joi, 31 ianuarie 2019

Joan Scheckel Filmmaking Labs - Winter 2019 Newsletter!




























Alexandra DOGARU - GANDUL ZILEI - 31 ianuarie 2019









Alexandra DOGARU











Poetul Emil Brumaru, s-a dus memorabil la cele veşnice - CU DREPTUL DE A CANDIDA LA FERICIRE




Poetul Emil Brumaru, s-a dus memorabil la cele veşnice, cu tot talenlentul admirabil, apreciat în serios de bunul şi minunatul critic şi istoric literar Alex.Ştefănescu, admirat de ai noştri, ca pe un Gică Petrescu însingurat şi vitregit de vremurile care încă ne vremuiesc cu amar, deşi aiasta e deplasat, smintit, de la simetrie şi departe de departele vieții, de ce-i omenesc şi de ce-i dovadă, c-am avea în noi: ceea ce suntem, scăldați, în soarele eternei omenii şi a iubirii de care Dumnezeu ne învredniceşte întru firesc, în/ cu dreptul de a fi.

***

CU DREPTUL DE A CANDIDA LA FERICIRE

~*~

Tu scrii fain despre nemernicia mea
Întru răsărit de România,
De crud verde de iarbă Bacovia,
rămânând tot în anonimat anonim,
deşi-s nobil, impecabil şi sublim, util,
înstare transparent inteligent şi savant durabil să mă complac,
făcând însuşi Dumnezeului cunoşterii de sine pe plac,
dar tot anonim rămânând în dragoste şi dor, la curți de dragoste şi dor de nobil şi sublim,
cu rost de popor încolonat disciplinat şi ordonat de simțire
şi cu prețuire către unire şi de întregire Patrie Limba Română cu îndemână în iubire,
după cum vezi deşi-n credința ta mă crezi
şi deşi mic, tu mare mă vezi,
golaş printre clăcaşi pălmaşi, că sunt în ceea ce sunt în de-acasă iubire de omenire,
în pace cu unire, cu întregire,
Cu râtul de mătasă pe care calul meu şi mioara mea nu-l paşte în culori de nelinişte, ci-l lasă,
să-mi facă viața cum nu fu mai tihnită şi mai frumasă,
de pe orizontală pe verticală "încalte"
direcționate cu înălțime şi profunzime
către adevăratul renume cu culmi înalte înaintate spre cele înalte,
că-i încă multă jale la noi în casă
oricât ne fu viața de bogată şi de frumomoasă
şi oricât  de mulți fluturi de jale, de plâns, prin Goga, ne-a cuprins  cu necuprins
în univers de vers,
în pătimirea noastră: de floare albastră cât zarea laudă de zestre a noastră,
că ne fu dată povara de a trăi fără țară,
deşi de când ne ştim suntem ceea ce suntem: nobili şi sublimi, utili, că ne fu dat să trăim şi fără de țară,
în dor având-o cu aur-roadă de holdă şi livadă,
cu pluguri meşteşugite în cântec nemurit de legendă/ baladă,
cu migală să răstoarne mănoasă brazdă,
măşcată-n artă măiastră bobițată,
cu harnica albină lucrătoare la plug pe coastă,
în belşug de mirabilă sămânță de națională conştiință
şi de mană cerească, pâine de- o ființă trasă viitor de nesecat viu izvor în mâine,
îndestulătoare hrană
pentru a sări peste pricaz, peste pârleaz, din  iarnă,
în veşnică primăvară întru răsărit de soare de România profundă şi mare
fără asemănare sub soare, în doriri de bine şi pace-n liturghie de haznă-n spice,
că sărim peste propria-ne umbră din viața sumbră, sărim din necaz,
sărim harnici şi buni praznici, cu haz sărim
la comoară rară,
cazanie ce o cântă străvechi, arhaici şi autentici, românii, la vatra lor dară, ca odinioară sarim,
când istoricul Herodot demn ne lăuda ca un Domn Savaot,
îmulțindu-ne talanții cu har,
pentru a evada la fericire din precar,
cu dreptul de a candida
cu iubire şi înviere, la fericire.


~*~


Pavel Rătundeanu-Ferghete



Poetul Emil Brumaru,

Un om frumos spiritual visând național monumental-natural,
ca Eminescu raportat la universal, 
la propiile culmi cu profunzimi 
de la paralela 45,
om între oameni, pentru omeni, 
asemeni multor, tuturor românilor, 
Ben Todică, cu sângele clocotind în inimi de pretutindeni 
şi alduite mâini cu pâini,
din marea familie de români, neaoşi, feți-frumoşi lucrând la străini,
ca să li se pună pe frunți,
ca lui IISUS cununa de spini !


*


Poetul Emil Brumaru,

Un om frumos spiritual visând național monumental-natural,
ca Eminescu raportat la universal,
la propiile culmi cu profunzimi
de la paralela 45,
om între oameni,pentru omeni,
asemeni multor,tuturor românilor,
Ben Todică,cu sângele clocotind în inimi de pretutindeni
şi alduite mâini cu pâini,
din marea familie de români, neaoşi, feți-frumoşi lucrând la străini,
ca să li se pună pe frunți,
ca lui IISUS cununa de spini !


CA HRISTOS

Cantitatea de aur cenuşiu şi naşterea nu ți-ai planificat
Pentru a fi cel ales, cel desemnat,
Lui Vica, mândru, ca cerul albastru,
De astral bărbat,în menirea ta făcând ce ți dat,
când îngerul învierii a strigat:
Să orcăi ca broştele din tău
Dacă asta ți-a poruncit Dumnezău
Să fii în rost şi de folos omenirii şi neamului tău,ca Hristos,
Unicul fiu al Său.

Sfatu-ți loial are iz național,
Care mă îngenunche fermecător
Cu capul aplecat către universal
Dând țug prospăt de izvor tuturor.


Doar Dumnezeu poate spune inimii mele ce să facă.

 PR-F











MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ - Doamne, ce sărac e-acela




CUVANTUL OMENESC
- Sfantul Nectarie al Eghinei



            Capacitatea cuvântului de a nuanta este una dintre trasaturile gradului de desavârsire a sufletului, deoarece natura cuvântului e asemenea celei a cugetului; asa cum sunt gândurile si deciziile launtrice [ale omului], tot asa si opiniile pe care le exprima; mai înainte de a fi rostit cuvântul trebuie sa se puna mintea în lucrare; când mintea este lenesa, gura ramâne muta, de aceea, înainte de a fi pusa limba în miscare spre a vorbi cu glas tare, trebuie ca sufletul sau mintea sa voiasca a-si da pe fata gândurile; pentru ca apa sa curga, trebuie mai întâi sa existe izvorul din care iese suvoiul; si acest izvor e sufletul rational din care izvorasc prin mijlocirea mintii si a capacitatilor ei apele bogate si nestavilite ale cuvântului.

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 65



C U V A N T U L
- Arhiepiscopul Iustinian Chira



          Fiecare cuvânt pe care-l trimiti în lume va zidi sau va darâma. Va înalta piscuri de lumina sau va face sa se deschida prapastii de întuneric. Va stârni binecuvântari sau blesteme înfricosatoare. Cu ce vom îmbogati noi chipul de lumina si de vis al lumii? Cu ce vom spori noi armonia si frumusetea vietii? Cu ce vom adânci noi taina cea mare din inima Universului?


Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 109





TALANTII INCREDINTATI

- Fericitul Trifon Turkestanov

                 O, Treime Atotmilostiva si de viata Facatoare, primeste a noastra multumire pentru toate milostivirile Tale si ne arata vrednici de binefacerile Tale, pentru ca, înmultind talantii ce ni s-au încredintat, sa intram întru a Domnului nostru bucurie pururea vecuitoare, aducându-Ti pentru biruinta a laudei cântare: Aliluia!

Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui Dumnezeu pentru toate”, p. 138


TOTUL SE ÎNTOARCE



„Au fost, s-au dus si au revenit vremurile grele, fiule” – a spus batranul.

„ Inca de cand ma stiu, am dus o viata grea…dar parca acum e mult mai greu decat a fost. Viata obisnuia sa fie mai usoara inainte. Oamenii nu aveau mult, dar inima lor era impacata cu ceea ce aveau. Inima lor era plina cu altceva, era plina cu dragoste si respect pentru cei dragi.

Tata era tata, mama era mama si copilul…era doar un copil nevinovat. Astazi, din ce in ce mai multi oameni in intreaga lume se spala cu propriile lacrimi caci fericirea, pentru multi dintre ei, nu este decat un cuvant desprins dintr-un basm. Daca ma intrebi pe mine, fiule, nu am mai simtit nici macar o frantura de bucurie si pace de foarte, foarte mult timp. Nici macar nu imi mai amintesc, fiule, cand am ras ultima oara cu adevarat, cu inima, cand am ras ultima oara din tot sufletul.

I-am spus in mai multe feluri…mi-a parut rau sa admit ca intr-un final sa-i spun vietii doar…”o viata”, ca oricare alta. Nu-mi traiesc viata intr-un fel anume. Daca ma intrebi de copiii mei, ei sunt buni cu mine. Tot ce imi doresc eu este ca lor sa le fie bine. Si ei, la randul lor, au viata lor, familie, copii. Vin si ei si ma viziteaza cand pot, cum pot, imi aduc ce pot. Eu ii astept uitandu-ma pierdut pe geam. Nu stiu unde ma uit,ma uit departe, cat mai departe…Insa atunci cand copiii mei vin la mine, este ca si cum soarele imi zambeste.

Si mie soarele imi zambeste foarte rar. Imi spun ca au foarte multe treburi, obligatii si ca le este greu sa vina sa ma viziteze mai des. Cand vin sa ma vada, sunt pe fuga, grabiti sa plece. Dar eu ii inteleg si tot ma bucur sa ii vad.

Stii la ce ma gandesc fiule? Ca totul se intoarce. Tot ceea ce ne da Dumnezeu noua, oamenilor, se intoarce. Am fost si eu asa cum sunt copiii mei. Am fost si eu asa cu parintii mei.

Astazi suntem tineri, suntem copii, maine suntem parinti si batrani. Azi suntem puternici, maine suntem slabi. Cine stie ce se va mai intampla?

Acum….sunt asa cum sunt. Obisnuiam sa fiu vesel, entuziast, voios. S-au dus acele vremuri. Acum stau si privesc pe geam. Si astept. Asa cum si parintii mei ma asteptau pe mine.

Tine minte fiule…totul ni se intoarce! Totul ni se intoarce…



sursa andreilaslau.ro




Doamne, ce sărac e-acela
Traian Dorz


~*~

Doamne, ce sărac e-acela
care pâinea lui nicicând
nu și-o-mparte ca s-aline
foamea unui mai flămând.

Doamne, cât de orb e-acela
ce se uită numa-n jos
și nu vede-n veci lumina
mântuirii lui Hristos.

Doamne, cât de surd e-acela
lângă care-atâta har
cântă, cheamă și suspină
și se roagă în zadar.

Doamne, cât de rob e-acela
care-i lacom și-i zgârcit
care-și poate-nchide mâna
dinspre semenul lipsit.

Doamne, ce-nghețat e-acela
care n-are-n sânul lui
nici o rază de iubire
spre durerea nimănui.

Doamne, ce pierdut e-acela
ce se vrea necredincios
căci râzând calcă-n picioare
harul său de la Hristos

~*~



Sursa: STANCIULESCU ALEXANDRU BARDA








Adrian Munteanu - CULTURA ROMÂNĂ SĂRBĂTORITĂ LA EDINBURGH




CULTURA ROMÂNĂ SĂRBĂTORITĂ LA EDINBURGH

Sâmbătă, 26 ianuarie 2019, a avut loc la biserica St Philip, Logie Green Road, EH7 4 EH, Edinburgh (Scoția), spectacolul cu titlul CULTURA ROMÂNĂ SĂRBĂTORITĂ LA EDINBURGH, sub egida Centrului Comunitar Românesc și a Consulatului General al României la Edinburgh. S-au întrunit, cu fervoarea iubirii de patrie, forțe artistice locale și din țară, soliști vocali, instrumentiști, dirijori, poeți.
Preotul bisericii ortodoxe, Ioan Florin Florescu a prezentat o consistentă alocuțiune despre valorile culturii românești, iar un cuvânt de salut și gratitudine a rostit domnul Mihai Delcea, consulul României la Edinburgh.
   Rareori am avut ocazia să urmăresc și să particip la un spectacol mai complet și mai bine susținut artistic de către toți cei prezenți, într-o unitate și un echilibru valoric remarcabile. S-au interpretat în exclusivitate piese muzicale românești, precum “Când perdeaua dragii mele” (muzica Alfred Alessandrescu, versuri Alfred de Musset), “Stelele-n cer” (muzica Nicolae Bretan, versuri de Mihai Eminescu) sau “Pasii”, cântec compus de Felicia Donceanu pe versuri de George Călinescu, toate interpretate de soprana Roxana Nițe, acompaniată la pian de Răzvan Luculescu. Baritonul Mihai Stoica, acompaniat de pianistul Vali Vădănoiu au cântat piese cu pronunțat caracter patriotic și filon popular, foarte rar auzite în sălile de concert, precum “Măi Ardeal!”,“Cântec de Unire” sau  “Duce-m-aș și m-aș tot duce”. Tinerii Luca Rusu, pian și Bogdan Jeler, flaut, au interpretat  “Cântec Vechiu” de Paul Constantinescu. În această alcătuire, urmând și aprecierilor unanime ale românilor prezenți în sală, apreciez că prezența poeziei, prin sonetele lui Adrian Munteanu în interpretarea autorului care a adăugat și un grupaj de poezii eminesciene, a venit să completeze și să amplifice vibrația, emoția și adâncimea întregului.
M-am bucurat de tot ce am văzut și am auzit, îi felicit pe organizatori și am rostit împreună

Bravo Edinburgh, bravo România!


În primul rând, de la stânga la dreapta: preotul Ioan Florin Florescu, doctor în filologie și teolog, poetul (și actorul)  Adrian Munteanu, baritonul Mihai Stoica, pianistul Vali Vădănoiu, pianistul și dirijorul Răzvan Luculescu (în martie dirijează Filarmonica din Craiova).




 De la stânga la dreapta: pianistul Luca Rusu și flautistul Bogdan Jeler, studenți la Academia Regală de Muzică din Glasgow, Adrian Munteanu și dirijorul Răzvan Luculescu





Adrian Munteanu și consulul României la Edinburgh, PhD Mihai Delcea


De la stânga la dreapta: pianistul Vali Vădănoiu, poetul Adrian Munteanu, baritonul Mihai Stoica, consulul Mihai Delcea, soția lui Mihai, o spectatoare, soprana Roxana Nițe și soția domnului consul.

  Celor deja menționați li s-a adăugat prezentatorul Nelu Vasilică(în cămașă).



   Cu bucuria și emoția întâlnirii într-o seară magică,



Adrian Munteanu
 https://www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/

http://www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/









miercuri, 30 ianuarie 2019

Viorel Roman - Teocratia ortodoxa moldo-valaha (79 - 82)





Teocratia ortodoxa moldo-valaha (82) / opinii

AT: Aoleu! Tot respectul pentru curajul tău, dragă Viorel! Nu e de colea să vii cu argumente care nu sunt pe linia "corectitudinii politice"! (dar, după cît te ştim nu eşti "la prima abatere“)

EM: O excelentă adunare de idei, la care aș adăuga doar că nu trebuie să uităm că Lumea Bizanțului nici măcar nu a cunoscut Renașterea, nu a trăit-o, nu a asimilat-o, drept care nici vreo reformă n-are șanse. Cam așa cred eu...

DG: Draga Viorel, ai dreptate in analiza ta lucida asupra societatii romane. Marea Unire a introdus in Transilvania si Banat, coruptia valaha de la Bucuresti, mitocanismul, smecheria si hotia. Incet, incet toate posturile importante din administratia noastra (inainte de tip german) au fost ocupate de "mititeii" de la Bucuresti, Craiova, etc.

Bine-nteles ca si in Ardeal/Banat a existat un potential de ciurucuri umane, vreo 10 -15% putori, betivani, smecheri si coruptibil de care s-a folosit Bucurestiul. Acum populatia romana, mai ales cea de la orase, influentata de o mass-medie ciudata si mai ales de TV care tot mai mult pare a fi un TV al tiganilor, incet se tiganizeste. Limba vorbita este acum ca a tiganilor de aici in anii 1950-60.

Nimic nu se va schimba in urmatorii 50 de ani. Nu exista material uman decent care este dispus sa lupte pentru democratie, natie, etc. Politicieni corupti, pusi pe japca se inconjoara si sunt sprijiniti de acelasi soi de oameni. Romanul, bun la suflet si ne-educat social-politic, iarta politicienilor orice abuz! Puscariasii deci conduc tara! Ce mai vrei?

Tragedia este ca o UE corupta si ea accepta starea de lucruri din Romania! Atata timp cat pot sa profite nemtii, francezii, austriecii, olandezii de resursele de aici, nu le pasa.Poate ca peste vreo 50 de ani, o noua "desteptare" si o noua ordine va fi posibila. Sansa ca Romania sa devina RRomania unde va fi sediul mondial al tiganilor (din India/Pakistan si pana in America Latina) este posibila.

https://ioncoja.ro/viorel-roman-romania-stat-mafiot/
https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf



Teocratia ortodoxa moldo-valaha (81)

… Biserica nationala, ritul, Statul, Partidul unic, glia … si Securitatea …

Securitatea-i de vină, bat-o vina! Eugen Matzota în dialog cu Viorel Roman (II.)

Eugen Matzota: Mă uit de fiecare dată la imaginile de atunci (de la Revolutia de Craciun 1989) și sunt șocat de cât de diferiți eram, naivi, aș zice, oricum mult mai puțin șmecheri decât azi, cinstiți în interior și, poate, și în societate.

Viorel Roman: Atunci era speranta refacerii unitatii crestine, a egalitatii ortodocsilor cu occidentalii. Nu a fost sa fie si acest serial ne ajuta sa intalegem de ce si cum a ajuns tara la mana șmecherilor, tiganilor romanes romi, ca jumatate din forta de munca activa sa refuga in occident.

http://www.gandaculdecolorado.com/tiganizarea-romanilor/
http://romaniamare.info/tiganizarea-romaniei/
http://www.logossiagape.ro/2019/02/01/dr-viorel-roman-teocratia-ortodoxa-moldo-valaha-80-81/

https://www.facebook.com/LOGOSsiAGAPE/




Teocratia ortodoxa moldo-valaha (80)

… Biserica nationala, ritul, Statul, Partidul, unic, glia … si Securitatea …
Securitatea-i de vină, bat-o vina! Eugen Matzota în dialog cu Viorel Roman
Am scris în editorialul din ultimul număr pe 2018 al revistei ALTculture despre influența pe care o are Securitatea lui Ceaușescu chiar și în zilele noastre asupra României, asupra vieții cotidiene, asupra culturii, că acesta ar fi domeniul care ne interesează pe noi aici.
Ideea de a scrie azi despre Securitate e ciudată, ”weird”, cum se spune, mai ales în domeniul culturii și, eventual, al educației. Pe vremea comunismului, da, avea un Dumnezeu, dar acum?
Mi s-a spus, discret, aluziv, doar, să-mi văd de treaba mea. Ei, s-a nimerit ca acela care era ușor mai insistent să fie unul dintre cei suficient de bine plasați încât să ia o fabrică pe datorie, plătind-o din vânzările pe o zi sau o săptămână, ce mai, pomană, ceva oripilant de mizerabil față de ceilalți români amărâți. Și, atunci, i-am zis că, așa cum nu toți apeviștii sunt proști, cum spune trupa, nici toți civilii nu sunt proștii lor. Plus c-am plecat, așa cum n-o face câinele de la abator, din Palatul Victoria datorită unora ca el, fără dragoste de țară, ci doar de banii lor. 
Dintr-un punct de vedere, al lor, desigur, ce rost ar avea să mai scoți de la naftalină ceva ce nici nu se dorește scos, nici nu e interesant, așa cum ar fi, de exemplu, o nuntă de țigani care îi calcă-n picioare pe cei ce muncesc în țara asta. Lumea are alte priorități spre care este silită a se îndrepta, tot felul de țoape devenite subiect de emisiuni TV, bucătari care parcă plutesc, ca niște Arsenie Boca ai bucătăriei, orice, doar să li se adoarmă creierașul din ce în ce mai mic și mai docil…
E clar că Securitatea nu mai trebuie și nici nu mai e în vogă. Azi, lumea nici nu știe ce e aia, acum, pentru că nu e nici ”cool”, nici ”trendy”, atunci, din prea mare aplecare sub jugul purtat ca românul, prin întoarcerea celui de-al doilea obraz, și iar de la-nceput, hai, stângul, dreptul… Redau mai jos câteva fragmente din acest text, urmat de comentariul pe care a binevoit Viorel Roman a-l face, privind dinspre Occident, care-mi spunea, la un moment dat, văzând ce tablou descriu eu de pe aceste meleaguri atât de mioritice: 
”N-am înțeles încă fobia antisecuristă. Ce-i rău să-ți  servești statul? Eu, care am trăit mai mult în Occident decât în țară, am cam pierdut sensibilitatea, ingeniozitatea, fantezia de la Porțile Orientului.”
Prietenul plecat de mult timp din România nu înțelegea de ce unii dintre noi mai văd norul Securității pe cerul aparent liber al Patriei. Desigur că Securitatea n-a dispărut că așa a ordonat Iulian Vlad. Spiritul ei, cu atât mai puțin.
Ceaușescu n-a luat cu el spiritul partidului unic. Nu i-a luat cu el în mormânt nici pe agitatori, pe atotputernicii activiști de partid, sau pe șmecherii lideri de sindicat, cei care o duc și azi la fel de bine ca pe atunci.
Românul nou, spălat din nou pe creieraș, prea ușor de îmbiat cu o pungă de mălai sau cu 10 lei la pensia plătită de cei care chiar muncesc, comunist sau nu, este prezent parcă mai rău azi decât pe vremea lui.
Unii se vor indigna că și acești votanți au muncit. Da, așa este, conform vechii vorbe de pe atunci: ”Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc.”
În fine, să trecem la securiști și la cultura de azi, care, cum spunea Cațavencu ”e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.”
Cei mai în putere în 1989 au trecut dintr-o parte într-alta, și-au schimbat blana, ca lupul, s-au dat la fund, punându-și odraslele la masa cu bucate, folosind vechiul Sistem. Copiii, educați de cine altcineva decât de părinții îndoctrinați de la locul de muncă, adică de la Securitate, au învățat cum să preia Puterea, la început cea economică.
Ca să păstreze această putere, ca să se legitimeze prin vot sau nu, aveau nevoie de manipularea maselor. Era nevoie de prostirea lor.
Cum se poate face asta mai bine decât prin distrugerea sistemului educațional? Ei, la asta se adaugă promovarea unor false valori, pentru ca omul să nu mai vrea să știe mai mult, ci să vrea să fie mai șmecher decât fraierii care cred în valorile străbunilor.  
Au mai adăugat la toate astea iertarea păcatelor, ale lor, desigur, că toți eram de vină pentru ceea ce făcea Securitatea împotriva poporului român, zic ei. Că ei toți ar fi lucrat pentru Patrie, nu contra oamenilor, ca să vezi... Că or fi fost și unii răi, dar doi-trei, acolo, restul niște floricele, nu alta! Chiar așa, ce-o fi rău la securiștii buni, la urma urmei?
Viorel Roman comentează de departe, de unde de multe ori se vede mai bine: 
„Nu Securitatea, ci Partidul unic în simfonie cu Biserica națională, e cuiul lui Prepelea. 
Mihai Seplecan, fost președinte al Consiliului Județean Cluj, demonstrează din interior, că devălmășia, teocrația ortodoxă moldo-valahă se bazează pe pile, cunoștințe, relații, P.C.R., și e în lanțurile grele ale duhovniciei și soborniciei moscovite și constantinopolitane. vezi Cătălin Augustin Stoica „România continuă. Schimbare și adaptare în comunism și postcomunism“;  Lucian Davidescu „De ce este România un stat feudal“; Marius Iosif „România feudală și România occidentală“, îl confirmă pe Seplecan sociologic, politologic, științific. 
Nu securiștii au fost sau sunt responsabili, ci conducerea superioară de Partid și de Stat, din 1938 la putere, in simfonie cu Biserica, care dupa 1989, cu președinții Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea se bucură de o largă adeziune a maselor largi populare, aceleasi care în trecut erau prea supuse Imperiului turc sau rus, dinastiei germane si nu in ultimul rand lui Ceausescu.
La Moscova, Putin, KGB-ul înlătură PCUS. La București, Iliescu, FSN, cu sprijinul Moscovei, sunt și azi la putere, iar securiștii sunt vinovați de mai toate relele. Nu bate la ochi? 
Președinte de trei ori, Iliescu îl condamnă pe gen.Vlad la 25 de ani de pușcărie si Securitatea e demonizată. O victorie în „munca de lămurire“ a Secției de Propagandă a PCR?
In 1991 am publicat „Securistii si intelectualii“, in: „Puterea Azi“, saptaminal al Frontului Salvarii Nationale, FSN, anul 2, Nr. 18, Bukarest, 1.-7.03.1991, in: „Capitalism ortodox“, ed. Augusta Timisoara 1999, S.150-161, apoi in saptaminalul „Romania Mare“, “Eu sunt de partea securistilor, militienilor pentru ca sunt copii de oameni saraci“, nu de partea aristocratiei kominterniste ca Brucan, Iliescu, Petre Roman, Adrian Severin, Vadimir Tismaneanu,
Chestiunea e poate mai clară, dacă trecem de la micro la macro, de la perspectiva broaștei, la orizontul berzei. Asta am încercat în articolul de mai jos“.


ISLAMUL ŞI ORTODOXIA ANTE PORTAS

Integrarea greco-ortodocșilor în UE/NATO și tratarea Rusiei ca o țară secularizată, quasi occidentală cu stat de drept, economie de piață și democrație de tip Westminster sunt acuma greșeli evidente pentru toată lumea, cu consecințe negative, mai ales după falimentul Greciei și războaiele hibride din Georgia și Ucraina. Crimeea la rusi si Patriarhatul ortodox autocefal al Ucrainei.
După 1964, războiul rece religios dintre ortodocși și occidentali a intrat într-o fază de destindere după ridicarea anatemei la Ierusalim, de către patriarhul ecumenic din Constantinopol, Athenagoras și Papa Paul VI, în vremea generosului Conciliu de la Vatican II. 
Un Sinod Panortodox, similar, n-a avut loc în același timp din cauza Lagărului marxist-leninist cu consecinte previzibile, disonanțe dintre Est și Vest, eșecul perioadei de tranziție spre vest a țărilor ortodox-comuniste sunt consecințele.
Oricum, dorința refacerii unității creștine era la fel de mare de ambele părți ale Cortinei de Fier. Primăvara de la Praga, Solidaritatea din Polonia și înțelepciunea șefului Statului și Bisericii ruse, Mihail Gorbaciov, au creat condițiile terminării pașnice (cu excepția României cu o mie de morti), într-o euforie generală, a războiul rece.
În Occident, teologia inclusivistă, la fel de utopică și euforică ca elanul din Răsăritul Europei, îi vede pe toți pământenii, creștini, pentru că Mântuitorul s-a jertfit pentru toată lumea și, oricum, necreștinii își îndreptau speranța, mai ales la acea vreme, spre o lumea creștină unitară de la Vancouver la Vladivostok.
Karl Rahner, SJ, era purtătorul de cuvânt al Inclusivismului, un fel de imperialism creștin după profesorul de teologie fundamentală Joseph Ratzinger (papa Benedict XVI), care atrăgea atenția asupra lipsei de respect pentru Celălalt și necesitatea unui dialog atât în vederea unirii creștinilor, cât și unul bazat pe egalitate și respect reciproc cu celelalte religii.
Islamul depășește iudaismul și creștinismul, de aceea mahomedanii nu numai că nu aspiră spre creștinism, ci sunt în stare să se arunce în aer pentru „ultima” religie, simplă și superioară celorlalte, care au elemente mistice și idolatrice. Ortodoxia are cam același sentiment de superioritate față de lumea occidentală în care individualitatea, scoala, rațiunea, contractul, statul de drept, sunt sanctificate, aparent în defavoarea Atotputernicului si a iubirii fraților.
Confruntarea ajunsă pe picior de război cu Islamul și Ortodoxia i-a pus în mare dificultate pe creștinii occidentali, care speră încă într-un inclusivism creștin sau modern, secularizat. Dificultatea încetării stării de război rece, a unei concordii cu Islamul este legată indisolubil mai ales de dihonia din lumea creștină, care va fi elementul crucial al Sfântului și Marele Sinod Panortodox – fixat pentru 2016.
Prof. Dr. Viorel ROMAN, Akademischer Rat a.D., Bremen la 3 martie 2015

https://www.cotidianul.ro/generalul-iulian-vlad-erou-sau-tradator/
http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2017/09/iulian-vlad-confesiuni-pentru-istorie.html  
https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf
https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf


Teocratia ortodoxa moldo-valaha (79)

… si reactii surprinzatoare la apropiata vizita a papei Francis.
De ce vine Papa? La un TV cu har „patriotic” s-a enunțat o explicație de succes: Occidentul este pe cale să se prăbușească „din cauza contradicțiilor interne”, iar pentru a-l salva, Papa vine să se roage la o statuie făcătoare de minuni a Maicii Domnului din „Grădina Maicii Domnului”. Moldo-valahi au salvat în trecut creștinătatea si sunt si astazi vigilenți. Imaginea unei icoane pe basilica.ro in care Papa este prezentat ca dusman al ortodoxiei a starnit reactii din partea Bisericii Catolice, care a declarat ca in ciuda faptului ca a trecut demult vremea inversunarii reciproce dintre diferite confesiuni, inca mai exista „talibani spirituali”, mai ales in online.
PSD si BISERICA se potrivesc de minune, nu inteleg ca si in RO trebuie sa se implementeze o conduita a UE. In consecinta, va veni ziua cand drapelul UE va fi retras din RO. Roexit.
Nu inteleg de ce insisti cu chestia asta? In afara de tine nu crede nimeni in asa ceva. Sau totusi, speri la o convertire in masa a ortodocsilor la catolicism ca orice colonie a Europei occidentale incepand cu secolul XV? S-au dus timpurile alea, mai ales ca Europa, Euro si a popularilor (catolici) plesneste pe la toate cusaturile!


Viorel Roman

Absurditatea „convertirii in masa a ortodocsilor“, prejudecatiilor antioccidentale e evidenta, daca ne reamintim ca Sf. papa Ioan Paul II spune in vizita la Bucuresti, „crestinismul respira cu doi plamani, oriental si occidental“, iar papa Francisc e pentru unitatea crestina „fara conditii“. In cazul nostru proverbul, „e mai catolic decat papa“, nu si-a pierdut actualitatea.


Antioccidentalismul

nu dispare peste noapte. Anatemizarea reciprocă, de la Marea Schismă, 1054, face ca ortodocşii sa se simta duhovniceşte superiori occidentalilor şi invers, vestul se uită cu condescendenţă la situaţia materială precare din est. 


Romanii sunt cei mai săraci europeni.

*
Cruciaţii dupa doua secole de lupta cu Islamul in Tara Sfanta, refac în forţă unitatea creştină după ocuparea Ierusalimului şi Constantinopolului. Dar în loc de bună înţelegere de atunci toţi grecoortodocsii au o aversiune atavică faţă de cruciaţii occidentali.  
Unirea de la Conciliul de la Florenţa e la fel, de scurtă durată. O schisma, discordie în vest facilitează căderea Constantinopolului şi astfel, greco-ortodocsii, nolens volens, devin antioccidentalii califului, sultanului turc, care trage o Cortină de Fier între creştini.   
Inchiziţia lupta cu succes împotriva avorturilor. S-a depăşit astfel pierderile din vremea ciumei. Devenind mai numeroşi, creştini occidentali răspândesc apoi Evanghelia pe toate continentele. Ortodocşii văd şi azi numai jumătatea goală a paharului.  
Înfrânţi la Viena, turcii pierd Transilvania şi ortodocşi români se unească cu Roma 1698. Înlăturarea statutului de toleraţi al ortodocşilor romani în Imperiu occidental (azi UE/NATO) nu convine maghiarilor şi greco-pravoslavnicilor, care-i vor pe romani jos.  
Conflictul dintre adepţii şi adversarii Unirii din Ardeal obliga Viena la trimiterea generalului Bukow cu misiunea de a face pace şi cu acest prilej desfiinţează mănăstirile contemplative, fara şcoli, spitale etc., adica fără o activitate utilă în Sfântul Imperiu Roman.  
Războaiele napoleoniene îi apropie si pe moldo-valahi de Europa. Prin cultură, masonerie, ei se reorientează spre vest. Cuza şi Carol I continua tendinţa, dar refacerea unităţii cu Roma e mereu boicotată de greco-pravoslavnici. În schimb antioccidentalismul promovat si in zilele noastre.
România Mare, opera atât a ideii uniţilor ardeleni, cât şi faptei moldo-valahilor, era o construcţie cu picioare de lut, pentru că s-a subminat unirea crestina si crearea unei mari dioceze romane la Dunărea de jos. Cine a trădat?  
În Războiul Rece dintre ortodoxo-comunisti şi occidentali, catolici, în spatele Cortinei de Fier antioccidentalismul devine politica de stat. În vest nu se făcea diferenţa între ortodox şi comunist şi pentru că toate prejudecăţile religioase de mai sus deveniseră în est canon laic, dictatorial.  
In vremea Conciliului Vatican II, in anul de gratie 1963-1965, a avut loc ridicarea anatemelor la Constantinopol şi Roma. Cruciadele, Inchiziţia, Unirea cu Roma, gen. Bukow, prăbuşirea României Mari şi trădarea vestului, ortodoxo-comunismul, sunt leitmotivele unei aversiuni reciproce greu de înţeles, mai ales după vizita Fericitului papa Iona Paul II la Bucureşti şi aderarea României la UE. Ortodoxul şi occidentalul văd paiul din ochiul celuilalt, dar nu văd bârna din ochiul său?
Razboiul Rece al prejudecatiilor continua, se va incheia dupa refacerea unitatii crestine

http://www.amosnews.ro/viorel-roman-un-nou-razboi-rece-2017-03-24
https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf

https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf







ARA INFO - Ceremonia funerara pentru Academician Profesor Constatin Corduneanu




Ceremonia funerara pentru Academician Profesor Constatin Corduneanu


Dragi si stimati colegi si prieteni,

Ceremonia funerara de inmormantare a celui ce a fost Academician Profesor Constatin Corduneanu va avea loc la Iasi, sambata 2 februarie ora 12:00, la Biserica "Sfintii 40 de Mucenici" situata in Copou, str. Berthelot nr.14, vis a vis de Universitate si langa Academie, unde va fi depus din data de vineri 1 Februarie ora 15:00.

Inmormantarea va avea loc la cimitirul "Eternitatea" din Strada Eternitate nr. 121 si va fi urmata de parastas si masa de pomenire la Hotel Ramada (ora 14:30).

Apreciem daca puteti comunica participarea, de preferat pana in data de 31 ianuarie, raspunzand acestui mesaj sau anuntand una dintre persoanele de contact din documentul atasat cu mai multe detalii.



Dumnezeu sa il aiba in Paza Lui!

American  Romanian Academy of Arts and Sciences 



Dear all,

The greetings for the holidays of this end of the year and for the New Year 2019 come to you with very sad news: Academician Professor Constantin Corduneanu, Interim ARA President, left for another world last night around 10 pm...

He touched so many lives, so many souls in his passing through this world. He left a legacy by his example and encouragement for dedication to creative work, to a work well done, for an honest life.

He published several books and left with the regret of a dreamed book he still wanted to write; some of his students, now professors, might be able to do it in his memory. Many of them were around him during his last day as an extended family. He left, dedicating until his 90ies, as nobody else, his energy and effort to maintain the American Romanian Academy of Arts and Sciences (ARA), at the highest academic and moral standards and to protect it from failure. All of us, members of this Academy, need to be inspired by him  and able to continue his effort to succeed. Inside of ARA he started and continuously published himself for more than 30 years the journal of Libertas Mathematica. Only few years ago he transferred this responsibility to another mathematics professor, the editor of the Journal. The 2018 Libertas Mathematica issue dedicated to the 90th anniversary of Professor Corduneanu is published online.

He  deserves that The Constantin Corduneanu Award for the best paper of the year in mathematics should be created in his memory and honor and be presented at the annual ARA Congress with the recommendation for the  paper to be considered for publication in Libertas Mathematica.


Academician Professor Constantin Corduneanu, is a full member of the Romanian Academy. He is well known by his peers, who honored him at his 90th anniversary by symposia at two Sections of Mathematics of the Romanian Academy, in Cluj-Napoca (April 2018) and in Iasi (September 2018) and also at the University of Ekaterinburg Russia (on July 26, on his birthday). He was honored by the ARA 42nd Congress in Iasi at the opening reception on August 27.