sâmbătă, 30 septembrie 2017

...despre forța nevăzută care guvernează totul






Scrisoarea secretă a lui Einstein,
despre forța nevăzută care guvernează totul, care este în spatele oricărui fenomen care are loc în univers


Este una dintre cele 1400 de scrisori donate în anii 1980 de Lieserl, fiica lui Einstein, Universității Ebraice din Ierusalim, cu mențiunea de a nu fi publicate decât după minim două decenii de la moartea tatălui său. Albert Einstein vorbeşte despre legea supremă a universului, cea mai puternică forţă ce poate exista:

 „Când am propus teoria relativităţii, foarte puţini oameni m-au înţeles, iar ceea ce urmează să spun acum, se va ciocni de neînţelegerea şi prejudecăţile din această lume.

Te rog să păstrezi aceste scrisori atât timp cât este necesar: ani, decenii, până când societatea este suficient de avansată pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.
Există o forţă extrem de puternică, pentru care, cel puţin până în prezent, ştiinţă nu a găsit o explicaţie formală. Este forţă care include şi guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers şi încă nu a fost identificată de noi.


Această forţă universală este IUBIREA.

Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică forţă nevăzută. Iubirea este Lumina, care îi luminează pe cei ce o oferă şi o primesc. Iubirea este gravitaţie, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atraşi de alţii. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun şi oferă umanităţii şansă de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune şi revelează. Pentru iubire noi trăim şi murim. Iubirea e Dumnezeu şi Dumnezeu este Iubire.

Această forţă explică totul şi oferă sens vieţii. Această este variabilă pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire deoarece este singură energie din univers pe care fiinţă umană nu a învăţat să o controleze după voinţă să.

Pentru a evidenţia iubirea, am creat o simplă subtituire în cea mai faimoasa ecuaţie de-a mea. Dacă în loc de E=mc2, acceptăm că energia pentru a vindecă întreagă lume poate fi obţinută din multiplicarea iubirii cu viteză luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia că iubirea este cea mai puternică forţă ce există, deoarece nu are nici o limita.

După eşecul umanităţii în a utiliza şi controla celelalte forţe din univers, care până la urmă s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înşine cu o altă formă de energie…

Dacă vrem că speciile noastre să supravieţuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieţii, dacă vrem să salvăm lumea şi fiecare fiinţă conştientă ce trăieşte, atunci iubirea este unicul răspuns.

Probabil nu suntem încă pregătiţi să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul şi lăcomia care devastează planetă.
Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a cărui energie aşteaptă să fie eliberată.

Când o să învăţăm să oferim şi să primim această energie universală, dragă Lieserl, vom putea afirmă că iubirea învinge tot, că poate transcende totul şi orice, deoarece iubirea este chintesenţa vieţii.

Regret profund că nu am fost capabil să exprim ceea ce este în inima mea, care a bătut în linişte pentru ţine întreagă mea viaţă. Poate e prea târziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia să îţi împărtăşesc că Te Iubesc şi datorită ţie am ajuns la răspunsul suprem!

Tatăl tău,         
 Albert Einstein”

Sursa – devorbacutine.eu<http:// devorbacutine.eu/scrisoarea- secreta-a-lui-albert-einstein- despre-dumnezeu-si-forta- suprema-a-universului/> ...
<http://feedproxy.google.com/~ r/ampressro/~3/GnC7alCQbNs/? utm_source=feedburner&utm_ medium=email>
Pr. Alexandru Stanciulescu Barda







Petre Pandrea (1904-1968) si Iulian Vlad (1931-2017)





Petre Pandrea (1904-1968) si Iulian Vlad (1931-2017),
olteni cu o educatie militara si o cariera exceptinala, primul post mortem membru al Academiei Romane, al doilea general-colonel, ultimul sef al Securitatii statului, au fost victime ale tranzitiei de la capitalism la socialism si invers, de la Romania Mare la RPR, RSR, Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, Pactul de la Varsovia, apoi, integrarea in Uniunea Europeana si Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.
Personalitati puternice, reprezentati de frunte a generatiilor lor, au suportat toate persecutiile, puscaria, cu stoicism, cu seninatatea manadarinilor dupa Pandrea, inerente tranzitiei din sfera de interese a Occidentului in cea a Orientului si invers, cum a formulat cronicarul Miron Costin „Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii“. In legatura cu evenimentele din decembrie 1989, gen. Vlad a confirmat acuma cateva luni ca: ”Teroriștii de la revoluție nu au existat, ci doar un plan de rupere a țării. A existat un plan dibolic care nu a pornit dintr-o minte idioată.”
Iulian Vlad, a murit astazi, la varsta de 86 de ani.
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Generalul Iulian Vlad, erou sau trădător?
Evenimentele din decembrie 1989 de la Timişoara şi Bucureşti fac parte din înţelegerea dintre ruşi şi americani în legătură cu terminarea paşnică a Războiului Rece dintre creştinii occidentali şi ortodocşi, la renunţarea Moscovei la Cortina de Fier, la Lagărul est- european, la credo marxist leninist, care urmărea mântuirea celor ce muncesc prin depăşirea luptei de clasă şi raiul pe pământ!
Cei care au planificat, organizat şi s-au implicat în Revoluţie plecau de la premisa că Armata şi Securitatea nu se agreau şi având arme vor trage în legitimă apărare, provocaţi de revoluţionarii în civil, dar bine pregătiţi și înarmaţi, apoi în confuzia quasi normală, inerentă, dar mai ales indusă cu premeditare de agenţi anonimi se vor înregistra cam 1.500 morţi pe judet, în total pe ţară 60.000. Genocid!
Nicolae şi Elena Ceauşescu nu înţelegeau sau nu acceptau aceste realităţi, aşa că au fost lichidaţi după un proces sumar, de tip stalinist. Ministrul Apărării Vasile Milea s-a sinucis la începutul operaţiunii, iar ministrul, şeful Departamentului Securităţii Statului, general- colonelul Iulian Vlad, a ordonat imediat depunerea armelor şi muniţiei la rastel.
Poziţiile erau clare, Frontul Salvării Naţionale, a celor buni, care n-au întinat idealurile comuniste, iar de partea cealalaltă securiştii- terorişti, cei care trag din toate poziţiile, şi sunt până astăzi de negăsit. Lupta dintre progresiştii internaţionalişti Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan şi cei naționalişti moldo-valahi s-a încheiat cu victoria clară a moscoviţilor.
Războiul civil dintre Armată şi Securitate însă n-a avut loc. Ordinul gen. Vlad a încurcat avântul revoluţionar, dar s-a inventat subit sintagma securist = terorist la Televiziune şi populaţia a fost mobilizată să participe la vânătoare şi vigilenţă împotriva celor care în mod paradoxal s-au dezarmat de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni.
Logica evenimentelor este implacabilă şi verificată în trecut. După dezastrul din Rusia, un grup de generali s-a hotărât să-i lichideze pe Adolf Hitler şi pe Heinrich Himmler, care erau aşteptaţi să facă o vizită pe front. Hitler vine însă singur, aşa că se amână acţiunea, pentru că generalii se temeau că Himmler declanşează un război civil între SS şi Armată. Astăzi ştim că Himmler voia să ia locul lui Hitler după ce acesta s-a sinucis, tot aşa cum ştim că gen. Vlad n-a intenţionat nici o clipă să-l înlocuiască pe Ceauşescu.
1989 era mai mult în joc decât schimbarea Domnului la Bucureşti, era euforia celor care doreau refacerea unităţii ortodocşilor cu occidentalii. Depăşirea Marii Schisme din 1054. Ea însă n-a avut loc şi totul a rămas ca în trecut, aşa că tot elanul se dovedeşte a fi fost ceva penibil, de care se jenează acum cam toată lumea, atât în est cât şi în vest.
În ce măsură conştientiza gen. Vlad pe 17 decembrie 1989 că totul este numai o farsă, în afara luptei pentru putere a curentului moscovit din rândul moldo-valahilor şi al celor 1.000 de morţi, este greu de ştiut. Sigur este faptul că el nu s-a comportat cum dorea kominternistul Brucan şi a fost degadat şi condamnat la 25 de ani de închisoare.
Gen. Vlad n-a acceptat lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei moscovite, nici obedienţa faţă de a treia Romă, ceea ce l-a costat în final 4 ani de puşcărie. Pentru că l-a trădat pe Brucan. Pe de altă parte, a împiedicat un război civil. Pentru asta e un erou al neamului.
Bucuresti 2017









Invitatie Festival-Concurs







Invitatie Festival-Concurs
Expresia Ideii

Buna seara! Am placerea sa va invit ca sa participati la una dintre sectiunile festivalului "Lumini si Umbre ", Editia a-II-a, Onesti, 25 noiembrie 2017.

Mariana Bendou






















GSM A FOST SAU NU A FOST (tableta sf) 0i












A FOST SAU NU A FOST ?
ACEASTA-I ÎNTREBAREA !


Bine, Kovesi a fost acasă la Oprea. Care-i problema ? Era cumva sufrageria lui Oprea, centrul NASA de la Huston sau al rușilor de la Plesețk sau cel de la al Jiuquan al chinezilor ca să fie fraudate alegerile din farfuria cu sarmale ?
De ce credeți că tot este reîncălzită o supă apă chioară ?
La urma urmelor, „tâlhăria” s-a făcut la nivelul secțiilor de votare, prin metoda răsverificată EBA. Zeciuiala. Și ceva mai mult la votul din străinătate. Picătură cu picătură s-a făcut frauda mare ! Nu dintr-o sufragerie, oricât ar fi fost ea de încăpătoare și plină de potențiali susținători ai „javrei naționale”.


Este o gogoriță abil întreținută de televiziunile aservite venalilor României.  Tocmai pentru a le acoperi matrapazlâcurile de răsunet. Balcanic și mondial.
De ce se urmărește decapitarea DNA, se știe foarte bine. De fapt, nu Codruța e principala țintă, ci aservirea întregii Justiții. „Există țări, unde nu există CSM.”, declară senin ministrul Justiției. Ia mai căutați, tovarăși, poate există și țări fără Justiției !?! Ce să vă mai încurce amărâții ăștia la furat !?! Aut !
Ar fi lovitura de grație dată fragilei democrații românești. Calea a treia !
Să nu ne închipuim că doar capetele lui Dragnea sau Tăriceanu sunt în joc. Dacă ar fi fost așa de mult, „colegii” i-ar fi dat de mult pe mâna Justiției. Doi ani cu suspendare și gata bâlciul ! E vorba, însă, de mii de pesedei care au umblat la borcanul cu miere al României. Pe lângă care s-au învârtit și prietenii implantați în partidele de Opoziție. Acoperiți sau la vedere. Aici e marele bai !
Cad cei doi, cad zeci de rețele de tip mafiot formate de cinci cincinale prin comunele, orașele și județele patriei. Las Fierbinți și alte capodopere ale cinematografiei românești sunt apă de ploaie pe lângă trista realitate a României postdecembriste.
Cancerul corupției e în toate instituțiile publice. A pus la pământ sistemul de sănătate, a atacat mortal învățământul, cu consecințe devastatoare pentru următorii 30 de ani. Actualii aleși, în cvasitotalitatea lor, au trădat orice interes national, au pus țara la mezat și au trimis în bejenie floarea inteligenței românești. Milioane de oameni !...


Unde s-a mai pomenit ca o cincime de țară europeană (!) să fie nevoită să plece prin alte locuri pentru trăi cât de cât decent și demn ? Când am mai avut spitale închise, iar în cele rămase să nu ai asigurat minimul necesar: un antinevralgic, un pansament, asistență medicală ? Cum a ajuns învățământul o parodie, cu un procent de analfabeți funcționali ce situează România pe primul loc în Europa ?
Nu am fost noi, românii, vreodată prea dezvoltați, dar nici coada cozilor ca în zilele noastre ! Nu este, aproape, nici un domeniu de activitate la care să nu fim ultimii. În Europa comunitară. Uneori, chiar în lume !
Valuri, valuri de analfabeți au ajuns să fie directori, primari, consilieri, miniștri, parlamentari în democrația originală instalată de echipa de contrarevoluționari a lui Iliescu. Praful s-a ales de tot ! Prima grijă a fost să-și asigure privilegii la care n-au visat neam de neamul lor de țopârlani. Știați că România este țara cu cei mai mulți analfabeți milionari în euro. În sfârșit, suntem și noi primii la ceva !
De-a lungul anilor, au avut grijă, fără nicio jenă, să se acopere cu legi la adăpostul cărora au putut fura „oficial” ! Cică „Legea e mai presus de orice” ! Basme de adormit copiii !


Unii îi reproșează președintelui Iohannis că nu acționează. Adică, să latre ca „javra națională” ?
Alte mijloace constituționale nu prea are. Nu se conștientizează faptul că doar societatea civilă, adică noi, beneficiarii, trebuie să reacționăm la derapajele în cadrul celor trei puteri ale statului român: legislativă, executivă și judecătorească. Primele două (parlamentul și Guvernul) au fost și sunt puternic infestate, majoritar, de indivizi uniți doar în interes personal, care au făcut vraiște în România.
Ce a făcut societatea civilă ? Nu s-a dus la vot. Au zis că sancționează clasa politică (sic!). Așa am ajuns la aceleași hahalere, acum alese de doar 18% din electorat ! E bine ? E foarte bine ! Ce respectarea programului electoral ? Să fim serioși ? Totul a fost până au sărit pârleazul. Jaful continuă ! Belina să trăiască ! Are pește !
Urmează, zilelea acestea, ca puterea judecătorească, și ea cu mari bube în cap, să fie sugrumată și aservită intereselor penalilor. Obiectiv pe care îl pregătesc asiduu de ani de zile. Vă amintiți Ordonanța 13 ? Ea este reluată sub diverse forme pentru a legaliza asasinarea Justiției, nu doar pentru „neutralizarea” Codruței Kovesi.
Asasinat care se va face chiar cu complicii din interiorul Justiție !


DE LA PSD-ALDE, CU DRAGOSTE !

Gazele se scumpesc doar cu 6 %, curentul numai cu 5 %, benzina, de 4 ori, în septembrie !
Pentru ce s-a mai făcut mărirea salariilor și pensiilor ? Aud ?

Liber la publicare.


Toate bune ?


DIN LUMEA COLECȚIONARILOR Nr. 9/2017





























Pentru Neamul şi Pământul românesc






Pentru Neamul şi Pământul românesc
Ion Maldarescu


„De-ar curge sângele pârău,/
Nebiruit e braţul tău/
Când morţii-n faţă nu tresari!/
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari/
Când râzi de ce se tem mai rău/
Duşmanii tăi cei tari.//

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?/
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,/
Zamolxe, c-un întreg popor/
De zei, i-am întreba: ce vor?/
Şi nu le-am da nici lor pământ/
Căci ei au cerul lor! [...]"[1].


~*~

Am auzit că în ţara mea de 28 de ani e haos.

Am auzit că în ţara mea dreptatea a fost ferecată-n verigă.

Am auzit că în ţara mea poţi striga, dar nimeni nu te-aude.

Am auzit că în ţara mea, a fi patriot constituie infracţiune.

Am auzit că în şcolile din ţara mea manualul „Istoria românilor" a fost eliminat şi înlocuit cu „Istoria"... Nu ştie a cui...

Am auzit că în ţara mea se face mare tămbălău de „Ziua Naţională" (a cărei naţiuni?) a comemorării holocaustului...

Am auzit că în ţara mea valorile naţionale sunt vânate, re-condamnate şi re-ucise de gestapo-n.k.v.d.-istul de serviciu de la I.N.S.H.R.-E.W., care „face legea" în România...

Am auzit că în ţara mea s-a introdus obligativitatea învăţării, în şcoli, a „Istoriei holocaustului"...

Am auzit, în ţara mea, că în programa şcolară a şcolilor din Israel a fost introdus studiul „Istoriei Românilor"... Cum? Este ştire falsă?... Scuze, în aşa haos, se întâmplă!

Am auzit că ţara mea a primit firman de la Bruxelles, ca toate datele personale ale cetăţenilor României să fie depozitate în Israel... pentru siguranţă... nu se specifică a cui. Firmanul a fost executat.

Nu îmi amintesc să fi auzit, în ţara mea, ca, actualul Preşedinte, Guvernul şi Parlamentul României ar intenţiona să comemoreze ziua de 28 iunie 1940, să reamintească poporului român de ziua de 22 iunie1941, când armata română a trecut Prutul pentru eliberarea teritoriilor româneşti răpite de criminalii bolşevici, de asasinarea Mareşalului Antonescu şi a a elitei militare şi a intelecualilor români după acel blestemat „23 august" trădător şi instaurarea regimului pro-sovietic. Şi-a „amintit" doar de holocaustul altora[2] şi de făcut muzee comandate[3].

Am auzit, în ţara mea, că asasinarea primului preşedinte al României, Nicolae Ceauşescu în Sfânta zi de Crăciun ar fi rămas ca un blestem asupra ţării: „Şi, din vreme-n vreme/ Practică barbară/ Capul gintei noastre/ Cade pentru Ţară!"
Tot ca un blestem, am auzit că în ţara mea, preşedinţia, guvernul şi parlamentul vor fi primi denumirea de preş de şters picioarele altora, pe grade şi contigente.

Am auzit că în ţara mea, împrumutul de miliarde de euro făcut pe vremea când la timona cargobotului „România în derivă" se afla Traian Băsescu, s-ar fi volatilizat. Unele voci ne-„ortodoxe" grăiesc că paralele ar fi fost dăruite băncilor străine. Alele, ne-„catolice", şoptesc că ar fi luat calea Tel Aviv-ului, în urma recunoaşterii statului român a holo-cash-ului din vremea celui de-Al Doilea Război Mondial...

Am auzit că în ţara mea, matusalemul de la B.N.R. ne-ar putea spune, ceva, dar „Omerta Trilateralei" nu-i permite... Tace ca un Sfinx scufundat în vinul Isărescu.

Am auzit că din ţara mea, tezaurul naţional a fost trimis „în delegaţie" pe meleaguri străine. B.N.R. zice că „pentru siguranţă". Gura târgului zice că a plecat, probabil, în căutarea tezaurului pierdut de România în Primul Război Mondial.

Am auzit că în ţara mea, la unele posturi de televiziune, „ghermanii" cochetează cu centenarul budapestan „Trianon 1920" şi latră „Poveşti..." cu efecte vomitive despre România, pentru care prevederile legii fundamentale a ţării nu se aplică.

Am auzit că în ţara mea, deputatul udemerist Kulcsár-Terza József a declarat în Parlamentul României că ei, ungurii, nu au de gând să ajungă vreodată slugi pe „pământul lor natal"[4].

Am auzit că ţara mea ar fi cea mai bogată ţară din lume, că de peste 2000 de ani se fură şi tot se mai găsesc comori de furat. Miniştrii şi ministrese, ambasadorii infatuaţi ai unor ţări străine, cu obraz din şorici de porc, „partenerii strategici" şi reprezentanţii Turnului Babel de la Bruxelles, corporaţiile multinaţionale, băncile... fură pe rupte, cu acordul jefuitorilor băştinaşi.

Am auzit că în ţara mea, seful de stat nu se supune legilor, că fură şi el, comportându-se precum infractorii recidivişti, că se plimbă pe banii contribuabilului român fără niciun folos în interesul ţării.

Am auzit că, în haosul din ţara mea, de o bună bucată de vreme, că mor oamenii ca să cadă guvernele, că o baschetbalistă ar fi mare şefă la instituţia „bau-bau" şi ar cânta după partitura unor servicii „speciale"... nu se ştie precis, ale cui şi pentru cine.

Am mai auzit şi că un alt blestem s-a abătut asupra ţării mele: cu încuviinţarea guvernanţilor, pădurile sunt rase de pe faţa pământului, copacii iau calea exilului, precum milioanele de tineri plecaţi în lumea largă, iar pământul se surpă.

Am auzit că în ţara mea, aurul şi metalele preţioase sunt exploatate (a se citi, furate) de corporaţii străine.

Am auzit că în ţara mea, se fac autostrăzi-fantomă, că, din banii publici se plătesc sume imense pentru şosele nefăcute unor escroci internaţionali, care îşi iau tălpăşiţa după ce au încasat banii, lăsând românii cu buza umflată.

Am auzit că în ţara mea, deşi eşti asigurat, ai dreptul să mori, dacă nu ai bani pentru spitalizare şi intervenţii medicale.

Am auzit că în ţara mea ai dreptul de a striga la lună, dar ai şi libertatea de a pleca unde vezi cu ochii.

Am auzit că, în România, românul a ajuns străin în ţara lui.
Ei, bine, am mai auzit, în ţara mea, că pământul strămoşilor a fost şi este vândut - pentru nimic - străinilor, iar oficialii au „renunţat pentru vecie" la pământul românesc, aflat sub ocupaţie ucraineană. Dar, în ţara mea am mai auzit şi strigătul poporului: 



„Flămând şi gol, făr-adăpost,/
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,/
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut/
Şi câine eu ţi-am fost!/
Ciocoi pribeag, adus de vânt,/
De ai cu iadul legământ/
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!/
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi/
Şi ham de cai, şi jug de boi/
Dar vrem pământ!//

O coajă de mălai de ieri/
De-o vezi la noi tu ne-o apuci./
Băieţii tu-n război ni-i duci,/
Pe fete ni le ceri./
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:/
Nici milă n-ai, nici crezământ!/
Flămânzi copiii-n drum ne mor/
Şi ne sfârşim de mila lor -/
Dar toate le-am trăi uşor/
De-ar fi pământ!//

De-avem un cimitir în sat/
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug./
Şi-n urma lacomului plug/
Ies oase şi-i păcat!/
Sunt oase dintr-al nostru os:/
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos/
Din case goi, în ger şi-n vânt,/
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt;/
O, pentru morţi şi-al lor prinos/
Noi vrem pământ!//

Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim/
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,/
Că nu-şi vor bate-ai voştri joc/
De noi, dacă murim./
Orfani şi cei ce dragi ne sunt/
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,/
Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,/
Căci nici pentr-un mormânt n-avem/
Pământ - şi noi creştini suntem!/
Şi vrem pământ!//

N-avem nici vreme de-nchinat./
Căci vremea ni-e în mâni la voi;/
Avem un suflet încă-n noi/
Şi parcă l-aţi uitat!/
Aţi pus cu toţii jurământ/
Să n-avem drepturi şi cuvânt;/
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,/
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,/
Şi plumb când istoviţi strigăm/
Că vrem pământ!//

Voi ce-aveţi îngropat aici?/
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi/
Noi mame şi surori şi fraţi!/
În lături, venetici!/
Pământul nostru-i scump şi sfânt,/
Că el ni-e leagăn şi mormânt;/
Cu sânge cald l-am apărat,/
Şi câte ape l-au udat/
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -/
Noi vrem pământ!//

N-avem puteri şi chip de-acum/
Să mai trăim cerşind mereu,/
Că prea ne schingiuiesc cum vreu/
Stăpâni luaţi din drum!".

~o~

Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,/
Să vrem noi sânge, nu pământ!/
Când nu vom mai putea răbda,/
Când foamea ne va răscula,/
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa/
Nici în mormânt!"[5].



----------------------------------------------
[1] vezi George Coşbuc, „Decebal către popor" şi „Noi vrem pământ!".
[2] https://www.agerpres.ro/politica/2017/06/29/iohannis-la-comemorarea-a-76-de-ani-de-la-pogromul-din-iasi-educatiei-despre-holocaust-trebuie-sa-i-se-acorde-locul-cuvenit-12-24-27
[3] https://www.agerpres.ro/social/2017/06/29/primul-muzeu-al-holocaustului-din-romania-va-functiona-in-fosta-chestura-din-iasi-17-41-03
[4] http://inpolitics.ro/ungurii-ridica-tonul-in-parlament-niciodata-nu-o-sa-fim-slugi-pe-pamantul-nostru_18436539.html
[5] vezi George Coşbuc, „Noi vrem pământ!".