Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 30 iunie 2023

 

Mihaela Malea Stroe - Mihaela Malea Stroe: „De bună seamă…”

 

Mihaela Malea Stroe: „De bună seamă…”

 

29 iunie 2023ReflecţiiBacalaureat, examenul maturitatii, Mihaela Malea Stroe, țara lui Papură VodăRedactia

 

Trăim, din nou, ca în țara lui Papură Vodă, haotic, dar, desigur, mult mai elevat/ sofisticat haotic decât în vremea acelui Vodă (pre numele lui Ștefăniță Lupu).

 

N-aș fi scris nimic despre bacalaureatul din acest an (încerc să mă detașez de nefericirea sistemului de învățământ parazitat de nenumăratele experimente reformiste), dacă nu m-ar fi sunat insistent prieteni și cunoștințe să mă întrebe cum mi se par subiectele de la recent încheiata probă scrisă la limba și literatura română.

 

Le-am căutat pe internet, le-am citit și prima apreciere care mi-a venit în minte a fost „jignitor de ușoare!” pentru niște tineri inteligenți cum sunt cei de azi. Pesemne, în viziunea celor care concep programele, subiectele și baremele, examenul de bacalaureat și-a pierdut semnificația clasică: examen de maturitate.

 

Dacă privim ce s-a întâmplat cu învățământul în ultimii treizeci de ani, multe altele s-au pierdut, iar decidenții par să aibă un singur scop clar: exportarea masivă a unei resurse prețioase – inteligența tinerilor. Dacă mai rămâne ceva și pe „piața internă” – se practică vizibil, aproape ostentativ, descurajarea/ sufocarea ei.

 

S-au pronunțat în timp, avertizând asupra deteriorării grave a sistemului de învățământ, profesori cu experiență din preuniversitar și multe nume de referință din mediul universitar, academic, scriitoricesc. În zadar! Ministerul de resort (care-și schimbă periodic denumirea de parcă ar vrea să-și piardă urma asemeni infractorului care-și schimbă identitatea) împreună cu CNEE, CNPEE, alte organe și organisme sus-puse, nu manifestă absolut nicio jenă. Așa-zisele „dezbateri publice” sunt formale, ocupanții înaltelor funcții tot ce-i taie pe ei capul hotărăsc și impun. În manualele de literatură spațiul alocat literaturii s-a redus incredibil de mult, în programa de bacalaureat au rămas (simbolic?) câțiva autori. În anii 90, puțin și după 2000, bacalaureatul încă avea consistență. După aceea, ștacheta exigențelor a coborât continuu. Logic: dacă faci praf sistemul de învățământ, ca să dovedești că el funcționează și că procentul de promovabilitate la examene este bun, „ajustezi” formele de examinare și cerințele. Elimini subiecte ale căror răspunsuri pretindeau cunoștințe temeinice, capacitate de analiză și sinteză, exprimare pe măsură (elevii buni scriau, fără să bată câmpii, lucrări și de câte 18 pagini A4 în trei ore de examen), formulând (alambicat, dar găunos) subiecte accesibile până și elevilor de gimnaziu. În cazuri fericite, lucrările ajung acum la 8-9 pagini, jumătate acoperite de răspunsuri scurte, șablonizate, la întrebări previzibile, standardizate. Să ne așteptăm, pe viitor, la teste-grilă? O bifă într-o căsuță poate ascunde și mai bine carențele de limbă și literatură.

 

Ce altceva mai faci? Înlocuiești un examen oral consistent de literatură cu o caricatură bombastic numită evaluarea competențelor ligvistice de comunicare orală în limba română (uaauu!!), probă derizorie, pe care nimeni n-o ratează (calificativele sunt generoase: mediu, avansat ori experimentat!) decât – eventual – prin neprezentare. Nu există niciun calificativ care să semnaleze și să sancționeze… analfabetismul funcțional, această plagă în incontestabilă expansiune (peste 80% în școlile generale, zic statisticile din 2023) după atâtea îmbunătățiri și modernizări ale sistemului de învățământ. Absolventul de liceu primește, după caraghioslâcul probei, un foarte arătos și foarte securizat certificat… cu utilitate și relevanță zero!

 

Ce mai faci? Marginalizezi, umilești profesorii. Lansezi „principiul” „elevul nostru, stăpânul nostru!”. Subfinanțezi sectorul. Reînvii și împopoțonezi limbajul de lemn, ca să pară toate bune și frumoase, dar, pe cât posibil, să nu se înțeleagă mai nimic din frazeologia stearpă.

 

În fine, la nivelul următor, suprimi concurența acerbă lăsând să se înmulțească instituțiile de învățământ superior mai spornic decât bureții pleurotus în sacii din ciupercării și, în loc de selecție riguroasă, prin examen de admitere, recurgi la „dosariade”, adesea neconcludente. Cantitate – da, calitate – pe sponci.

 

Marele necaz în anul acesta: pe candidați i-a încurcat rău-rău la bacalaureat o „secvență” („de bună seamă”) cu sens lesne deductibil din context: „De bună seamă, plecase să se întâlnească cu Constantin și să mai vadă un doctor pentru boala sa.”

 

Jale grea și revoltă în masă, soldate cu o petiție (Baremul de la Bacalaureat la disciplina Limba și Literatura Română | CampaniaMea pe Declic ) care a strâns în timp-record circa 44.000 de semnături și numeroase comentarii. Oare câți dintre semnatarii care consideră că examenul a fost greu și s-au simțit bulversați de o cerință banală (I. A. 1. Indică sensul din text al secvenței de bună seamă) or fi primit la proba de competențe lingvistice confirmare de utilizator avansat sau experimentat? Un avansat/experimentat autentic nu s-ar fi împotmolit, ar fi înțeles spontan și ar fi indicat corect sensul locuțiunii. Un utilizator mediu poate ar fi avut nevoie de un oarecare timp de gândire, dar nici acela n-ar fi dat greș. Concluzia?!

 

Tragi-comic este că în petiție – adresată autoritar-agresiv „Către: Ministra (sic!) Educației, Ligia Deca; profesorii corectori” – nu se cere imperativ doar o revizuire a punctajului. Se specifică răspicat ce variante de răspuns propuse de elevi ar face bine să accepte evaluatorii: Vă cerem să luați în considerare și alte variante, precum “de bună voie”, “evident”, “de asemenea”, “totodată” și altele. Aceste cuvinte pot înlocui toate în context locuțiunea “de bună seamă”. Multe comentarii, într-o română chinuită, sună și ele a poruncă: Toată lumea sa primească punctaj maxim la acest Exercițiu pentru ca este foarte interpretabil!!! pretinde Bianca, susținută de George (Ba eu zic sa se puncteze la toată lumea exercițiul asta). O pretenție cu trei semne de exclamare are și Cristina (Am semnat pentru ca am scris „bunavointa”!! Vreau sa puncteze!!!). Răzvan propune: sa se ia în cinsiderare „cu gand bun” . Andrei semnează petiția Pentru ca vreau ceva mai bun pt copii care sau străduit sa invete (sic!). Să poruncești – abia ieșit pe poarta liceului –  „ministrei” și profesorilor corectori este un semn cert că proiectul României vârtos educate începe să dea roadele dorite. Sau poate nu?!

 

Interesant: pe cât de opaci sunt decidenții în fața articolelor critice pertinente, semnate de personalități, pe atât de prompt se conformează  (fie și parțial) imperativului din petiția elevilor, elaborând de urgență un „document” (publicat pe Edupedu.ro) care transmite evaluatorilor că „punctajul pentru formulare, punctuație și ortografie va fi acordat și pentru răspuns greșit.” De ce nu?! În fond, exprimarea incorectă, șovăielnică în limba română nu îngreunează nimănui accesul la dregătoriile de seamă. Dacă un ministru sau altul, un primar sau altul ignoră acordul între subiect și predicat ori folosește impropriu cuvintele, elevul de ce să fie depunctat? Chiar așa, de ce?!

 

 

Grozavă evoluție a învățământului românesc!

 

Totuși, dacă s-a ajuns aici, nu e vina tinerilor! Ei sunt produsul – mai exact victimele – unui sistem intrat în vrie, guvernat de legi mai iute schimbătoare decât prognoza meteo, absurde (când nu sunt stupide), generator de programe haotice, îndoielnice, incoerente, implicit de manuale greoaie care, supunându-se programelor, nu au cum să fie cu mult mai breze. Un sistem surd, impermeabil la sugestii/propuneri constructive, refractar la critici justificate. Și orb: refuză să vadă realitatea propriei prăbușiri. În schimb – vorbăreț, logoreic-demagogic atunci când se fălește cu „misiune și viziune, realizări și performanțe”. Care performanțe? Abandon școlar și analfabetism funcțional în continuă creștere? Dacă încă mai apar performanțe demne de laudă, ele nu se datorează sistemului, ci meditațiilor (a căror blamată proliferare în prezent este, în esență, oglindă și consecință a degradării sistemului) și acelor dascăli devotați școlii pe care interminabila reformă încă nu i-a deformat și nu i-a înfrânt.

 

De bună seamă, s-ar cuveni ca artizanii postdecembriști ai sistemului, câți s-au tot cuibărit prin fotolii, să bage de seamă unde s-a ajuns, să-și dea seama ce degringoladă au creat și… să dea seamă de ce au făcut!

 

Acum, că examenele s-au încheiat, putem spune încă o dată, odată cu „fericita matroana română” din schița lui Caragiale: „Uf! /…/ am scăpat! Am dat şi bacaloriatul ăsta!”

 

Mihaela Malea Stroe

Sursa: ADRIAN MUNTEANU

https://lapasprinbrasov.ro/mihaela-malea-stroe-de-buna-seama/

Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 29 iunie 2023

 

PAVEL RATUNDEANU FERGHETE - ÎN STILUL MEU ROMĂNESC, FIRESC + Comentarii

 

ÎN STILUL MEU ROMĂNESC, FIRESC

 

 

~*~

 

Cu lucul total Ben ești ce trebuie ca om de omenie și din Românie, dar cumsecade, de omenie ca omul care se poate sfătuii cu VICA ȘI, CU OACHIȘA DIN CHINA, CHIBEZOICA, O DRAGĂ CA MÂNDRA AIASTA DE România, ca iubirea de veste și poveste, ca cei de-acasă, din delicioasa și frumosa, din România, paradisul, Dumnezeul, cuvântul,

drept Dumnezeul meu ca o pâine pufoasă, de hai acasă,

în țara mea frumoasă,

c-aici e mai dulce, doină dulce, că-i a mea și, nu-i rea pàinea, minunea eco, chiar, când nu-i ce aștepți între oameni deștepți și botezați, că responsabilizați, în ce e ceea ce e, în iubire, OK, drept Dumnezeu, că aștepți pescăresc și vânătoresc-pitoresc, firesc, în România te iubesc și, pentru ceea ce-i, și, mulțumesc, firesc și

muncitoresc, în stilul meu inedit, românesc, cu Servus-Iisus, în cuvinte grăitoare pline de binecuvântare, de România profundă de baladă-legendă istorică pe Arcă.

 

PARADIS-PROSCRIS PROVITA

 

Adevărul e soarele, e binecuvântarea  care, îmi luminează casa, ca, în coboi, în jos Luceafăr blând și alunecă-mi, în casă păstoror blànd, profund, cuget românesc, după cum grăiesc firesc, pitoresc, în viață și, în gând ca pilduitor pilduind, păstor blând, echilibrat și luminat în, curat, senin, cu abis-paradis divin, mie ca lui Robin Hood a lui Duliș-Cal-Bălan, paradis-proscris, unde nu trăiesc, în van, nu trăiesc șuhan, ci mioritic, dialectic-năzdrăvan.

 

PRO FERICIRE

 

în răsăritul luminii ei, și a nașterii binecuvântării luminii românimii-cuvântului și a soarelui României profunde,

dodoloță,

în limba maternă, eternă și, română

și a marii, dor de dor călător, pe vapoare, cu motoare

și, Mesie a iubirii și a durerii: unui singur dor, cu plopi și tei, cu intemperii, cu prăpăstii, în întinse aripi extinse în zbor spre viitor, de poet, cu cuget de scriitor, în ale, zborului, în zburare cu subiect și predicat și verb, proverb, în declinare, cu aură și nimb, binecuvântare de bunăcuviință și, de bună creștere,

cu porumbei și plopi fără soț, cu fruza, în trmurare fără a vàntului mișcare ,legănare, la marginea nesfârșită a mării, cu pomul pe țărm, în plin rod, rod, hrană, pentru norod, din vii, chiar și dar din dar și, Gabriel-Artur Sivestri coborànd sub nuc, năuc, singur cuc, cu îngânare a inimii, în valuri-minune aritmic, cu aritmie, cu mii de catarge care pe mare plâng și se frâng, în a avalurilor suspinare de alintare și alinare, în pasiune, cu răbdare, stăruință și înțelepciune, în suferință, cu

iubire, provita și, profericire-preț a evadării, în nemurire.

*

LA MULTI ANI BADIE !

CE-AI IN FARFURIE ?

**

CÂND ORGOLIUL CAPITALIST NU MI-L CRUȚ ARTIST

 

Vă mulțumesc, pentru  felicitări, urări de bine și de la mulți ani, fericiți ani și cu sănătate, cu bucate și banii pentru sponsorizare de carte,

în veci să nu mi se gate și,

să am parte de cele bune, pe bune,

să am de toate,

cu vârf și îndesat de ibspirație prorezoluție,

rezolvare a ecuației socio-daco umane-omeneșt, de omenie

de mare profundă Rimânie, cu diplomație și de mișto la șmecherie

ca-n Las fierbinți cu moromeții, Bobiță, Firicel, Supică Mistrețu de la Sfântul cu potență,

sfântul așteaptă și de la Topârceanu Sfântu Sisoe,

Sfântu așteptă, cel care mi-a luninat drumul,

calea cu viață si cu adevăr spre Vica

pentru a-mi fi

Vica soție,

cu drumul dragoste pe sub tei înflorit

cu rod de albi porumbei

a păcii și mai e ceva

cu Sfântul Noe pe Arca România cu omenia lacustră,

câ la Stupca ne încânta cu sinfonia de România pe strune,

în viața bun care Bacaovia ne merge,

strună, în, cu plouă,

plouă și vreme de beție,

cu plouâ plumb și scàntei galbene,

uneori cu bucuria, cu trăiri și vane, în sus

cu soarele pe cer, cu năzbătâi-bucurii,

cu jucării de copiii și fetițe cu papuși de pluș de la Radio-Cluj,

c-am scăpat de bele,

în România comunistă și altruistă, de Românie optimistă

și, de omenie, în arta sucesului,

cu Pavel Coruț,

în țara soarelui,

chiar și, când orgoliul capitalist,

nu mi'-l cruț  !

ROINDĂ DIN STUPINĂ

 

Numai glia care ne va acoperi cu firele ierbii României profunde, tainice și mari, cu pământ sfânt,

și humă-glie, plus, cu tăcere și omenie de Românie,

ne va acoperi, cu rug aprins din țărână, că tare strălucești, când spui, în rugăciune rostită minune cu înțelepciune și cu pasiune rostești, cu sens versus de univers, spui, că mă iubești, că mă prețuire pro fericire, pe noi din scris ca proscris doar moartea ne va opri să mai scriem, mă, Ben men Todică, din Puiești,

ne va opri să scriem, în comori cu e senin, în destin, ne va opri, să mai scriem,

în limba grăitoare de binecuvântare a noastră română maternă, cu îndemână daco-felix-română, că nu ni limba peste mână,

ci limba cea română și, eternă-străbună sub cerul cu lumină lină roditoare de grădină cu roi de albină, cu înviere provita spre fericire roindă care roiește, din stupină, pentru curățite și pentru hrănire.

 

~*~

PAVEL RATUNDEANU FERGHETE

COMENTARII:

Ana Tacu

-"îmi plac tot mai mult versurile dumneavoastră.Probabil încerc să mă obișnuiesc cu stilul

nemaiântâlnit.

Repetițiile își au rostul lor, ce dau mult farmec poeziei. Sunteți prea fin cu hoții politici, dar, îi sficuiți bine. Vă spun drept, că nu prea citesc poezii postate pe facebook decât ale unor poeți adevărați. Pe pagină am mai mulți poeți și scriitori. Un adevărat cenaclu internațional.

Dumneavoastră mă faceți să nu trec pasivă peste pagină. Versurile curg ca o apă de munte care uneori întâlnește și câte un petroi (mai ales atunci când vine vorba de politică). Da, datinele românilor sunt foarte frumoase, dar cam uitate. Cei din plaiurile Bucovinei și cei de peste Prut sunt mai aproape de ceea ce a fost cândva. Am avut copilărie frumoasă și îndestulată. Țin minte toate obiceiurile de Paști și mai ales de la Crăciun fiind foarte multe.

Vă doresc o după ameazăzi de sărbătoare plăcută !

Stefan Dumitrescu

LA MULȚI ANI DE ZIUA SFINȚILOR APOTOLI PETRU ȘI PAVEL !

 

FIE CA BUNUL DUMNEZEU SĂ NE BINECUVÂNTEZE ÎN ACEASTĂ ZI SFÂNTĂ

ZI ÎN TOATE ZILELE ȘI SĂ NEDĂRUIASCĂ SĂNĂTATE, IUBIRE, BUNĂTATE, PACE,

GÂNDURI BUNE, PUTEREA DE A FACE BINE. DOMNUL SĂ NE OCROTEASCĂ FAMILIA

ȘI PE TOȚI CEI DRAGI !

FIE CA BUNUL DUMNEZE SĂ SALVEZA ȚARA ACEASTA ȘI POPORUL ROMÂN,

PENTRU CĂ NOI, ROMÂNII, NU SUNTEM ÎN STARE !

 

DOAMNE INSPIRĂ-NE ȘI FII CU NOI TOT TIMPUL. ÎNVAȚĂ-NE ȘI AJUTĂ-NE SA FACEM NUMAI BINE

ÎN ACEASTĂ EXISTENȚA ! AMIN !

 

CU DRAG ȘI REPECT, ȘTEFAN DUMITRESCU

Ana Tacu

-"Deși prima poezie este de o frază am înțeles ce vreți să scoți, în evidență [legat de călărețul fără cap ?]; La adoua mi-a venit mai ușor, că are două fraze. Deși este vers alb se poate repartiza în așa fel, să fie mai ușor cititorului. În felul acesta și subiectele abordate ar fi mai bine înțelese. Îmi cer scuze pentru sugestii. [aici e asumarea mea pentru care obligatoru trebuie să-ți mulțumesc, inger de femeie fantastică]. Îți spun din punct de vedere de a cititorului și nicidecum a specialistului care nu sunt. Vă doresc spor la scris !"

 

Pavel

Eu lui Ana cum și ce să-i scriu, cu ce obraz ca să fiu pe a lui Dumnezru vrere și pe plac, nu-i așa ? Ai o generozite, bunătate, o sinceritate și cu sănătate feministă ești realistă. Știi ce zici de și de ce zici, ce zici. Cu vederea, cu perspectiva ta divină si senină, cuget omenesc și cuget dumnezeu călăuză și, totuși iubirea de om cinstit neșuvăitor de a spune lucrurilor pe nume e, în rostul lor pilduitor, măsură a lucrurilor, ca pe vremea revolționarilor temerari, cutezători, luminați de ideei optimiste și pașoptiste. Și, tu scrii normal sincer și sclipitor, ca scriitor de viitor. 

Cu ce, prin ce, că suntem oameni ca oameni între oameni de pretutindeni, pentru oameni, prin ce și, cu ce ne facem viața mai bună, compatibilă cu viața ?

Eu nu renunț la scris, țin cu dinții recuperând iubira și dolce vita, o doină de pomină, cu drept Dumnezeu, în afi cu înviere dialectic, cu fericire.

Melania Rusu Caragioiu

Stimatele meu confrate, Pavel,

 Acolo unde jumătățile noastre sălășluiesc în cosmosul celest zice ecleziastul, ei observă și duc viață fără prihană și după un program spre iertare și alinare.

 Exemplul Dumneavoastră spre a o idealiza pe Vica este un sacrificiu mult frumos de a ne aminti de consoarta, consortul plecat spre cer.

 Vă admirăm pentru multe și pentru acele amintiri calde care v-au rămas de la dânsa.

           Cu stimă,

ALIANTA FAMILIILOR - Partea urâtă a Lunii Mândriei

 

PARTEA MURDARA A LUNII PRIDE

Iunie 29, 2023

 

Partea urâtă a Lunii Mândriei

 

Conservatorii britanici nu ezită să critice luna curcubeu, pe care unii încă o numesc, eronat, „luna mândriei / pride month”. Este luna confuziei sexuale. E neobișnuit să dai în Europa peste articole în presa responsabilă care critică luna curcubeu. The Spectator este una dintre aceste reviste. Pe 10 iunie, editorul politic al revistei Spiked, Brendan O’Neill, a publicat un astfel de articol care ar trebui să facă înconjurul României și al lumii: The Nasty Side of Pride / Partea nesimțită a lunii mândriei. Articolul poate fi citit în întregime aici: https://www.spectator.co.uk/article/the-nasty-side-of-pride/

 

Redam în limba română câteva dintre paragrafele mai relevante.

 

***

 

Timp de o lună – o lună în care ar trebui de fapt să fie totul despre dragoste și acceptare – Pride are o latură destul de urâtă. Poate asta reprezintă una dintre culorile misterioase de pe steagul său indescifrabil? Pride este o comunitate a cruzimii. Dacă Pride / Mândria este despre dragoste, de ce ne simțim atât de intimidați?

 

De exemplu, „Terf” este o insultă adresată femeilor care cred că sexul biologic este real. Femeile care cred că bărbații biologici sunt bărbați, nu femei, si cele care susțin adevărul biologic și spațiile destinate exclusiv femeilor, sunt asemuite cu KKK.

 

Luna Mândriei propovăduiește incluziunea în timp ce care o sărbătoresc îi exclud pe cei care nu o sărbătoresc. În teorie, Luna Mândriei celebrează diversitatea, dar de fapt ea este ostilă diversității de opinii. Suntem cu toții martori la durerea impusă persoanelor transgender care se răzgândesc și încearcă să-și redobândească sexul biologic. Ei sunt apostați în ochii unor activiști LGBT.

 

Intoleranta

 

Intoleranța lunii Mândriei este reflectată și în faptul că oricine refuză să o sărbătorească este rușinat și demonizat. În 2021, de exemplu, Consiliul parohial din Ockbrook, Borrowash și Derbyshire a fost etichetat drept unul „păcătos” când a refuzat să arboreze steagul Mândriei.

 

Profanarea lunii Mândriei poate deveni chiar și o chestiune penală. Anul trecut, un bărbat din Hampshire a fost vizitat de polițiști și pus în cătușe pentru că a postat pe Twitter meme cu patru steaguri curcubeu aranjate astfel încât să arate ca o svastică. Să nu vorbești de rău luna curcubeu!

 

Luna curcubeu nu este o mișcare pentru egalitate. Este o luna a jingoismului identitar. Steagul curcubeu atârnă în formațiuni vaste în stil militar deasupra fiecărui bulevard din Londra. Se arborează în turnurile fiecărei bănci, fiecărei corporații, în fiecare școală, în fiecare spital. Denotă un triumfalism al noilor elite, nu o sărbătoare a drepturilor homosexualilor.

 

„Noi suntem la conducere acum”, spun ei efectiv prin arborarea steagului curcubeu. Ideologia noastră de gen, aprecierea identității în detrimentul solidarității, intoleranța noastră cenzurantă față de orice femeie sau bărbat sau oricine altcineva care îndrăznește să pună la îndoială viziunea noastră asupra lumii – asta este ideologia care guvernează în ziua de astăzi. Asta este tot ce aud zilele astea când văd culorile Pride cucerind comunitățile noastre în fiecare iunie.

 

Dacă Mândria este despre iubire, de ce se simte atâta intimidare? M-am săturat de tirania Mândriei. Și-a depășit scopul. E timpul să o răsturnăm.

 

Companiile multinaționale globalizează steagul curcubeu

 

McDonald's, AT&T, Bank of America, HP, Coca Cola și alte multe corporații globale donează sume enorme (sute de milioane de dolari cumulativ) pentru globalizarea curcubeului. Adică a unui regim ideologic nou, a unei doctrine agresive, intransigente și intolerante.

 

Un amalgam de neo-marxism și hedonism, lupta de clasă a lui Marx e astăzi dusa între cei care doresc o nouă ordine morală mondială care are ca simbol steagul curcubeu, si cei care doresc să păstreze ordinea morală firească pe care am moștenit-o de la generațiile trecute, o ordine civilizată, fondată pe instituții naturale, imuabile și eterne.

 

Noua Ordine Morală Mondială este, de fapt, imorală. Eforturile pentru instituirea ei sunt sprijinite de sute de miliarde de dolari donați, cu prilejul lunii curcubeu, de sute de corporații globale.

 

În linkul alăturat veți găsi numele a sute de corporații globale occidentale care promovează distrugerea valorilor: https://www.thetrevorproject.org/corporate-partners/

 

În acest context, tu, creștine, ce faci? Ești spectator? Nepăsător? Aștepți sfârșitul lumii? Ori faci ceea ce îți cer mintea și rațiunea duhovnicească?

 

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

 

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

 

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti

Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

De la GABRIELA RADU - Cele mai bune cărți interzise din istoria literaturii

 

Cele mai bune cărți interzise din istoria literaturii

 

 

"Astăzi, în Europa cel puțin, putem să citim orice fără teama că există cineva care o să ne bage la închisoare. "

Fals! Cenzura a existat dintotdeauna! Si-n continuare exista, peste tot, inclusiv in Europa sau mai mult in Europa, poate mai abitir ca inainte...

 

Cele mai bune cărți interzise din istoria literaturii

 

 Cărțile, de-a lungul istoriei, au avut în dese rânduri de suferit de pe urma cenzurii. Fie că era vorba de politică, religie sau sex, oameni împinși de un exces de zel al ipocriziei au întors spatele unor romane care urmau să devină unele dintre cele mai importante capodopere literare ale lumii și care reprezintă azi lecturi obligatorii, în ciuda etichetelor primite în diverse perioade.

 

Astăzi, în Europa cel puțin, putem să citim orice fără teama că există cineva care o să ne bage la închisoare. Lucrurile nu au stat tot timpul așa. Ne amintim că și în România până în 1989 erau cărți la secret și volume pentru care ai fi putut face puscărie pentru că le dețineai. Nu ne vom referi la cazul românesc, ci vom încerca să aducem în fața dumneavoastră titluri celebre care au avut de suferit.

 

1 Împăratul muştelor - William Golding

Interzisă în mai multe state americane de-a lungul anilor ’80, pentru că a fost considerată violentă, obscenă şi rasistă, această carte spune povestea unui grup de băieţi britanici care rămân blocaţi pe o insulă nelocuită şi se organizează singuri. Rezultatele sunt dezastruoase şi nu fac decât să releve marile scăpări ale naturii umane. Nu demult romanul a fost inclus pe lista celor mai bune 100 de romane în limba engleză publicate între 1923-2005, clasamentul fiind întocmit de revista „Time”. „Împăratul muştelor” este primul roman al lui Golding, publicat în 1954.

 

2 Lolita – Vladimir Nabokov

Publicată în 1955, lucrarea a stârnit vii controverse de la început. Editorul Sunday Express a numit-o ”cea mai murdară carte pe care am citit-o vreodată”, apoi autoritățile au fost sesizate și au retras toate exemplarele de pe piață, sub pretextul că în carte era vorba despre pornografie. Francezii au interzis-o anul următor, însă a fost publicată fără probleme în America. După ce Marea Britanie a decis s-o interzică, a fost urmată de Argentina în 1959, Noua Zeelandă, care a numit cartea ”o lucrare indecentă”, apoi în 1974, Lolita a fost interzisă și în Africa de Sud. Cartea a rămas sub acest statut mulți ani până în 1982.

 

3 Originea speciilor - Charles Darwin

Cartea a fost interzisă în Marea Britanie în 1859, Iugoslavia în 1935, Grecia în 1937. Documentarea a durat cinci ani, petrecuţi de Darwin pe mare. Potrivit teoriei lui, selecția naturală este mecanismul fundamental al evoluției speciilor de plante și de animale, constând în eliminarea (prin lupta pentru existență), a indivizilor cu însușiri necorespunzătoare și păstrarea indivizilor cu însușiri avantajoase din punct de vedere biologic.

 

4 Metamorfoza – Franz Kafka

În primul rând toate lucrările lui Kafka au avut de suferit din cauza originii sale evreiești și au fost interzise sub regimul nazist și sovietic. Lucrarea Metamorfoza, publicat ă în 1915, a fost interzisă pentru că era considerată atât decadentă, cât și ”plină de deznădejde.” Mai mult, era un pericol și un atac la adresa conceptului de familie pe care îl aveau sovieticii.

În Cehoslovacia au fost interzise pentru că autorul a refuzat ….să scrie cartea (și) în cehă.

 

5 O lume se destramă – Chinua Achebe

Este una dintre cele mai celebrate cărți ale culturii africane. Aceasta a apărut în  1958. Totuși, motivul acesta nu a fost suficient de bun pentru biserică și instituțiile religioase. Argumentele cu care aceste instituții au obținut interzicerea cărții au fost descrierile inadecvate ale vieții de apoi și criticile aduse bisericii.

 

6 Amantul doamnei Chatterly - D. H. Lawrence

Interzisă în Marea Britanie şi în Statele Unite între 1929-1959/1960 şi în Australia între 1929-1960, pentru că a fost considerată obscenă, cartea a fost publicată prima dată în Florenţa, în 1928. De-abia în 1960 a fost tipărită şi în Marea Britanie. Romanul cuprinde povestea de dragoste dintre o doamna Chatterly, o reprezentantă a clasei nobiliare, şi un pădurar şi conţine câteva scene erotice pentru care a fost considerat indecent.

 

7 Versetele Satanice – Salman Rushdie

Comunitatea islamică a considerat că această carte este o blasfemie. A fost interzis imediat după apariție în 1988 în multe state islamice: Bangladesh, Egipt, India, Iran, Kenya, Kuweit, Liberia, Malaezia, Papua Noua Guinee, Pakistan, Senegal, Singapore, Sri Lanka, Tanzania şi Thailanda. În Venezuela, vei primi 15 luni de închisoare dacă ești prins citind cartea, în Japonia primești amendă dacă vinzi versiunea ei în engleză, iar în America, două mari librării au refuzat să vândă cartea după ce au primit amenințări cu moartea. Iranul, în 1999, a pus pe capul lui Rushdie o recompensă record de 2.8 milioane de dolari. Ea este valabilă și în prezent. Din fericire, Serviciile Secrete Britanice și FBI au reușit să-l protejeze pe romancier.

 

NB: Între timp SR a murit.

 

8 Ulise - James Joyce

Interzisă în anii ’30 în Marea Britanie, Statele Unite şi Australia din cauza conţinutului sexual, cartea lui Joyce descrie o zi din viaţa lui Leopold Bloom, existând numeroase aluzii la opera latină Odiseea. Acţiunea se petrece în data de 16 iunie 1904 – ziua în care Joyce a cunoscut-o pe partenera sa, Nora Barnacle – zi ce astăzi este cunoscută drept Bloomsday. De la apariţie, cartea a atras controversă şi furie şi a fost supusă mai multor procese, fiind considerată obscenă.

 

9 1984 - George Orwell

Romanul a fost interzis în 1950 de Uniunea Sovietică, Stalin interpretând cartea drept o satiră la adresa regimului său. De-abia din 1990 volumul a fost republicat în Rusia. Şi Statele Unite şi Marea Britanie au fost pe punctul de a interzice cartea în anii ’60. „1984” este o distopie plasată în Oceania, unde societatea se află sub tirania partidului şi a ideologiei totalitare. Provincia Airstrip One se află în conflict perpetuu şi sub controlul dictat de un cerc privilegiat al partidului, care persecută individualismul şi gândirea independentă.

 

10 Frankenstein - Mary Shelley

Romanul a apărut prima dată în 1818, fiind publicat anonim. Numele autoarei a apărut de-abia pe coperta celei de-a doua ediţii, publicate în Franţa, în 1823. Cartea spune povestea unui monstru creat în urma unui experiment ştiinţific. Volumul a fost interzis în Africa de Sud în 1955, pentru că a fost considerat obscen şi indecent.

 

11. Abatorul Cinci – Kurt Vonnegut

Pentru că este vorba despre război și despre viziunile pe care le are un soldat în timp ce este ținut prizonier într-un abator, America a decis că ar fi mai bine să nu-și lase copiii expuși unor astfel de subiecte, ceea ce a propulsat cartea în listele celor mai controversate cărți.

 

12 Arhipelagul Gulag - Aleksandr Soljeniţîn

De la apariţia cărţii şi până după căderea comunismului, opera lui Aleksandr Soljeniţîn a fost interzisă în Rusia pentru că tratează subiectul sistemului de lagăre de concentrare și muncă silnică sovietic. Este o narațiune bazată pe relatările martorilor și pe propriile experiențe ale autorului ca prizonier într-un lagăr de muncă din Gulag. Cartea a fost scrisă între 1958 și 1968 și publicată în 1973 în Occident. În URSS, a fost publicată în 1990, când politica glasnost al lui Mihail Gorbaciov a permis acest lucru.

 

13. Tropicul Cancerului - Henry Miller

Ambele lucrări ale lui Henry Miller au avut de suferit persecutii. Imediat ce fusese scoasă pe piață, în 1934, reprezentantul Curții Supreme din Pennsylvania, Michael Musmanno, a afirmat despre carte că este ”o cloacă, un canal, o groapă a putreziciunilor, locul unde s-a adunat toată depravarea umană.” Se pare că oamenii nu au fost pregătiți pentru ceea ce George Orwell avea să numească mai târziu ”cea mai importantă carte a anilor 30”.

 

14 Tropicul Capricornului - Henry Miller

Câțiva ani mai târziu la apariția acestei lucrări povestea s-a repetat. Cartea a fost interzisă în Statele Unite, timp de 30 de ani, până când Curtea Supremă a dat un verdict că nu este un roman obscen. A fost interzisă şi în Turcia în 1986. Acţiunea se petrece în 1920, în New York şi, deşi ficţiune, există elemente din biografia lui Miller care se regăsesc în roman. Povestea cuprinde anii de tensiune cu soţia sa, June Miller şi încercarea de a-şi găsi propria voce ca scriitor.

 

15. Fructele Mâniei - John Steinbeck

Deși a câștigat Premiul Pullitzer și în ciuda faptului că a fost aplaudată de mediul literar, cartea a fost interzisă în America, iar populația a pus-o pe foc. Oamenii s-au declarat șocați de descrierile celor sărmani și marginali, descrieri despre care Steinbeck avea să declare mai târziu că au fost niște versiuni ”aseptizate” față de ceea ce se întâmplă cu adevărat în aceste pături sociale.

 

16. 1001 de nopţi. Poveşti arabe

Poveştile au fost interzise în SUA în 1873, fiind considerate imorale. În 2010, mai mulţi avocaţi din Egipt au cerut interzicerea antologiei, tot pe considerente imorale, dar Uniunea Scriitorilor a reuşit să respingă această idee.

 

17. Decameronul - Giovanni Boccaccio

Și lucrări destul de vechi au avut de suferit până recent. În secolul XIX, cartea a fost interzisă în Statele Unite, sub o lege anti-obscenitate, fiind considerată obscenă, nepotrivită şi indecentă. „Decameronul” este o colecție de 100 de povestiri, scrisă în secolul al XIV-lea, de italianul Giovanni Boccaccio. Volumul este o alegorie medievală, tema esenţială fiind iubirea, cu toate nuanţele ei, de la comedie la tragedie.

 

18. Minunata Lume Nouă - Aldous Huxley

Cartea lui Huxley a apărut în 1932. Din cauza controversatei abordări a temei nașterii copiilor, Irlanda a decis că e mai bine s-o scoată de pe rafturi, înainte de inițiativa mai multor state americane de a o tăia din programa școlară. Cauza: ”tema negativă” ce răzbate din acest volum.

 

19 Madame Bovary - Gustave Flaubert

Din 1856 (anul apariţiei) şi până spre finalul secolului al XIX-lea, cartea a fost interzisă pentru „ofensă adusă moralei publice”. Romanul este povestea Emmei Bovary, soţia unui doctor, care are o relaţie în afara căsniciei. Flaubert, cunoscut pentru pornirea sa de a găsi „le mot juste” creează, fără intenţie, un concept – bovarismul – care înseamnă dorinţa de a scăpa din golul vieţii de provincie.

 

20. De veghe în lanul de secară- J.D. Salinger

Poate una dintre cele mai controversate lucrări, azi ea apare în toate bibliografiile obligatorii. La început a fost interzisă în majoritatea bibliotecilor școlare din America și nu numai din cauza faptului că părinții consideră că limbajul folosit este ofensator și de natură sexuală, și pentru că descrie alienarea, prostituția și depresia. De la publicarea sa în 1951 şi până la finalul anilor ’90 cartea a fost interzisă în mai multe state americane, detractorii lui Salinger susţinând că romanul este imoral şi sexist. Romanul a devenit popular în rândul cititorilor adolescenţi pentru discursul despre confuzie, teamă, alienare şi revoltă. A fost tradus în toate limbile importante şi vinde anual 250.000 de copii. Protagonistul cărţii, Holden Caulfield, a devenit simbolul revoltei adolescentine.

 

21 Moarte la Veneţia - Thomas Mann

Interzisă în Germania nazistă, cartea, care este foarte intertextuală, spune povestea unui scriitor ce suferă de blocajul scriitorului şi se eliberează de-abia când vizitează Veneţia, unde devine obsedat de frumuseţea unui adolescent. Deşi nu intră în legătură cu acesta, imaginea lui îl urmăreşte. Scriitorul se îmbolnăveşte de holeră şi moare la Veneţia.

 

22. Aventurile lui Huckleberry Finn -Mark Twain

Lucrarea, azi extrem de populară în bibliografiile școlare, a fost interzisă din cauza limbajului argotic și pentru că în carte, negrii erau numiți ”cioroi”. ”Un gunoi dintre cele mai veritabile…..o carte mai potrivită pentru marginali și proscriși decât pentru oamenii inteligenți și respectabili.” Mark Twain a fost sfătuit să se lase de scris ”dacă nu are ceva mai bun de oferit copiilor noștri cu minte inocentă”. Twain a ripostat spunând: ”Cenzura e ca și cum i-ai spune unui om că nu are voie să mănânce friptură doar pentru că un bebeluș nu o poate mesteca.” În 1998, niște părinți din Tempe, Arizona, au dat în judecată școala acelui oraș pentru că a pus pe lista de lecturi obligatorii această carte. Cazul a ajuns până la curtea supremă. Părinții au pierdut.

 

23 Hamlet - William Shakespeare

Hamlet este cu siguranță una dintre cele mai cunoscute piese de teatru din lume și cu siguranță cea mai cunoscută piesă a lui William Shakespeare. Ea prezintă răzbunarea prinţului Hamlet, care află că unchiul său, Claudiu, l-a omorât pe tatăl său pentru a-i lua tronul şi soţia. Piesa explorează şi trădarea, incestul, corupţia şi nebunia, fiind cea mai influentă tragedie din literatura engleză. Cu toate acestea piesa a fost interzisă în Rusia stalinistă (1922-1953), drama lui Hamlet fiind considerată incompatibilă cu regimul stalinist. În 1989, Israelul a interzis piesa în taberele de detenţie palestiniene. Pasaje din piesă au fost cenzurate de-a lungul timpului şi în Marea Britanie.