marți, 31 martie 2020

DORINA MAGARIN - Şarada din Aldebaran




Şarada din Aldebaran


~*~

Timpul de peste primăveri ne desparte
privind prin telescoape coroana solară,
scenariul colapsului deghizat într-o lunetă mondială...
În oraşul uitat – străzile au rămas pustii,
oameni-nălucă îşi mângâie câinii de pază,
balerine-ireale îmbrăcate în tul
ţesut de spirite bune, din petale rozalii
de-ale corcoduşilor japonezi, dansează,
bunici-fictive spun poveşti,
fără ochelari de culoarea funinginii, la copii.

Cu voci înăbuşite, trei actori cu roluri burleşti
şi dans frenetic, într-un dezacord de la sine înţeles,
dintr-o piesă fantastică, spun că au văzut,
din Aldebaran, spectacole cu Punch şi Judy.

Trupul meu, pierdut şi regăsit învaţă să meargă,
învaţă să şteargă memoria răului şi ispita binelui
aşa cum boabele de neghină erau date de-o parte
în ritualul heptameronului
şi semănate doar boabe de grâu impecabile,
înainte ca porumbarii cu fructe negre-vineţii
şi ramuri spinoase să fi înflorit.

Get Up, Stand Up - când mi-ai zis,
am ales să fiu lângă tine,
m-am decis să lupt pentru mine,
oglindindu-ne bine-mpreună
în conştinţa fiecărei duminici
căci viaţa nu e doar un  miracol
decât dacă credem în EL!

~*~
DORINA MAGARIN

Timişoara, 30 martie 2020







GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU




ARMONIILE DIVINE

                                              GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU


      „Toate, şi câte grăiesc şi câte nu grăiesc, Te cuvântă.
       Toate, şi câte cugetă şi câte nu cugetă, Te cinstesc.”
                             (Sf. GRIGORIE de NAZIANZ)
  

 Logosul - Fiul lui Dumnezeu, Lumina, Cuvântul şi Zidirea Vieţii, Izvorul Cerului senin şi-al Pământului înmiresmat peste care a pus Omul-Rege, suveran al chemării şi al conlucrării cu Atotcreatorul, întru care Şi-a revărsat întreaga Sa Frumuseţe şi Iubire, Splendoare şi Cântare, purtându-Şi peste tot Aura, Voinţa şi Dorul Său pelerin.

   „La început este Cuvântul şi Cuvântul este la Dumnezeu şi Dumnezeu este Cuvântul. Acesta este dintru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El este viaţă şi viaţa este lumina oamenilor.
   (Evanghelia Apostolului Ioan, 1, 1-4)

   Obârşia lumii este deci, Voinţa divină. Cele Şapte Zile ale Creaţiei nu sunt un proces natural în sine, ci sunt miracolul Voinţei şi Iubirii lui Dumnezeu înainte de timp şi de spaţiu, dinaintea începerii funcţionării întregului proces natural al cosmosului şi al omenirii. Cele cunoscute nouă prin derularea Evenimentului fenomenal al creaţiei le-am aflat prin revelaţia dumnezeiască, nu prin speculaţiile şi extrapolările ştiinţifice.

   Logosul Dumnezeu - Cuvântul dătător de viaţă, odrăsleşte şi înfrumuseţează Poemul Creaţiei Sale cu cuvintele omeneşti ales împodobite, ca o Corolă a Pomului cunoştinţei Binelui şi răului, rânduite diafan, serafic, armonios şi strălucitor în limpeziri liturgice pe Altarul Cosmosului unde este aşezată pururea Cartea Vieţii.

   Dumnezeu a săvârşit prin gândirea Sa, lucrarea naturală a Creaţiei Sale în cele Cinci Zile programate din veci, prin expresia-voinţă a Logosului: „Să fie!”

   În Ziua a Şasea l-a creat din Dragoste pe Om, prin Zidire divină, după Taina Treimii, după Chipul Său, Iubire-Adevăr-Libertate întru perspectiva Asemănării cu Creatorul, a Vieţii veşnice conferindu-i Şase Zile liturgice, de conlucrare, comuniune, creaţie, slujire şi slăvire iar pentru odihna sinelui său i-a binecuvântat  Ziua a Şaptea.
  
   „Aceasta este obârşia cerului şi a pământului de la facerea lor!” (Geneză 2, 4)

   Zilele Creaţiei au fost făcute pentru Om, iar Omul a fost zidit pentru Zilele Creaţiei!

   După Ziua a Şaptea, Creatorul a întrupat în centrul Creaţiei, Edenul - Grădina Raiului prefigurând astfel Ziua a Opta, care va aprţine unui viitor al viitorului. Cele şapte Zile sunt ale timpului creat, în timp ce Ziua a Opta aparţine Veşniciei necreate.

   Ziua a Opta este înainte de Creaţie, în timpul Creaţiei, în vremea Re-Creaţiei după Chipul lui Hristos şi în ultima Creaţie transcendentă, cea întru mântuirea omului.

   Ziua a Opta va deveni pentru Omul creştin singura Zi Neînserată a veşniciei divine.

   Timpul creat are Şapte zile, iar vremea Veşniciei o singură Zi, cea nesfârşită.

   „Sfântul Simeon Noul Teolog prezintă prima Săptămână Mare a Creaţiei ca pe o imagine a istoriei mântuirii culminând în „ziua a opta” sau creaţia cea Nouă. Aceasta a fost inaugurată de Hristos şi aşteaptă manifestarea ei desăvârşită la a Doua Venire a Lui.” (Traites theologiques et ethiques, „Sources Chretiennes” 122, Paris, 1966, Editions du Cerf., p.107)

   Însemnătatea celor Şase Zile ale Creaţiei divine arată sensul a ceea ce s-a petrecut întru ele: „ca şase lucrări ziditoare” ale Ziditorului, prin care s-a făcut Universul, neţinând de durată, fiindcă acestea, Zilele se măsoară teologic, nu altfel.

   Fiind lucrarea lui Dumnezeu, acele Zile miraculoase nu se subordonează legilor firii care guvernează lumea, ci Tainei Celui de Sus. Experienţa omului firesc nu se poate proiecta până acolo, căci nu poate pătrunde, acest lucru  fiind rezervat doar aleşilor.

  Sfinţii Părinţi care au primit misiunea profetică să scrie despre Facere, subliniază lucrurile într-un mod cu totul deosebit: „în cele Şase Zile ale Creaţiei lucrarea ziditoare a lui Dumnezeu, a avut  loc dintr-o dată, fiind spontană.” (Filocalia I-a)

   Sfântul Efrem Sirul înţelege că deşi Ziua creaţiei are 24 de ore, ea a fost cuprinsă de Dumnezeu într-o clipită: „Deşi atât lumina, cât şi întunericul au fost zidite într-o clipită, totuşi atât ziua, cât şi noaptea Zilei Întâi au ţinut câte douăsprezece ceasuri fiecare”. (Tâlcuire la Cartea Facerii, I, în The Works of Our Father among the Saints, Ephraim the Syrian, vol. 6, Moscova Theological Academy, Sergiev Posad, vol. 6)

   „Arhiva fosilieră, precizează savantul Părinte Serafim Rose, nu e mărturia celor Şase Zile, ci a istoriei lumii stricăcioase de după Facere. Cele şase Zile sunt dincolo de observaţia şi măsurătoarea ştiinţifică, fiind de un alt tip decât lucrurile pe care le măsoară ştiinţa. Durata lor în timp nu este măsurabilă de către ştiinţă şi nu se potriveşte cu nici o teorie ştiinţifică”. (Ieromonah Serafim Rose-Genesis, Creation and Early Man. The Orthodox Christian Vision. Saint Herman of Alaska Brotherhood, Platina, California, SUA, 2000, p.65)

   De la Soborul de Taină angelic  al Heruvimilor, Serafimilor şi Arhanghelilor, Domnul a zburat pe aripile Vântului, uimind Stelele şi Luceferii din jur, risipind Norii albi cu strălucirea Feţei Sale, punându-şi în tunet tăria glasului Său, iar în neobositele izvoare cu undele albastre-argintii euforia Bucuriei, dezvelindu-ne Temelia lumii:

   „Şi S-a suit pe Heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vîntului...
   De strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină şi cărbuni de foc.
   Şi a tunat din cer Domnul şi Cel Preînalt a dat glasul Său...
   Şi s-au arătat izvoarele apelor şi s-au descoperit temeliile lumii.
      (Ps. 17, 12, 14-15, 17)

   Puterea, voia, autoritatea şi iubirea Ziditorului există în totul şi toate Îl doresc pe El.

   În toată Creaţia pulsează Bunătatea lui Dumnezeu, iar în totul lucrării perfecte a alcătuirii făpturilor, fenomenelor, lucrurilor se vede Marele Artist - Creatorul Absolut.
   Tot ceea ce respiră prin dragoste, inspiră prin iubire!

   Toate cele care agonisesc aromă, răspândesc mireasmă!

   Tot ce-i pătruns de frumos se răsfrânge ca splendoarea!

   Toate cele purtătoare de lumină se răsfiră întru străluciri!

   Tot ce-i zămislit prin dor se întrupează întru nemurire!

   Toate cele grăbite spre viaţă ÎL întâmpină pe Dumnezeu!

   Tot Omul îi datorează lui Dumnezeu viaţa şi uneori mântuirea!

   Toate aspiraţiile Omului trebuie să fie după Voinţa Domnului!

   Totul şi Toate trebuie să pulsese în sălaşul binecuvântat al Binelui şi cum totul doreşte binele, toate făpturile Îl doresc pe Dumnezeu, ca pe Mirele lor!

   „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
   Ziua zilei spune cuvînt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.
   Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.
   În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
   În soare şi-a pus locaşul Său; şi El este ca un Mire ce iese din cămara Sa.
   Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul Lui.
   De la marginea cerului ieşirea Lui, şi oprirea Lui până la marginea cerului;
   şi nu este cine să se ascundă de căldura Lui.”  (Psalmul lui David, 18, 1-7)

  Revelaţia dumnezeiască provoacă în oamenii iubitori de frumos, de adevăr, de libertate, de bine, de poezie, de artă, de creaţie, de cântare, o fascinantă încântare, capabilă se ni-L descopere pe Atotcreatorul, pe noi înşine şi lumea din jurul nostru.

   Nu atât natura ca armonie, cât mai ales Creaţia ca splendoare!

   Nu atât bucuria existenţelor, cât mai ales uimirea diversităţii creaturilor!

   Nu atât fiinţialitatea în sine, cât mai ales minunarea trăirii!

   Nu atât mirarea descoperirii, cât mai ales contemplarea cunoaşterii!

   Nu atât cuprinderea dorului, cât mai ales îmbrăţişarea iubirii!

   Nu atât seninul înţelegerii, cât mai ales izvorul înţelepciunii!

   Nu atât zidirea în sine, cât mai ales slăvirea Ziditorului!

   Nu atât Viaţa ca o apă curgătoare, cât mai ales Focul nemuririi!


( Brusturi-Neamț, 31Martie 2020 ) 








LA MULTI ANI, DORINA MĂGĂRIN!











luni, 30 martie 2020

Ioan Aurel Pop – Gânduri la vreme de restriște




Președintele Academiei Române Ioan Aurel Pop –
Gânduri la vreme de restriște
https://cluj-am.ro/2020/03/19/ioan-aurel-pop-ganduri-la-vreme-de-restriste/ 
March 19, 2020

A venit nenorocirea aceasta peste noi și nu știm ce să facem. Unii ne lamentăm și ne gândim la sfârșitul lumii și la prezicerile lui Nostradamus. Alții ne dăm viteji în vorbe și declarăm ritos că nu ne temem de nimic, dar în adâncul nostru numai noi știm ce este. Cei mai mulți tăcem, privim în jur și nu ne vine să credem. Știu că nu există cineva cu vreo soluție miraculoasă pentru a ne face optimiști în aceste zile. Ne gândim la ce este mai rău, ne uităm la cei care sunt (deocamdată!) mai loviți decât noi, ne cufundăm în gânduri sumbre.

Evident, avem și câteva remedii, unele doar paliative. Râdem la primirea unor glume și filmulețe pe mail sau pe WhatsApp și mai ieșim din încordare. Râdem, dar nu e întotdeauna râsul nostru.
Totuși, râsul ține de esența umană, este tipic omenesc și a salvat lumea de la multe rele. Se spune că Aristotel a avut un tratat despre râs, pe care biserica occidentală ar fi încercat să-l oculteze și să-l condamne, fără să reușească.  Apoi, ne gândim că nu este prima catastrofă planetară prin care trece omenirea. Au fost răciri sau încălziri bruște de climă, au fost molime ucigătoare, de la Ciuma Neagră care a omorât, pe la jumătatea secolului al XIV-lea, între 30-60% din populația Europei până la Gripa Spaniolă de la finele Primului Război Mondial, care a ucis mai mulți oameni decât însuși războiul. Și, de fiecare dată, viața a învins. Sigur că a învins pentru cei rămași și nu i-a mai putut învia pe cei duși dintre noi, pe cei dragi ai noștri, lăsându-ne cu speranța în obșteasca înviere…  Dar ne mai gândim, în aceste zile, și la altele și ne încurajăm cu vorba noastră, salvatoare de multe ori, că în tot răul este și un bine. De când oare nu am mai respirat, mai ales în marile orașe, un aer mai curat? Deocamdată ne putem plimba pe jos – fiindcă Dumnezeu ne-a dat picioare ca să umblăm cu ele și nu să le punem doar pe pedala de accelerație a mașinii ori să le îndreptăm obligatoriu spre ascensoare – prin locuri mai ferite, pe cărări demult uitate și ocolite.  Am trecut mereu grăbiți pe lângă edificii și nu am văzut un detaliu arhitectonic original, nu am avut vreme să prețuim un colț de stradă, o statuie sau un bust al unui om odinioară faimos și azi uitat. De când nu am mai avut răgazul să privim o gâză care învie după iarnă, de când nu am mai conștientizat versurile lui Topârceanu cu puiul de muscă ieșit „ca să-și usuce labele”? Poate că în serile lungi, vom reuși și noi, ca Blaga, să auzim (din nou ori pentru prima dată) „cum bat în geamuri razele de lună”. 
Poate că nu i-am mai ascultat demult pe părinții și bunicii noștri, cu durerile lor, cu poveștile lor de demult, cu obsesiile lor de oameni bătrâni și bolnavi. S-ar putea ca ideile lor fixe, sâcâielile lor, sfaturile lor și chiar amintirile lor, gândurile nostalgice din viața lor trecută să ne ni se pară dintr-o dată pline de farmec și de miez.  De când nu ne-am mai jucat în chip serios cu nepoții ori copiii noștri, fără grabă, în tihnă, cu sufletul deschis? Iată că avem acum timp să ne punem în pielea lor și să înțelegem că „bucuria și iubirea lor este jocul”, că au nevoie și ei de copilărie și că este așa de simplu, de necesar să ne copilărim și noi câteodată.  Unii dintre noi ne mirăm că vin românii acasă din depărtări și ne gândim că ar trebui să rămână unde se află. Da, comod și sigur pentru noi și, poate, chiar pentru ei, așa ar fi, numai că firea omenească nu se ghidează întotdeauna după regulile rațiunii. Pe lângă minte, avem și inimă, iar inima ne trage la casa noastră, lângă ai noștri, lână aceia care ne pot înțelege „bucuria și amarul”, dorul și durerea.  Acum se vede că globalizarea nu ne poate despărți de „locul nașterii noastre”, că ne exprimăm grijile mai bine în românește, chiar dacă vorbim și engleză, franceză ori germană. Inochentie Micu, trecut în lumea drepților în 1768, la Roma, după aproape un sfert de veac de exil, a cerut să fie îngropat acasă, la Blaj, în așteptarea obșteștii învieri, pentru că „nu poți învia cu-adevărat decât din pământul patriei”. Mulți au privit cu nepăsare această dorință testamentară și au pus-o pe seama unui om amărât, a unui om de demult, care gândea după tiparele vieții lui. Iată că acele tipare se potrivesc și astăzi, pentru că, în anumite privințe, „nimic nu este nou sub soare” (nihil novi sub sole). 
Trudiți de viața trepidantă, vlăguiți de alergătura zilnică, dați afară de prin trecătoarele slujbe, umiliți câteodată pentru banul câștigat greu, speriați de primejdia stingerii printre străini, românii iau calea țării. Unii își dau seama abia acum că odinioară, când ispita câștigului substanțial i-a putut orbi, au hulit țara, în loc să se supere doar pe oamenii nemernici, pe instituții nevolnice, pe împrejurări nefaste. De câte ori nu am auzit persoane (de succes sau nu) care spuneau că nu mai au nevoie de România, că s-au săturat de România ori că nu vor mai reveni în România! Sufletul nu se pliază, însă, după rațiunea rece, după orgolii de moment și nici după venitul material copios.  Mulți ascultă acum imnul național cu alte urechi, iar unora „Balada” lui Ciprian Porumbescu le dă altfel de fiori. Casa de acasă, oricât de umilă ar fi, prețuiește acum mai mult decât toți banii din lume. Vorba „să ne ținem de neamuri” are, parcă, acum alt înțeles. Iar asta se întâmplă – culmea! – în mijlocul izolării la domiciliu spre care suntem îndemnați. Ne izolăm desigur, dar ne izolăm întru unitate, iar această unitate constă și din familia cea mare care este neamul nostru.

Ne socotim adesea mai proști decât alții, mai necivilizați, mai inculți. Dăm buzna în magazine, ne aprovizionăm peste măsură, dăm din coate și zbierăm, mințim că nu suntem infectați și că nu am fost în zone de risc, ne purtăm iresponsabil. Dar oare alții – puși în fața acestei situații-limită – cum fac? Oare sunt mult mai buni, mai umani, mai solidari? Nu sunt astfel întotdeauna și nu toți! Am văzut cozi imense la Londra sau la Los Angeles, am văzut îmbrânceli, insolențe și prefăcătorii la Paris ori la Madrid. Oamenii sunt oameni peste tot, cu bune și cu rele. Popoarele nu sunt, însă, bune sau rele, morale ori imorale, egoiste sau generoase, ci numai oamenii sunt așa. 
Nu este momentul să ne lamentăm, ci trebuie să ne adaptăm cât mai bine împrejurărilor și să mergem înainte. Haideți să considerăm că, în mijlocul acestui rău imens, am câștigat în comunicare, în dialog și în omenie. Văd zilnic români care se duc să hrănească alți români, care împart hrană și măști, care duc vitamine pentru întărirea imunității organismului, care au grijă de animalele de companie rămase singure. Aceștia trebuie prețuiți și încurajați.  Văd și români nepăsători, egoiști, sperjuri sau cinici, iresponsabili sau răi. Aceștia trebuie veștejiți și pedepsiți. Legile curente și cele excepționale, regulile de viețuire și de conviețuire nu se discută, ci se aplică. Nu este acum momentul să fim originali, să ne exhibăm orgoliile și inițiativele, să încercăm să ne „descurcăm”.  E drept că „românul s-a născut poet”, dar acum, în viața publică, trebuie să domnească legea și ordinea, nu „poezia”. Pe de altă parte, românii (ca și italienii) nu sunt nemți ori elvețieni și nu au în spate o istorie întreagă de civism și democrație liber consimțită. Aș vrea să văd oameni politici care să explice starea aceasta de urgență pe înțelesul tuturor, să nu vorbească doar în sentințe, de la înălțimea podiumului lor de șefi, să nu se sfiască să pună și o lacrimă între slove (cum ar fi zis Goga), să nu-și ascundă vorba tremurată, să ne arate că trăiesc drama noastră și că împărtășesc speranța noastră. Vorba dulce, dar fermă poate muta munții din loc.  Să fim blânzi, buni cu medicii (și personalul medical) și cu învățătorii (de toate gradele). Primii ne vindecă trupurile vlăguite de boală, iar ceilalți ne vindecă sufletele, duc educația mai departe, cultivă încrederea în om și umanitate.


 Am vrea (mai ales acum) să-i simțim și pe politicieni ca fiind de-ai noștri, cu spaimele și cu credințele noastre, cu vorbele noastre simple. Dar, în plus, dincolo de toate aceste naivități ale mele, ei mai au o datorie: să ia măsuri bune, să aibă alura de lideri, să-și conștientizeze rolul de elite, ca să ne poată insufla încredere și speranță. Dacă nu pot sau nu știu să facă acest lucru, atunci este grav, căci poporul acesta are nevoie de ghidaj bun, de călăuze potrivite. Altminteri, „bucuroși le-om duce toate”, pentru că ne știm trecători și vulnerabili. Suntem trestii gânditoare, cum zicea Blaise Pascal și ne purtăm ca atare, cu umilință și cu semeție în același timp, în căutarea echilibrului. Dacă nu o facem mereu, înseamnă că avem mari carențe în educație, că nu am făcut școală cum se cade, că am rămas la un stadiu de ființă inferioară.  Criza aceasta neașteptată ne-a învățat ce să prețuim în viață, cum să separăm valorile de nimicuri, ce mare avere este bogăția sufletească.  Alergăm clipă de clipă după slujbe bănoase, căutăm să trăim în mare confort material, ne ascundem adesea adevăratele sentimente și acum ne dăm seama ce bogăție avem în noi și cum am putea să revărsăm această bogăție spre semenii noștri.  Poate că, după această grea încercare, ne vom rândui altminteri viața individuală și socială, ne vom trezi să fim mai buni și mai drepți, ne vom revărsa preaplinul sufletului spre lume și spre țară, adică spre colțul nostru de lume, pe care nu-l iubim pentru că este perfect (nu este!), ci pentru că este (încă) al nostru. 









MARIAN ILIE - E-donaţie pentru Medicină - God on the Mountain.





E-donaţie pentru Medicină

~*~

“Sunt Paşca  Daniela, am 21 ani
Studentă-n Medicină-n oraşul Târgu Mureş
Şi ce vă cer, măi oameni, este nu să-mi daţi bani
Ci doar mesaju-acesta să-l daţi, în mare iureş

La cât mai multă lume, în lanţ onlain fanatic
Ca, în acord cu Apple, AOL-ul să plătească
Să m-operez afară de cancerul limfatic
Să termin  facultatea, s-am viaţă omenească”

Românii, ştim cu toţii, vor binele să-l  facă
Dispreţuind desigur cea nemiloasă moarte
Se-nghesuie în spaţiul cel virtual şi-n joacă
Bat tastele cu râvnă, dând ruga mai departe

Mesajul însă mie îmi cade de-a-n picioare -
De zece ani de zile, tot la doi ani odată
Îmi tulbură Inbox-ul cu simpla întrebare:
N-o să ajunga oare babă sărmana fată

Că ori AOL îi dete o ţeapă dumneaei
Ori dânsa ţeapă nouă - că chestia cu-ajutatul
Nu e ca Teledonul de la Antena 3
De unde i-ar da Gâdea să-şi dea şi doctoratul…


~*~
MARIAN ILIE







NOTA AUTORULUI
In ultimele zile am primit mesjul asta din peste zece surse. Ajunge, oameni buni! De zece ani, cam la doi ani odata, mesajul e repus in circulatie pe Internet; aceeasi studenta, cu aceeasi varsta, la aceeasi facultate, aceeasi ineptie cu acordul dintre Apple si AOL...
In consecinta, excitat si de Teledonul Antenei 3 de duminica, m-am sucarit si am facut un pamflet pe tema asta - in atas (inclus si in Manifest).

---------- Forwarded message ---------
Te rog din suflet trimite mai departe, stiu ca tu ai multi prieteni!

TE ROG citeste si trimite.

"Sunt studenta la Facultatea de Medicina din Targu-Mures inanul V, NU VA CERE nimeni BANI ! Nu il stergeti va rog, cititi mai intai !

Numele meu este Pasca  Daniela, am  21 ani si sufar de o forma rara de leucemie; singura mea sansa este un transplant de maduva, fara transplant nu voi putea trai. Operatia costa 55.000 $ si familia mea a stans deja 32.000 $.

In cazul meu fundatia care ma va ajuta sa strang banii a incheiat o intelegere cu Yahoo si AOL si voi primi 1 cent pentru fiecare mesaj dat mai departe.

Va rog frumos, din tot sufletul dati mai departe; poate voi avea si eu sansa de a fi ca voi ! Un <forward> nu  ia decat  30  de secunde!


MULTUMESC!"




"Nu inceta sa crezi, niciodata nu esti singur!...."  
Un vers din "Dumnezeu de pe munte" - frumoasa melodie, frumos refren: 
Dumnezeu de pe munte si-n vale e tot Dumnezeu 
Ce nu merge bine El va indepta
Dumnezeul de Bine e tot Dumnezeu si la greu!
Dumnezeul de ziua si-n noapte e tot Dumnezeu 

Avem aici si textul in original, dar videoul chiar ca merita vizionat. 
Interpreta: Linda Randle 
God on the Mountain.
Bill & Gloria Gaither
Life is easy, when you're up on the mountain
And you've got peace of mind, like you've never known
But things change, when you're down in the valley
Don't lose faith, for you're never alone

For the God on the mountain, is still God in the valley
When things go wrong, He'll make them right
And the God of the good times, is still God in the bad times
The God of the day, is still God in the night

You talk of faith when you're up on the mountain
But talk comes so easy, when life's at its best
Now it's down in the valley of trials and temptations
That's where your faith is really put to the test







Daniela Tiger - CERTITUDINI




CERTITUDINI ©



~*~


Azi, Dumnezeu ne-ncearcă,

Ne-ncearcă în credință,

Suntem pustii, de parcă

Ne place-n suferință.



Ne-am depărtat de bine,

Rugină e în suflet,

Ne căutăm în sine,

Dar gheață e-acest umblet.



Suntem marionete

În jocuri de putere,

Nu mai citim sonete,

Nu vrem decât avere.



Orbiți în lumea noastră,

Cu sabia în mână,

Zi după zi tot trece,

Iar ura e stăpână.



De noi depind mai multe –

Știm foarte bine asta –

N-avem urechi s-asculte,

Suntem bieți sclavi și basta.



Ne iartă, Doamne, viața

Și ce-a pus stăpânire,

Tu nu ne rupe ața,

Ci dă-ne doar iubire!



~*~

Daniela Tiger

Alba Iulia, 15.03.2020



Pentru publicare, conform GDPR, declar că sunt de acord să mi se prelucreze datele cu caracter personal.

Daniela Tiger









Al Dogaru - Gândul zilei - 30 martie 2020







Al Dogaru








Ion Maldarescu - Flit din SUA




Flit din SUA
Ion Maldarescu


Un citat cu adevarat epocal, daca e sa fie adevarat, insemnand o cotitura decisiva in relatiile bilatrale cu SUA - asa cum se spera si se estima aici odata cu numirea de catre Trump a noului ambasador Zuckerman. In rest, speculatii, cata vreme si Serviciile si Adinistratia SUA au fost luate pe nepusa masa de Coronavirus., SUA nefiind in msura nisi sa-si rezolve propriile nevoi legate de criza.
”având în vedere incompetența, prostia și furturile din țara Dvs., credem că ar fi inutil un astfel de ajutor”
 In sfarsit, ii dau dreptate lui Walt Witman: "Aud cum canta America"...



SRI, îngrozit de e-mailul Departamentului de Stat!
2020-03-29 · 14:30:13 |
Autor: Catalin Tache

Citirea unui simplu e-mail de doar câteva rânduri a aruncat pur și simplu în aer Serviciul Român de Informații. Acolo unde, începând de la mijlocul săptămânii trecute pare să se fi conștientizat în sfârșit prostia cu așa-zisa ”relație strategică” dintre București și Washington. Una intens ”legendată” de ani de zile ca fiind bazată pe excelenta interconectare între influentele agenții guvernamentale americane și liderii serviciilor secrete românești. Iată însă că a fost nevoie de o adevărată ”rangă în dinți” administrată de către Departamentul de Stat al SUA pentru ca mai-marii SRI să nu se mai prefacă la nesfârșit că nu înțeleg că ”parteneriatul” nu este decât o balivernă! Iar principala cauză a prăbușirii acestuia sunt în mare parte tocmai oamenii care se împăunau că practic ei i-au pus pe cap lui Klaus Iohannis șepcuța de la Donald Trump…




SRI, îngrozit de e mailul Departamentului de Stat!
Adrian Zuckerman nu este Hans Klemm!

klemm SRI, îngrozit de e mailul Departamentului de Stat! Iar după ce printr-o deja ”banală” operațiune de ”informare neoficială” a autorităților unui stat aliat prin ”scurgerea controlat-accidentală” a unui document strict secret, la vârful SRI s-a aflat că până și în plină pandemie de coronavirus România este pe cont propriu! Iar ajutorul solicitat cu disperare Statelor Unite ale Americii nu doar că nu va veni, dar Administrația Trump nu a avut nici măcar cea mai mică umbră de îndoială de a transmite la București adevăratul motiv pentru care s-a refuzat sprijinul cerut. Acest ”duș rece” diplomatic fără precedent putând fi însă exploatat la maxim pentru resetarea percepției externe, dacă el ar fi perceput cu adevărat drept ”momentul zero” de schimbare a liniilor atât în serviciile secrete, cât și la vârful Puterii de la București. Dar nu neapărat a celei politice. Numai că din păcate se pare că prioritatea absolută după citirea ”accidentală” a e-mailului de la Departamentul de Stat este tot mioritica punere a ”batistei pe țambal”. Astfel că de peste o săptămână se depun eforturi logistice absolut halucinante pentru a nu se afla nimic, dar absolut nimic de răspunsul primit de la Washington! Fără însă ca responsabilii din serviciu care au ordonat această abordare să conștientizeze barem că niciodată, dar absolut niciodată, SRI-ul nu ar fi putut avea acces la acest email dacă nu ar fi vrut ambasadorul Adrian Zuckerman! Astfel că marele merit pentru această ultimă încercare de trezire la realitate a forțelor transpartinice care au preluat Puterea în România de atâta amar de vreme îi revine strict ambasadorului SUA la București. Cel care, mai bun român decît mulți dintre liderii politici care se bat cu pumnii în piept cât de pro-americani sunt ei a decis să acționeze cât se poate de onest față de statul român. Fără a mai îngropa gunoiul rapoartelor informative sub preșul serviciilor secrete românești, cum făcea predecesorul său, Hans Klemm! Cel care făcea deja parte ”din haită”…


SRI, îngrozit de e mailul Departamentului de Stat!
Șoc și groază la vârful SRI

Solicitare disperată de sprijin!

SRI, îngrozit de e mailul Departamentului de Stat!
Îl informează cineva și pe Iohannis de mesajul Departamentului de Stat?

După cum dezvăluiam pe 11 martie, SUA s-au hotărât să scape de ”slugile” din serviciile secrete românești. Subliniind că  ”acum, în plină criză a coronavirusului se vede mai bine decât în orice alt context adevărata relație strategică de parteneriat, ca și susținerea americanilor față de generalii serviciilor secrete românești. Cărora nici măcar din milă nu le-au dat niscai ”firimituri” informative pentru a fi și aceștia pregătiți de criza coronavirusului”. Stranie ironie a sorții însă, tocmai în acele zile de la București era lansată către Washington o solicitare disperată de ajutor, după ce ”stâlpii” Regimului Iohannis și-au dat seama că lucrurile chiar că vor scăpa de sub control cu pandemia de COVID-19. Iar planul creionat în laboratoarele sistemului de la București era unul cu bătaie lungă. Pe de o parte sperându-se într-un sprijin logistic masiv al americanilor. Pe de altă parte un astfel de ”pod aerian” la care visau capii sistemului putând fi un nou tribut adus de sistem lui Klaus Iohannis, șeful statului român urmând a fi marele beneficiar colateral al unei astfel de lovituri de imagine. Iată însă că socotelile de la București nu doar că nu s-au potrivit cu realitățile pragmatice de la Washington, dar deja întregul demers are efectul unui bumerang care, mai curând decât se așteaptă mulți va aduce schimbări majore la vârful clasei politice și a sistemului din România!



”Credem că ar fi inutil…”

Departamentul de Stat al SUA 720x405 SRI, îngrozit de e mailul Departamentului de Stat!Pentru că pur și simplu răspunsul primit la ajutorul secret solicitat Departamentului de Stat al SUA a produs deja frisoane la București. Acesta fiind unul cât se poate de concis și fără a lăsa loc la nicio speranță. Traducerea cea mai apropiată de mesajul transmis fiind că ”având în vedere incompetența, prostia și furturile din țara Dvs., credem că ar fi inutil un astfel de ajutor”!!! E-mail de răspuns care a îngrozit deja SRI-ul, structura aleasă pentru a intra ”accidental” în posesia acestui ”document intern” care ar fi urmat să fie ulterior ”cosmetizat” de Ambasada SUA pentru a fi remis pe canale diplomatice autorităților de la București. Numai că Adrian Zuckerman a ales să joace cu cărțile pe masă! Iar dacă e-mailul a apărut sub ”forma brută” este doar pentru că spre deosebire de predecesorul său, noul ambasador al SUA la București nu a vrut să îl ascundă! Ceea ce face și mai hilară ”paranoia” din ultima săptămână ca nu cumva să se afle de existența acestui e-mail. Când mult mai corect ar fi, că tot nu mai este nimic de pierdut, să fie de urgență informat și Klaus Iohannis de adevăratul răspuns al Departamentului de Stat. Ca și de perioada deja alarmant de lungă de când Washington-ul nu a mai avizat niciun șef operativ al serviciului pentru relațiile speciale cu SUA! Ceea ce de asemenea spune multe despre adevărata natură actuală a acestor relații… Iar dacă azi SRI-ul este îngrozit de poziția tranșantă a Departamentului de Stat, mâine va veni și rândul altora…



Cititi mai mult: SRI, îngrozit de e-mailul Departamentului de Stat!

National









duminică, 29 martie 2020

Fragment din cartea de poezii “Aproape de îngeri” de Mina Ianovici




Dan Birsan decembrie 27, 2018 at 7:45 am
Poezii diverse, cu teme culese din felurite aspecte ale vieții, de la simplitatea unui Ion si a unei Marii, de la gândurile unei mame, până la nazuințele si neliniștile unui creștin ce Îl caută pe Dumnezeu – alcătuiesc un volum inedit, care va îmbogăți poezia contemporană evanghelică.

Fragment din cartea de poezii “Aproape de îngeri” de Mina Ianovici:

Te-am întâlnit


~*~

Te-am întâlnit în tihna casei mele,
În slujba care-mi place și nu prea,
În sănătatea care e cum este
Și-n permanentul meu „așa și așa”.

Te-am întalnit în ce-am avut frumos
Și-n ce mi-ai refuzat cu gingășie,
Te-am întâlnit în toate câte au fost,
Te-am întalnit la greu, la bucurie.

Și fiindcă viața mea e o întalnire,
Și fiindca Te iubesc atât de mult,
Te rog să continuăm în veșnicie
Ce n-a fost loc și vreme pe pământ.


~*~
Mina Ianovici
mai multe https://www.voci.ro/dreapta-masura/




Dreapta Măsură
februarie 24, 2018 - Generale - Tagged: Credinta, Mina Ianovici, Poezie - 5 comments

~*~

Un pic de durere te face profund,
Mai multă durere te-afundă prea mult.
C-un pic de avere n-ai lipsuri în casă,
Cu multă avere n-ai somn şi te-apasă.
Un pic de-mplinire te face mai bun,
Prea multă împlinire te face nebun.
Un pic de putere te face mai tare,
Prea multă putere pe alţii îi doare.
C-un pic de respect eşti încrezător,
Cu prea mult respect devii sfidător.
Un pic de-ngrijire te ţine mai bine,
Prea multă îngrijire-i o hibă-n gândire.
C-o slujbă, desigur, ai pâine pe masă,
Dar dacă ai zece, n-ai masă, n-ai casă.
Păstrează, creştine, măsura în toate,
Deloc nu e bine, iar prea mult te-abate
Încet, dar şi sigur de la pocăinţă
Şi te pricopseşte c-o altă credinţă.
~*~
Extras din cartea ” Aproape de Ingeri ” de Mina Ianovici.

Printre blogerii şi cititorii internauţi care au preluat şi comentat această poezie se precizează faptul că poezia de mai sus este anonimă şi nu ar aparține lui Emil Cioran. Textul iniţial găsit, era asumat de către cel care l-a postat, ca fiind a lui Emil Cioran! Deoarece nu a fost idenficată încă o dovadă clară a cui aparţin versurile, am decis să publicăm postarea cu această precizarea.




mai multe https://www.voci.ro/dreapta-masura/