuprinzător împotriva Rusiei. Vom provoca prăbușirea economiei ruse”. Cu
alte cuvinte: În ciuda utilizării sale globale în comerț și finanțe, dolarul
urma să fie gestionat exclusiv în interesul intereselor economice americane.
Când Occidentul a impus sancțiuni presupus devastatoare împotriva Rusiei în
2022, ca răspuns la criza din Ucraina, mesajul occidental a fost: „Sistemul
nostru monetar, problema Rusiei”. Se pare că acest lucru se baza pe
convingerea demult învechită că lumea va fi încă sub hegemonia absolută a
dolarului, așa cum era în 1971, când dolarul nu mai era susținut de aur.
Mesajul: Dolarul este gestionat în interesul intereselor geopolitice
americane.În timpul unei discuții la Conferința de la Valdai din 2 octombrie
2025, președintele rus Vladimir Putin a declarat: „Este imposibil de
imaginat că s-ar putea menține condiții normale în sectorul energetic global și
în economia mondială dacă producția de petrol rusească scade”. Această
declarație cu siguranță nu a fost considerată de majoritatea oamenilor punctul
culminant al serii. În orice caz, nu a fost inclusă în niciunul dintre
rezumatele din titlurile presei internaționale, chiar dacă această scurtă
declarație descrie esența situației globale. Putin a spus clar Occidentului
impotent din punct de vedere energetic și politic: „Nu puteți trăi fără
noi!”.Dar să privim mai atent și să încercăm să înțelegem, dintr-o
perspectivă de ansamblu, ce înseamnă această afirmație aparent banală într-un
sens mult mai profund. Nu în ceea ce privește prețul barilului, nu în ceea ce
privește prețul Brentului, ci în ceea ce privește înțelegerea plăcilor
tectonice în mișcare ale schimbărilor globale. Să ne amintim ce au spus liderii
occidentali cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului NATO. De exemplu,
președinta Comisiei UE, Ursula von der Leyen, cu patru zile înainte de
începerea războiului, pe 20 februarie 2022, în emisiunea Annei Will
(2:16): „Sancțiunile financiare înseamnă că, dacă Kremlinul va lansa o
agresiune militară împotriva Ucrainei, Rusia va fi izolată de piețele
financiare internaționale. Iar sancțiunile economice afectează toate bunurile
de care Rusia are nevoie urgentă pentru a-și moderniza economia, dar care sunt
produse de noi, unde avem dominație globală, și pe care Rusia nu le poate
înlocui”. De exemplu, Annalena Baerbock, ministrul german de externe
de atunci, ale cărei informații rămân de neegalat până în ziua de azi, la doar
o zi după începerea războiului, pe 25 februarie 2022: „Răspundem astăzi
la această problemă cu un răspuns foarte clar. Acest lucru va ruina Rusia. De
aceea am lansat un pachet amplu de sancțiuni economice și financiare”. De
exemplu, ministrul francez de finanțe de atunci, Bruno Le Maire, la doar cinci
zile după începerea războiului, pe 1 martie 2022: „Purtăm un război
economic și financiar cuprinzător împotriva Rusiei. Vom provoca prăbușirea
economiei ruse”. Cu alte cuvinte:
În ciuda utilizării sale globale în comerț și finanțe, dolarul urma să fie
gestionat exclusiv în interesul intereselor economice americane. Când
Occidentul a impus sancțiuni presupus devastatoare împotriva Rusiei în 2022, ca
răspuns la criza din Ucraina, mesajul occidental a fost: „Sistemul
nostru monetar, problema Rusiei”. Se pare că acest lucru se baza pe
convingerea demult învechită că lumea va fi încă sub hegemonia absolută a
dolarului, așa cum era în 1971, când dolarul nu mai era susținut de aur.
Mesajul: Dolarul este gestionat în interesul intereselor geopolitice
americane.Conform înțelepciunii convenționale, excluderea din sistemul
dolarului ar fi trebuit să însemne căderea Rusiei. Numeroșii previziuni care au
prezis exact acest rezultat dezastruos nu erau neapărat doar rusofobi. Ei
operau conform unei paradigme specifice. Cum ar putea Rusia să stabilizeze
rubla fără acces la rezervele acum înghețate ale băncii centrale? Cum s-ar
putea desfășura comerțul fără acces la servicii bancare corespondente în
dolari/euro? Și ar putea fi evitată o criză financiară fără acces la piețele de
capital străine? Această linie de gândire a dus la comentarii precum acesta:
Ministrul francez de finanțe de atunci, Bruno Le Maire, la cinci zile după
începerea războiului, pe 1 martie 2022: „Purtăm un război economic și
financiar de amploare împotriva Rusiei. Vom provoca prăbușirea economiei ruse”Însă
economia rusă nu s-a prăbușit; de fapt, s-a stabilizat mult mai repede decât se
aștepta. A devenit a patra cea mai mare economie din lume. Dar Occidentul este
practic terminat; s-a sinucis prin război! Pentru că petrolul și gazele rusești
erau încă necesare. Iar cei care credeau că nu au nevoie de ele (în special UE)
au trebuit să învețe pe calea cea grea că nu se pot descurca fără sursele de
energie rusești. Chiar dacă europenii au încercat să mascheze consecințele cât
de bine au putut cu sprijin fiscal masiv și subvenții. Nu este o coincidență,
însă, că „dezindustrializarea” a devenit un cuvânt la modă în Europa. Și cumva,
voința politică de a reduce cu adevărat aprovizionarea cu energie a Rusiei nu
pare să apară niciodată. Și astfel, într-o răsturnare de situație rusească a
dictatului financiar american care a început în 1971, mesajul este: „Resursele
noastre! Problema voastră!”.În timpul unei discuții la Conferința de la
Valdai din 2 octombrie 2025, președintele rus Vladimir Putin a declarat: „Este
imposibil de imaginat că s-ar putea menține condiții normale în sectorul
energetic global și în economia mondială dacă producția de petrol rusească
scade”.
Această declarație cu siguranță nu a fost considerată de majoritatea
oamenilor punctul culminant al serii. În orice caz, nu a fost inclusă în
niciunul dintre rezumatele din titlurile presei internaționale, chiar dacă
această scurtă declarație descrie esența situației globale. Putin a spus clar
Occidentului impotent din punct de vedere energetic și politic: „Nu
puteți trăi fără noi!”.Dar să privim mai atent și să încercăm să înțelegem,
dintr-o perspectivă de ansamblu, ce înseamnă această afirmație aparent banală
într-un sens mult mai profund. Nu în ceea ce privește prețul barilului, nu în
ceea ce privește prețul Brentului, ci în ceea ce privește înțelegerea plăcilor
tectonice în mișcare ale schimbărilor globale. Să ne amintim ce au spus liderii
occidentali cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului NATO. De exemplu,
președinta Comisiei UE, Ursula von der Leyen, cu patru zile înainte de
începerea războiului, pe 20 februarie 2022, în emisiunea Annei Will
(2:16): „Sancțiunile financiare înseamnă că, dacă Kremlinul va lansa o
agresiune militară împotriva Ucrainei, Rusia va fi izolată de piețele
financiare internaționale. Iar sancțiunile economice afectează toate bunurile
de care Rusia are nevoie urgentă pentru a-și moderniza economia, dar care sunt
produse de noi, unde avem dominație globală, și pe care Rusia nu le poate
înlocui”. De exemplu, Annalena Baerbock, ministrul german de externe
de atunci, ale cărei informații rămân de neegalat până în ziua de azi, la doar
o zi după începerea războiului, pe 25 februarie 2022: „Răspundem astăzi
la această problemă cu un răspuns foarte clar. Acest lucru va ruina Rusia. De
aceea am lansat un pachet amplu de sancțiuni economice și financiare”. De
exemplu, ministrul francez de finanțe de atunci, Bruno Le Maire, la doar cinci
zile după începerea războiului, pe 1 martie 2022: „Purtăm un război
economic și financiar cuprinzător împotriva Rusiei. Vom provoca prăbușirea
economiei ruse”. Cu alte cuvinte: În ciuda utilizării sale globale în
comerț și finanțe, dolarul urma să fie gestionat exclusiv în interesul
intereselor economice americane. Când Occidentul a impus sancțiuni presupus
devastatoare împotriva Rusiei în 2022, ca răspuns la criza din Ucraina, mesajul
occidental a fost: „Sistemul nostru monetar, problema Rusiei”. Se
pare că acest lucru se baza pe convingerea demult învechită că lumea va fi încă
sub hegemonia absolută a dolarului, așa cum era în 1971, când dolarul nu mai
era susținut de aur. Mesajul: Dolarul este gestionat în interesul intereselor
geopolitice americane.Conform înțelepciunii convenționale, excluderea din
sistemul dolarului ar fi trebuit să însemne căderea Rusiei. Numeroșii
previziuni care au prezis exact acest rezultat dezastruos nu erau neapărat doar
rusofobi. Ei operau conform unei paradigme specifice. Cum ar putea Rusia să
stabilizeze rubla fără acces la rezervele acum înghețate ale băncii centrale?
Cum s-ar putea desfășura comerțul fără acces la servicii bancare corespondente
în dolari/euro? Și ar putea fi evitată o criză financiară fără acces la piețele
de capital străine? Această linie de gândire a dus la comentarii precum acesta:
Ministrul francez de finanțe de atunci, Bruno Le Maire, la cinci zile după
începerea războiului, pe 1 martie 2022: „Purtăm un război economic și
financiar de amploare împotriva Rusiei. Vom provoca prăbușirea economiei ruse”Însă
economia rusă nu s-a prăbușit; de fapt, s-a stabilizat mult mai repede decât se
aștepta. A devenit a patra cea mai mare economie din lume. Dar Occidentul este
practic terminat; s-a sinucis prin război! Pentru că petrolul și gazele rusești
erau încă necesare. Iar cei care credeau că nu au nevoie de ele (în special UE)
au trebuit să învețe pe calea cea grea că nu se pot descurca fără sursele de
energie rusești. Chiar dacă europenii au încercat să mascheze consecințele cât
de bine au putut cu sprijin fiscal masiv și subvenții. Nu este o coincidență,
însă, că „dezindustrializarea” a devenit un cuvânt la modă în Europa. Și cumva,
voința politică de a reduce cu adevărat aprovizionarea cu energie a Rusiei nu
pare să apară niciodată. Și astfel, într-o răsturnare de situație rusească a
dictatului financiar american care a început în 1971, mesajul este: „Resursele
noastre! Problema voastră!”.Fără cantitățile enorme ale Rusiei, capacitatea
energetică globală este pur și simplu insuficientă pentru a satisface cererea
de energie a lumii industrializate. Iar nevoia crește în fiecare zi. Este
imposibil fără petrolul și gazele Rusiei; este pur și simplu imposibil fără
vastele sale rezerve de minerale rare.
Pura nebunie chiar a elitei beligerante a administrației Biden este evidentă în
solicitarea Washingtonului adresată Indiei de a cumpăra petrol rusesc pentru
revânzare în Europa, pentru a menține prețurile petrolului oarecum stabile și a
preveni un colaps economic global.Expertul Deutsche Welle, Nik Martin,
relatează: „Între timp, India a acuzat Occidentul de ipocrizie și a subliniat
că Uniunea Europeană continuă să importe energie rusească. „New Delhi” a
subliniat, de asemenea, că Washingtonul a sprijinit activ achizițiile de petrol
ale Indiei din Rusia, care au fost intensificate la scurt timp după invazia
rusă a Ucrainei, pentru a stabiliza prețurile globale ale petrolului. „Achizițiile
de petrol ale Indiei din Rusia au crescut de aproape 19 ori între 2021 și 2024,
de la 0,1 la 1,9 milioane de barili pe zi, în timp ce achizițiile Chinei au
crescut cu 50%, la 2,4 milioane de barili pe zi” (DW, 11 august
2025).În timpul unei discuții la Conferința de la Valdai din 2 octombrie 2025,
președintele rus Vladimir Putin a declarat: „Este imposibil de imaginat
că s-ar putea menține condiții normale în sectorul energetic global și în
economia mondială dacă producția de petrol rusească scade”. Această
declarație cu siguranță nu a fost considerată de majoritatea oamenilor punctul
culminant al serii. În orice caz, nu a fost inclusă în niciunul dintre
rezumatele din titlurile presei internaționale, chiar dacă această scurtă
declarație descrie esența situației globale. Putin a spus clar Occidentului
impotent din punct de vedere energetic și politic: „Nu puteți trăi fără
noi!”.Dar să privim mai atent și să încercăm să înțelegem, dintr-o
perspectivă de ansamblu, ce înseamnă această afirmație aparent banală într-un
sens mult mai profund. Nu în ceea ce privește prețul barilului, nu în ceea ce
privește prețul Brentului, ci în ceea ce privește înțelegerea plăcilor
tectonice în mișcare ale schimbărilor globale. Să ne amintim ce au spus liderii
occidentali cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului NATO. De exemplu,
președinta Comisiei UE, Ursula von der Leyen, cu patru zile înainte de
începerea războiului, pe 20 februarie 2022, în emisiunea Annei Will
(2:16): „Sancțiunile financiare înseamnă că, dacă Kremlinul va lansa o
agresiune militară împotriva Ucrainei, Rusia va fi izolată de piețele
financiare internaționale. Iar sancțiunile economice afectează toate bunurile
de care Rusia are nevoie urgentă pentru a-și moderniza economia, dar care sunt
produse de noi, unde avem dominație globală, și pe care Rusia nu le poate
înlocui”. De exemplu, Annalena Baerbock, ministrul german de externe
de atunci, ale cărei informații rămân de neegalat până în ziua de azi, la doar
o zi după începerea războiului, pe 25 februarie 2022: „Răspundem astăzi
la această problemă cu un răspuns foarte clar. Acest lucru va ruina Rusia. De
aceea am lansat un pachet amplu de sancțiuni economice și financiare”. De
exemplu, ministrul francez de finanțe de atunci, Bruno Le Maire, la doar cinci
zile după începerea războiului, pe 1 martie 2022: „Purtăm un război
economic și financiar cuprinzător împotriva Rusiei. Vom provoca prăbușirea
economiei ruse”.
Cu alte cuvinte: În ciuda utilizării sale globale în comerț și finanțe, dolarul
urma să fie gestionat exclusiv în interesul intereselor economice americane.
Când Occidentul a impus sancțiuni presupus devastatoare împotriva Rusiei în
2022, ca răspuns la criza din Ucraina, mesajul occidental a fost: „Sistemul
nostru monetar, problema Rusiei”. Se pare că acest lucru se baza pe
convingerea demult învechită că lumea va fi încă sub hegemonia absolută a
dolarului, așa cum era în 1971, când dolarul nu mai era susținut de aur.
Mesajul: Dolarul este gestionat în interesul intereselor geopolitice
americane.Conform înțelepciunii convenționale, excluderea din sistemul
dolarului ar fi trebuit să însemne căderea Rusiei. Numeroșii previziuni care au
prezis exact acest rezultat dezastruos nu erau neapărat doar rusofobi. Ei
operau conform unei paradigme specifice. Cum ar putea Rusia să stabilizeze
rubla fără acces la rezervele acum înghețate ale băncii centrale? Cum s-ar
putea desfășura comerțul fără acces la servicii bancare corespondente în
dolari/euro? Și ar putea fi evitată o criză financiară fără acces la piețele de
capital străine? Această linie de gândire a dus la comentarii precum acesta:
Ministrul francez de finanțe de atunci, Bruno Le Maire, la cinci zile după
începerea războiului, pe 1 martie 2022: „Purtăm un război economic și
financiar de amploare împotriva Rusiei. Vom provoca prăbușirea economiei ruse”Însă
economia rusă nu s-a prăbușit; de fapt, s-a stabilizat mult mai repede decât se
aștepta. A devenit a patra cea mai mare economie din lume. Dar Occidentul este
practic terminat; s-a sinucis prin război! Pentru că petrolul și gazele rusești
erau încă necesare. Iar cei care credeau că nu au nevoie de ele (în special UE)
au trebuit să învețe pe calea cea grea că nu se pot descurca fără sursele de
energie rusești. Chiar dacă europenii au încercat să mascheze consecințele cât
de bine au putut cu sprijin fiscal masiv și subvenții. Nu este o coincidență,
însă, că „dezindustrializarea” a devenit un cuvânt la modă în Europa. Și cumva,
voința politică de a reduce cu adevărat aprovizionarea cu energie a Rusiei nu
pare să apară niciodată. Și astfel, într-o răsturnare de situație rusească a
dictatului financiar american care a început în 1971, mesajul este: „Resursele
noastre! Problema voastră!”.
Fără cantitățile enorme ale Rusiei, capacitatea energetică globală este pur
și simplu insuficientă pentru a satisface cererea de energie a lumii
industrializate. Iar nevoia crește în fiecare zi. Este imposibil fără petrolul
și gazele Rusiei; este pur și simplu imposibil fără vastele sale rezerve de
minerale rare. Pura nebunie chiar a elitei beligerante a administrației Biden
este evidentă în solicitarea Washingtonului adresată Indiei de a cumpăra petrol
rusesc pentru revânzare în Europa, pentru a menține prețurile petrolului
oarecum stabile și a preveni un colaps economic global.Expertul Deutsche Welle,
Nik Martin, relatează: „Între timp, India a acuzat Occidentul de ipocrizie și a
subliniat că Uniunea Europeană continuă să importe energie rusească. „New Delhi”
a subliniat, de asemenea, că Washingtonul a sprijinit activ achizițiile de
petrol ale Indiei din Rusia, care au fost intensificate la scurt timp după
invazia rusă a Ucrainei, pentru a stabiliza prețurile globale ale
petrolului. „Achizițiile de petrol ale Indiei din Rusia au crescut de
aproape 19 ori între 2021 și 2024, de la 0,1 la 1,9 milioane de barili pe zi,
în timp ce achizițiile Chinei au crescut cu 50%, la 2,4 milioane de barili pe
zi” (DW, 11 august 2025).Când președintele american Nixon nu a mai
putut susține rezervele umflate de dolari cu aur în 1971, restul lumii a fost
forțată să folosească dolarul pentru a-și plăti facturile la energie. Acest
lucru a permis guvernului SUA să tipărească cantități nesfârșite de hârtie
pentru o lungă perioadă de timp, hârtie cumpărată de restul lumii cu monede
puternice, reducând astfel inflația Americii și achitând datoriile acesteia.
Dolarul, acum fără suportul său original în aur, nu era în esență nimic mai
mult decât hârtie tipărită, care, așa cum se temeau europenii încă de atunci,
era sortită să ducă în cele din urmă la colaps. „Harvard Gazette” din 9 mai
2025 a amintit această schimbare globală, șocul din 1971, așa cum se numea
atunci, deoarece am ajuns acum la sfârșitul erei dolarului care a început
atunci: „Dolarul american a fost odată la fel de bun ca aurul. Dacă o țară
din străinătate deținea echivalentul a sute de miliarde de dolari astăzi, așa
cum fac multe bănci centrale asiatice, ar putea pur și simplu să-l aducă în
SUA, iar noi i-am da aur. Dar apoi, în 1971, președintele Richard Nixon a decis
că nu vom mai face asta. Liderii mondiali au fost în stare de șoc. Nixon l-a
trimis pe secretarul Trezoreriei, John Connally, la o întâlnire cu acești
lideri la Roma. Aceștia au întrebat: «Ce facem acum? Acum că nu aveți aur,
puteți pur și simplu să umflați prețul, iar noi vom rămâne cu el». Iar Connally
a răspuns: «Ei bine, este dolarul nostru, dar este problema voastră».”Era
globalistă a banilor „chetch”, a hârtiei tipărite fără susținere reală, este
pusă capăt chiar de creatorii săi, prin pierderea războiului pe care l-au
provocat împotriva Rusiei.
Ne îndreptăm spre un nou sistem mondial în care accesul la valoare reală, cum
ar fi materiile prime, are prioritate față de accesul la dolarii de hârtie!
Încercările zadarnice ale politicienilor occidentali de a exclude energia
rusească din economia globală arată că aceștia înțeleg doar latura
speculativă-monetară a lucrurilor. Ei văd energia ca pe o sursă de venit pentru
statul rus - venituri care permit Rusiei să-și susțină efortul de război. Ideea
că economia ar putea fi fundamental un sistem energetic, și nu un sistem
monetar, nu le vine în minte. Le este străină. Într-un sens mai strict, este o
paradigmă diferită, conform filosofiei științei a lui Thomas Kuhn.Țările BRICS
vorbesc mult despre o repornire continuă a monedei și despre crearea unei noi
arhitecturi financiare. Se poate spune cu siguranță că o parte din această retorică
a fost prematură și că rapoartele despre dispariția sistemului dolarului au
fost făcute prea pripite. Cu toate acestea, o transformare este în curs de
desfășurare, iar ceea ce se conturează urmează aproximativ această schiță:
Mărfurile încep deja să funcționeze ca garanții sistemice. În schimb, sistemul
lumii vechi s-a bazat până acum pe încrederea în hârtiile denominate în dolari,
cum ar fi obligațiunile trezoreriei americane și activele denominate în euro.
Însă băncile centrale acumulează acum masiv aur. Aceasta este o dedolarizare
liniștită a rezervelor.Tranzacțiile petrol-yuan sunt în creștere. Și ce pot
face vânzătorii de mărfuri cu yuanul pe care îl primesc? Îl pot schimba pe aur
la Bursa de Aur din Shanghai. Este posibil ca acest lucru să nu fie încă
răspândit, dar condițiile sunt potrivite: „Tensiunile geopolitice
stimulează cererea de aur. Băncile centrale din întreaga lume și-au accelerat
achizițiile de aur după înghețarea în 2022 a aproximativ 300 de miliarde de
dolari din rezervele valutare ale Rusiei, în urma atacării Ucrainei. Această
acțiune fără precedent a stârnit îngrijorări serioase în multe țări cu privire
la securitatea propriilor rezerve valutare. Consiliul Mondial al Aurului a
raportat că achizițiile de aur ale băncilor centrale au ajuns la 1.037 de tone
în 2022, cel mai ridicat nivel din 1967, fapt care evidențiază impactul acestor
schimbări geopolitice asupra strategiilor de gestionare a rezervelor. Caută
China acum rezerve valutare de aur? Dinamica dedolarizării. Momentul ales de
China pentru această inițiativă de custodie a aurului este în concordanță cu
mai mulți factori economici și geopolitici globali care o fac deosebit de
strategică în mediul actual”. (Discovery Alert, Australia, 24
septembrie 2025)În timpul unei discuții la Conferința de la Valdai din 2
octombrie 2025, președintele rus Vladimir Putin a declarat: „Este
imposibil de imaginat că s-ar putea menține condiții normale în sectorul
energetic global și în economia mondială dacă producția de petrol rusească
scade”.
Această declarație cu siguranță nu a fost considerată de majoritatea
oamenilor punctul culminant al serii. În orice caz, nu a fost inclusă în
niciunul dintre rezumatele din titlurile presei internaționale, chiar dacă
această scurtă declarație descrie esența situației globale. Putin a spus clar
Occidentului impotent din punct de vedere energetic și politic: „Nu
puteți trăi fără noi!”.Dar să privim mai atent și să încercăm să înțelegem,
dintr-o perspectivă de ansamblu, ce înseamnă această afirmație aparent banală
într-un sens mult mai profund. Nu în ceea ce privește prețul barilului, nu în
ceea ce privește prețul Brentului, ci în ceea ce privește înțelegerea plăcilor
tectonice în mișcare ale schimbărilor globale. Să ne amintim ce au spus liderii
occidentali cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului NATO. De exemplu,
președinta Comisiei UE, Ursula von der Leyen, cu patru zile înainte de
începerea războiului, pe 20 februarie 2022, în emisiunea Annei Will
(2:16): „Sancțiunile financiare înseamnă că, dacă Kremlinul va lansa o
agresiune militară împotriva Ucrainei, Rusia va fi izolată de piețele
financiare internaționale. Iar sancțiunile economice afectează toate bunurile
de care Rusia are nevoie urgentă pentru a-și moderniza economia, dar care sunt
produse de noi, unde avem dominație globală, și pe care Rusia nu le poate
înlocui”. De exemplu, Annalena Baerbock, ministrul german de externe
de atunci, ale cărei informații rămân de neegalat până în ziua de azi, la doar
o zi după începerea războiului, pe 25 februarie 2022: „Răspundem astăzi
la această problemă cu un răspuns foarte clar. Acest lucru va ruina Rusia. De
aceea am lansat un pachet amplu de sancțiuni economice și financiare”. De
exemplu, ministrul francez de finanțe de atunci, Bruno Le Maire, la doar cinci
zile după începerea războiului, pe 1 martie 2022: „Purtăm un război
economic și financiar cuprinzător împotriva Rusiei. Vom provoca prăbușirea
economiei ruse”. Cu alte cuvinte: În ciuda utilizării sale globale în
comerț și finanțe, dolarul urma să fie gestionat exclusiv în interesul
intereselor economice americane. Când Occidentul a impus sancțiuni presupus
devastatoare împotriva Rusiei în 2022, ca răspuns la criza din Ucraina, mesajul
occidental a fost: „Sistemul nostru monetar, problema Rusiei”. Se
pare că acest lucru se baza pe convingerea demult învechită că lumea va fi încă
sub hegemonia absolută a dolarului, așa cum era în 1971, când dolarul nu mai
era susținut de aur.
Mesajul: Dolarul este gestionat în interesul intereselor geopolitice
americane.Conform înțelepciunii convenționale, excluderea din sistemul
dolarului ar fi trebuit să însemne căderea Rusiei. Numeroșii previziuni care au
prezis exact acest rezultat dezastruos nu erau neapărat doar rusofobi. Ei
operau conform unei paradigme specifice. Cum ar putea Rusia să stabilizeze
rubla fără acces la rezervele acum înghețate ale băncii centrale? Cum s-ar
putea desfășura comerțul fără acces la servicii bancare corespondente în
dolari/euro? Și ar putea fi evitată o criză financiară fără acces la piețele de
capital străine? Această linie de gândire a dus la comentarii precum acesta:
Ministrul francez de finanțe de atunci, Bruno Le Maire, la cinci zile după
începerea războiului, pe 1 martie 2022: „Purtăm un război economic și
financiar de amploare împotriva Rusiei. Vom provoca prăbușirea economiei ruse”Însă
economia rusă nu s-a prăbușit; de fapt, s-a stabilizat mult mai repede decât se
aștepta. A devenit a patra cea mai mare economie din lume. Dar Occidentul este
practic terminat; s-a sinucis prin război! Pentru că petrolul și gazele rusești
erau încă necesare. Iar cei care credeau că nu au nevoie de ele (în special UE)
au trebuit să învețe pe calea cea grea că nu se pot descurca fără sursele de
energie rusești. Chiar dacă europenii au încercat să mascheze consecințele cât
de bine au putut cu sprijin fiscal masiv și subvenții. Nu este o coincidență,
însă, că „dezindustrializarea” a devenit un cuvânt la modă în Europa. Și cumva,
voința politică de a reduce cu adevărat aprovizionarea cu energie a Rusiei nu
pare să apară niciodată. Și astfel, într-o răsturnare de situație rusească a
dictatului financiar american care a început în 1971, mesajul este: „Resursele
noastre! Problema voastră!”.Fără cantitățile enorme ale Rusiei, capacitatea
energetică globală este pur și simplu insuficientă pentru a satisface cererea
de energie a lumii industrializate. Iar nevoia crește în fiecare zi. Este
imposibil fără petrolul și gazele Rusiei; este pur și simplu imposibil fără
vastele sale rezerve de minerale rare. Pura nebunie chiar a elitei beligerante
a administrației Biden este evidentă în solicitarea Washingtonului adresată
Indiei de a cumpăra petrol rusesc pentru revânzare în Europa, pentru a menține
prețurile petrolului oarecum stabile și a preveni un colaps economic
global.Expertul Deutsche Welle, Nik Martin, relatează: „Între timp, India a
acuzat Occidentul de ipocrizie și a subliniat că Uniunea Europeană continuă să
importe energie rusească. „New Delhi” a subliniat, de asemenea, că Washingtonul
a sprijinit activ achizițiile de petrol ale Indiei din Rusia, care au fost
intensificate la scurt timp după invazia rusă a Ucrainei, pentru a stabiliza
prețurile globale ale petrolului. „Achizițiile de petrol ale Indiei din
Rusia au crescut de aproape 19 ori între 2021 și 2024, de la 0,1 la 1,9
milioane de barili pe zi, în timp ce achizițiile Chinei au crescut cu 50%, la
2,4 milioane de barili pe zi” (DW, 11 august 2025).Când președintele
american Nixon nu a mai putut susține rezervele umflate de dolari cu aur în
1971, restul lumii a fost forțată să folosească dolarul pentru a-și plăti
facturile la energie.
Acest lucru a permis guvernului SUA să tipărească cantități nesfârșite de
hârtie pentru o lungă perioadă de timp, hârtie cumpărată de restul lumii cu
monede puternice, reducând astfel inflația Americii și achitând datoriile
acesteia. Dolarul, acum fără suportul său original în aur, nu era în esență nimic
mai mult decât hârtie tipărită, care, așa cum se temeau europenii încă de
atunci, era sortită să ducă în cele din urmă la colaps. „Harvard Gazette” din 9
mai 2025 a amintit această schimbare globală, șocul din 1971, așa cum se numea
atunci, deoarece am ajuns acum la sfârșitul erei dolarului care a început
atunci: „Dolarul american a fost odată la fel de bun ca aurul. Dacă o țară
din străinătate deținea echivalentul a sute de miliarde de dolari astăzi, așa
cum fac multe bănci centrale asiatice, ar putea pur și simplu să-l aducă în
SUA, iar noi i-am da aur. Dar apoi, în 1971, președintele Richard Nixon a decis
că nu vom mai face asta. Liderii mondiali au fost în stare de șoc. Nixon l-a
trimis pe secretarul Trezoreriei, John Connally, la o întâlnire cu acești
lideri la Roma. Aceștia au întrebat: «Ce facem acum? Acum că nu aveți aur,
puteți pur și simplu să umflați prețul, iar noi vom rămâne cu el». Iar Connally
a răspuns: «Ei bine, este dolarul nostru, dar este problema voastră».”Era
globalistă a banilor „chetch”, a hârtiei tipărite fără susținere reală, este
pusă capăt chiar de creatorii săi, prin pierderea războiului pe care l-au
provocat împotriva Rusiei. Ne îndreptăm spre un nou sistem mondial în care
accesul la valoare reală, cum ar fi materiile prime, are prioritate față de
accesul la dolarii de hârtie! Încercările zadarnice ale politicienilor
occidentali de a exclude energia rusească din economia globală arată că aceștia
înțeleg doar latura speculativă-monetară a lucrurilor. Ei văd energia ca pe o
sursă de venit pentru statul rus - venituri care permit Rusiei să-și susțină
efortul de război. Ideea că economia ar putea fi fundamental un sistem
energetic, și nu un sistem monetar, nu le vine în minte. Le este străină.
Într-un sens mai strict, este o paradigmă diferită, conform filosofiei științei
a lui Thomas Kuhn.Țările BRICS vorbesc mult despre o repornire continuă a
monedei și despre crearea unei noi arhitecturi financiare. Se poate spune cu
siguranță că o parte din această retorică a fost prematură și că rapoartele
despre dispariția sistemului dolarului au fost făcute prea pripite. Cu toate
acestea, o transformare este în curs de desfășurare, iar ceea ce se conturează
urmează aproximativ această schiță: Mărfurile încep deja să funcționeze ca
garanții sistemice. În schimb, sistemul lumii vechi s-a bazat până acum pe
încrederea în hârtiile denominate în dolari, cum ar fi obligațiunile
trezoreriei americane și activele denominate în euro. Însă băncile centrale
acumulează acum masiv aur. Aceasta este o dedolarizare liniștită a
rezervelor.Tranzacțiile petrol-yuan sunt în creștere. Și ce pot face vânzătorii
de mărfuri cu yuanul pe care îl primesc? Îl pot schimba pe aur la Bursa de Aur
din Shanghai. Este posibil ca acest lucru să nu fie încă răspândit, dar
condițiile sunt potrivite: „Tensiunile geopolitice stimulează cererea
de aur. Băncile centrale din întreaga lume și-au accelerat achizițiile de aur
după înghețarea în 2022 a aproximativ 300 de miliarde de dolari din rezervele
valutare ale Rusiei, în urma atacării Ucrainei. Această acțiune fără precedent
a stârnit îngrijorări serioase în multe țări cu privire la securitatea
propriilor rezerve valutare. Consiliul Mondial al Aurului a raportat că
achizițiile de aur ale băncilor centrale au ajuns la 1.037 de tone în 2022, cel
mai ridicat nivel din 1967, fapt care evidențiază impactul acestor schimbări
geopolitice asupra strategiilor de gestionare a rezervelor. Caută China acum
rezerve valutare de aur? Dinamica dedolarizării. Momentul ales de China pentru
această inițiativă de custodie a aurului este în concordanță cu mai mulți
factori economici și geopolitici globali care o fac deosebit de strategică în
mediul actual”. (Discovery Alert, Australia, 24 septembrie 2025)Noua
lume se îndepărtează de valoarea promisă a banilor de hârtie către active
reale. Acestea sunt vești proaste pentru țările ale căror economii stau pe un
munte de creanțe la bani de hârtie.
Multe țări consideră trecerea la active reale în refugii sigure precum China și
Rusia ca o protecție împotriva potențialelor sancțiuni occidentale, care pot
afecta orice țară. Dar aceasta reflectă parțial și recunoașterea valorii
durabile a mărfurilor, care lipsește investițiilor pe hârtie. În cele din urmă,
devine din ce în ce mai clar cum promisiunile pe hârtie sunt umflate într-un
ritm tot mai mare. Țările în curs de dezvoltare cu greu ar fi putut trece cu
vederea faptul că valoarea aurului a crescut cu peste 100% față de dolar în
doar doi ani. Din 2015, valoarea aurului a crescut cu un uimitor 350% față de
dolar. Așadar, vorbim despre o inflație a monedei de hârtie față de aur de 350%
în doar zece ani, în timp ce datoria națională a SUA crește vertiginos.Dacă activele
financiare și de credit domină sistemul actual de monedă fiat, aceasta înseamnă
că restricțiile din timpul evenimentelor extraordinare sunt întotdeauna de
natură monetară. Crizele încep de obicei cu o lărgire a așa-numitelor
spread-uri, adică cu creșteri de prețuri, o epuizare a lichidității sau
prăbușirea presupuselor garanții. Toate acestea reprezintă o problemă monetară,
nu o problemă economică reală; este o problemă a monedei fiat. Luați în
considerare prăbușirea monedei asiatice din 1998, criza financiară globală din
2008, Covid-19, criza obligațiunilor de stat din Marea Britanie din 2022 sau
diversele creșteri bruște ale contractelor repo din SUA (împrumuturi garantate
cu titluri de valoare care nu pot fi răscumpărate). Sistemul răspunde la astfel
de perturbări cu trucuri bilanțiere, linii de swap (schimb financiar
artificial), creare de monedă, garanții și împrumuturi de urgență. Dar acestea
nu sunt soluții; sunt doar vopsea pe o suprafață ruginită...În 2022, ne-am dat
seama brusc că energia rusească devenise încă o perturbare financiară pentru
sistemul monetar occidental, una care trebuia să fie temporar conținută cu o
linie de swap sau un împrumut de urgență. Aceasta implică faptul că trebuie să
ne gândim în termeni de două economii: economia reală a energiei, resurselor,
bunurilor și serviciilor și o economie financiară paralelă a banilor și
datoriilor. Va exista întotdeauna o economie financiară; vom vedea întotdeauna
spread-uri explodând undeva pe un ecran Bloomberg. Dar acum descoperim că economia
financiară este susținută de economia reală - și nu invers. Dar aici este
problema. Dacă energia este abundentă și ieftină - și dacă banii își păstrează
valoarea în raport cu energia - această bază energetică a economiei poate fi
ignorată. Vârful euforiei din jurul tranziției energetice bazate pe
așa-numitele energii regenerabile din Europa a coincis cu vârful aprovizionării
Rusiei cu hidrocarburi ieftine către Europa. O coincidență? Cine a vrut să
dărâme ce?
În timpul unei discuții la Conferința de la Valdai din 2 octombrie 2025,
președintele rus Vladimir Putin a declarat: „Este imposibil de imaginat
că s-ar putea menține condiții normale în sectorul energetic global și în
economia mondială dacă producția de petrol rusească scade”. Această
declarație cu siguranță nu a fost considerată de majoritatea oamenilor punctul
culminant al serii. În orice caz, nu a fost inclusă în niciunul dintre
rezumatele din titlurile presei internaționale, chiar dacă această scurtă
declarație descrie esența situației globale. Putin a spus clar Occidentului
impotent din punct de vedere energetic și politic: „Nu puteți trăi fără
noi!”.Dar să privim mai atent și să încercăm să înțelegem, dintr-o
perspectivă de ansamblu, ce înseamnă această afirmație aparent banală într-un
sens mult mai profund. Nu în ceea ce privește prețul barilului, nu în ceea ce
privește prețul Brentului, ci în ceea ce privește înțelegerea plăcilor
tectonice în mișcare ale schimbărilor globale. Să ne amintim ce au spus liderii
occidentali cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului NATO. De exemplu,
președinta Comisiei UE, Ursula von der Leyen, cu patru zile înainte de
începerea războiului, pe 20 februarie 2022, în emisiunea Annei Will
(2:16): „Sancțiunile financiare înseamnă că, dacă Kremlinul va lansa o
agresiune militară împotriva Ucrainei, Rusia va fi izolată de piețele
financiare internaționale. Iar sancțiunile economice afectează toate bunurile
de care Rusia are nevoie urgentă pentru a-și moderniza economia, dar care sunt
produse de noi, unde avem dominație globală, și pe care Rusia nu le poate
înlocui”. De exemplu, Annalena Baerbock, ministrul german de externe
de atunci, ale cărei informații rămân de neegalat până în ziua de azi, la doar
o zi după începerea războiului, pe 25 februarie 2022: „Răspundem astăzi
la această problemă cu un răspuns foarte clar. Acest lucru va ruina Rusia. De
aceea am lansat un pachet amplu de sancțiuni economice și financiare”. De
exemplu, ministrul francez de finanțe de atunci, Bruno Le Maire, la doar cinci
zile după începerea războiului, pe 1 martie 2022: „Purtăm un război
economic și financiar cuprinzător împotriva Rusiei. Vom provoca prăbușirea
economiei ruse”. Cu alte cuvinte: În ciuda utilizării sale globale în
comerț și finanțe, dolarul urma să fie gestionat exclusiv în interesul
intereselor economice americane. Când Occidentul a impus sancțiuni presupus
devastatoare împotriva Rusiei în 2022, ca răspuns la criza din Ucraina, mesajul
occidental a fost: „Sistemul nostru monetar, problema Rusiei”. Se
pare că acest lucru se baza pe convingerea demult învechită că lumea va fi încă
sub hegemonia absolută a dolarului, așa cum era în 1971, când dolarul nu mai
era susținut de aur. Mesajul: Dolarul este gestionat în interesul intereselor
geopolitice americane.Conform înțelepciunii convenționale, excluderea din
sistemul dolarului ar fi trebuit să însemne căderea Rusiei. Numeroșii
previziuni care au prezis exact acest rezultat dezastruos nu erau neapărat doar
rusofobi. Ei operau conform unei paradigme specifice. Cum ar putea Rusia să
stabilizeze rubla fără acces la rezervele acum înghețate ale băncii centrale?
Cum s-ar putea desfășura comerțul fără acces la servicii bancare corespondente
în dolari/euro? Și ar putea fi evitată o criză financiară fără acces la piețele
de capital străine? Această linie de gândire a dus la comentarii precum acesta:
Ministrul francez de finanțe de atunci, Bruno Le Maire, la cinci zile după
începerea războiului, pe 1 martie 2022: „Purtăm un război economic și
financiar de amploare împotriva Rusiei. Vom provoca prăbușirea economiei ruse”Însă
economia rusă nu s-a prăbușit; de fapt, s-a stabilizat mult mai repede decât se
aștepta. A devenit a patra cea mai mare economie din lume. Dar Occidentul este
practic terminat; s-a sinucis prin război! Pentru că petrolul și gazele rusești
erau încă necesare. Iar cei care credeau că nu au nevoie de ele (în special UE)
au trebuit să învețe pe calea cea grea că nu se pot descurca fără sursele de
energie rusești.
Chiar dacă europenii au încercat să mascheze consecințele cât de bine au putut
cu sprijin fiscal masiv și subvenții. Nu este o coincidență, însă, că
„dezindustrializarea” a devenit un cuvânt la modă în Europa. Și cumva, voința
politică de a reduce cu adevărat aprovizionarea cu energie a Rusiei nu pare să
apară niciodată. Și astfel, într-o răsturnare de situație rusească a dictatului
financiar american care a început în 1971, mesajul este: „Resursele
noastre! Problema voastră!”.Fără cantitățile enorme ale Rusiei, capacitatea
energetică globală este pur și simplu insuficientă pentru a satisface cererea
de energie a lumii industrializate. Iar nevoia crește în fiecare zi. Este
imposibil fără petrolul și gazele Rusiei; este pur și simplu imposibil fără
vastele sale rezerve de minerale rare. Pura nebunie chiar a elitei beligerante
a administrației Biden este evidentă în solicitarea Washingtonului adresată
Indiei de a cumpăra petrol rusesc pentru revânzare în Europa, pentru a menține
prețurile petrolului oarecum stabile și a preveni un colaps economic
global.Expertul Deutsche Welle, Nik Martin, relatează: „Între timp, India a
acuzat Occidentul de ipocrizie și a subliniat că Uniunea Europeană continuă să
importe energie rusească. „New Delhi” a subliniat, de asemenea, că Washingtonul
a sprijinit activ achizițiile de petrol ale Indiei din Rusia, care au fost
intensificate la scurt timp după invazia rusă a Ucrainei, pentru a stabiliza
prețurile globale ale petrolului. „Achizițiile de petrol ale Indiei din
Rusia au crescut de aproape 19 ori între 2021 și 2024, de la 0,1 la 1,9
milioane de barili pe zi, în timp ce achizițiile Chinei au crescut cu 50%, la
2,4 milioane de barili pe zi” (DW, 11 august 2025).Când președintele
american Nixon nu a mai putut susține rezervele umflate de dolari cu aur în
1971, restul lumii a fost forțată să folosească dolarul pentru a-și plăti
facturile la energie. Acest lucru a permis guvernului SUA să tipărească
cantități nesfârșite de hârtie pentru o lungă perioadă de timp, hârtie
cumpărată de restul lumii cu monede puternice, reducând astfel inflația
Americii și achitând datoriile acesteia. Dolarul, acum fără suportul său
original în aur, nu era în esență nimic mai mult decât hârtie tipărită, care,
așa cum se temeau europenii încă de atunci, era sortită să ducă în cele din
urmă la colaps. „Harvard Gazette” din 9 mai 2025 a amintit această schimbare
globală, șocul din 1971, așa cum se numea atunci, deoarece am ajuns acum la
sfârșitul erei dolarului care a început atunci: „Dolarul american a fost
odată la fel de bun ca aurul. Dacă o țară din străinătate deținea echivalentul
a sute de miliarde de dolari astăzi, așa cum fac multe bănci centrale asiatice,
ar putea pur și simplu să-l aducă în SUA, iar noi i-am da aur. Dar apoi, în
1971, președintele Richard Nixon a decis că nu vom mai face asta. Liderii
mondiali au fost în stare de șoc. Nixon l-a trimis pe secretarul Trezoreriei,
John Connally, la o întâlnire cu acești lideri la Roma. Aceștia au întrebat:
«Ce facem acum? Acum că nu aveți aur, puteți pur și simplu să umflați prețul,
iar noi vom rămâne cu el». Iar Connally a răspuns: «Ei bine, este dolarul
nostru, dar este problema voastră».”Era globalistă a banilor „chetch”, a
hârtiei tipărite fără susținere reală, este pusă capăt chiar de creatorii săi,
prin pierderea războiului pe care l-au provocat împotriva Rusiei. Ne îndreptăm
spre un nou sistem mondial în care accesul la valoare reală, cum ar fi
materiile prime, are prioritate față de accesul la dolarii de hârtie!
Încercările zadarnice ale politicienilor occidentali de a exclude energia
rusească din economia globală arată că aceștia înțeleg doar latura
speculativă-monetară a lucrurilor. Ei văd energia ca pe o sursă de venit pentru
statul rus - venituri care permit Rusiei să-și susțină efortul de război. Ideea
că economia ar putea fi fundamental un sistem energetic, și nu un sistem
monetar, nu le vine în minte. Le este străină. Într-un sens mai strict, este o
paradigmă diferită, conform filosofiei științei a lui Thomas Kuhn.Țările BRICS
vorbesc mult despre o repornire continuă a monedei și despre crearea unei noi
arhitecturi financiare. Se poate spune cu siguranță că o parte din această retorică
a fost prematură și că rapoartele despre dispariția sistemului dolarului au
fost făcute prea pripite. Cu toate acestea, o transformare este în curs de
desfășurare, iar ceea ce se conturează urmează aproximativ această schiță:
Mărfurile încep deja să funcționeze ca garanții sistemice. În schimb, sistemul
lumii vechi s-a bazat până acum pe încrederea în hârtiile denominate în dolari,
cum ar fi obligațiunile trezoreriei americane și activele denominate în euro.
Însă băncile centrale acumulează acum masiv aur. Aceasta este o dedolarizare
liniștită a rezervelor.Tranzacțiile petrol-yuan sunt în creștere. Și ce pot
face vânzătorii de mărfuri cu yuanul pe care îl primesc? Îl pot schimba pe aur
la Bursa de Aur din Shanghai. Este posibil ca acest lucru să nu fie încă
răspândit, dar condițiile sunt potrivite: „Tensiunile geopolitice
stimulează cererea de aur. Băncile centrale din întreaga lume și-au accelerat
achizițiile de aur după înghețarea în 2022 a aproximativ 300 de miliarde de
dolari din rezervele valutare ale Rusiei, în urma atacării Ucrainei. Această
acțiune fără precedent a stârnit îngrijorări serioase în multe țări cu privire
la securitatea propriilor rezerve valutare. Consiliul Mondial al Aurului a
raportat că achizițiile de aur ale băncilor centrale au ajuns la 1.037 de tone
în 2022, cel mai ridicat nivel din 1967, fapt care evidențiază impactul acestor
schimbări geopolitice asupra strategiilor de gestionare a rezervelor. Caută
China acum rezerve valutare de aur? Dinamica dedolarizării. Momentul ales de
China pentru această inițiativă de custodie a aurului este în concordanță cu
mai mulți factori economici și geopolitici globali care o fac deosebit de
strategică în mediul actual”. (Discovery Alert, Australia, 24
septembrie 2025)
Noua lume se îndepărtează de valoarea promisă a banilor de hârtie către active
reale. Acestea sunt vești proaste pentru țările ale căror economii stau pe un
munte de creanțe la bani de hârtie. Multe țări consideră trecerea la active
reale în refugii sigure precum China și Rusia ca o protecție împotriva
potențialelor sancțiuni occidentale, care pot afecta orice țară. Dar aceasta
reflectă parțial și recunoașterea valorii durabile a mărfurilor, care lipsește
investițiilor pe hârtie. În cele din urmă, devine din ce în ce mai clar cum
promisiunile pe hârtie sunt umflate într-un ritm tot mai mare. Țările în curs
de dezvoltare cu greu ar fi putut trece cu vederea faptul că valoarea aurului a
crescut cu peste 100% față de dolar în doar doi ani. Din 2015, valoarea aurului
a crescut cu un uimitor 350% față de dolar. Așadar, vorbim despre o inflație a
monedei de hârtie față de aur de 350% în doar zece ani, în timp ce datoria
națională a SUA crește vertiginos.Dacă activele financiare și de credit domină
sistemul actual de monedă fiat, aceasta înseamnă că restricțiile din timpul
evenimentelor extraordinare sunt întotdeauna de natură monetară. Crizele încep
de obicei cu o lărgire a așa-numitelor spread-uri, adică cu creșteri de
prețuri, o epuizare a lichidității sau prăbușirea presupuselor garanții. Toate
acestea reprezintă o problemă monetară, nu o problemă economică reală; este o
problemă a monedei fiat. Luați în considerare prăbușirea monedei asiatice din
1998, criza financiară globală din 2008, Covid-19, criza obligațiunilor de stat
din Marea Britanie din 2022 sau diversele creșteri bruște ale contractelor repo
din SUA (împrumuturi garantate cu titluri de valoare care nu pot fi
răscumpărate). Sistemul răspunde la astfel de perturbări cu trucuri bilanțiere,
linii de swap (schimb financiar artificial), creare de monedă, garanții și
împrumuturi de urgență. Dar acestea nu sunt soluții; sunt doar vopsea pe o
suprafață ruginită...În 2022, ne-am dat seama brusc că energia rusească
devenise încă o perturbare financiară pentru sistemul monetar occidental, una
care trebuia să fie temporar conținută cu o linie de swap sau un împrumut de
urgență. Aceasta implică faptul că trebuie să ne gândim în termeni de două
economii: economia reală a energiei, resurselor, bunurilor și serviciilor și o
economie financiară paralelă a banilor și datoriilor. Va exista întotdeauna o
economie financiară; vom vedea întotdeauna spread-uri explodând undeva pe un
ecran Bloomberg. Dar acum descoperim că economia financiară este susținută de
economia reală - și nu invers. Dar aici este problema. Dacă energia este
abundentă și ieftină - și dacă banii își păstrează valoarea în raport cu
energia - această bază energetică a economiei poate fi ignorată. Vârful euforiei
din jurul tranziției energetice bazate pe așa-numitele energii regenerabile din
Europa a coincis cu vârful aprovizionării Rusiei cu hidrocarburi ieftine către
Europa. O coincidență? Cine a vrut să dărâme ce?Pe 1 august 2022, legendarul
strateg financiar Zoltan Pozsar a scris următoarele în revista „Economics a
Credit Swiss”: „Rusia și China au fost principalii «garanți ai păcii
macroeconomice», furnizând toate bunurile ieftine care au alimentat temerile
deflaționiste în Occident, ceea ce, la rândul său, a dat băncilor centrale
permisiunea de a tipări bani (QE) ani de zile.” În Occident, exista o iluzie
confortabilă că economia era în primul rând un sistem monetar și nu un sistem
energetic și de bunuri reale. În mod ironic, disponibilitatea fiabilă a petrolului
și gazelor rusești ieftine a fost cea care a alimentat acest analfabetism
economic. Putin nu a conectat aceste conexiuni în remarcile sale de la Valdai;
accentul discursului său a fost în mod clar în altă parte. Dar conexiunile
trebuie făcute. Și există mulți oameni la Moscova și Beijing care sunt foarte
conștienți de aceste conexiuni.Acum, Vladimir Putin nu este un guraliv precum
Donald Trump, așa că vorbește puțin și acționează în schimb. Putin știa la ce
să se aștepte dacă izbucnea războiul cu Occidentul. În consecință, s-a
pregătit, sau mai degrabă, a așteptat până când Rusia era pregătită. Și nu doar
din punct de vedere militar, ci și economic. În timp ce cei fără creier din
Occident aveau încredere în globaliști - cu sistemul lor de monedă tipărită -
Putin a creat condițiile pentru a utiliza adevărata bogăție a lumii: materiile
sale prime. Occidentul deținea poate structurile financiare tehnice care
permiteau plățile internaționale, dar Putin știa că acest lucru nu va fi un
obstacol. Pentru că, dacă națiunile majore ar avea nevoie disperată de
petrolul, gazele și mineralele Rusiei, s-ar găsi modalități și mijloace pentru
a ocoli constrângerile financiare ale sistemului monetar. Și exact asta s-a
întâmplat.Noile formate de plată în afara sistemului globalist SWIFT au
eliminat efectiv și dolarul, ceea ce a avut un efect devastator asupra
sistemului financiar occidental. Prin urmare, Putin nu a trebuit să-și facă
prea multe griji cu privire la confiscarea și înghețarea a aproape 300 de
miliarde de dolari din activele rusești de către Occident. Acest lucru a fost
valabil mai ales pentru că marile companii ale sistemului monetar fiat
occidental investiseră masiv în Rusia.
Așadar, Putin a răspuns la sancțiunile occidentale plasând companiile
occidentale și investițiile acestora în Rusia sub controlul statului.
Exproprierea nu a fost efectuată la acea vreme, deoarece Putin încă spera că
vasalii globaliști nebuni își vor reveni. Cu toate acestea, după cel mai recent
anunț al Înaltului Reprezentant al UE, Kaya Kallas, conform căruia activele
rusești vor fi furate și puse la dispoziția Ucrainei, răbdarea președintelui
Putin s-a epuizat. La 30 septembrie 2025, președintele rus a semnat Decretul
nr. 693, care dispune naționalizarea activelor străine dacă Occidentul nu
abandonează imediat pregătirile pentru furtul oficial de capital rusesc.
Decretul prevede: „Din cauza acțiunilor neprietenoase ale Statelor
Unite ale Americii și ale anumitor alte state străine - precum și ale
organizațiilor internaționale aliate - ale căror acțiuni încalcă dreptul
internațional și impun măsuri restrictive împotriva cetățenilor Rusiei și a
persoanelor juridice ruse, președintele a emis acest decret pentru a proteja
interesele naționale ale Rusiei și pentru a contracara acțiunile neprietenoase
ale Statelor Unite ale Americii și ale altor state străine. Decretul include un
mecanism pentru eliminarea rapidă a proprietăților federale în conformitate cu
deciziile prezidențiale, în scopul consolidării capacităților naționale de
securitate și apărare”.În timpul unei discuții la Conferința de la Valdai
din 2 octombrie 2025, președintele rus Vladimir Putin a declarat: „Este
imposibil de imaginat că s-ar putea menține condiții normale în sectorul
energetic global și în economia mondială dacă producția de petrol rusească
scade”. Această declarație cu siguranță nu a fost considerată de
majoritatea oamenilor punctul culminant al serii. În orice caz, nu a fost
inclusă în niciunul dintre rezumatele din titlurile presei internaționale,
chiar dacă această scurtă declarație descrie esența situației globale. Putin a
spus clar Occidentului impotent din punct de vedere energetic și politic: „Nu
puteți trăi fără noi!”.Dar să privim mai atent și să încercăm să înțelegem,
dintr-o perspectivă de ansamblu, ce înseamnă această afirmație aparent banală
într-un sens mult mai profund. Nu în ceea ce privește prețul barilului, nu în
ceea ce privește prețul Brentului, ci în ceea ce privește înțelegerea plăcilor
tectonice în mișcare ale schimbărilor globale. Să ne amintim ce au spus liderii
occidentali cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului NATO. De exemplu,
președinta Comisiei UE, Ursula von der Leyen, cu patru zile înainte de
începerea războiului, pe 20 februarie 2022, în emisiunea Annei Will
(2:16): „Sancțiunile financiare înseamnă că, dacă Kremlinul va lansa o
agresiune militară împotriva Ucrainei, Rusia va fi izolată de piețele
financiare internaționale. Iar sancțiunile economice afectează toate bunurile
de care Rusia are nevoie urgentă pentru a-și moderniza economia, dar care sunt
produse de noi, unde avem dominație globală, și pe care Rusia nu le poate
înlocui”. De exemplu, Annalena Baerbock, ministrul german de externe
de atunci, ale cărei informații rămân de neegalat până în ziua de azi, la doar
o zi după începerea războiului, pe 25 februarie 2022: „Răspundem astăzi
la această problemă cu un răspuns foarte clar. Acest lucru va ruina Rusia. De
aceea am lansat un pachet amplu de sancțiuni economice și financiare”. De
exemplu, ministrul francez de finanțe de atunci, Bruno Le Maire, la doar cinci
zile după începerea războiului, pe 1 martie 2022: „Purtăm un război
economic și financiar cuprinzător împotriva Rusiei. Vom provoca prăbușirea
economiei ruse”. Cu alte cuvinte: În ciuda utilizării sale globale în
comerț și finanțe, dolarul urma să fie gestionat exclusiv în interesul
intereselor economice americane. Când Occidentul a impus sancțiuni presupus
devastatoare împotriva Rusiei în 2022, ca răspuns la criza din Ucraina, mesajul
occidental a fost: „Sistemul nostru monetar, problema Rusiei”. Se
pare că acest lucru se baza pe convingerea demult învechită că lumea va fi încă
sub hegemonia absolută a dolarului, așa cum era în 1971, când dolarul nu mai
era susținut de aur. Mesajul: Dolarul este gestionat în interesul intereselor
geopolitice americane.Conform înțelepciunii convenționale, excluderea din
sistemul dolarului ar fi trebuit să însemne căderea Rusiei. Numeroșii
previziuni care au prezis exact acest rezultat dezastruos nu erau neapărat doar
rusofobi. Ei operau conform unei paradigme specifice.
Cum ar putea Rusia să stabilizeze rubla fără acces la rezervele acum înghețate
ale băncii centrale? Cum s-ar putea desfășura comerțul fără acces la servicii
bancare corespondente în dolari/euro? Și ar putea fi evitată o criză financiară
fără acces la piețele de capital străine? Această linie de gândire a dus la
comentarii precum acesta: Ministrul francez de finanțe de atunci, Bruno Le
Maire, la cinci zile după începerea războiului, pe 1 martie 2022: „Purtăm
un război economic și financiar de amploare împotriva Rusiei. Vom provoca
prăbușirea economiei ruse”Însă economia rusă nu s-a prăbușit; de fapt, s-a
stabilizat mult mai repede decât se aștepta. A devenit a patra cea mai mare
economie din lume. Dar Occidentul este practic terminat; s-a sinucis prin
război! Pentru că petrolul și gazele rusești erau încă necesare. Iar cei care
credeau că nu au nevoie de ele (în special UE) au trebuit să învețe pe calea
cea grea că nu se pot descurca fără sursele de energie rusești. Chiar dacă
europenii au încercat să mascheze consecințele cât de bine au putut cu sprijin fiscal
masiv și subvenții. Nu este o coincidență, însă, că „dezindustrializarea” a
devenit un cuvânt la modă în Europa. Și cumva, voința politică de a reduce cu
adevărat aprovizionarea cu energie a Rusiei nu pare să apară niciodată. Și
astfel, într-o răsturnare de situație rusească a dictatului financiar american
care a început în 1971, mesajul este: „Resursele noastre! Problema
voastră!”.Fără cantitățile enorme ale Rusiei, capacitatea energetică
globală este pur și simplu insuficientă pentru a satisface cererea de energie a
lumii industrializate. Iar nevoia crește în fiecare zi. Este imposibil fără
petrolul și gazele Rusiei; este pur și simplu imposibil fără vastele sale
rezerve de minerale rare. Pura nebunie chiar a elitei beligerante a
administrației Biden este evidentă în solicitarea Washingtonului adresată
Indiei de a cumpăra petrol rusesc pentru revânzare în Europa, pentru a menține
prețurile petrolului oarecum stabile și a preveni un colaps economic
global.Expertul Deutsche Welle, Nik Martin, relatează: „Între timp, India a
acuzat Occidentul de ipocrizie și a subliniat că Uniunea Europeană continuă să
importe energie rusească. „New Delhi” a subliniat, de asemenea, că Washingtonul
a sprijinit activ achizițiile de petrol ale Indiei din Rusia, care au fost
intensificate la scurt timp după invazia rusă a Ucrainei, pentru a stabiliza
prețurile globale ale petrolului. „Achizițiile de petrol ale Indiei din
Rusia au crescut de aproape 19 ori între 2021 și 2024, de la 0,1 la 1,9
milioane de barili pe zi, în timp ce achizițiile Chinei au crescut cu 50%, la
2,4 milioane de barili pe zi” (DW, 11 august 2025).Când președintele
american Nixon nu a mai putut susține rezervele umflate de dolari cu aur în
1971, restul lumii a fost forțată să folosească dolarul pentru a-și plăti
facturile la energie. Acest lucru a permis guvernului SUA să tipărească
cantități nesfârșite de hârtie pentru o lungă perioadă de timp, hârtie
cumpărată de restul lumii cu monede puternice, reducând astfel inflația
Americii și achitând datoriile acesteia. Dolarul, acum fără suportul său
original în aur, nu era în esență nimic mai mult decât hârtie tipărită, care,
așa cum se temeau europenii încă de atunci, era sortită să ducă în cele din
urmă la colaps. „Harvard Gazette” din 9 mai 2025 a amintit această schimbare
globală, șocul din 1971, așa cum se numea atunci, deoarece am ajuns acum la
sfârșitul erei dolarului care a început atunci: „Dolarul american a fost
odată la fel de bun ca aurul. Dacă o țară din străinătate deținea echivalentul
a sute de miliarde de dolari astăzi, așa cum fac multe bănci centrale asiatice,
ar putea pur și simplu să-l aducă în SUA, iar noi i-am da aur. Dar apoi, în
1971, președintele Richard Nixon a decis că nu vom mai face asta. Liderii
mondiali au fost în stare de șoc. Nixon l-a trimis pe secretarul Trezoreriei,
John Connally, la o întâlnire cu acești lideri la Roma. Aceștia au întrebat:
«Ce facem acum? Acum că nu aveți aur, puteți pur și simplu să umflați prețul,
iar noi vom rămâne cu el». Iar Connally a răspuns: «Ei bine, este dolarul
nostru, dar este problema voastră».”Era globalistă a banilor „chetch”, a
hârtiei tipărite fără susținere reală, este pusă capăt chiar de creatorii săi,
prin pierderea războiului pe care l-au provocat împotriva Rusiei. Ne îndreptăm
spre un nou sistem mondial în care accesul la valoare reală, cum ar fi
materiile prime, are prioritate față de accesul la dolarii de hârtie!
Încercările zadarnice ale politicienilor occidentali de a exclude energia
rusească din economia globală arată că aceștia înțeleg doar latura
speculativă-monetară a lucrurilor. Ei văd energia ca pe o sursă de venit pentru
statul rus - venituri care permit Rusiei să-și susțină efortul de război. Ideea
că economia ar putea fi fundamental un sistem energetic, și nu un sistem
monetar, nu le vine în minte. Le este străină. Într-un sens mai strict, este o
paradigmă diferită, conform filosofiei științei a lui Thomas Kuhn.Țările BRICS
vorbesc mult despre o repornire continuă a monedei și despre crearea unei noi
arhitecturi financiare.
Se poate spune cu siguranță că o parte din această retorică a fost prematură și
că rapoartele despre dispariția sistemului dolarului au fost făcute prea
pripite. Cu toate acestea, o transformare este în curs de desfășurare, iar ceea
ce se conturează urmează aproximativ această schiță: Mărfurile încep deja să
funcționeze ca garanții sistemice. În schimb, sistemul lumii vechi s-a bazat
până acum pe încrederea în hârtiile denominate în dolari, cum ar fi
obligațiunile trezoreriei americane și activele denominate în euro. Însă
băncile centrale acumulează acum masiv aur. Aceasta este o dedolarizare
liniștită a rezervelor.Tranzacțiile petrol-yuan sunt în creștere. Și ce pot
face vânzătorii de mărfuri cu yuanul pe care îl primesc? Îl pot schimba pe aur
la Bursa de Aur din Shanghai. Este posibil ca acest lucru să nu fie încă
răspândit, dar condițiile sunt potrivite: „Tensiunile geopolitice
stimulează cererea de aur. Băncile centrale din întreaga lume și-au accelerat
achizițiile de aur după înghețarea în 2022 a aproximativ 300 de miliarde de
dolari din rezervele valutare ale Rusiei, în urma atacării Ucrainei. Această
acțiune fără precedent a stârnit îngrijorări serioase în multe țări cu privire
la securitatea propriilor rezerve valutare. Consiliul Mondial al Aurului a
raportat că achizițiile de aur ale băncilor centrale au ajuns la 1.037 de tone
în 2022, cel mai ridicat nivel din 1967, fapt care evidențiază impactul acestor
schimbări geopolitice asupra strategiilor de gestionare a rezervelor. Caută
China acum rezerve valutare de aur? Dinamica dedolarizării. Momentul ales de
China pentru această inițiativă de custodie a aurului este în concordanță cu
mai mulți factori economici și geopolitici globali care o fac deosebit de
strategică în mediul actual”. (Discovery Alert, Australia, 24
septembrie 2025)Noua lume se îndepărtează de valoarea promisă a banilor de
hârtie către active reale. Acestea sunt vești proaste pentru țările ale căror
economii stau pe un munte de creanțe la bani de hârtie. Multe țări consideră
trecerea la active reale în refugii sigure precum China și Rusia ca o protecție
împotriva potențialelor sancțiuni occidentale, care pot afecta orice țară. Dar
aceasta reflectă parțial și recunoașterea valorii durabile a mărfurilor, care
lipsește investițiilor pe hârtie. În cele din urmă, devine din ce în ce mai
clar cum promisiunile pe hârtie sunt umflate într-un ritm tot mai mare. Țările
în curs de dezvoltare cu greu ar fi putut trece cu vederea faptul că valoarea
aurului a crescut cu peste 100% față de dolar în doar doi ani. Din 2015,
valoarea aurului a crescut cu un uimitor 350% față de dolar. Așadar, vorbim
despre o inflație a monedei de hârtie față de aur de 350% în doar zece ani, în
timp ce datoria națională a SUA crește vertiginos.Dacă activele financiare și
de credit domină sistemul actual de monedă fiat, aceasta înseamnă că
restricțiile din timpul evenimentelor extraordinare sunt întotdeauna de natură
monetară. Crizele încep de obicei cu o lărgire a așa-numitelor spread-uri,
adică cu creșteri de prețuri, o epuizare a lichidității sau prăbușirea
presupuselor garanții. Toate acestea reprezintă o problemă monetară, nu o
problemă economică reală; este o problemă a monedei fiat. Luați în considerare
prăbușirea monedei asiatice din 1998, criza financiară globală din 2008,
Covid-19, criza obligațiunilor de stat din Marea Britanie din 2022 sau
diversele creșteri bruște ale contractelor repo din SUA (împrumuturi garantate
cu titluri de valoare care nu pot fi răscumpărate). Sistemul răspunde la astfel
de perturbări cu trucuri bilanțiere, linii de swap (schimb financiar
artificial), creare de monedă, garanții și împrumuturi de urgență. Dar acestea
nu sunt soluții; sunt doar vopsea pe o suprafață ruginită...În 2022, ne-am dat
seama brusc că energia rusească devenise încă o perturbare financiară pentru
sistemul monetar occidental, una care trebuia să fie temporar conținută cu o
linie de swap sau un împrumut de urgență. Aceasta implică faptul că trebuie să
ne gândim în termeni de două economii: economia reală a energiei, resurselor,
bunurilor și serviciilor și o economie financiară paralelă a banilor și
datoriilor. Va exista întotdeauna o economie financiară; vom vedea întotdeauna
spread-uri explodând undeva pe un ecran Bloomberg. Dar acum descoperim că economia
financiară este susținută de economia reală - și nu invers. Dar aici este
problema. Dacă energia este abundentă și ieftină - și dacă banii își păstrează
valoarea în raport cu energia - această bază energetică a economiei poate fi
ignorată. Vârful euforiei din jurul tranziției energetice bazate pe
așa-numitele energii regenerabile din Europa a coincis cu vârful aprovizionării
Rusiei cu hidrocarburi ieftine către Europa. O coincidență?Cine a vrut să
dărâme ce?
Pe 1 august 2022, legendarul strateg financiar Zoltan Pozsar a scris
următoarele în revista „Economics a Credit Swiss”: „Rusia și China au fost
principalii «garanți ai păcii macroeconomice», furnizând toate bunurile ieftine
care au alimentat temerile deflaționiste în Occident, ceea ce, la rândul său, a
dat băncilor centrale permisiunea de a tipări bani (QE) ani de zile.” În
Occident, exista o iluzie confortabilă că economia era în primul rând un sistem
monetar și nu un sistem energetic și de bunuri reale. În mod ironic,
disponibilitatea fiabilă a petrolului și gazelor rusești ieftine a fost cea
care a alimentat acest analfabetism economic. Putin nu a conectat aceste
conexiuni în remarcile sale de la Valdai; accentul discursului său a fost în
mod clar în altă parte. Dar conexiunile trebuie făcute. Și există mulți oameni
la Moscova și Beijing care sunt foarte conștienți de aceste conexiuni.Acum,
Vladimir Putin nu este un guraliv precum Donald Trump, așa că vorbește puțin și
acționează în schimb. Putin știa la ce să se aștepte dacă izbucnea războiul cu
Occidentul. În consecință, s-a pregătit, sau mai degrabă, a așteptat până când
Rusia era pregătită. Și nu doar din punct de vedere militar, ci și economic. În
timp ce cei fără creier din Occident aveau încredere în globaliști - cu
sistemul lor de monedă tipărită - Putin a creat condițiile pentru a utiliza
adevărata bogăție a lumii: materiile sale prime. Occidentul deținea poate
structurile financiare tehnice care permiteau plățile internaționale, dar Putin
știa că acest lucru nu va fi un obstacol. Pentru că, dacă națiunile majore ar
avea nevoie disperată de petrolul, gazele și mineralele Rusiei, s-ar găsi
modalități și mijloace pentru a ocoli constrângerile financiare ale sistemului
monetar. Și exact asta s-a întâmplat.Noile formate de plată în afara sistemului
globalist SWIFT au eliminat efectiv și dolarul, ceea ce a avut un efect
devastator asupra sistemului financiar occidental. Prin urmare, Putin nu a
trebuit să-și facă prea multe griji cu privire la confiscarea și înghețarea a
aproape 300 de miliarde de dolari din activele rusești de către Occident. Acest
lucru a fost valabil mai ales pentru că marile companii ale sistemului monetar
fiat occidental investiseră masiv în Rusia. Așadar, Putin a răspuns la
sancțiunile occidentale plasând companiile occidentale și investițiile acestora
în Rusia sub controlul statului. Exproprierea nu a fost efectuată la acea
vreme, deoarece Putin încă spera că vasalii globaliști nebuni își vor reveni.
Cu toate acestea, după cel mai recent anunț al Înaltului Reprezentant al UE, Kaya
Kallas, conform căruia activele rusești vor fi furate și puse la dispoziția
Ucrainei, răbdarea președintelui Putin s-a epuizat. La 30 septembrie 2025,
președintele rus a semnat Decretul nr. 693, care dispune naționalizarea
activelor străine dacă Occidentul nu abandonează imediat pregătirile pentru
furtul oficial de capital rusesc. Decretul prevede: „Din cauza
acțiunilor neprietenoase ale Statelor Unite ale Americii și ale anumitor alte
state străine - precum și ale organizațiilor internaționale aliate - ale căror
acțiuni încalcă dreptul internațional și impun măsuri restrictive împotriva
cetățenilor Rusiei și a persoanelor juridice ruse, președintele a emis acest
decret pentru a proteja interesele naționale ale Rusiei și pentru a contracara
acțiunile neprietenoase ale Statelor Unite ale Americii și ale altor state
străine. Decretul include un mecanism pentru eliminarea rapidă a proprietăților
federale în conformitate cu deciziile prezidențiale, în scopul consolidării
capacităților naționale de securitate și apărare”.
RT a relatat următoarele pe 7 octombrie 2025: „Decretul
permite confiscarea activelor occidentale în valoare de un trilion de dolari
americani. Valoarea acestor active se ridică la de câteva ori mai mare decât
rezervele valutare rusești înghețate în prezent în Belgia. Valoarea activelor
occidentale sub formă de împrumuturi, proiecte de construcții și infrastructură
și investiții directe în proiecte de producție a fost estimată la un trilion de
dolari americani. Iar cel mai recent decret prezidențial al lui Putin permite
acum confiscarea lor și o schimbare rapidă a proprietății. Cu excepția cazului
în care anumite persoane își revin în sfârșit”.Statele occidentale sperau
că Rusia ar putea fi sancționată până la moarte, iar apoi companiile aflate sub
administrația rusă ar putea funcționa din nou. Această speranță disperată a
fost alimentată de teama că, în special, Germania s-ar confrunta cu împrumuturi
restante de aproape un trilion de euro dacă activele occidentale ar fi fost
confiscate în cele din urmă. Aceste împrumuturi fuseseră acordate de băncile
germane pentru investițiile acestor companii în Rusia. Guvernul german oferise
garanțiile pentru aceste împrumuturi la acea vreme. Declarația minunată și
perspicace a ministrului de externe al Partidului Verde, Annalena Baerbock, din
25 februarie 2025, trebuie reformulată astăzi. În loc de „sancțiunile
noastre vor ruina Rusia”, așa cum a proclamat Baerbock în strălucirea
inteligenței sale de neegalat la acea vreme, trebuie să se citească acum: „sancțiunile
noastre ne-au ruinat”.Noile formalități de plată în afara sistemului
globalist SWIFT au eliminat efectiv și dolarul, ceea ce a avut un efect
devastator asupra sistemului financiar occidental. Prin urmare, Putin nu a
trebuit să-și facă prea multe griji cu privire la confiscarea și înghețarea a
aproape 300 de miliarde de dolari din activele rusești de către Occident. Acest
lucru a fost valabil mai ales pentru că marile companii ale sistemului monetar
fiat occidental investiseră masiv în Rusia. Așadar, Putin a răspuns la sancțiunile
occidentale plasând companiile occidentale și investițiile acestora în Rusia
sub controlul statului. Exproprierea nu a fost efectuată la acea vreme,
deoarece Putin încă spera că vasalii globaliști nebuni își vor reveni. Cu toate
acestea, după cel mai recent anunț al Înaltului Reprezentant al UE, Kaya
Kallas, conform căruia activele rusești vor fi furate și puse la dispoziția
Ucrainei, răbdarea președintelui Putin s-a epuizat. La 30 septembrie 2025,
președintele rus a semnat Decretul nr. 693, care dispune naționalizarea
activelor străine dacă Occidentul nu abandonează imediat pregătirile pentru
furtul oficial de capital rusesc. Decretul prevede: „Din cauza acțiunilor
neprietenoase ale Statelor Unite ale Americii și ale anumitor alte state
străine - precum și ale organizațiilor internaționale aliate - ale căror
acțiuni încalcă dreptul internațional și impun măsuri restrictive împotriva
cetățenilor Rusiei și a persoanelor juridice ruse, președintele a emis acest
decret pentru a proteja interesele naționale ale Rusiei și pentru a contracara
acțiunile neprietenoase ale Statelor Unite ale Americii și ale altor state
străine. Decretul include un mecanism pentru eliminarea rapidă a proprietăților
federale în conformitate cu deciziile prezidențiale, în scopul consolidării
capacităților naționale de securitate și apărare”.Pe 7 octombrie 2025, RT a
relatat următoarele: „Decretul permite confiscarea activelor occidentale în
valoare de un trilion de dolari americani. Valoarea acestor active se ridică la
de câteva ori mai mare decât rezervele valutare rusești înghețate în prezent în
Belgia. Valoarea activelor occidentale sub formă de împrumuturi, proiecte de
construcții și infrastructură și investiții directe în proiecte de producție a
fost estimată la un trilion de dolari americani. Iar cel mai recent decret
prezidențial al lui Putin permite acum confiscarea lor și o schimbare rapidă a
proprietății. Cu excepția cazului în care anumite persoane își revin în
sfârșit.” Statele occidentale sperau că Rusia ar putea fi sancționată până la
moarte, iar apoi companiile aflate sub administrația rusă ar putea funcționa
din nou. Această speranță disperată a fost alimentată de teama că, în special,
Germania s-ar confrunta cu împrumuturi restante de aproape un trilion de euro
dacă activele occidentale ar fi fost confiscate în cele din urmă. Aceste
împrumuturi fuseseră acordate de băncile germane pentru investițiile acestor
companii în Rusia. Guvernul german oferise garanțiile pentru aceste împrumuturi
la acea vreme. Declarația perspicace a ministrului de externe al Partidului
Verde, Annalena Baerbock, din 25 februarie 2025, trebuie reformulată astăzi. În
loc de „sancțiunile noastre vor ruina Rusia”, așa cum a proclamat Baerbock în
strălucirea inteligenței sale de neegalat la acea vreme, trebuie să se citească
acum: „sancțiunile noastre ne-au ruinat”.
Conform standardelor vremii, a fost nevoie de trei războaie mondiale pentru a-i
distruge în sfârșit pe fenicieni (cartaginezi). Al Treilea Război Punic
(149-146 î.Hr.) a adus în cele din urmă acest lucru. Cartagina a fost distrusă,
anihilată de adversara sa, Roma. Cartagina, această mare civilizație care l-a
produs pe eroul Hannibal, care, cu armata sa și forța sa călare pe elefanți, a
ajuns din Africa de Nord peste Alpi până la porțile Romei. Și aproape a reușit
să învingă Roma, care îl depășea cu mult în forță de muncă și resurse. O
paralelă cu al Doilea Război Mondial. Cartagina a provocat din ce în ce mai
mult Roma, puterea comercială și globală dominantă pe atunci în regiunea
mediteraneană. Acest lucru a dus la cele trei războaie de anihilare împotriva
Cartaginei, inițiate de Roma - cele Trei Războaie Punice! În perioada
premergătoare celui de-al Treilea Război Punic, omul de stat și senatorul roman
Cato a cerut distrugerea Cartaginei în fiecare sesiune a Senatului Roman. El
își încheia toate discursurile cu declarația: „Ceterum censeo Carthaginem esse
delendam” („...mai mult, cred că Cartagina trebuie distrusă”) – indiferent de
subiectul discuției. De altfel, în antichitatea biblică, fenicienii erau
considerați „rudele răe ale lui Israel”, care sunt demonizați în Vechiul
Testament ca „amalechiți” sau „edomiți”, strămoșul lui Amalek. Hârguința,
bucuria faptei bune și inventivitatea germanilor, datorită succeselor
comerciale internaționale rezultate, i-au transformat în dușmanul de moarte al
puterii mondiale Marea Britanie spre sfârșitul secolului al XIX-lea – o
analogie cu Roma și Cartagina. În anii 1890, renumita revistă britanică *The
Saturday Review* a publicat mai multe articole cu conținut anti-german, toate
încheindu-se cu citatul derivat al lui Cato *Germania est delenda* („Germania
trebuie distrusă”). În ediția din 24 august 1895, pagina 17 a ziarului Saturday
Review, a apărut articolul „Adevărata noastră politică externă”, care conținea
următorul pasaj: „Principalul nostru concurent în comerț astăzi nu este
Franța, ci Germania. Într-un război cu Germania, am fi în măsură să câștigăm
mult și să nu pierdem nimic; într-un război cu Franța, indiferent de sfârșitul
războiului, ar trebui să ne confruntăm cu o pierdere grea. Pregătiți-vă pentru
lupta cu Germania, căci Germania est delenda”. (Germania trebuie
distrusă).Au urmat Primul și al Doilea Război Mondial împotriva Germaniei. Dar
nu numai că mulți germani au supraviețuit, dar au reușit chiar să-și recâștige
un rol economic de frunte în lume. Pentru a elimina Germania pentru totdeauna
ca putere economică în Europa, pentru a o distruge, pentru a o anihila,
Tratatul de la Versailles i-a fost impus imediat după Primul Război Mondial.
Cancelarul Philipp Scheidemann a citat pe 12 septembrie... În 1919, „British
Times” scria: „Dacă Germania își reia comerțul în următorii 50 de ani,
acest război va fi fost purtat în zadar” (Haverbeck, Rudolf Steiner,
Advocate for Germany, 1989, p. 230). Acum totul se îndreaptă spre al Treilea
Război Mondial, sau mai degrabă spre „Al Treilea Război Punic al Germanilor”.
Cu un partener precum Rusia, care sub Putin nu a cedat nici perversiunilor,
nici globalismului, germanii rămași ar fi putut supraviețui în cadrul unei
politici bismarckiste. Dar acest lucru a fost acum împiedicat, deoarece Rusia
lui Putin este considerată acum succesorul Germaniei lui Hitler. Întrucât
Republica Federală Germania a făcut comerț cu Rusia lui Putin, și-a pecetluit
propria condamnare la moarte conform Legii lui Amalek. Totul se potrivește
cumva din nou, deoarece, conform acestor declarații evreiești, germanii sunt
considerați „amalek” sau „edom”. Prin urmare: Germania est delenda!Amalek și
Edom Legea amalekeană și „Al Treilea Război Punic” al nostru - nu ar trebui să
scăpăm. Exemple de minciuni care vizează distrugerea Germanilor, nu credeți un
cuvânt din ceea ce spun guvernul vostru, ziarele voastre mincinoase și posturile
de televiziune atunci când încearcă să vă hrănească cu noi povești de groază
despre istoria noastră.Următorul raport despre minciuna de la Katyn este
deosebit de crud față de toți germanii. Exemplifică modul în care se spuneau și
se spun minciuni despre epoca Hitler. Da, cum au fost chiar uciși oameni pentru
a impune aceste minciuni. Amintiți-vă de regretatul poet al libertății, Gerd
Honsik, care a fost închis într-o temniță vieneză pentru că a publicat în
cartea sa din 1992 „Achitare pentru Hitler?” că genocidul de la Katyn nu a fost
comis de Wehrmacht-ul lui Hitler, ci de ucigașii lui Stalin. Holocaustul de la
Katyn a fost comis de măcelarul evreu al lui Stalin, Lavrenti Pavlovich. Beria
a planificat și a dus la îndeplinire proiectul. Acest fapt a fost întotdeauna
cunoscut guvernelor vest-germane.
Grafica, Ion Măldărescu
Sursa - National Journal - https://concept-veritas.com/nj/25de/politik/02nja-putin-deht-ihnen-den-hahn-ab.htm -
