duminică, 31 octombrie 2021

Surse diverse - TRECEȚI, VOI, OAMENI CINSTIȚI, LA ACȚIUNE!

 



TRECEȚI, VOI, OAMENI CINSTIȚI, LA ACȚIUNE!

 

 Da, pe voi vă îndemn, pe voi, cei mulți.

 Pe voi, cei cărora vă pasă de viața voastră și a urmașilor voștri, pe voi, cei conștienți și îngrijorați de ceea ce ni se întâmplă acum, ce ni s-a tot întâmplat și de ceea ce s-ar putea să fie cu noi în viitor.

 Noi toți suntem victimele unora din țară și de aiurea care, profitând de  inimile primitoare de români, precum și de nebăgarea noastră de seamă și de iuțeala lor de mână, au făcut, fac și, probabil, vor continua a face, cam tot ce vor pe aici, dacă nu întreprindem nimic pentru a-i împiedica.

 Cum de au reușit și reușesc asta într-o țară din Europa!, cu o constituție! și niște legi!, în secolul XXI?!?

 Simplu: încălcând ori ocolind cu bună știință legile sau chiar folosindu-se de ele!

Ei bine, ne-am săturat!

 De aceea vă veți bucura poate aflând (dacă nu ați aflat deja) că un conațional cu suflet mare și cu o excelentă cunoaștere a legilor actuale, ale căror lacune ori formulări ambigue le permit șnapanilor interni și internaționali să se înfrupte fără opreliști din bogățiile țării, deci ale noastre, să ne calce în picioare demnitatea, drepturile și libertățile privind sănătatea, educația, justiția, proprietatea, etc, a conceput și ințiat un proiect legislativ, menit a schimba situația.

 Proiectul se numește Legea Suveranității sau Legea pentru protejarea interesului superior și suveran al poporului și cetățeanului român

 Inițiatorul lui este avocat. Numele lui este Dan Chitic.

 Acest proiect a prins contur după discuții cu sute de persoane și consultări cu zeci de specialiști ai dreptului, precum și cu alte zeci de  oameni ca noi, implicați în viața cetății. Este deci fructul unei inițiative cetățenești, care vrea ca, în cele 33 de articole noi, să schimbe România.  

 Această inițiativă nu are legătură cu niciun partid parlamentar.

 Pentru ca oricine să îl poată cunoaște, l-a publicat spre consultare  generală și legală în Monitorul Oficial nr. 925 din 28.09.2021.

 Poate fi citit și pe Google la una dintre următoarele adrese:

 PR-LEGE 743 15/09/2021 - Portal Legislativ

  https://www.monitoruloficial.ro/Monitorul-Oficial--PI--925-…

    Conform legislației în vigoare, pentru a putea fi adoptat, proiectul acesta, așa cum am mai spus deja, rezultat al părerilor și dorințelor exprimate ale multor trăitori pe acest teritoriu al nostru, trebuie să fie dezbătut și adoptat de Parlamentul României.

 Pentru a fi înscris pe ordinea de zi pentru dezbatere în ședințele Parlamentului, se cere ca el să fie validat prin semnăturile a minim 100.000 de oameni din minim 13 județe, a câte minim 5000 de semnături per judet, conform legii!  =Este nevoie însă de cel puțin 150. 000 de semnături . Cele 50% în plus sunt menite a învinge previzibilele sabotaje ale sistemului!

 Însă pentru a da un semnal puternic parlamentarilor în faza finală a întregului proces, ar fi nevoie de 500. 000 de semnături.

 Ele trebuie date până la sfârsitul lunii noiembrie anul curent.

 Se poate semna pe hârtie sau online.

 Pentru a semna pe hârtie, intrați pe Google și scrieți VremSuveranitate.Ro /Legea suveranității  și urmați instrucțiunile.

  Menționăm că acest proiect a primit in 15 septembrie 2021 avize favorabile de la Consiliul Legislativ (  consultați:

http://www.clr.ro/events/avize-emise-la-data-de-15-septembrie-2021/?occurren...

 Dacă doriți să fie bine și în țara noastră, DACĂ VĂ PASĂ, nu mai stați pe gânduri: citiți proiectul și semnați!

 O faceți, oricât ați fi de în vârstă, pentru cei dragi de acum și din viitor.

 Procedați așa cum vă îndeamnă conștiinta, în cunoștință de cauză !

 Doamne ajută-ne!

Știm că ne dai, dar nu ne bagi și în traistă. 

 

Sursa: FLORIN GHEORGHIU

 

 

Imperiul secret al UE

„Într-o vreme a schismelor care separă Vestul UE de noii membri din Est, ambele tabere au propriile rațiuni de a păstra marele secret economic al UE, și anume faptul că Vechea UE stăpânește noile țări membre ca pe niște feude”, scrie Matthew Olex-Szczytowski, bancher, istoric și consilier al mai multor premieri polonezi, într-un articol publicat de UnHerd.

 

 

 

The EU's secret empire

Wealthy states treat Eastern Europe as a colony

 

„Împotriva logicii și justiției, 340 de milioane de vest-europeni bogați îi sug pe cei 103 milioane de estici săraci. Elitele din Europa Centrală și cea de Est nu se revoltă, pentru că nu suportă să recunoască realitatea, iar mulți dintre membrii elitei din Est au fost cooptați de vestici sau au fost intimidați. Însă resentimentele nu pot să nu răbufnească. „Nu suntem o colonie, nu suntem membri de mâna a doua”, a transmis Comisiei Europene premierul Sloveniei. Până și Clotilde Armand, primărița franțuzoaică din București, a spus limpede că „o mare parte din bogăția Europei se scurge din țările sărace către cele mai bogate”.

 

În Vest, cei care știu asta nu deschid gura, ci îi încurajează pe trâmbițașii lor din Est să spună că Vechea Europa menține Estul pe linia de plutire. „Îi vedeți pe polonezii, pe cehii și ungurii aceia cicălitori?”, se plâng mereu eurocrații. „Se îndepărtează de liberalism, însă își freacă palmele și se așteaptă să le dăm bani!”. Acest tip de gândire este strâmb din cel puțin două motive. Presupusa obrăznicie a Estului nici nu se compară cu păcatele Vestului (comparați doar ce face Ungaria cu LGBT cu ceea ce face Danemarca cu musulmanii săi). Ceea ce rupe Europa în două nu este o falie culturală (despre care se vorbește exagerat de mult), ci statutul de colonie al Europei Centrale și de Est.

 

Orice analiză trebuie începută prin a vedea ce s-a întâmplat cu cele 11 state care au aderat la UE în 2004. Europa Centrală și cea de Est erau slăbite după căderea comunismului și au trebuit să-și deschidă granițele prea repede. Capitalul din Vechea Europă ar fi trebuit să compenseze pierderile. Însă, așa cum s-a întâmplat deseori în istorie, consecințele cele mai importante nu au fost bănuite. Odată ce au căzut frontierele, s-a produs o hemoragie demografică și Vestul s-a îmbogățit cu 10 milioane de angajați veniți din aceste țări. Dintre aceștia, circa o treime aveau studii superioare și ei sunt cei care au contribuit la mare parte din creșterea economică a Vestului.

 

La Bruxelles nu este voie să vorbești despre acest uriaș transfer de bogăție. Nimeni nu îndrăznește să se laude că a pus mâna pe acești imigranți albi, creștini, bine pregătiți, extrem de ușor de integrat. Este limpede că, dacă ar face asta, ar fi numiți rasiști.

 

În Est, elitele tac de rușine pentru că au fost complice la o prăbușire demografică cum numai în vreme de război se poate întâmpla. Croația a pierdut un sfert din populație (un fost premier croat a îndrăznit să spună că acesta este un pericol existențial pentru țară). România, Bulgaria și țările baltice au pierdut o cincime din populație în acest fel. Polonia a pierdut o zecime din populație.

 

Dezastrul social care s-a produs a fost înspăimântător. Spitalele au fost părăsite de medici. Dintre primele zece țări UE la mortalitatea covid, opt sunt din Europa Centrală și cea de Est. Puteți fi siguri că lucrurile nu ar fi stat astfel, dacă doctorii ar fi rămas în țările lor. Acest dezastru demografic a năruit orice speranță că Estul ar putea ajunge din urmă Europa de Vest. „Europa de Est va îmbătrâni înainte de a se îmbogăți”, spunea Beata Javorcik, profesor la Oxford și economist-șef al BERD pentru Europa de Est.

 

O altă consecință neașteptată a fost remodelarea peisajului economic din Europa Centrală și cea de Est. La Berlin este interzis să vorbești despre asta. Companiile off-shore bogate au năvălit în aceste țări și au cumpărat cele mai importante firme. Într-adevăr, au salvat câteva mari companii falite (VW a făcut asta cu Skoda, în Cehia, iar Renault cu Dacia, în România). Însă lucrurile nu s-au oprit aici; companiile vestice s-au înstăpânit pe sectoarele cheie din industria și serviciile statelor estice.

 

În Polonia, străinii dețin jumătate din industrie și din retail, în special prin intermediul marilor companii. În Cehia și Polonia, companiile străine asigură jumătate din exporturi. În Ungaria, străinii asigură patru cincimi din exporturile țării. Acest lucru este fără precedent în țări cu o forță de muncă competentă. Până la urma, cehii erau mai prosperi decât elvețienii sau suedezii, în 1938, iar polonezii și ungurii erau în fața Madridului, înainte de războiul civil din Spania.

 

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică spune că prin plecarea forței de muncă din Est în Vest, Estul a donat nu mai puțin de 400 de miliarde de euro, bani care au fost investiți în educația acestor oameni. Asta depășește cu mult ceea ce Bruxelles-ul le-a oferit acestor state. Polonia a cheltuit 160 de miliarde pentru a-i educa pe cei 2,6 milioane de cetățeni care au plecat, însă a primit de la UE 138 de miliarde de euro.

 

Creșterea PIB-ului Vestului care se datorează muncii celor veniți din Est este și mai mare. Vechea UE a câștigat astfel o mie de miliarde de euro, până să lovească pandemia. La aceasta se adaugă investițiile corporatiste. Acum, ele au ajuns la maturitate și aduc profituri și dividende, care iau calea Vestului. Aceste profituri care pleacă sunt mai mari decât transferurile anuale de la Bruxelles. În plus, fondurile europene sunt cheltuite în Est în special în proiecte de infrastructură, unde companiile vestice primesc majoritatea contractelor și obțin astfel patru cincimi din aceste fonduri europene.

 

Europa Centrală și de Est a devenit „o uzină” pe lanțurile de producție occidentale – așa a numit-o „Handelsblatt”. Vechea UE sifonează de aici componente pe care le asamblează și apoi le exportă în China și în alte părți. Dintre statele care aprovizionează astfel Germania, Polonia depășește Franța, Italia și Spania. Europa Centrală și cea de Est au devenit o piață cheie și total captivă a Europei de Vest. Hegemonul german depinde de această piață. În 2020, Berlin-ul a exportat în ECE în valoare de 179 miliarde de euro, în timp ce exporturile germane în SUA au fost de 103 miliarde, în China de 96 de miliarde și in Rusia de doar 23 de miliarde de euro.

 

Economiile central și est-europene au crescut, într-adevăr, însă PIB-ul pe cap de locuitor ne amintește cât de multe provocări sunt mai departe. Polonia are jumătate din PIB-ul pe cap de locuitor față de media europeană. Cehia are două treimi. Apoi, trebuie amintit că polonezul produce doar 26% din cât produce un danez. Cehul produce o treime din ceea ce produce danezul. Bulgaria doar 14%, iar România 18% din ceea ce se produce în Danemarca pe cap de locuitor.

 

Oare Europa Centrala și cea de Est vor ajunge vreodată din urmă Vestul? Perspectivele nu sunt deloc luminoase. Problemele demografice și galopul Chinei către autosuficiență sunt factori care împiedică dezvoltarea Estului Europei. Însă cheia este sistemul colonial. Pentru a ajunge la prosperitatea unei țări avansate, trebuie să ai aceeași productivitate. Iar Europa de Est trebuie să-și îmbunătățească sectorul inovației. Statutul de dominion împiedică acest lucru.

 

Firmele străine sunt lideri în aceste țări. Ele obțin cele mai mari profituri, iar totul este trimis în Vest. Nimic nu garantează că profitul va fi reinvestit. Aceste firme străine își desfășoară activitatea de cercetare și dezvoltare în țările de origine din Vest și nimeni și nimic nu le obligă să facă schimb de informații și tehnologie. FMI a confirmat că aceste companii își obligă filialele din Europa de Est să cumpere tehnologii scumpe din Vest. În plus, filialele companiilor vestice nu au voie să lanseze propriile branduri.

 

În acest fel, Europa Centrală și cea de Est nu se pot baza decât pe firmele autohtone. Ele sunt însă mici și le este greu să inoveze. Ele se luptă cu birocrația de la Bruxelles și cu o mulțime de stratageme puse la cale împotriva lor. Spre exemplu, certificările europene pot spori cu o cincime prețul de export al unui produs. Apoi, licitațiile publice nu le permit statelor estice să favorizeze companiile autohtone. Dacă guvernul vrea să dezvolte un anumit sector, regulile ajutorului de stat sunt draconice. La un moment dat, premierul polonez Mateusz Morawiecki a izbucnit: „Bogata UE ne vinde VW și Renault. Însă când șoferii noștri de tir au intrat pe piețele lor, au apelat imediat la protecționism”.

 

La Bruxelles domnesc rețele vechi specializate în măsluirea jocurilor. „La Bruxelles, toți se prefac surprinși când nu apare nici o companie estică la întâlnirile de stabilire a standardelor”, spune un oficial ceh. „Asta este pură ipocrizie. Firmele noastre sunt prea mici și nu fac parte din rețelele băieților cu state vechi de la Bruxelles. De fiecare dată, regulile sunt stabilite de aceiași oameni, înainte să ajungem și noi la masă.”

 

Pentru că nu are mari grupuri industriale, Estul nu are acces la miliardele oferite de UE pentru proiectele high-tech. Vestul cheltuiește pentru proiecte spațiale, de apărare, de cercetare și dezvoltare. Deși are peste o cincime din populația UE, Europa Centrală și cea de Est au primit doar a 12-a parte din cele 65 de miliarde pentru cercetare și dezvoltare pe perioada 2014-2020. Pentru ca insulta să fie și mai mare, țări extra-UE, precum Norvegia, Israel și Elveția au primit mai mult.

 

Lucrurile se vor agrava pe măsură ce UE va investi tot mai mult în campionii industriali din Vest. Trebuie să ne așteptăm ca Vechea UE să pună mâna pe cea mai mare parte din cele 56 de miliarde de euro sub forma de granturi pentru recuperarea după pandemie. Estul a primit 13%, ceea ce este din nou discriminare.

 

Apoi intervine absurditatea emisiilor zero de carbon. Regiunea estică nu-și permite așa ceva. Cu toate astea, Bruxelles-ul va interzice sursele ieftine de energie. Competitivitatea Estului va fi din nou zdrobită, iar contribuabilii estici vor fi obligați să ofere subsidii companiilor vestice care produc turbine eoliene și alte tehnologii de acest soi.

 

Șansele ca firmele estice să poată concura la scară globală sunt infime. Între timp, străinii vor profita de orice ocazie pentru a mulge aceste țări, prin companiile implantate aici, fără să le ofere acces la cea mai bună tehnologie. Europa Centrală și cea de Est vor intra într-o capcană a venitului mediu, vor fi blocate pentru totdeauna, în timp ce economiile anacronice ale Vechii UE se vor lupta să țină pasul cu China și SUA.

 

Crevasa economică din UE va conta pe mai departe. Ea este deja prea mare și vor apărea și mai multe resentimente, regiunea se va depopula și ar putea face implozie în orice moment. Pentru a reduce acest risc, Bruxelles-ul ar trebui să pună la cale un New Deal pentru imperiul său. Ar trebui să ajute afacerile din Est să se extindă.

 

Cât îi privește pe politicienii din Est, aceștia ar trebui să denunțe colonialismul și să obțină libertate de acțiune pentru firmele autohtone. Dacă nu se va produce o schimbare radicală, Vechea Europă ar trebui să se pregătească pentru noi forme de populism și alte consecințe ale ruperii în două a Europei.”

 

Sursa: RADU GABRIELA

 

 

Gregg Braden - Limbajul cuantic

 

Așadar, orice discuție cu privire la această rugăciune bazată pe sentiment, acest mod pierdut de rugăciune, pare uneori puțin mai mult decât academică, până când o putem aplica efectiv în viața noastră sau o putem vedea aplicată în viața noastră.

La sfârșitul anilor 1990, am avut ocazia să fac exact asta; când am văzut filmarea care documenta vindecarea unei afecțiuni care pune viața în pericol în corpul unei femei în viață, folosind exact tipurile de tehnici despre care vorbim acum, pentru mine, acest tip de informație m-a condus la această modalitate pierdută de rugăciune, în ceva care este foarte real si pe care îl putem aplica în viața noastră. În acea perioadă, am avut ocazia să văd niște filmări video cu vindecarea unui cancer de vezică urinară, cu diametrul de trei inci în interiorul corpului unei femei, care, după standardele medicale occidentale, fusese diagnosticată inoperabilă; ea mersese ca ultimă soluție la un spital fără medicamente din Beijing, China. În acest spital fără medicamente au început pur și simplu sa o trateze, abordând modalitățile de afirmare a vieții prin care ea se putea schimba, putea schimba modul în care își trăia viața; ei au învățat modalități de afirmare a vieții, de a respira și modalități de afirmare a vieții, de a-și hrăni corpul. Faceau mișcări blânde pentru a stimula centrii energetici din corpul ei și în timp ce făceau acestea, ea își întărea corpul la un moment dat, astfel incat avea sens să treci printr-un proces. Acum aș dori să împărtășesc asta - îmi place să ți-l descriu ca pe un exemplu foarte puternic al modului în care lumea sentimentală din interiorul corpului nostru are un efect direct, în acest caz un efect foarte explicit asupra lumii dincolo de corpurile noastre.

Așadar, în documentația video, filmul arată o femeie întinsă, într-o cameră de spital; este pe deplin trează, este pe deplin conștientă, crede în procesul care urmează să se întâmple. În fața ei, există un tehnician în ecografie care trece o baghetă cu ultrasunete peste abdomenul ei inferior, pe care o putem vedea pe un televizor cu ecran divizat, iar în partea stângă a ecranului fac un instantaneu, o secventa de o clipă în timp, pentru referinţă. Deci, putem vedea cum arăta starea ei în acel moment; în partea dreaptă a ecranului, putem urmări în timp real trei practicanți care stau în spatele ei, lucrând cu energia din corpul ei și cu sentimentele din corpurile lor; și ceea ce fac ei este că încep să cânte un cuvânt/o expresie asupra căruia au fost de acord, un cuvant care întărește sentimentul din interiorul lor că ea s-a vindecat deja. Cântarea spune în esență “deja vindecat”, adica vindecarea deja realizată și pe măsură ce încep să aibă acest sentiment, să spună aceste cuvinte între ei, pe ecranul computerului, pe ecranul televizorului, putem urmări în timp real această tumoare canceroasa care dispare în mai puțin de trei minute. În timp real, nu este ca un time lapse într-un documentar, în care vezi un trandafir care se deschide în 30 de secunde și ceva, care în mod normal durează zile; acest lucru se întâmplă literalmente în mai puțin de trei minute. Corpul ei a răspuns la sentimentele practicanților, care au fost antrenați să aibă tipurile de sentimente pe care le aveau și tot ceea ce simțeau a fost sentimentul a ceea ce se simte să fii în prezența unei femei care este deja vindecată, pe deplin. activa, la capacitate maximă. Nu o vedeau ca pe o femeie bolnavă și nu spuneau „cancer rău, trebuie să pleci”. Este un mod foarte diferit de a gândi lucrurile; este un exemplu foarte explicit despre cum funcționează acest principiu.

Am avut ocazia să vorbesc cu domnul Luke Chen, care de fapt a creat acest film și i-am pus o întrebare, i-am spus: „Dacă acești trei practicanți nu ar fi fost acolo, ar fi putut această femeie să facă asta, ar putea vreunul dintre noi să facă asta, pe cont propriu?” și mi-a zâmbit. Când i-am pus întrebarea, el a spus – Gregg, dupa toate probabilitățile ea ar fi putut face asta singură; cu toate acestea, există ceva despre noi, oamenii, în sensul că parcă ne simțim mai împuterniciți, mai puternici atunci când suntem susținuți de ceilalți, în lucrurile în care credem și în lucrurile pe care alegem să le realizăm.

Așa că, deși probabil că ar fi putut să aibă acest sentiment și să o facă ea însăși, fara ca acești trei practicanți să lucreze cu ea, dar a fost pragul de care a avut nevoie corpul ei pentru a răspunde. Tot ce făceau era să aibă senzația că ea era deja vindecată. În mai puțin de trei minute, corpul ei a răspuns.

Ceea ce fizica occidentală începe să ne spună acum este că aceeași energie, același câmp care a dus la vindecarea în corpul acestei femei, duce și la pacea între națiuni; este același lucru, la o scară diferită, același principiu și am fost implicat în experimente în care sute de mii de oameni s-au unit prin rețeaua mondială; am fost coordonați pe internet la o anumita oră, o fereastră de timp în care am fost antrenați să simțim sentimentele de pace în corpurile noastre în acea perioadă și când am făcut asta, statistic ceea ce s-a întâmplat în evenimentele din întreaga lume – fie ca au fost evenimente de război, bombardamente aeriene, bombardamente în Irak care au fost programate, ele au fost inversate/modificate/anulate/amanate în timpul ferestrei de timp în care se petrecea această rugăciune; crimele împotriva oamenilor au scăzut, vizitele de urgență în camerele de spital. A fost un proiect de cercetare computerizat la Universitatea Princeton, care a fost capabil să documenteze câmpul conștiinței la nivel global în timp ce aceste rugăciuni se desfășurau; și au văzut o mică eroare, o glifă pe ecran, care indică faptul că conștiința răspundea la sute de mii de oameni care simțeau sentimentul de pace în momentul în care se producea. Și ceea ce ne spune asta este că domeniul cu care lucrăm, este un domeniu măsurabil. O poți masura cu echipament, ar putea fi măsurată pe ecranul computerului. Acesta a făcut parte din proiectul de cercetare Princeton University care a fost numit „proiectul conștiinței globale”. Deci, domeniul este real, este acolo și ne răspunde în moduri acum pe care abia începem să înțelegem.

Chiar mai recent, o alta cercetare a fost făcută de omul de știință Masaru Emoto, privind relația dintre emoția umană, sentimentul uman și picăturile de apă. Aceasta cercetare arată această relație și mai puternic; ceea ce s-a întâmplat este că acești oameni de știință, in acest proiect de cercetare anume, au descoperit că picăturile de apă, care reprezintă oricum peste șaptezeci la sută din lumea noastră și șaptezeci la sută din corpurile noastre, că aceste picături de apă răspund la emoția umană, indiferent dacă este resimțită în corpul său.  Așa cum este de fapt scris pe etichetele care sunt plasate pe flacoanele cu apă și emoția cercetătorului pe măsură ce etichetele sunt scrise și plasate pe acele flacoane; fiolele sunt apoi înghețate pentru o anumită perioadă de timp, scoase din procesul de congelare și, pe măsură ce încep să se dezghețe, se cristalizează, iar cristalele sunt semnul revelator a ceea ce se întâmplă cu emoția. De exemplu, au luat apă foarte poluată, apă foarte toxică din unele dintre cele mai poluate baraje, din centrul Japoniei; nu s-a cunoscut niciodată că această apă se cristalizează; pur și simplu nu o pot face să se cristalizeze și când o privești la microscop ceea ce vezi este o formă foarte noroioasă, foarte nebuloasă; nu exista simetrie, nu există nicio structură cristalină, înainte ca emoțiile să apară; după ce emoțiile sunt acolo, de exemplu când 500 de oameni se roagă pentru o parte din această apă poluată, față de imaginea de dinainte, care arată apa în stare toxică, imaginea de după arată această apă frumos formată, limpede, cristalină , perfect simetrică, pură, din rezultatul interacțiunii emoției umane și al sentimentului uman care interacționează cu acest câmp de apă.

Unele dintre celelalte cercetări au arătat că familiile în care copiii și părinții lor au înconjurat o fiolă cu apă foarte poluată și toxică într-o cameră și ceea ce fac ei este un joc: copiii, trimit dragoste la apă, ei spun „Te iubim apa, Te apreciem apa, Îți mulțumim apa pentru ceea ce aduci în lumea noastră, în viața noastră” și în starea lor  inocență, ei provoacă aceste stări de emoție autentice și, pe măsură ce cercetarea continuă, tocmai aceste fiole cu apă au primit acest tip de energie de la copii și familiile lor, sentimente pe care anticii le numeau rugăciune, că apa începe să se cristalizeze în forme frumoase simetrice, foarte clare, arătând încă o dată că există un efect direct între ceea ce simțim în corpul nostru și ceea ce se întâmplă în lumea dincolo de corpurile noastre.

Și este un exemplu frumos, foarte emoționant, a modului în care fiecare dintre noi are ocazia de a participa nu pentru a controla și manipula, ci mai degrabă a participa la evenimentele lumii noastre, evenimentele vieții noastre, în familiile noastre, în comunitățile și corpurile noastre, prin câmpul care leagă toate în Creație.

Definiția unei holograme este că este un model, indiferent cât de fin este împărțit, modelul din imaginea de ansamblu rămâne chiar și în cea mai mică porțiune; de exemplu, în urmă cu câțiva ani, existau semne de carte, fâșii strălucitoare de folie și când erau expuse în lumină directă, afișau o imagine a unui trandafir complet înflorit, sau imaginea Maicii Maria sau imaginea unui delfin, sărind peste o piramidă. Și în aceste semne de carte, dacă ar fi cu adevărat holograme, ați putea să le luați și să le tăiați în cele mai mici bucăți și apoi să o luați pe cea mai mică dintre acestea și să o tăiați din nou și s-o priviți sub lupă și întregul model ar rămâne în continuare, chiar și în cea mai mică bucată și confirmă acest principiu. Acum,  se pare că conștiința, conștiința noastră, prin acest câmp funcționează tocmai așa; ceea ce înseamnă că noi toți, ca porțiuni mai mici ale unui model mai mare, suntem conectați și lucrurile aparent mici pe care le facem în viața noastră de zi cu zi, felul în care răspundem unul altuia, la masa de familie, în timpul nostru, în conversații, felul în care receptăm știrile de la ora cinci, felul în care răspundem unui șofer care ne taie calea pe autostradă, conduc la starea în care ne găsim în toate momentele vieții, oricât de neînsemnate.

De fapt, avem o conversație cu acest câmp, cu holograma cuantică, cu mintea lui Dumnezeu, individual și punem laolaltă/adunăm toate micile noastre conversații. Acesta devine răspunsul colectiv, câmpul oglindește iubirea noastră colectivă, aprecierea și recunoștința noastră colectivă, sau furia, furia și frica noastră colectivă. Așadar, în timp ce urmărim evenimentele din viața noastră și din lumea noastră și ne întrebăm de ce se întâmplă aceste lucruri și cum de se pot întâmpla aceste lucruri, felul în care le vedem noi, crezi, vezi aceste principii pe care tocmai le-am expus/descris, le vedeți manifestându-se în lume, în jurul vostru și, dacă da, dacă principiul funcționează într-o direcție, acesta funcționează și în cealaltă direcție; pe măsură ce începem să simțim sentimentele lucrurilor pe care alegem să le experimentăm în viața noastră, în lumea noastră, prin definiție, holograma trebuie să reflecte acele lucruri înapoi la noi.

Aud de la atât de mulți oameni că, atunci când ne facem rugăciunile din interiorul corpului nostru, că trebuie să le trimitem în locul în care alegem să fie; dacă vrem rugăciuni în Orientul Mijlociu, trebuie să trimitem acea energie acolo; sau dacă vrem rugăciuni de vindecare pentru cei dragi, pe care cumva trebuie să le transmitem din corpul nostru până acolo unde sunt cei dragi, ei bine, știu că aceste intenții sunt bine intenționate; ceea ce ne spune holograma este că nu trebuie să trimitem nimic nicăieri; spune că atunci când simțim un sentiment în corpurile noastre, acesta există deja peste tot, pentru că suntem parte din acel întreg, așa cum modelul este complet, oricât de mic am tăiat acel semn de carte.

Suntem mici bucăți din această hologramă mai mare, din această conștiință mai mare și, în virtutea pur și simplu simțirii și folosirii energiei pentru a crea ceea ce alegem în corpurile noastre, ea există deja peste tot, tot timpul. Poate ați avut această experiență, v-ați dus vreodată să ridicați telefonul pentru a suna pe cineva pentru care aveți o afinitate și ați constatat că se afla deja la celălalt capăt al firului. Eu și mama mea avem această experiență; încerc să o sun măcar o dată pe săptămână, de oriunde mă aflu; nu este neobișnuit pentru mine să ridic telefonul și să constat că ea este deja acolo, sau că este ocupată pentru că mă sună chiar în acel moment. Deci, când se întâmplă asta, ceea ce se întâmplă este că ajunge informația de unde sunt eu până unde este ea, deci avem acea conexiune simultană. Știu că aproape toată lumea a avut această experiență înainte și holograma cuantică respectă principiul holografic; acesta este răspunsul la această întrebare - pentru că atunci când simțim ceva într-un loc, într-o anumită măsură, acel sentiment există deja în orice alt loc și în măsura în care ne putem concentra, acel sentiment în corpurile noastre și perfecționăm capacitatea noastră de a simți sentimentele clar în inimile noastre, mai degrabă decât pur și simplu să le gândim în mintea noastră, în acest grad avem ocazia ca tipurile de vindecări pe care le vedem în spital și efectele pe care le simțim în interiorul corpului nostru să fie transmise dincolo de corpurile noastre, în lumea din jurul nostru.

 

Sursa: RADU GABRIELA

 

ro/stiri/a-murit-pavel-corut-marele-scriitor-si-colonel-al-serviciului-de-contrainformatii-militare-a-armatei-romane-416042?

 



a-murit-pavel-corut


 Fost ofiter de informatii si contrainformatii, la origine ofiter al Marinei Militare, Pavel Corut s-a dedicat scrisului dupa decembriue 1989, publicand in cele trei decenii scurse de atunci peste 170 de carti. Este un record, cred, absolut, atat in privinta numarului de titluri (reflectat in frecventa aparitiilor), cat si in privinta impactului la public (reflectat in vanzarile de carte realizate). 

Despre el nu s-a scris mult, in primul rand pentru ca, odata iesit din sistermul militar, si-a luat viata pe cont propriu, navigand solitar in postdecembrism pe apele tulburi ale literaturii, valorificand la maximum imensul volum de cunostinte acumulate si realul har scriptoricesc daruit de la  Domnul, cizelat in anii de scoala si exersat, probabil, in intimitate de-a lungul celor doua decenii de cariera in uniforma Armatei Romane. 
Un "lup de mare" cu resursele si forta lui nu avea cum sa razbata decat ca un singuratic, astfel incat profundul sau patriotism si exceptionalul talent literar sa nu lezeze orgolii, in perpetua sa pendulare intre mediul literar si cel politico-social. A scris enorm de mult - poezie, proza, fictiune, de multe ori impletindu-le pe toate acestea, si chiar lucrari de psihologie aplicata, din postura unui formator de conduita pentru compatrioti, indeosebi pentru cei tineri. 
A fost unul dintre "securistii" care nu trebuiau dati "jos", iar faptul ca s-a numarat printre primii expulzati din sistem de generalul Militaru si clica lui cred ca este edificator. Personal, ii datorez reintoarecerea mea la "matca" (diplomatia militara) dupa cei 11 ani de "exil" la Constanta, pentru pacatul de a fi fluierat in Biserica Atarnarii de la Secu. Si cred ca tot lui ii datorez si specialele "Cantece din Prepeleac" cu care, sub masca parodiei, am exersat cetateneste actul poetic la confluenta serviciului de Informatii al Armatei Romaniei cu cele straine, fara de stanjenire din partea contra-silor dirijati de Corut.
S-a imbogatit din scrisul sau, a trecut prin cateva momente teribile ale vietii, parand a fi stapanul unor energii inepuizabile. Si totusi, iata, a venit un moment in care, intalnind o noua punte, n-a mai trecut-o. Nu stiu daca i s-au epuizat energiile sau pur si simplu n-a mai vrut, dezgustat fiind de ceea ce vede ca s-a ales din tara si poporul asta, carora el le-a jurat credinta - si si-a respectat intocmai juramantul.  
Aibe-i  Dumnezeu nobilul suflet sub Sfanta Lui Obladuire!  

MARIAN ILIE



"Omenirea a primit exact boala de care avea nevoie. 

Nu mai prețuim sănătatea, așa că avem o boală care ne dă de înțeles că trebuie să ne ocupăm de sănătatea noastră. Nu mai prețuim natura din jurul nostru, așa că ni s-a dat o boală pentru a rămâne cât mai puțin în natură. Uitasem deja cum să trăim ca familii, așa că am primit o boală care ne-a închis în casele noastre pentru a învăța să trăim din nou ca familii. Nu mai respectăm persoanele în vârstă, așa că am primit o boală care amintește de vulnerabilitatea persoanelor în vârstă. Nu mai prețuim lucrătorii din domeniul sănătății, așa că am primit o boală care amintește cât sunt de neînlocuit. Nu mai respectăm profesorii, așa că am primit o boală care ne-a închis școlile pentru ca părinții să încerce să-și învețe copiii ei înșiși. Am crezut că putem cumpăra totul, să fim peste tot, cu oricine și oricând , așa că am primit o boala, ceea ce arată cât de nefiresc este. Ne-am petrecut timpul liber în mall-uri, așa că am primit o boală pentru a înțelege că fericirea nu poate fi cumpărată. Ne-am ocupat mult de aspectul nostru și l-am comparat întotdeauna cu alții, așa că am avut o boală care ne-a acoperit fețele cu măști pentru a înțelege că frumusețea noastră este din interior . Am crezut că suntem stăpânii Pământului, așa că am primit o boală , astfel încât micuțul lucru invizibil să ne îmblânzească, să ne ofere îndrumări și chiar o mică împăcare. Această boală ne îndepărtează mult, dar, în același timp, ne oferă posibilitatea de a observa din nou ceea ce este cel mai important în viață. Avem o boală pe măsura noastră.

Să învățăm, să trăim în așa fel încât să fim atenți la adevăratul sens al vieții."

 

Preluat!

 

„Când mamele sunt însărcinate, celulele bebelușului migrează în sângele lor și apoi se învârt înapoi în bebeluș, se numește „microchimerism fetal-maternal”. ⁠ ⁠

Timp de 41 de săptămâni, celulele circulă și se îmbină intr-un circuit permanent, iar după nașterea bebelușului, multe dintre aceste celule rămân în corpul mamei, lăsând o amprentă permanentă în țesuturile, oasele, creierul și pielea mamelor, rămând acolo timp de un deceniu. Fiecare copil pe care îl are o mamă după aceea, va lăsa o amprentă similară in corpul ei.

Chiar dacă o sarcină nu ajunge la termen complet sau dacă faci avort, aceste celule tot migrează în sânge.

Cercetările au arătat că dacă inima unei mame este rănită, celulele fetale se vor grăbi la locul rănirii și se vor transforma în diferite tipuri de celule specializate în repararea inimii.

Bebelușul ajută la repararea mamei, în timp ce mama construiește copilul.

Cât de tare e asta?

Acesta este adesea motivul pentru care anumite boli dispar în timp ce femeile sunt însărcinate.

Este incredibil cum corpurile mamelor protejează copilul cu orice preț, iar bebelușul protejează și reconstruiește mama înapoi - astfel încât bebelușul să se dezvolte în siguranță și să supraviețuiască.

Gândește-te o clipă la poftele nebune. Ce a fost mama deficitară de i-a făcut bebelușul să poftească?

Studiile au arătat, de asemenea, celule de la un făt în creierul unei mame la 18 ani după ce a născut. Cât de uimitor este asta? ”

Dacă ești mamă știi cum îți poți simți intuitiv copilul chiar și atunci când nu este acolo... Ei bine, acum există dovada științifică că mămicile le poartă ani și ani chiar și după ce le-au născut.

Mi se pare atât de frumos.''

 

Cat de uimitoare si magnifica este creatia lui Dumnezeu!

 

preluat de la Heart Prints

Sursa: RADU GABRIELA

 

 

Adevarul despre evenimentele din decembrie 1989

Daca mai intereseaza pe careva !

 

Amintiri din 1989

 

UITE ce declara șeful Contraspionajului Român:

 

Col (r.) Paulian Păsărin a fost șeful Serviciului de Contraspionaj. El a condus serviciul de la înființarea sa, în anul 1974, până la dizolvare, în decembrie 1989. Acesta declara că în decembrie 1989 nu a fost revoluție, iar evenimentele care au dus la înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu și chiar împușcarea lui și a Elenei Ceaușescu, au fost planificate cu mult timp înainte, de Uniunea Sovietică și Statele Unite.

 

Paulian Păsărin a murit în anul 2007, iar apropiați ai săi au declarat că ultimele sale cuvinte ar fi fost: „Mi-au făcut-o și ei mie.”

 

 Reporter: Domnule colonel, a știut Nicolae Ceaușescu ce i se pregătește, sau a fost luat prin surprindere de Revoluția din Decembrie 1989 ?

 

Paulian Păsărin: Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut fața nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluție, pentru că nu împărtășesc această variantă și vă voi argumenta în continuare de ce. S-a știut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informații în mediul oamenilor de informații și nu de genul că s-ar putea, ci au fost informații certe. Totul a plecat de la o greșeală a lui Nicolae Ceaușescu. La sfârșitul anilor '70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut și Andropov, care era șeful KGB în Uniunea Sovietică. Atunci Ceaușescu a făcut greșeala (nu știu dacă sfătuit, sau din proprie inițiativă, dar cred că a fost o inițiativă personală), de a ieși pe postul național de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De aici au sărit scântei și de o parte și de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziția de președinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu a fost pusă la cale la Moscova.

 

În plan informativ, un subordonat de-al meu a venit și mi-a spus că, în fiecare zi de marți și de vineri ale săptămânii, la blocul din Piața Aviatorilor, bloc care era al sovieticilor și era un cămin-hotel, vin un autocar sau două cu turiști, care a doua zi nu făceau altceva decât să împânzească Bucureștiul. În urma verificării informațiilor am constatat că turiștii verificau piețele, magazinele, dar mai ales se familiarizau cu dispozitivele de pe traseele pe care circula Ceaușescu. Dacă bărbații aveau ca sarcină să monitorizeze intersecțiile și să vadă lipsurile cu care se confruntă populația, femeile au mers până acolo încât îi identificau pe băieții noștri aflați în dispozitiv și încercau să le facă „ochi dulci”, în ideea de a intra în vorbă cu ei. Am mers mai departe cu verificarea și am aflat că aceste grupuri făceau parte dintr-o divizie amplasată în Basarabia. Unii dintre ei își căutau anumite poziții, din care să poată acționa cu arme de foc. Eu îmi întăresc afirmația prin faptul că toți care s-au aflat în mulțime și asupra cărora s-a tras, au fost împușcați de la înălțime, după traiectoria gloanțelor.

 

R: Coincid clădirile în jurul cărora au stat mai mult presupușii turiști cu cele din care s-a tras în timpul evenimentelor din Decembrie 1989?

 

P. P.: Da, cele mai studiate clădiri de către respectivele persoane au fost chiar cele din care sau de pe care s-a tras în mulțime. De exemplu, în jurul Televiziunii au fost instalate acele simulatoare, iar eu cunosc un caz concret, al unui anume Popescu, de pe Zambaccian, care a mânuit tot timpul simulatorul și a recunoscut ulterior acest lucru. Este un fost agent KGB, care a povestit că a folosit simulatorul, iar pe masă avea un pahar cu apă și o pastilă, pe care trebuia să o ia, ca să moară, dacă acțiunea ar fi eșuat, iar el ar fi fost prins.

 

R: Ce se făcea, concret, cu acele simulatoare?

 

P. P.: Simulatoarele erau de mai multe categorii: de zgomot care imitau trecerea unui tanc, o rafală de mitralieră, o explozie, dar și simulatoare cu efecte luminoase, cu trasoare. Deci, revenind la întrebarea inițială, dacă s-a cunoscut sau nu ce urmează, este cert că Ceaușescu a fost informat despre faptul că urma să fie înlăturat. Astfel, pentru că știa că i se pregătește ceva, nu a rămas niciodată pe timp de noapte în URSS, de câte ori s-a dus în vizită, n-a acceptat niciodată să se facă aplicații pe teritoriul României, împreună cu celelalte state din Tratatul de la Varșovia și nici măcar să treacă trupele pe teritoriul țării. Singurul lucru pe care l-a acceptat fiind aplicațiile pe hartă.

 

Mulți spun că ar fi fost vorba despre o trădare a Securității, dar Securitatea și-a făcut datoria, aceea de a culege informații, de a le verifica și de a informa pe președinte despre ce se întâmplă, ori noi asta am făcut. Trebuie precizat că eu și cu oamenii mei ne ocupam strict de securitatea președintelui și nu aveam nici o legătură cu trupele de securitate, care se ocupau de securitatea națională. Poate am fost acuzați că nu am acționat în timpul evenimentelor din 1989, dar trebuia să te gândești întâi la țară și apoi dacă e bine sau nu să-l aperi pe Ceaușescu. Dacă ar fi acționat Securitatea, ar fi însemnat măcel național.

 

Trebuie spus că s-a afirmat că în România a fost genocid și că sunt 62.000 de morți, o cifră lansată dinainte de sistemul de dezinformare sovietic, ca să justifice intervenția militară, o altă variantă pusă la cale de sovietici, dacă varianta începută ar fi eșuat. S-a acționat cu planuri de dezinformare, s-a acționat cu zvonuri, propagandă defăimătoare, prin Europa Liberă și cu mobilizare de oameni, ceea ce s-a întâmplat la Timișoara și București. Asta pentru că lumea era nemulțumită și era ușor de scos în stradă. Iar la acțiune n-au participat numai sovieticii, au participat și americanii, aceștia din urmă în partea aeriană.

 

R: Deci, concret, cine și ce a hotărât în legătură cu soarta soților Ceaușescu?

 

P. P.: Bush cu Gorbaciov s-au întâlnit în vara lui '89 la Malta și au hotărât înlăturarea lui Ceaușescu de la conducerea României , dar s-a hotărât ca treaba să fie executată pe cale terestră de Uniunea Sovietică și pe cale aeriană de Statele Unite.

 

Rețeaua informativă, însă, a fost îmbunătățită, pentru că, pe lângă serviciile secrete ruse și americane care au acționat în plan informațional, s-a colaborat și cu serviciile de informații ale evreilor, sârbilor. De altfel, vreau să-i informez pe cititori că primul partid comunist care a rupt legăturile cu Nicolae Ceaușescu a fost Uniunea Comuniștilor Iugoslavi, în frunte cu Miloșevici, iar principala poartă de intrare a trupelor de comando în România, care au declanșat evenimentele de la Timișoara, a fost granița sârbă.

 

R: Am înțeles cine au fost actorii acestor scene, dar care era scopul, ce voiau, de fapt, să facă ?

 

P. P.: Gorbaciov voia înlăturarea lui Ceaușescu și o Perestroika, adică schimbarea și destinderea, care să ducă la un grad mai mare de libertate, dar tot într-un socialism cu un singur partid. De ce? Pentru că Gorbaciov era finul lui Andropov și a fost șeful direcției de dezinformare din KGB, deci acționa ca un profesionist.

 

De altfel, la întâlnirea șefilor de state și de guverne din Tratatul de la Varșovia, care a avut loc la Moscova, s-a întâlnit separat cu fiecare șef de stat, iar când s-a întâlnit cu Ceaușescu i-a spus că trebuie făcută o schimbare, iar așa cum s-au retras alții (Honecker a plecat, Brejnev a plecat, Jivkov a plecat), e cazul să se retragă și el, la al XIV-lea Congres.

 

Răspunsul lui Ceaușescu a fost destul de categoric, cum că e treaba partidului și a poporului său, iar atunci Gorbaciov l-a amenințat, că-l șterge de pe fața Pământului, la care Ceaușescu a trecut și el la amenințări, spunând:

 

„Dacă te mai amesteci în țara mea îți fac din Europa un Vietnam cum n-ai mai văzut niciodată și-ți cer Tezaurul, Insula Șerpilor și Basarabia!”

 

... Efectul discuției lor s-a văzut și în întâlnirea generală, pentru că Ceaușescu a anunțat că s-a înțeles cu șefii de state și cu primii miniștri, ca următoarea întâlnire a primilor miniștri să aibă loc la București și Gorbaciov din prezidiu i-a zis: „Să vedem dacă mai apuci!”

 

R: A fost acea întâlnire de la Moscova  semnalul de începere a evenimentelor din decembrie 1989?

 

P. P.: Categoric! La cererea lui Gorbaciov, a pornit ofensiva și trebuie să clarificăm ce s-a întâmplat la  Timișoara. Se tot vorbește de cei 42 de morți, care au fost împușcați la Timișoara și arși în crematoriu la București.

 

Nu au fost oameni din Timișoara, ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistați, împușcați și duși la Morgă. Din toți, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutați cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai știa nimic. Ei au fost recrutați și pregătiți în Ungaria și au fost pregătiți special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenți afară cu forța. Mulți se tem să spună, dar eu știu, pentru că am cules informații.

 

R: Pe acești oameni din trupele de comando cine i-a împușcat?

 

P. P.: Oamenii generalului Nuță Constantin, șeful Inspectoratului General al Miliției i-au împușcat, iar el a fost trimis la Timișoara de Elena Ceaușescu, pentru că Ceaușescu era în Iran. Iar ca o dovadă că așa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morți în Ungaria.

 

Când a plecat din Timișoara, Nuță a luat cu el toate documentele și probele pe care le avea de la acțiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Rușii au știut, însă, că acesta are probe împotriva lor, așa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia și l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuță, echipajul și dovezile au ars.

 

Deci, după cum vedeți, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestațiile oamenilor în stradă, dar și ieșirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul.

 

Asta pentru ca o simulare de revoluție a poporului să mascheze intervenția externă.

 

În Romania a fost lovitură de stat, principalii organizatori și coordonatori fiind: Iulian Vlad, Victor Atanasie Stănculescu căruia  unii îi zic Hari Leibovici, Silviu Brucan fost informator sub comanda lui Cristescu până după război și mulți alții.

 

Argumente:

 

În Ungaria, la Bicske în 1988-1989 a funcționat o tabără de pregătire paramilitară condusă de un fost angajat al lui Iulian Vlad, Manea Traian și soția sa, antrenând pe cei din tabără pentru lupte de stradă. În decembrie 1989, după ce Iulian Vlad a preluat și grănicerii, Manea Traian cu cei antrenați la Bicske a trecut granița fără probleme. Ei au spart vitrinele magazinelor în Timișoara, au dat foc, au împușcat persoane civile de aproape și au atacat unități militare. La Timișoara, Manea Traian s-a întâlnit și cu Hari Leibovici, stabilind strategii. 42 dintre oamenii lui Manea au fost împușcați și trimiși la crematoriul din București. Dan Voinea, cel care a devenit general și procuror răspunzător de dosarele revoluției a fost martor la îmbarcarea cadavrelor spre București, știind foarte bine circumstanțele, dar dezinformând, așa cum încălcând prevederile legale a judecat strâmb și la ordin legislația României pentru a-i asasina pe Ceaușești.

 

La  evenimentele din Timișoara, au avut o participare semnificativă și membrii clanului Cârpaci, informatori ai securității.

 

Participând la întâlniri ale Vetrei Românești, dar si ale Academiei Daco- Române, condusă de unul dintre cei care l-au împușcat pe gen. Milea l-am văzut de mai multe ori pe Manea Traian, care era angajat al unei fundații din str. Walter Mărăcineanu, condusă de Gheorghe Ungureanu și încercând să racoleze persoane ca cele antrenate la Bicske.

 

Invitat la o adunare a Academiei Daco-Romane, cineva l-a întrebat înainte de începerea ședinței pe Manea Traian dacă a fost în Ungaria, iar el a replicat că „fără el nu ar fi fost revoluție”. Actualmente, conform spuselor lui Gheorghe Stroe, Manea Traian se ocupa de agricultură în jud Buzău.

 

În 21 dec 1989, când erau adunați în fața CC al PCR diverși salariați, pe Calea Victoriei, prin dreptul Pieței Amzei s-a adunat un grup numeros  de persoane, între care și Nica Leon. Membrii acelui grup aveau fiecare  câte un mic pachețel și formulare pentru colete poștale (în caz de eșuare a operațiunii). După ce au  trecut prin trei cordoane de milițieni, care nu i-au întrebat nimic, ajunși în dreptul bisericii Crețulescu, au aruncat petarda care a creat panica. Între ei,  (toți făcuseră armata la securitate și erau în continuare colaboratori sub comanda unor ofițeri) era și „revoluționarul” Vasile Moroșanu, figurant în filmele lui Sergiu Nicolaescu. A fost sfătuit de Mario Bocicor, cu asociația de revoluționari cuprinzând pe asasinii Ceaușeștilor să nu vorbească despre aceste lucruri. Același  VM a participat și la incendierea parlamentului din Chișinău, când s-a încercat înlăturarea lui Voronin. Și de acolo are un Certificat de revoluționar. Dan Voinea, procurorul care s-a ocupat de dosarele revoluției acoperă aceste evenimente.

 

În ziua de 22 dec 1989, la poarta D a CC al PCR, unde actualmente este intrarea la Ministerul Sănătății, pe la orele 16, a oprit un ARO plin ochi cu lăzi din lemn; au fost descărcate lăzi de muniție și de mitralieră. Seara de pe acoperișul CC al PCR  se trăgea cu trasoarele descărcate din ARO, la ordinal lui Ion Caramitru, așa cum se convenise. Caramitru zicea „nu trageți în biblioteca” și trasoarele se duceau în bibliotecă, „nu trageți în muzeu, că muzeul….” și trasoarele se duceau în muzeu, etc. Întrebați pe Gheorghe Cernat de la Regimentul de Gardă care a aprovizionat și a coordonat grupul de trăgători , între care și Dumitru Furdea și el revoluționar . Ei au rămas în CC până în martie, în afară de împușcații care urcaseră pe acoperișul Muzeului de Artă.

 

Furdea, Pluto și alții au făcut cu rândul la paza camerei tezaurului, în care se aflau peste 4.000.000 u.s.d. și alte valori, după ce a fost împușcat trezorierul instituției. În acea cameră au fost depuse și trei mape din piele care conțineau CONTURILE SECRETE ALE ROMÂNIEI în STRĂINĂTATE.  La scurta vreme după ce au fost depuse a venit Petre Roman, care a cerut cele trei mape din piele și a plecat. La scurtă vreme a revenit și a cerut celor prezenți să nu pomenească vreodată de cele trei mape, amenințându-i cu moartea.

 

Înainte cu doar două zile de evenimentele din București, aghiotantul lui Vasile Milea a fost schimbat cu subofițerul Stroe. În 22 dec 1989 dimineața, trebuia să-i facă insulină lui Ceaușescu, prof Iulian Mincu. Milea a ieșit din ședința CEPEX fără centura și pistol, dar la un semn al lui Stănculescu, care aștepta pe hol, s-a luat după Milea Pârcălăbescu, înarmat. Ajuns în biroul în care era și Stroe, cei doi l-au împușcat pe Milea, fără a ști că lăsaseră urme și erau martori. Stănculescu a preluat prerogativele lui Milea. La 25 dec. Stroe a fost făcut căpitan.

 

Petre Roman a făcut toate demersurile pentru a se îmbogăți si a dat ordin personal să fie eliminați potențialii opozanți, eliminându-i fizic. El a dat ordin, după ce a pus mâna pe conturile secrete ale României să fie asasinați unii directori și gestionari ai unor întreprinderi de stat din țară și străinătate, care se opuneau înstrăinării bunurilor statului.

 

Petre Neulander (Petre Roman) a înstrăinat mai întâi către rudele sale din Spania, întreprinderi ale statului, cum au fost cele mai mari depozite frigorifice din Europa, aflate pe țărmul spaniol al Atlanticului construite și administrate  de IDERMAI, desființat ulterior de Emil Constantinescu (Cazbici). Tot el a anulat contractul cu Airbus pentru 10 avioane cu plata în barter, pentru un nou contract pentru 4 avioane, dar cu un comision personal de 3,5%, adică 4.000.000 USD, etc…Corpul de control al guvernului a monitorizat  cea mai mare parte a fărădelegilor lui.  Verificați în arhive.

 

Vasile Conta

Sursa: RADU GABRIELA

 

 

Fenomene neobișnuite care au uimit lumea științifică.

 

3 experiențe extracorporale pentru care nu s-a găsit nicio explicație

Manolică Anca / 28.10.2021, 11:30

Fenomene neobișnuite care au uimit lumea științifică. 3 experiențe extracorporale pentru care nu s-a găsit nicio explicație

Persoanele care s-au confruntat cu experiențe extracorporale mărturisesc că își pot părăsi corpul sau că pot pluti deasupra lui precum ar fi într-o stare de visare lucidă. Aceste fenomene neobișnuite i-au uimit chiar și pe oamenii de știință, care spun că sunt dificil de explicat.

 

1. Experiențe extracorporale care au uimit lumea științifică. Cazul studentei la psihologie

În anul 2014, o echipă de cercetători din cadrul Universității din Ottawa a studiat activitatea cerebrală a unei tinere de 24 de ani, studentă la psihologie. Aceasta susținea că își poate părăsi corpul oricând dorește.

 

Ea le-a povestit oamenilor de știință că încă de la grădiniță să iasă din propriul corp, făcând singură aceste exerciții „atunci când se plictisea”. După ce a luat parte la o conferință despre aceste experiențe extracorporale, a aflat că nu toată lumea era capabilă să facă aceste lucruri.

 

 

ȘTIRI DIN LUME

Imagini incredibile cu cimitirul mafioților. Cum își arată bogăția și puterea, chiar și după moarte

 

ȘTIRI DIN LUME

Ce semnificație specială au plantele pictate în icoane. Mesajul uimitor pe care îl ascund

Tânăra experimenta această stare chiar înainte de somn, iar lucrul acesta o făcea să adoarmă. Uneori, în timpul unei experiențe extracorporale, ea simțea că se rotește deasupra corpului său.

 

„Am simțit că mă mișc, sau, mai exact, că pot să fac să mă simt ca și cum m-aș mișca. Știu foarte bine că nu mă mișc cu adevărat, Când acest lucru se întâmplă, nu există o dualitate corp-minte.

 

De fapt, sunt hipersensibilă în ceea ce privește corpul meu în acel moment. Asta, fiindcă mă concentrez din greu asupra senzației de mișcare”, a povestit fata, potrivit ABC News.

 

Cercetătorul studiului, Claude Messier, și co-autorul, Andra M. Smith, au supus-o unei scanări cerebale pe aceasta, în timp ce ea își inducea starea de „plutire”. Astfel, au descoperit că în impul acestei experiențe activitatea creierului se rezumă numai la partea stângă a creierului. Lucru neobișnuit pentru că majoritatea oamenilor își imaginează lucruri sau scenarii având abele părți de creier active.

 

Mai mult, un alt fenomen neobișnuit observat a fost că femeia avea cortexul vizual al femeii dezactivat, care de obicei este activ în timp ce o persoană își imaginează un anume lucru. Oamenii de știință au spus că aceste experimente trebuie în continuare studiate pentru a ajuns la o concluzie pertinentă.

 

2. Cazul domnișoarei Z

În anul 1968, un doctor și profesor de psihologie în cadrul Universității din California-Davis, pe nume Charles Tart, a studiat o femeie care mai târziu a primit numele de „Domnișoara Z”. Ca și în cazul mai sus menționat, ea spunea că își poate părăsi corpul atunci când dorește.

 

Doctorul Charles TartDoctorul Charles Tart

În cadrul studiului, doctorul a plasat un număr luat la întâmplare (în cazul acesteia cinci) pe un raft de deasupra patului în timp ce femeia dormea. Ea a primit sarcina de a-și induce starea de plutire și să verifice numărul, pe care mai apoi să îl raporteze echipei de cercetători imediat ce se trezește.

 

Numărul a fost ales după ce aceasta a adormit, a fost scris pe o foaie de hârtie și adus doctorului Tart într-un plic opac. Medicul a ales să rămână în camera femeii, pentru a se asigura că nu se trezește pentru a citi numărul.

 

Femeia a uimit pe toată lumea atunci când s-a trezit și a spus cu exactitate ce număr se afla în pe raft. Uimiți, medicul și asistentul s-au așezat pe pat pentru a se asigura că nu exista niciun obiect cu o suprafață reflectorizantă care să o poată ajuta pe aceasta să vadă cifra.

 

„Observațiile informale pe are le-am adunat într-o perioadă de cîteva luni (fără îndoială, distorsionate de faptul că nimei nu își descrie prietenii cu obiectivitate) au dus la formarea imaginii unei persoane care în unele privințe era matură și inteligentă.

 

Dar această persoană eră atât de tulburată psihic uneori, încât atunci când își pierdea controlul ar fi putut fi diagnosticată ca fiind schizofrenică”, a scris doctorul despre Domnișoara Z.

 

3. Experiențe extracorporale care au uimit lumea științifică. Bărbatul anonim de 57 de ani

De-a lungul timpului. cei care au trecut prin crize de infarct au povestit că au putut „observa de sus” și că mai apoi și-au reamintit de activitățile din timp ce erau resuscitați. 15 spitale din SUA, Marea Britanie și Austria au realizat un studiu în care au cercetat în detaliu aceste afirmații.

 

S-a dorit analizarea cazurilor de experiențe extracorporale prin care trecuseră cei resuscitați în urma unui infarct. Pentru aceasta, s-au instalant între 50 și 100 de rafturi în fiecare spital, în zonele în care avea loc resuscitarea.

 

Pe fiecare dintre aceste rafturi se regăsea o imagine care putea fi văzută numai privind în jos din tavan. În urma interviurilor persoanelor resuscitate, doi pacienți, în mod special, au avut un grad mare de conștiență vizuală și auditivă în timpce erau resuscitați.

 

Cum unul nu a putut continua studiul din cauza problemelor de sănătate, a mai rămas un pacient în vârstă de 57 de ani. Acesta a deschis în detali cum se vedeau lucrurile din colțul de sus al camerei. El a reușit să își amintească perfect evenimentele, sunetele și oamenii care se aflau în încăpere. Mai mult, el a menționat și un defibrilator extern automat, care chiar fusese folosit în timpul procedurii.

 

Din păcate însă, reusscitarea a avut loc într-o zonă unde nu erau plasate acele rafturi, lucru care a făcut imposibilă analizarea experienței acestuia. Totuși, studiul a arătata că în timpul infarctului starea de conștiență ar putea fi prezentă.

 

Sursa: RADU GABRIELA

 

CONŞTIINŢA  DE  A  FI  ROMÂN

 

 

 

          Herodot îi menţionează pe tracii din sud-estul Europei ca „cel mai numeros popor din lume după indieni”. Cele trei tăbliţe de ceramică găsite la Tărtăria – Alba împreună cu alte obiecte se pare că făceau parte dintr-un cult religios cu o vechime de 7-8 mii de ani.

 

          Tracii din nordul Dunării erau numiţi Daci, Geţi, menţionaţi ca „popor nemuritor”; cei din sudul Dunării, din Bulgaria, Grecia, Iugoslavia erau cunoscuţi ca Macedoneni, din care făceau parte cilopii, arhitecţii renumiţi ai antichităţii, iar în evul mediu zidari destoinici; Pelasgii sunt menţionaţi ca educatori şi artişti, de la care grecii au învăţat arta sculpturii; Cabirii erau orientatori spirituali. Toţi aveau ca îndeletniciri de bază păstoritul şi agricultura.

 

          Tracii au scris puţin, iar o parte din scrieri au dispărut; sunt de amintit scrierile lui Orfeu, Istoria Ionienilor din Cadmus, o parte din lucrările lui Pindar, care a scris istoria războiului din Peloponez şi care este cunoscut internaţional ca grec.

 

          Istoria, dar mai ales arheologia oferă date concludente că Tracii erau locuitorii sud-estului european înaintea Romanilor şi Grecilor.

 

          „Teogonia lui Hesiod” pare că este o paralelă laică a Genezei din Biblie. Tracul teban se prezintă ca „păstor inspirat de muze”; desigur că a cules tradiţii populare, le-a orânduit cu îndemânare şi talent şi le-a lăsat omenirii.

 

          În Dacia romană, au emigrat numeroase grupuri din imperiul roman, urmaţi de slavi şi în afară de năvălitorii consideraţi ca accidentali, greci care au fost asimilaţi pe parcurs de băştinaşi. Poporul a fost încreştinat de preoţi modeşti, ca o altoire pe spiritualitatea localnică a lui Zamolxis. Noi nu avem o dată istorică a încreştinării.

 

          În anul 1420 Cristophoro Buondelmonte în descrierile sale îi prezintă pe locuitorii Dachiei ca „oameni paşnici, ospitalieri, care atunci când sunt invadaţi devin ostaşi aprigi”.

 

          Până în secolul trecut, aproape 2/3 din teritoriul României era acoperit de păduri. Munţii şi colinele împădurite au devenit scuturi de apărare şi prieteni devotaţi românilor. Graniţele claselor sociale s-au autodesfiinţat, grupuri mici au format familii mari, păstrând legături între ele, adoptând ca autoritate orientarea bisericii constituită în secolul al treilea. Năvălirile au durat aproape un mileniu. Aceasta este epoca de formare a „Conştiinţei de a fi Român”, timpul de consolidare şi adâncire a spiritualităţii poporului. Unitatea şi ierarhia au fost mijloace practice ale coeziunii – în acelaşi timp locală şi naţională.

 

          În numele acestei unităţi „Dachia Magna” a realizat Mihai Viteazul prima reunificare. Reunificare plătită, în faţa aroganţei imperiale, cu viaţa.

 

          Trăind în afara istoriei oficiale şi a conceptului de stat constituit, Românii au citit icoanele din biserici şi şi-au îmbogăţit cultura cu folclor, ca şcoală logică a frumosului, iar viaţa spirituală a fost răsfăţată de natură, ca prietenă devotată. Bisericile au devenit loc de educaţie spirituală şi civică; cu toată modestia lor aparentă au depăşit ca valoare cosmică măreţia palatelor, a cetăţilor şi a catedralelor abundente din vestul european, care au încântat şi încântă pe iubitorii de creaţii artistice, dar nu i-a ajutat pe vestici să dezvolte frumosul etern prin spiritualitate practică cu simplitate şi modestie deosebită.

 

          Păstoritul şi agricultura sunt considerate ca fiind îndeletnicirile popoarelor necivilizate; la Români fac parte din viaţa lor. Amintim celor obsedaţi de magia industriei şi a comerţului că Mântuitorul lumii s-a născut într-o iesle de păstori, primii care I s-au închinat pruncului – Dumnezeu au fost păstori şi El este păstorul omenirii. La sărbătoarea Naşterii Mântuitorului „Trei păstori se întâlniră”… este unul din colindele care se cântă în fiecare casă românească. În Mioriţa, păstorul cântă simbolic „Conştiinţa de a fi Român” ca expresie spirituală a poporului.

 

          Păstorul este legat de sfinţii din calendar:

 

                   „La Sfânta Maria Mare

 

                   Pleacă oile de-avale

 

                   Şi se duc şi nu mai vin

 

                   pân'la Sfântul Constantin”…

 

          Agricultura împleteşte simbolic istoria cu belşugul:

 

                   „S-a sculat mai an, Bădiţa Traian

 

Ş'a încălecat pe-un cal cu şaua de aur”…

 

          Iar Pluguşorul continuă cu speranţa prosperităţii agricole:

 

                   … „ Semne bune anul are,

 

                   Semne bune de belşug ca şi brazda de sub plug”…

 

          Vasile Alecsandri a fost proclamat de poeţii neolatini „Regele poeziei” pentru cea mai frumoasă poezie dedicată latinităţii:

 

                   … „În ziua cea de judecată

 

                   Când faţă'n cer cu Domnul Sfânt

 

                   Latina Gintă va fi întrebată

 

                   Ce a făcut pe acest pământ,

 

                   Ea va răspunde sus şi tare

 

                   «O Doamne'n lume cât am stat,

 

Sub ochii tăi plini de-admirare

 

Pe Tine Te-am reprezentat»”

 

          În ziua în care inima Românilor va putea vedea Roma lui Remus şi Romulus se va împlini „Cuvântul”: „Şi vom fi iar ce am fost şi chiar mai mult decât atât” Românii regăsindu-şi ordinea, disciplina în pacea şi liniştea astrală, netulburaţi de vuietul furtunii existenţiale.

 

          „Conştiinţa de a fi Român”, chiar dacă nu este trâmbiţată internaţional este înregistrată în „Cartea Vieţii” din rânduiala divină. Nu sunt categoric aleasa pământului, dar fac parte din grupul celor care ţin aprinsă făclia „Conştiinţei de a fi Român”.

 

Luminiţa Cornelia ZUGRAVU

 

Sursa: RADU GABRIELA