miercuri, 30 septembrie 2020

catalin afrasinei - domnului profesor Dan Ravaru în drumul spre cele veșnice

 



domnului profesor Dan Ravaru în drumul spre cele veșnice

  

 

~*~

 

 întotdeauna toamna ne reîntoarcem în paradis

se apropie dansul călușarilor și neantul întră în transă

 epoca darurilor se prăbușește din copaci  sanguinici

 simți cum îți crește de sub tălpi vegetal

 & îngeri –puiandri îți arată drumul celest

 mai întîi către tine însuți mii de cărți

 mii de corăbii al căror sine ești victimă sigură

 pornind către Dumnezeu cu suflet mazdeic

 sfâșiat de  transă

 nu te poți opune stelelor proaspăt culese  precum gutuile

 așteptându-și  voievozii cu plete  mov la o  cafea

mai trebuie să aștepți la ușă

 cineva  mai întârzie

poate von paulus ajuns feldmareșal

 în comunismul din coliba de la stalingrad

 trăgând până la ultimul glonte

 ori bătrânul trăgător în lișițe curmându-le  zborul de mii și mii de ani

 minunat  de  cum crește garoafa din bulb

 miracolul care lasă pământul fără respirare

 la-nceput  a fost coaja cuvântului și apoi Însuși cuvântul

 dobândindu-și trup  pe urciorul de lut alb-gălbui

 de humă deasă   de la cucuteni

 unde-și îngropa morții cândva  această civilizație

 printre haturi

 nu s-au găsit cimitire oase cranii de uriaș

 mai târziu adăpostite  în muzee interzise

scanate de mii de sateliți

 înspre dispariția stelelor cu  raze  devenite cioburi

 mâinile de arheolog al spiritului nedumerit

 îi mai spălau  din când în când fața

 uitându-și epigonii semeni

 drumul spre casă valetul regal al iluziei

 maya & sângele șiroind precum ploia pe streșini de stuf

 vine sfârșitul istoriei

descrierea ștefaniană impusă cu emfază de moarte

 la început a fost miezul cuvântului

 mi-a fost îndeajuns să pricep

 va fi pranayama

 ne țineam respirația   pentru paginile slavone

 să nu  se rupă la fiecare cucerire & iarăși moarte

 cărți luate din   biserici  șlefuite de cuvinte pictate pe  cronici anonime

 frumusețea  atârnată  pe ziduri cu judecata de apoi

 el era singurul care știa că o să vină și o să rămână

 în  ultimul dialect haiducesc impurul adevăr al veșniciei

 zbătându-se  pentru a se-ntoarce-n larg delfinii

 așteaptă puțin

 a trecut o oră și înțelegem

 desigur cunoașterea e limita de aur a impenetrabilului

 ce face sri-ul

 exact dinspre  emisfera  vestică sau  estică închizându-ne

 telefonul cu taste din muzeul blestemat  de covid

 luat la rost de cele o mie de miliarde de explicații militare

 intrând în creierul miliardarilor &ieșind precum  neuronii

 cu flăcări incendiaredin biologi trucați  pe  ușa din spate a istoriei

& a  mitului slăvitului domn înainte înapoi

 ultima salvare rătăcind pe  drumuri fără  întoarcere

 brancardieri  cuminți precum pietrele de moară de la vetrișoaia

 tăcând vinovat despre ultimul om al civilizației umane

 din  patriotism neasemuit aruncat în apele învolburate ale patriei străbune

 definitiv  călcată-n picioare de străini

  

~*~

catalin afrasinei





Dumnezeu sa-l odihneasca!

Am aflat ieri din ziarul Meridianul,
Multumesc ca m-ai ajutat sa vorbesc telefonic cu el pentru prima si ultima oara, macar odata in viata a fost un cadou divin.
Sunt impacat ca prin ultima carte am reusit sa-l fac mandru de noi ca neam de PUIESTENI.
o SA-MI LIPSEASCA,
Ben Todica






Angela Faina - Jertfele românilor de-a lungul veacurilor, pentru păstrarea limbii române și apărarea pământului strămoșesc

 



Jertfele românilor de-a lungul veacurilor,  pentru păstrarea limbii române și apărarea  pământului strămoșesc

 

Angela Faina

Montréal, 13 septembrie 2020













































Dumitru V. MARIN - DAN RAVARU, nu mai este

 




O sa-mi lipsesti drag prieten, Dan Ravaru !
Ben Todica


Comentarii:


  • Imi pare sincer rau pentru " plecarea" 
    • domnului DAN RAVARU, DUMMNEZEU SA-I IERTE SI SA-I ODIHNEASCA!
    • Ligya Diaconescu


Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si liniste pe marele nostru Voievod al Literaturii Vasluiene !

Am vorbit cu Domnul Ravaru inainte de a muri telefonic din Australia. A fost o intalnire parinteasca aproape divina, spontana si comfirmatoare a iubirii pentru istoria neamului nostru si a faptelor ei, iubire pentru satul si oamenii plaiurilor Puiestilor si imprejurimile apartinatoare. As fi avut multe sa-l intreb despre locurile pe care le-am parasit de copil, despre istoria stramosilor mei insa a plecat in nemurie prea devreme. Am gustat ca dintr-o punga cu bomboane fondante din care as mai fi dorit dar a fost luata prea devreme din fata mea. Un chip de sfant !
SAI FIE TARANA USOARA !
Ben Todica (Benoni din Iezer)





Teo Palade - Operațiunea masca

 



Operațiunea masca

Teo Palade

30 Septembrie 2020

 

„La 31 iulie, Centrul pentru Controlul Bolilor (C.C.B.) din Atlanta recunoștea că cercetătorii săi nu au reușit să găsească nicio dovadă care să confirme că masca oferă vreun fel de protecție împotriva Coronavirus. C.C.B. recomandă ca în analiza cauzelor răspândirii virusului să nu se țină cont dacă se poartă sau nu se poartă mască” (Comentatorul politic Tucker Carlson, Fox News Channel).

 

Nu suntem atât de naivi încât să credem că obligativitatea purtării măștii, pentru miliarde de oameni, s-ar impune numai fiindcă politicienilor le pasă de sănătatea noastră. Este vorba de bani. De foarte mulți bani! Socoteala este simplă. O mască pe zi pentru cinci miliarde de oameni (aproximativ trei sferturi din populația lumii) înseamnă 1,825 trilioane de măști anual! Înmulțiți cu o medie de 2,5 dolari masca și veți descoperi cât de mare, în dolari, este dragostea politicienilor pentru noi și de ce ne obligă să ne mascăm.

 

 

America, țara tuturor posibilităților

 

Început de aprilie, anul 2020, The New York Times: „Pe piața măștilor, spitalele, guvernele, făcătorii de bine și speculanții sunt, toți, în competiție. Șarlataniile și prețurile explodează”. Costul unei singure măști poate varia de la 1 dolar la cinci dolari. Au fost cazuri, imediat după declararea pandemiei, când pentru o mască s-a cerut și 70 de dolari. Iată ce declara jurnalistului Jack Nicas doamna Susan Houghtelling, responsabila cu aprovizionarea medicală pentru trei spitale aparținând Arnot Health, grupul medical Elmira, NY: „Toți acești oameni lucraseră în prelucrarea lemnului și, dintr-o dată, în mod miraculos, acum au acces cu toții la o abundență de produse medicale”. Brusc, mii și mii de comercianți și-au schimbat profilul afacerii. Au devenit distribuitori de măști. Unul dintre aceștia îi oferise doamnei Houghtelling cutii cu 50 de măști la prețul de 70 $ masca. Ea le cumpărase înainte cu 2,28 $ bucata.

 

Tot Jack Nicas scrie că din abundența de oferte una anume reținuse atenția doamnei Houghtelling. Era oferta firmei Blank Industries care vindea masca cu 5 dolari. Reprezentanta pe piață a celor trei spitale dorea să comande un milion de măști, motiv pentru care s-a interesat cine este vânzătorul. A descoperit că Blank Industries fabricase până atunci înghețată. Andrew Blank, proprietarul, habar nu avea cum arată o mască veritabilă, conformă normelor sanitare, și nici nu putea explica pentru care motiv o vindea cu cinci dolari și nu cu cincizeci de cenți. Milioanele de dolari intrate peste noapte în buzunar ar fi fost o mană cerească pentru el. Restul, nu conta.

 

Precum două entități gemene, comerțul cu măști s-a extins mână în mână cu pandemia. Și nu-i de mirare. Pandemia se dovedește a fi o imensă afacere, iar operațiunea masca o simplă petală a cestei flori minunate cultivate atent de Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.). Peste noapte au apărut mii de lanțuri de intermediari, fiecare cu sursa lui de aprovizionare și, desigur, cu prețul său. În paralel s-au născut și dezvoltat alte mii de producători. Sângele acestui organism monstruos? Banii!

 

Guvernul federal a dispus deschiderea unor linii suplimentare autohtone de fabricare a măștilor care să facă față cererii interne în creștere. Tot oficialii federali, însă, au considerat că este mai convenabil să se importe măști din China. Între timp situația s-a complicat deoarece s-a răspândit știrea că măștile chinezești nu asigură protecția necesară. De altfel, inclusiv China, aflată sub presiunea epidemiei interne, dar și a solicitărilor comerciale externe, a importat în aceeași perioadă peste două miliarde de măști. Mare parte din ele fiind reexportate. Situația din S.U.A. nu este singulară. Clone ale ei au invadat planeta.

 

 

Pretutindeni, cererea de măști este în creștere. Profitul, de asemenea.

 

Lily Liu, reprezentanta unui spital din China, spunea unui afacerist american care dorea să intre pe piața internațională a măștilor că în China au fost autorizate numai câteva fabrici pentru a produce măștile cele mai căutate, N95 (KN95, varianta chineză). În principal, erau foste fabrici de confecții care puteau fi transformate repede în mari producătoare de măști. „Ce se întâmplă la aceste fabrici este că dimineața devreme apare la poartă Franța, mai apoi, cam la timpul micului dejun, vine Germania, la prânz este prezentă Italia și mai târziu, după amiază, este prezentă S.U.A. Între timp, la poarta din spate, se bulucesc distribuitorii autohtoni, cărând cu ei teancurile de bani cash” spune ea.

 

Prin „bunăvoința” unor medici care sfătuiesc politicienii cu putere de decizie și, să nu uităm, ca urmare a intervenției O.M.S., pe întregul glob cererea de măști sporește într-un ritm amețitor. Guvernele unor state au decis ca fiecare țară să-și sporească producția pentru a se evita speculațiile internaționale. Raportându-ne tot la China, producția internă de măști a sporit de la 10 milioane pe zi până la 115 milioane pe zi într-o singură lună. De la început de februarie, la sfârșitul lunii. Și rata de creștere nu s-a oprit aici. Alte state au restricționat exporturile pentru a-și proteja piața internă. Pe nesimțite, s-a dezvoltat o adevărată filozofie a donațiilor. În paralel a fost pusă în scenă și  reacției de negare a statutului de bun samaritean pentru adversarii politico-economici de pe „piața” donatorilor.

 

 

Un război politic în toată regula.

 

Urmărind un profit cât mai mare, tentați de forța de muncă ieftină, o mulțime de companii și-au deschis în China filiale ale propriilor fabrici de măști. General Motors, în sud-vestul Chinei are în funcțiune 20 de locații unde lucrează cu utilaje specifice producerii de măști. 3M Co, cu baza în Minnesota, are, de asemenea, o fabrică în Shanghai. Asemenea situații nu sunt singulare, motiv pentru care guvernul chinez a luat măsuri menite să descurajeze proliferarea lor. Companiile americane se tem deja de o eventuală naționalizare a fabricilor lor din China.

 

La sfârșitul lunii aprilie 2020, în articolul intitulat „Cum a devenit masca facială cea mai râvnită marfă de pe glob”, jurnalistul britanic de origine indiană Samanth Subramanian  descria „efectul masca”: „Niciun obiect nu simbolizează mai bine pandemia decât masca […] În absența unui medicament sau a unui vaccin, masca a rămas singurul material de protecție pe care îl putem cumpăra. […] Țările au tezaurizat masca și o folosesc ca monedă de schimb în jocurile geopolitice. Prada, Guci și Balenciaga au început să le fabrice. Noi avem, de asemenea, un MaskClub.com care, precum un club tip „gemul lunii”, oferă abonamente lunare de 9,99$ pentru măști: modelul celei mai iubite afaceri a comerțului electronic hipster. Anul trecut, cineva din industria de profil îmi spunea că Burberry se jucase cu ideea de a pune măști modelelor sale pe timpul spectacolului de pe podium - o sclipire, probabil, a viitorului apocaliptic de azi. Din martie, acest lucru a devenit real, și casa de modă este gata să producă măști și halate pentru ministerul sănătății din U.K. Din perspectiva sănătății, masca reprezintă o problemă de viață și de moarte. Dar, de asemenea, a căpătat statut de talisman - ca un obiect care atârnă confortabil între corp și o societate bolnavă”.

 

Multe alte ramuri industriale, comerciale sau de transport au descoperit o oportunitate de profit mărit în Operațiunea Masca. Un fost importator de piese auto din Shanghai, reprofilat pe import de materiale medicale, se plângea că prețul transportului aerian pe kilogramul de măști a ajuns deja la 17$-18$, comparativ cu  3$-4$ la alte produse. Pentru a transporta mai ieftin măștile, guvernul irlandez a convins o linie aeriană autohtonă să deschidă zboruri directe spre China deși aceasta niciodată nu zburase acolo.

 

 

România, mai tare ca America

 

„The Washington Post” publica în aprilie 2020 un articol în care arăta că o societate comercială de la sud de București, Romwine&Cofee SRL, cu domeniu de activitate comerțul cu țigări și lichior, a câștigat o licitație de 12,6 milioane dolari pentru livrarea de măști medicale la un preț dublu față de prețul pieței. Oficiali ai statului erau amestecați în tranzacție. Alături de Columbia și Bangladesh, România era dată exemplu pentru corupția în timp de pandemie.

 

În luna iulie, jurnalista Sorina Matei publica un articol cu titlul  „« Afacerea Pandemia » a început în România înaintea stării de urgență. Hocus-pocus cu prețurile măștilor” în care prezintă publicului rețele comerciale înființate special pentru a profita, împreună cu ministerul sănătății și cu alte agenții guvernamentale, de facilitățile pe care statul le acorda achizițiilor de materiale medicale în timpul stării de urgență. Toate destinate furtului din banul public. Prețul măștilor vândute statului român de aceste rețele de afaceri a oscilat între 42,09 lei per bucată (la 6 martie 2020) și 31,90 lei (la 20 martie același an). În luna ianuarie, În București, o mască se cumpăra cu 0,6 lei!

 

Sumele vehiculate în contractele încheiate direct cu statul sunt intimidante. ”În schimbul a 3 milioane de măști chirurgicale și 250.000 combinezoane, Unifarm SA convenise să plătească inițial 32.278.750 lei. Adică 6,7 milioane euro. DNA susține că 1,21 milioane euro era numai plata pentru funcționarii Unifarm și intermediar. Iar din această sumă, Adrian Ionel (directorul general Unifarm) ar fi pretins 760.000 euro pentru sine. [...] Pe 18 martie 2020, după declararea stării de urgență, premierul Ludovic Orban, alături de miniștrii Florin Cîțu, Virgil Popescu și Ion Ştefan au aprobat Ordonanța de Urgență privind unele măsuri economice și fiscal-bugetare prin care Ministerul Finanțelor Publice poate acorda la solicitarea Unifarm un împrumut din veniturile realizate prin privatizare, înregistrate în contul curent general a Trezoreriei Statului, în limita sumei de 1,15 miliarde lei, pe o perioadă de 6 luni de la momentul acordării acestuia” scria Sorina Matei.  Conform prezentării proprii, Unifarm SA este o companie națională, parte componentă a sistemului sanitar din România.

 

Spațiul unui articol este ne încăpător pentru a semnala toate mișmașurile efectuate în România sub umbrela „Operațiunii Masca”. Fabrici reprofilate care au plătit pentru materia primă care nu a venit niciodată, elemente ale industriei de apărare (Romarm) care au cumpărat pe bani grei utilaje pentru fabricarea măștilor gata defecte, producători cu dorință și potențial care au fost excluși de la licitații pentru că păreau prea cinstiți, soția ministrului sănătății care specula din plin prin lanțul propriu de farmacii cererea de măști de pe piață etc etc etc.

 

Ceea ce descrie jurnalistul Samanth Subramanian în articolul nominalizat mai sus, se potrivește de minune, păstrând proporțiile, inclusiv situației din România: „Masca scoate în evidență mai mult decât această pandemie a încercat să ascundă. Ea ne-a arătat ce sunt în realitate relațiile politice și economice mondiale: vectori ai interesului propriu care stau ascunși sub umbrela discuțiilor despre globalizare și deschidere. Pentru demagogii care guvernează mare parte a lumii, pandemia a devenit o scuză de neimputat cu ajutorul căreia să-și îndeplinească pe deplin dorințele ce le sunt dragi: să bată în cuie granițele naționale, să umple de noroi pe orice străin ca fiind suspect și să acționeze în așa fel încât țările lor să rămână deasupra celorlalte. Când aceste tendințe se combină cu o loialitate lingușitoare privind piața liberă, rezultatul poate fi ruinabil. În numai câteva săptămâni, masca a trecut de la a fi o necesitate umană urgentă, la un obiect exploatat cinic pe piața mondială a achizițiilor - în cea mai rapidă cale posibilă, probabil, mai repede decât orice alt obiect în istorie”.

 

Operațiunea Masca este numai o filă a tragediei întinsă pe mai multe capitole pe care istoria o va consemna ca marea farsă epidemiologică a secolului al XXI-lea. Similar Operațiunii Masca, în adâncurile ascunse ale acestei pandemii există multe alte Operațiuni, toate menite să îmbogățească pe cineva. Fără a cuteza să credem că le-am nominalizat pe toate, sunt de notat Operațiunile având ca obiect: dezinfectanții,  halatele medicale, combinezoanele de protecție, mănușile, ventilatoarele, izoletele, manipularea cifrelor morților din cauza virusului, a numărului infectaților și a asimptomaticilor, spitalele închise pentru bolnavii cronici, dispariția unor medicamente uzuale etc.

 

Grav este că, pentru tragedia care a curmat deja milioane de vieți, nu există și nu va exista niciodată un vinovat. Și asta pentru că, în mod ciudat, am devenit o specie neinteresată de adevăr. O specie fascinată de imaginea falsă ce i se afișează zilnic și care crede că nu ea, ci cu totul altcineva, are responsabilitatea făuririi viitorului ei. Ca români, suntem dovada de ne tăgăduit a existenței acestui comportament.

 

Aranjament grafic - I.M.

https://www.art-emis.ro/analize/operatiunea-masca






Maria Diana Popescu - Electoratul a devenit autoflagelar

 



Electoratul a devenit autoflagelar

Maria Diana Popescu

30 Septembrie 2020

 

Alegerile locale au scos la iveală răsturnări de situaţii, meseriaşi de circumstanţă, circari de profesie aruncaţi pe trambulina gogoşeriei electorale. Nişte şacali liberali şi userişti oportunişti, şcoliţi la cursuri de şantaj, cu „interesul lăsat fără pic de jenă la vedere”, care în urma votului s-au trezit în fruntea „bucatelor”. Tot felul de inşi cu lozinci de iubire supremă faţă de naţiune, radiind după „ex-crementare”, admirîndu-şi opera, care într-un final vor aduce tot întunericul din Occident. Nicuşor Dan a promis că va curge lapte şi miere la robinet şi-n caloriferele bucureştenilor, dar cu datoria Elcen, apa calda va fi updatată cu apă rece,  iar votanţii săi vor tremura sănătoşi. Capitalul german şi francez şi-au împărţit primăriile ţării noastre, ca pe un tort. Unul, căruia îi zice Dominic Fritz, fost şef de cabinet al fostului preşedinte german Horst Kohler, un membru STASI, cu o aşa-zisă activitate caritabilă în România, a cîştigat primăria Timişoarei. La Bucureşti au cîstigat oamenii lui Macron. Clotilde Armand, primăriţa de o noapte de acum patru ani a cîştigat Sectorul 1.

 

Pare că electoratul a devenit autoflagelar. Votează dezaxaţii-sexual, pedofilii, corupţii, străinii aciuaţi în cuiburi româneşti, slujitorii marilor vînduţi Occidentului. Explicaţia? Tot mai mulţi români, aceiaşi care urăsc naţionalismul şi adepţii, s-au îndrăgostit al naibii de minciunile iohanniste, un virus care sufocă tot ce-i românesc. În ideea de a pulveriza P.S.D. şi la parlamentare, dictatorul KWI latră ca un turbat cînd îşi marchează teritoriul. Cam nimeni nu s-a arătat îngrijorat că, timp de cinci ani şi cu o lună înaintea alegerilor locale, sub bocancii dictatorului trosnea litera Constituţiei, cînd acesta sufla în ciorba candidatului „său”, concurent, în alt context, doar ca  P.S.D. să piardă Primăria Capitalei. Doar ca P.S.D. să dispară. Bag de seamă că robotul nu ştie că într-o democraţie reală, pluralismul politic nu poate supravieţui  fără social-democraţi. Oriunde îşi arata chipul brăzdat de falsa îngrijorarea pentru naţiune, folosea placa stricată: „staţi acasă”, „spălaţi-vă pe mîini”, altfel vă papă covidul. Înaintea alegerilor, cerea insistent ieşirea la vot. Deşi dictatorul spera ca P.S.D. să leşine pe scenă, cu un Ciolacu colac serviciilor, votul din 27 septembrie a demonstrat că acest declarat „inamic public numărul unu” a ieşit mai puţin şifonat faţă de europarlamentare decît credea Vodă Sparanghel.

 

Orice articol „informativ” de ziar, televiziune, dacă aplică tehnicile falsului, ale reducţiei, minimalizării-amplificării informaţiei, deturnează adevărul, adică manipulează. Există trei tehnici de manipulare a spiritului uman (gîndirea-voinţa-sentimentele), aşa cum patru sînt legile logicii, cum trei sînt principiile termodinamicii, cum unul este principiul credinţei creştine, cum unul este principiul moralei, cum unul este principiul dreptului. Nu există mai multe feluri de credinţă creştină, de drept, de morală, ci mai multe modalităţi de aplicare ale lor, care, încălcînd premeditat Principiul, devin pseudocredinţe creştine, pseudomorale, pseudodrept. Potrivit manipulărilor, care, probabil, vor deveni, în curînd, ştiinţă de licenţă şi masterat, ne vom aştepta, într-un viitor apropiat la un preşedinte al României transsexual, un preşedinte al S.U.A. bisexual, un preşedinte al U.E. necrofil sau care nu va mai fi.  Cam aşa se văd lucrurile din inima satului românesc. Mai toate se văd altfel decît din vilele populate de fantoşe politicianiste. Prin sat auzi mai des înjurături cînd vine vorba de guvernul Orb-an al trădării naţionale şi alteţa sa, întru penalitate, KWI.  Chiar şi ameţită puţin,  înţelepciunea e un dar anume la ţăranul român, aşa cum sfinţenia e un har, sfîntul e plin de înţelepciune, iar înţeleptul poate fi sfînt. Dat fiind că de la Apostoli, de la Origene şi de la Erasmus încoace înţelepţii s-au cam rărit,  să ne mai bizuim măcar cîteva decenii pe înţelepciunea ţăranului român. De la Petre Ţuţea e pauză de înţelepţi, la noi. Cu legea imbecilă intrată în vigoare n-avem voie să-i mai pomenim pe Ţuţea, Nae Ionescu, Eliade, Noica, Vulcănescu, Gafencu... Potrivit antinaţionalismului, nu mai e nevoie de gînditori, ci de corupţi, penali, trădători, deviaţi-sexual. Lumea merge înainte spre degradare completă. Poate ne spun anal-iştii acestui veac, unde ne va duce îmbîrligătura politico-economico-financiaro-infracţională de sub preşedinţia celui mai malefic robot pus în fruntea naţiunii române. Aviz amatorilor de Fritzi, cu instruire B.N.D. în cel de-Al Patrulea Reich, ajunşi Burgermaisteri în cetatea bănăţeană „a Europei”. O fi vorba de Fritz Al Doilea al României după expirarea mandatului actual al Robo-KWI?

 

Unde ne va duce inflaţia de acţiuni contra naţionalismului, unde ne vor duce televiziunile private antinaţionale şi anticreştine? Unde ne vor duce idioţii cu ştaif, falşii specialişti, anal-iştii, comentatorii, experţii, care trimit în derizoriu dragostea pentru neam, credinţă şi ţară? Războaiele cu naţionalismul şi cu Biserica Ortodoxă Română sînt mai productive decît orice altceva în România dictaturii iohanniste. Ce ne facem cu statisticile îngrozitoare şi mincinoase ale televiziunilor de pe malurile Dâmboviţei, plătite generos de „Guvernul meu” pentru propaganda O.M.S.? Specialiştii în covid afirmă că populaţia României a pierdut trei-patru mii de suflete.  Cît două sate, adică. Păi, dacă statisticile merg pe această pistă falsă, unde va mai fi naţiunea română peste cîţiva ani? Cît a mai rămas din ea, mincinoşilor? De murit se moare de sărăcie şi de alte boli care fac ravagii şi goluri ireparabile, cum goluri ireparabile au lăsat decapitaţii din Samarcand, ostaşii de la Termopile, filosofii greci, soldaţii din atîtea războaie. TV-urile şi ziarele invocă şi evocă doar covid. De remarcat că datele Institutului Naţional de Statistică demonstrează că în perioada covidului din acest an s-au înregistrat mai puţine decese decît în aceeaşi perioadă a lui 2019.

 

Natalitatea e de 2,5 ori mai mare la ţigani decît la români, fapt statistic cu relevanţă asupra culturii naţionale. În 2050 vom avea, poate, 15 milioane de cetăţeni, din care şase milioane de ţigani, două milioane de maghiari ş.a., dar cultura românească se va bizui, sper şi cred, tot pe Eminescu, Sadoveanu, Noica, Ţuţea, Creangă, Arghezi… Istoria nu e tot una cu linia evoluţionistă; prima e impredictibilă, spre deosebire de a doua. Trebuie să-i citim pe Origene, Suetonius, dar şi pe Rebecca Costa. Că de statistici nu ducem lipsă.  Vă mulţumesc tuturor celor care mă receptaţi, ceea ce denotă că folosiţi atent şi corect antenele etalonice ale adevărului.

 

https://www.art-emis.ro/editoriale/electoratul-a-devenit-autoflagelar






Grid Modorcea - Viitorul teatrului românesc

 




Viitorul teatrului românesc

Grid Modorcea, Dr. în arte

30 Septembrie 2020

 

Am primit, grație regizorului Alexa Visarion, un text numit „Fără mască, despre viitorul teatrului”, apărut în revista „Observator cultural”, semnat de criticul de teatru Călin Ciobotari, care face o analiză asurpa teatrului românesc, considerându-l fără viitor, datorită statulului său indoor, cât și altor forme de manifestare depășite. Deplânge pe toate laturile starea actuală a teatrului românesc. Mai mult, el nu-i dă nici regizorului de teatru vreo șansă demnă de arta sa, îl vede un fel de administrator de spectacole, la fel pe actor, o fantoșă. Nu are nici o speranță pentru teatrul românesc, care va fi rostul lui nu știe, dar imaginea generală este tristă, mortuară. Este o viziune tipic românească, fiindcă aici, în România, lucruile se văd fie în negru, fie în roz, edulcorat, cu imaginea-etalon „Loredana, Madonna României”.

 

Din analiza lui Ciobotari, căruia e prima oară când îi citesc un text, nu reiese defel cauza, el nu scrie nici un cuvânt despre finanțare. De peste zece ani, tot scriu și scriu că teatrul românesc, în forma actuală, este falimentar (vezi texte ca „Starea teatrului românesc” sau „Gogoșeria F.N.T.”). Dacă nu ar fi finanțate de primării, teatrele de stat din România ar sucomba.

 

Sistemul teatral românesc este la fel ca și sistemul politic al țării. Ca și statul român. Statul român este nefuncțional, o epavă birocratică. Așa este și arta, și cultura lui. Cultura țării noastre nu are viitor, fiindcă România merge pe o cale greșită. Adică se îndreaptă spre o piață de desfacere internațională, fără identitate, fiindcă lipsește cultura. Statul român trebuie să suporte o schimbare radicală. Asta a spus-o și Iohannis, dar de făcut nu face nimic. Este un figurant. Timp de zece ani, România are neșansa unui președinte imobil, care e departe de a simți românește.

 

Ce crede oare Ciobotari, că arta plastică, muzica, filmul sau cartea stau mai bine în România decât teatrul? Cultura per total este în criză, este falimentară. Ea merge ca și țara. Și nu este vorba de starea actuală, care se împiedică de pandemie, e vorba de o criză de ani de zile, de decenii. Am trimis zeci de cronici de teatru din America, am încercat să iau legătura cu teatrele românești, să le dau soluții de înnoire.  Nu știu câte mesaje nu i-am trimis lui Emil Banea de la Teatrul „Bulandra” sau lui George Mihaiță de la Teatrul de Comedie.

 

A spune că teatrul nu are viitor este ceva inspid, provincial, când există spectacolele de pe Broadway, când există Festivalul „Shakespeare” de la New York, când există montările antologice de la Globe Theater sau Festivalul „Mozart” de la New York, care are loc în faimosul complex Lincoln Center, cu o salbă de peste 20 de spații de joc, dar el se ramifică și în alte locuri din New York, cum ar fi Oculus, faimoasa stație conceptută de Santiago Calatrava. Este un festival de arte interferente, cu spectacole memorabile, care îmbină teatrul, arta plastică, dansul și muzica. La americani, nu veți vedea niciodată un spectactol de teatru fără dans și muzică.  Acolo actorul este rege, ca și regizorul. Dacă ar citi Daniel Sullivan ce a scris Ciobotari, ar râde, desigur, când el montează anual câte două-trei spectacole de Shakespeare, cu Al Pacino sau alți mari actori în rolurile principale, iar cozile la bilete sunt de kilometri.

 

În Central Park, unde are loc Festivcalul „Shakespeare”, cozile șerpuiesc printre copaci, ca un balaur gigant. Mulți spectatori vin cu saltele la ei, cu pături, cu mâncare, fiindcă dorm nopțile în pădure, ca să apuce un bilet. Cozi imense se află la fiecare spectacol de pe Broadway sau la fantasticele experimente de teatru și artă plastică ale Marinei Abramovic de la Park Avenue Armory, o locație cu totul ieșită din comun, unde au loc permanent Trâgurile de artă. Sunt sute de locații unde se desfășoară evenimente de cultură. Și nici o artă nu este mai prejos, toate concură egal la frumusețe. În cele 1.500 de galerii ale New York-ului, spectacolul este rege. Genul „installation” a dat o nouă viață artei plastice, teatrului și filmului. Dar și la Carnagie Hall, faimoasa sală de muzică simfonică, o insulă elitistă, se petrec azi forme interferente, spectacole în care actorul și muzicianul/instrumentistul creează un dialog sui-generis, cum am arătat nu o dată în cronicile mele. Artele sunt făcute să trăiască împreună, ca și oamenii. Teatrul este un prezent firesc, e în natura omului, nu se poate viață fără teatru. A spune că teatrul nu are viitor, e ca și cum ai spue că omul e sortit dispariției ca specie.Teatrul se simte bine mai ales în Central Park, este acolo în prelungirea naturii și, cum acțiunea multor piese ale lui Shakespeare se petrece în pădure, se potrivește cu decorul natural unde are loc acest fesival.

 

În Manhattan există o mișcare artistică fascinantă, complexă, foarte vie, totul se face în funcție de mișcarea vieții. Sistemul social și politic este funcțional și arta se adaptează la el. Există de toate, toate formele de artă, fiindcă acolo mecanismul cerere-ofertă funcționează, e baza societății. Toată arta în America, inclusiv teatrul, se autofinanțează. Nu există Ministerul Culturii sau pomeni de la primării etc. România, din  păcate, este adânc înfiptă în structurile comuniste, e departe de a fi o țară capitalistă, chiar dacă vedem că produsele se vând la liber, fiindcă a devenit o piață de desfacere pentru produsele străine (cum s-a și dorit să fie ea în U.E.). Ce le trebuie românilor cultură? Dacă vor cultură, să vină la Paris. Noi vom fi demult oale și ulcele când România va fi capitalistă, dacă va fi vreodată, sau va evolua tot așa, ca o roabă, cu nacela plină de zgură.

 

Zecile de soluții pe care le-am transmis în țară oamenilor de teatru și de cultură au fost ignorate. Mai mult, de câte ori revin în țară, sunt ocolit de teatre și festivaluri, eu, care am debutat ca dramaturg cu piesa „Zidul”, pe care mi-am montat-o la Teatrul din Galați, mi s-au jucat piese (Iulian Vișa), am publicat peste 30 de piese de teatru, 19 cărți de teatru și sute de cronici. Cred că nu-i actor importat în ultimii 50 de ani, care să nu aibă o cronică de-a mea în ramă, cum îmi spunea Florin Piersic. Dar așa e la noi, valorile trebuie ocolite sau ucise. Sunt călit. Și filmul m-a călit. Și arta plastică, nu mai vorbesc de proiectele culturale. Madam Andronescu mi-a ignorat ani în șir proiectul de reformă a învățământului românesc după model american. Dacă România tot se americanizează, să o facă sănătos, în profunzime, nu la suprafață, de ochii lumii. Să cunoască mecanismele privatizării, nu să trăiască după formula imitației. Imităm în prostie, adică prost.

 

Așa am ajuns să plângem nu pe altarul teatrului, ci pe cenușa lui. Unde este noua generație de actori, de regizori, de oameni de teatru? Unde-i pepiniera valorilor? Teatrul nu poate exista fără actori, fără regizori. De la generația Afrim (Aferim, Doamne!), n-am mai auzit de un nou val. Probabil că absolvenții iau drumul străinătății sau își schimbă din mers meseria, din actori devin cărători de butelcuțe la „Moara cu noroc”. Dar vocația nu se poate schimba. O țară care pute de talente, a ajuns cu teatrul, forma cea mai vie de artă, la pământ! Nici pe Cenușăreasă nu mai are cine s-o joace! Va învia teatrul românesc ca Pasărea Phoenix? Nicidecum. Dacă nu învie țara, nu înve nici cultura ei.

 

Nu-i vorba aici de „pandemie” ca țap ispășitor. E o stare bolnavă veche, operă a unei situații de lungă criză. Marea problemă în România este a supraviețuirii. Oameni care trăiesc de azi pe mâine nu vin la teatru, nici nu pot fi vindecați prin teatru. Teatrul e pentru burghezie, spunea Brecht. Teatrul nu are viitor dacă nu are public. S-a făcut vreun studiu sociologic despre ce vor oamenii, ce forme de teatru gustă? Există Festivalul „Bucureștii lui Caragiele”, care are loc anual în parcul Cișmigiu. Anul acesta, în condițiile „pandemice”, a fost un eșec, dar în ceilalți ani, succesul a fost de proporții, fiindcă în prim-plan s-a aflat muzica. Muzica de calitate. La Institutul de teatru nu se învață musicalul, un gen american, prin excelență. La noi, cântăreții (vedetele) nu dansează, iar actorii nu știu să cânte. E nevoie de un nou învățământ, de un nou actant. Așa cum există stringent nevoia unui nou public de teatru. Teatrul nu mai are public. Așa cum nu mai are nici Festivalul „George Enescu”. În loc de melomani, există melomaci, o invazie de amatori, de plătitori fără cultură muzicală, departe de a fi inițiați. Există deocamdată doar o pătură de public formată de divertisment.

 

Teatrul trebuie să o ia de la „zero”. Teatrul românesc trebuie să înceapă de la faza commedia dell’arte, să fie un teatru ambulant, ca pe vrema lui Iorgu Caragiale.  El trebuie să educe publicul, să-l câștige și abia apoi să-l aducă în sala de spectacol, la condiția indoor. Altfel,  teatrele vor deveni cârciumi, cum s-a întâmplat cu cinematografele. De altfel, filmul românesc a ucis spectatorii de film, prin producții minimaliste, dovadă că el nici nu există pe piață. Circulă tot filmele cu Dem Rădulescu & Co. Se pare că Ion Caramitru a ghicit viitorul clădirii T.N.B., parcelându-o după clientelă, să aibă cât mai multe spații închise pentru baruri deschise. Teatrul trebuie să iasă în  afară, să se miște, altfel îi pierde pe români, vor fi cu toții în slujba culturii de/pe internet, vor consfinți definția lui Solomon Marcus: „România - o țară de semianalfabeți cu internet”. Așa cum și B.O.R. riscă să-şi piardă enoriașii, fiindcă s-a închis în clădiri, nu a ieșit afară, către oameni, care sunt adevăratele biserici ale lui Hristos.

 

https://www.art-emis.ro/cronica-de-arta/viitorul-teatrului-romanesc








IRINA LUCIA MIHALCA - Limbajul semnelor

 



Limbajul semnelor

 

Eram un puf de păpădie, un gând senin, strălucitor, în trecere pe cerul tău, în viteza timpului.

Pluteam printre amintirile tale, cu mici popasuri colorate printre arcadele cetății.

Mi-ai zâmbit printre rânduri, te-am privit și te-am salutat cu mâna.

În boarea caldă a serii, rezemat de ziduri, soarele, în asfințit, îți lumina zâmbetul.

– Cine era fata? te-a întrebat un prieten, urmărindu-ți privirea.

– Un mister în câteva culori, fără să-ți dai seama ce se-ascunde în spatele acelor ochi tulburători. Încă nu s-a dezvăluit, dar voi încerca să o cunosc mai bine, i-ai răspuns.

 

Semnul meu urzit. Îţi aminteşti de mine,  aveam inocența copilului într-un loc fără orizont. Fără limite. Fără interzis. Fără ochi care să te privească contrariați, suspicioși.

Am multe întrebări, mirări, dorinţe și bucurii.

Îmi cunoşti vocea? Ți-o amintești sigur.

M-ai zărit la Veneția, eram copila unui doge, înconjurată de pitici și saltimbanci care executau giumbușlucuri inventate numai pentru mine, schimbam măști de mătase, una după alta, căutând dantela veche a amintirilor noastre.

Era o zi crudă de mai, în anul în care nu mă născusem, încă nu știam de existența ta, dar o intuiam, credeam că vei veni călare pe lumina lunii sau pe un papagal albastru.

– Vino îmi spuneai, ne-așteaptă gondola disperării noastre, împodobită cu flamuri aurii și perne de catifea moale, purpurie.

 

Plec, acum, dar o să mă întorc. Cu un zâmbet trandafiriu și un parfum suav.

Nu ştiu când şi cum. Dar o să mă întorc.

Şi te îndemn să stai sub cerul în care ploaia nu se-opreşte.

Un gând, o privire, o speranță în noapte, o explozie de lumină!

Pictează-mi un gând solar în inima unui nor violet.

În seara asta câțiva stropi răzleți îmi vor bate în fereastră.

 

26 septembrie 202

IRINA LUCIA MIHALCA








Ioan Miclău-Gepianu - CU DUMNEZEU! (Rugăciune)

 



CU DUMNEZEU! (Rugăciune)

(Versiune  revăzută și reîntregită)

 

 

~*~

 

Cu Dumnezeu am plâns ades,

Zdrobit de dor și-nlăcrimat,

Știind că floarea-i semn ales,

Un ultim pas iubirii de-ndurat!

 

Căci înflorirea florii doar fructul mai așteaptă,

Lumina veșnicei renașteri se atinge,

Dar frăgezimea plantei spre veștejit se-ndreaptă,

Iar vremile o usc, o ploaie și o ninge!

 

O! Doamne, nu-mi înflori-n deșert  netrebnica-mi ființă,

Ași vrea să cresc, și să tot cresc, iar fructul meu să scuture,

Lumină-n limpezi zori, în armonie și credință,

Și-atunci și duhul meu  renaște-va un fluture!

 

Dă-mi chiar cununi de spini pe frunte,

Iar de cârligele perfide ale morții,

Ferește-mi calea mea, văd, ispitele sunt multe,

Cresc vrejuri ce din flori își scot otrăvurile sorții!

 

Cu Tine Doamne eu încă plâng ades,

Zdrobit de dor și-nlăcrimat,

Dă-mi Doamne fructul sfânt pe vers,

Al Dragostei vieții ce mi-ai dat!

 

Doamne, nu-mi înflori cu glorii netrebnica-mi ființă,

Dar dă-mi suspinul lui Hristos, suspinul Neamului român,

Si-atunci în veci n-oi veșteji avându-TE-n credință:

”Tu dai la toți ce vrei, Ești Unicul Stăpân!”

 

 

~*~

Ioan Miclău-Gepianu

10/1/2020








VIRGIL CIUCA - CINE SUNT OARE CEI CARE VEGHEAZA LA RESPECTAREA CONSTITUTIEI TARII

 



CINE SUNT OARE CEI CARE VEGHEAZA LA RESPECTAREA CONSTITUTIEI TARII

 

ATENTIE JURISTI, ATENTIE CURTE SUPREMA, ATENTIE AVOCAT AL POPORULUI, ATENTIE POPOR ROMAN CA INCALCI GRAV CONSTITUTIA!Fw: DECI DOMINIC FRITZ NU ESTE CETATEAN ROMAN! TIMISORENIILOR LE ESTE RUSINE CA-S ROMANI! -Dominic Fritz, primarul neamț al Timișoarei: “Vreau să aplic pentru cetățenia română”

 

VIRGIL CIUCA

 

FELICITARI DOAMNEI MIRELA ROZNOVEANU PENTRU SEMNALUL DE ALARMA CAND SI ACADEMIA SI CURTEA SUPREMA SI AVOCATUL POPORULUI DORM! SAU SUNT PLATITI SA DOARMA SI SA TRADEZE   CACI DACA ESTE ADEVARAT CE ZICE ARTICOLUL DOI DIN CONSTITUTIE SI PRESEDINTELE NEAMT AL ROMANIEI SI CCR SI ACADEMIA SI >>>SUNT "DOVEDITI" TRADATORI DE TARA!

 

CINE SUNT OARE CEI CARE VEGHEAZA LA RESPECTAREA CONSTITUTIEI TARII DACA NU EI!

 

CERETI SUSPENDAREA DIN FUNCTIE A NEAMTULUI KLAUS IOHANNIS CEL CARE A ZIS "DECAT SCLAVI LA RUSI MAI BINE SCLAVI LA AMERICANI " CAND NICI UN POPOR DIN LUME NU ACCEPTA SA FIE SCLAVII CUIVA!

 

ACADEMIE ROMANA! ACUM CU TINE VORBESC, PE TINE TE ACUZ! CUM SI PE TINE AVOCAT AL POPORULUI CARE LA FEL CA SI CURTEA SUPREMA TREBUIA SA VA AUTOSEZIZATI DIN OFICIU!  ORI SUNTETI MANDRII CA ATI AJUNS SCLAVII AMERICANILOR!

 

CHIAR SI TU CURTE SUPREMA CHIAR SI TU ACADEMIE ROMANA CHIAR SI VOI  SUNTETI TRADTOARE DE TARA SI NEAM!?

 

VOI PE CINE APARATI, VOI PE CINE REPREZENTATI!

 

CA ACTUALUL PRESEDINTE CA SI PREDECESORII LUI DE LA REVOLUTIE INCOACE SUNT TRADATORI DE TARA SI NEAM ESTE EVIDENT ...

 

deci conforma art 2 din CONSTITUTIE "cetatenii- DOAR CETATENII -romani pot fi alesi fie primari fie jandarmi fie ei si presedinti de tara! dar nu strainii indiferent de serviciile secrete care-i promoveaza pentru transformarea oraselor in "orase europene" si nu romanesti!

 

ATENTIE MARE TIMISORENI CA VETI FI JUDECATI PENTRU INALTA TRADARE DE TARA SI NEAM! VOTAND UN STRAIN  CA PRIMAR ATI INCALCAT GRAV - FOARTE GRAV - CONSTITUTIA TARII!...cum doar Doamna Mirela Roznoveanu a citit Constitutia!

 

 

LA STREANG CU TOTI TRADATORI DE TARA SI NEAM  FIE EI PRESEDINTI, JUDECATORI DE LA CURTEA SUPREMA JURISTI ORI ACADEMICIENI....mai toti cu studii in istoria si cuvantarile comuniste!

 

Felicuitari Doamna Mirela Roznoveanu, felicitari...caut si eu Constitutia dar am maine bilet de avion...si o voi reciti si pe cea americana!!

 

Virgil Ciuca

Bucuresti

30 septembrie 2020

 

  PS: CE AU FACUT COMISIILE DE VALIDARE A CANDIDATILOR!? CHIAR TOTI SUNT NISTE INCULTI , CHIAR TOTI JURISTII TARII AU ABSOLVIT DOAR "SPIRU HARET" ORI DOAR ACADEMIA STEFAMN GHOEORGHIU!

 

DA VOI ANALISTI POLITICI DE CE NU CITITI CONSTITUTIA!

 

DA TU BASESCULE CARE APARI ZILNIC PE ECRAN SI DAI CITATE DIN CONSTITUTIE  ARTICOLUL DOI NIU L-AI CITIT?



COMENTARII:

Ai dreptate Mariana ,

 

Noroc ca inca mai traim si inca mai traiesc mlti dintre cei care a fost "candva" condamnati la moarte!

 

Datorita lasitatii si "oportunismului" actualelor generatii, pentru poporul roman vor veni vremuri de "restriste"

 

Oare cati dintre noi vom avea o moarte naturala?

 

Virgil

 

E, într-adevăr ilegal, dar e ”la fel de ilegal” să nu fii născut în țara în care ai fost 8 ani președinte - vorbesc de Obama - să minți că te-ai născut aici, în SUA și să recunoști că ai mințit abia după ce ai fost ales președinte. Pedeapsă? Nothing!

Așa că nu mă mai miră nimic...   Trăim vremuri foarte tulburi.