Adrian Botez
Stimate şi preaiubite
Frate întru Românie şi domnule I. M. “G.”
Da, aveţi
perfectă dreptate! Nenorociţii şi nemernicii lumii au acuzat-o pe Zâna Cea Bună a Cântecului, AMALIA
RODRIGUES,
că ar fi fost fascistă ("Datorită aprecierii pe care i-a
arătat-o Salazar - după răsturnarea regimului său, Amalia a fost acuzată de
colaborare cu acesta şi de fascism. Acest lucru a dus la o eclipsare temporară
a carierei interpretei") - ...aşa cum fac, de o vreme, cu toţi cei
care nu permit veneticilor să le sugrume Patria şi Neamul!
Aşa cum m-au
acuzat şi pe mine…şi mă acuză, tot mai violent, şi în prezent…!
Ca şi domnia
voastră (...ca şi multe sute de alţi
români cu inima fierbinte, de ADEVĂRAŢI ROMÂNI!...[şi, în măsură mult mai
mică, atâta cât am putut, şi eu... - …ca
şi mine!] - ...dar fireşte, la o cu totul altă "scară", mult mai
lipsită de anvergură şi măreţie! - AMALIA
RODRIGUES a fost (...şi va rămâne!) cea mai importantă şi activă patrioată
portugheză - deci, apărătoare a
valorilor de Duh ale Patriei şi Neamului ei!!!
Da, îmi place
muzica ei, "fado" -urile
ei (de imens, necuprins DOR!), cântate (cu fermecate împletiri de
chitară!) din străfundul sufletului, şi cu o voce care nu va putea fi imitată,
de nimeni, niciodată! - ...am strâns, de pe unde am putut, muzica ei, a AMALIEI RODRIGUES!
Din păcate, MARIA TĂNASE, cu o voce extraordinară
(şi ea!), nu s-a înălţat la VALOAREA
MORALĂ, cerută, imperios, unui Artist!
Nimeni nu
trebuie să aibă/nu are dreptul (e vorba de bun-simţ, la urma urmei!) să se uite
“sub patul” unui Artist (şi nici al unui alt om, dacă e
să vorbim…”democratic şi constituţional”,
nu-i aşa?!) – dar modul cum se raportează el, Artistul, la Patria şi
la Neamul său, prin ceea ce face în artă şi cu arta sa…dacă el creează Artă
spre binele ori spre răul (şi blasfemierea!) Patriei şi Neamului său…
– …ei, acestea sunt lucruri deosebit de importante, ESENŢIALE! - şi vor fi judecate, şi de oameni, şi de Dumnezeu…mereu!
Şi asta, ori
că vrea, ori că nu-i convine Artistului!
Ori că zbiară “cosmopoliţii” noştri,
năuci şi trădători, ori că gesticulează,
furios, şi ameninţă cu “pârnaia”
veneticii (năvăliţi “din patru zări”!),
cei otrăviţi…şi oploşiţi, ca şerpii, pe la noi!
Dacă AMALIA RODRIGUES a cultivat CURATA MUZICĂ POPULARĂ PORTUGHEZĂ
(exprimând “dorurile” unui vechi popor de NAVIGATORI, FABULOŞI, EPOPEICI
DESCOPERITORI DE LUMI! - …şi “conchistadori”, e-adevărat…!) - în schimb, MARIA TĂNASE a promovat, în locul autenticei
muzici populare româneşti... - muzica de
petrecere şi de CRÂŞMĂ!!! Pur şi simplu, geniul ei vocal a stricat
folclorul autentic valah...a fascinat
valahii să nu mai privească spre inima de foc a Folclorului Valah...ci să se
extazieze (…şi, da, prin vocea ei putea să fascineze, spre orice, pe oricine!)
în faţa muzicii de mahala şi de birt, "muzica de pahar"...
Crescută în
mahalalele Lisabonei ("Amália da
Piedade Rebordão Rodrigues - născută într-o familie săracă, cu 10 copii, care
locuia în cartierul Beira Baixa, din Lisabona"), AMALIA RODRIGUES a “detectat”,
cu geniul ei infailibil (…cu instinctul,
fără greş, al geniului, celui identificat, până la contopire! - cu Neamul său!)
muzica autentic-populară portugheză..."FADO"-ul! Şi mai e ceva: AMALIA
a cântat pentru sufletul portughez, iar nu pentru bani: A REFUZAT, TOATĂ VIAŢA
EI, SĂ CÂNTE LA HOLLYWOOD!!!
"Ciuri, ciuri" este un cântec
sicilian, aflat de mine, într-un album de folclor sicilian! Dar, iată, AMALIA
RODRIGUES i-a ajutat pe sicilieni, cu vocea şi, mai ales, CU INIMA EI, să-şi identifice muzica lor cea mai frumoasă,
autenticul folclor al SICILIEI! - de
o eleganţă şi profunzime, egală, de multe ori, cu acelea ale mistuitorului folclor daco-valah...
MARIA TĂNASE n-a identificat prea
multe, din autenticitatea folclorului autentic daco-valah...doar un "BLESTEM"...!
Din punct de
vedere moral, din punctul de vedere al PAZNICILOR
COMORII DACO-VALAHE, îi preţuiesc, mai curând, pe Grigore LEŞE, Gheorghe ZAMFIR, pe Dumitru FARCAŞ, pe Sava NEGREAN-BRUDAŞCU
(...soţie a profesorului, la fel de înflăcărat patriot, DAN BRUDAŞCU...), pe
Sofia VICOVEANCA, pe Veta BIRIŞ, pe Nicolae FURDUI-IANCU, pe Gheorghe TURDA...
Poate că sunt
eu prea subiectiv şi prea pretenţios, cu percepţii stranii...dar LEŞE, ZAMFIR, FARCAŞ, VICOVEANCA, BIRIŞ,
NEGREAN-BRUDAŞCU ... - ...toţi
aceştia/toate acestea, şi, probabil, încă vreo câţiva/câteva, dar tot mai
puţini/puţine... - …cutreieră, şi azi, munţii şi coclaurii uitaţi de
Dumnezeu, ai Daco-Valahiei - pentru a salva, în ultimul moment, încă şi încă o
frântură/fărâmă din Sfântul Folclor
Daco-Valah... – ADEVĂRATUL DUH AL DACO-VALAHIEI!!!
Aceştia sunt mai “fraţi şi surori” cu
AMALIA…decât este (din păcate!) MARIA TĂNASE…!
Doamne,-ajută-ne, ocroteşte-ne şi ne
călăuzeşte, înspre Sfântă Lumina Ta!
Vă
îmbrăţişează cu, mereu, aceeaşi admirativă preţuire şi caldă prietenie, frăţie
întru Duh de Românie,
[1] -Fado (cuvânt tradus în mod obişnuit ca DESTIN sau SOARTĂ, conform cuvântului din latină FATUM) este numele unui gen
muzical interpretativ şi melodic care a originat în Lisabona începutului secolului al 19-lea, dar foarte probabil are origini mult mai
timpurii. Unii admiratori ai genului pretind că originile FADO-ului reprezintă o combinare a
ritmurilor sclavilor africani şi a muzicii
tradiţionale portugheze, cu accente inflexionare minore, dar sesizabile,
datorate muzicii arabe a maurilor, respectiv a
genului muzical brazilian MODINHA.
FADo este caracterizat
prin melodii melancolice şi versuri tânguitoare, care se referă foarte frecvent
la mare, la trecutul maritim glorios al
lusitanilor şi/sau la viaţa săracilor. Acest gen muzical este, de obicei,
asociat cu cuvântul portughez SAUDADE, care descrie
"tânjirea după ceva" sau "dorinţa puternică de ceva"
(acest "ceva" fiind, de cele mai multe ori, intraductibil în
cuvinte, dar probabil foarte aproape de semnificaţia cuvântului românesc DOR) – cf- wikipedia.
***
Comentariu de Marian
Ilie
Cred, Maestre, ca gresiti,
comparand-o pe Amalia Rodriguez cu Maria Tanase, cele doua mari artiste fiind
exponente a doua genuri muzicale diferite. Genul Fado isi are la noi
echivalentul in Romanta, ambele avandu-si radacinile in creatia populara,
insailandu-se in jurul acelui sentiment aparte de saudade/dor, implicand de
regula interventia compozitorilor si poetilor.
Prin urmare, termenul romanesc al
comparatiei poate fi Ioana Radu, sa zicem, sau Mia Braia - amplitudinea
afirmarii pe plan international tinand de factori colaterali valorii artistice.
Sunteti nedrept cu celelalte genuri
ale muzicii populare. Taxand-o atat de dur pe Maria Tanase nedreptatiti bazinul
folcloric al Olteniei, dupa cum il excludeti pe cel al Subcarpatilor
Meridionali (Ileana Constantinescu, Irina Loghin, Benone Sinulescu si multi
altii), ca si pe cel al Campiei Romane (Ion Luican, Liviu Vasilica etc.) sau pe
cel al Banatului (Achim Nica si altii).
Folclorul orasenesc, muzica
lautareasca sunt si ele ale noastre - nu Maria Tanase le-a inventat. Ne place
sau nu, acesta ne este folclorul, oglinda sufletelor si mintilor noastre - cand
veseli, cand tristi - la sat, ca si la oras, in Regat sau dincolo de munti,
mereu sub vremuri. Din pacate, vremurile si-au pus amprenta si asupra modului si
masurii in care s-au promovat peste hotare valorile noastre nationale, inclusiv
folclorul.
Daca apreciem artistul prin prisma
daruirii lui fata de Patrie, sa nu omitem spectacolele de mare succes ale
Mariei Tanase din America sau din Franta, dar si rolul ei in sprijinul
diplomatiei romanesti in R2M.
"There she met Frederico
Valério, a classically trained composer who, recognizing the potential in such
a voice, wrote expansive melodies custom-designed for Amália’s voice, breaking
the rules of fado by adding orchestral accompaniment."
"In the early fifties, the
patronage of acclaimed Portuguese poet David Mourão-Ferreira marked the
beginning of a new phase: Amália sang with many of the country's greatest
poets, and some wrote lyrics specifically for her"