sâmbătă, 31 octombrie 2020

Al Dogaru - GÂNDUL ZILEI, 1 noiembrie 2020

 








R. M. Khaitov, B. V. Pinegin - VACCINUL COVID-19 ACASĂ

 



Leac NATURAL pentru COVID

 

FIECARE PERSOANĂ ARE VACCINUL COVID-19 ACASĂ.

 

 

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, întreaga floare a gândirii științifice sovietice în medicină a fost mutata la Tașkent.

În primăvara anului 2020, la apogeul primului val al epidemiei, au publicat informații științifice solide și extrem de utile despre COVID-19 în întreaga lume

⠀⠀

Taşkent. 21.03.2020 Shukhrat KHALILOV (candidat la științe medicale)

Principalul pericol al virusului COVID-19 este, mai presus de toate, faptul că afectează sistemul imunitar. Și numai apoi, în al doilea rând afectează țesutul pulmonar.

Întârzierea dintre aceste două valuri de atacuri este exact ceea ce numim „perioada de incubație”.

Folosim adesea cuvinte precum imunitate „puternică” sau „slabă”. Cu toate acestea, oamenii obișnuiți practic nu știu ce este. Mai mult, majoritatea medicilor nu prea au idee despre structura sistemului imunitar și funcționalitatea părților sale individuale.

Cu toate acestea, acest text este foarte dificil pentru cititorul neinstruit. Voi încerca să explic mecanismul efectului virusului COVID-19 asupra corpului uman în forma cea mai simplificată și accesibilă.

80% din întregul sistem imunitar este concentrat în mucus și straturile submucoase ale intestinului subțire sub formă de pete de țesut limfoid și depozite - Peyer. Țesutul limfoid produce anticorpi (limfocitele T-, B-, G- etc.), precum și diverse tipuri de imunoglobuline. Prin sistemul limfatic, anticorpii intră în vena cava inferioară, în inimă și după traversarea circulației pulmonare, intră în circulația sistemică și este transportat în tot corpul. Astfel, imunitatea tisulară este consolidată, inclusiv imunitatea țesutului pulmonar propriu.

Amestecându-se cu mâncarea în timpul meselor, COVID-19 intră în intestine și începe să distrugă țesutul limfoid. Drept urmare, țesutul limfoid afectat încetează să mai producă limfocite și imunoglobulină. Astfel, sistemul imunitar este distrus și, ca urmare, imunitatea țesuturilor din plămâni este puternic slăbită.

Din acest moment, începe a doua etapă a atacului de coronavirus în țesutul pulmonar deja neprotejat, care se manifestă în pneumonii severe, ducând la moarte.

În prezent, toate măsurile anti-epidemice vizează prevenirea intrării coronavirusului în plămâni, acest lucru este, în principiu, extrem de costisitor și practic ineficient. Și toate măsurile terapeutice vizează numai combaterea complicațiilor, sub formă de pneumonie.

Ar trebui înțeles că COVID-19 a fost o amenințare de ani și decenii. Ceea ce avem astăzi este doar primul val al unei epidemii. Și vor fi multe astfel de valuri. În același timp, toate măsurile preventive și terapeutice sunt îndreptate către coronavirus localizat în plămâni. Nu există niciun efect asupra coronavirusului intestinal. Cu alte cuvinte, „căruța este așezată în fața calului”.

Există multe produse naturale care pur și simplu nu au proprietăți bactericide, de asemenea, afectează direct virușii și îi ucide. Cel mai eficient în această privință este USTUROIUL. Dacă beți 2/3 pahare de suc de usturoi pe zi, acesta, rapid (!), intră în intestinul subțire și începe să ucidă COVID-19 imediat (!)!

Aceasta are următoarele efecte:

- COVID-19 „ucis” încetează să distrugă țesutul limfoid al intestinului subțire. Ca rezultat, țesutul limfoid continuă să funcționeze corect și produce anticorpi și imunoglobuline;

- Sistemul imunitar deteriorat se vindecă rapid și devine mai puternic, acest lucru duce la o creștere semnificativă a imunității tisulare în țesutul pulmonar. Se creează o barieră impenetrabilă pentru COVID-19, dar și pentru germeni (stafilococi etc.) și ciuperci. De asemenea, prezintă un pericol important în cazul pneumoniei cu coronavirus;

- Sub influența „sucului de usturoi”, se produce un lanț foarte interesant de evenimente în intestinul subțire. COVID-19, „ucis” și atenuat de „sucul de usturoi”, nu este altceva decât un vaccin natural, care apare în mod natural în interiorul corpului uman.

După cum știți, crearea unui vaccin artificial necesită munca unui laborator foarte echipat și foarte scump și a unui personal înalt calificat. Crearea vaccinurilor artificiale durează 6-9 luni, iar producția industrială este costisitoare și consumă mult timp.

După administrarea sucului de usturoi, se formează un vaccin natural în intestinul subțire, în 30-40 de minute și complet gratuit!!! Vaccinul natural începe să creeze activ imunitatea specifică împotriva COVID-19.

Astfel, lanțul patologic distructiv al evenimentelor cauzate de COVID-19 în corpul uman este întrerupt și distrus în primul rând și nu are nicio continuare. Corpul în cel mai natural mod într-un mod planificat, ca să zic așa luptă și învinge COVID-19!!!

În același timp, dispare pericolul unui “conflict" imediat și stresant ce implica mai multe organe, și se neutralizează virusul într-un mod mult mai simplu si “planificat". Drept urmare, focarul se oprește în câteva zile.

Luați „suc de usturoi” la nivel național ca protocol anti-epidemic, acesta poate fi aplicat în întreaga țară într-o zi, pentru întreaga populație. Substratul morfologic patogen de bază va dispărea complet într-o zi sau două.

Metoda de preparare a „sucului de usturoi” este extrem de simplă.

 

1. O cățel de usturoi curățat este tăiat pe jumătate în direcție transversală, plasat într-un ceainic de porțelan de un litru și umplut cu apă la temperatura camerei. Acest lucru se face dimineața.

2. Spre seară, „sucul de usturoi” este gata de utilizare. Ar trebui să consumați 2/3 din pahar la 3-4 ore după ultima masă, înainte de a merge la culcare noaptea.

3. A doua zi, procedura de preparare a „sucului de usturoi” va trebui repetată cu un cățel de usturoi proaspăt.

4. Continuați să luați suc de usturoi timp de o lună. Imunitatea specifică la COVID-19 va fi creată în acest timp.

R. M. Khaitov, B. V. Pinegin.

Sursa: LL

 








40 de CITATE profunde și înțelepte ale genialului Winston Churchill

 



40 de CITATE profunde și înțelepte ale genialului Winston Churchill

 

Sir Winston Churchill – unul dintre cei mai influenți oameni din istoria Marii Britanii. El a fost prim-ministru al Regatului Unit între 1940-1945 , și apoi din nou :1951-1955. El este considerat unul dintre cei mai mari lideri din timpul războiului din secolul XX. Fără a se limitează la activitățile de stat și politice, Churchill a fost, de asemenea, un ofițer în armata britanică, un istoric, scriitor și artist.

 

Churchill a fost singurul prim-ministru britanic căruia i s-a acordat Premiul Nobel pentru literatură, și a fost primul care a fost onorat cu titlul cetățean de onoare al SUA. Conform unui studiu realizat în 2002 de către BBC, Winston Churchill a fost numit cel mai mare britanic din istorie.

 

Winston Churchill nu s-a evidențiat printr-o condiție fizică bună, sau o sănătate bună – dar, cu toate acestea, el a împlinit 90 de ani, iar declarațiile sale „Ia de la mine trabucul – și îți voi declara război!“, „Dacă ziarele vor scrie că trebuie să renunți la fumat, mai degrabă voi renunța la lectura lor”, “Sportului îi datorez longevitatea. Nu m-am ocupat cu el.”, „ În tinerețea mea mi-am făcut o regulă: să nu beau nicio picătură de alcool înainte de prânz . Acum, că nu mai sunt tânăr, țin obiceiul de a nu bea nicio picătură de alcool înainte de micul dejun ” – până acum uimesc și-i fac să se revolte pe toți adepții unui stil de viață sănătos.

 

Am selectat 40 de citate despre viață și politică, care transmit toată profunzimea și istețimea acestui om de geniu, care și-a glorificat țara și pe sine:

 

 

 

1. Dacă treci prin "iad", mergi, nu te opri!

 

 

 

2. Ai dușmani? Foarte bine! Înseamnă că, la un moment dat, ai luptat și tu pentru ceva în viață.

 

 

 

3. Orice criză oferă noi posibilități.

 

 

 

4. O persoană deșteaptă nu face toate greșelile de una singură, le oferă șansa și altora să încerce.

 

 

 

5. Vulturul se ridică mai sus în văzduh atunci când zboară contra vântului și nu invers !

 

 

6. Succesul reprezintă abilitatea de a trece de la un eșec la altul fără să îți pierzi entuziasmul.

 

 

7. E prost acela care niciodată nu își schimbă părerea.

 

 

 

8. Viciul congenital al capitalismului – distribuția inegală a bogăției; demnitatea congenitală a socialismului – distribuția egală a sărăciei.

 

 

9. Când vulturii tac, papagalii încep să trăncănească.

 

 

10. Puterea este un drog. Cine i-a simțit vreodată gustul, nu se mai lasă de el.

 

 

11. Fiecărei persoane cel puțin o dată în viață, i se oferă șansa de a-și schimba radical viața, însă majoritatea nu o observă și merg mai departe de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

 

 

12. Nu vă doriți sănătate și belșug, dar doriți-vă să vă surâdă mereu norocul. Pe Titanic toți au fost sănătoși și bogați, dar au rămas în viață doar norocoșii.

 

 

13. Sunt o persoană modestă și am gusturi simple: mă mulțumesc cu ce este mai bun.

 

 

14. Lumea are obiceiul de a păstra secretele pe care nu le cunosc.

 

 

 

15. Îmi plac porcii... Câinii ne privesc de jos. Pisicile ne privesc de sus. Porcii ne tratează ca pe egali.

 

 

 

16. Războiul – este atunci când pentru interesele altora mor cei nevinovați.

 

 

17. Cel mai bun argument împotriva democrației – e o discuție de 5 minute cu un alegător mediu.

 

 

18. Cea mai importantă lecție pe care ți-o dă viața, e că afli că și nebunii au uneori dreptate.

 

 

19. E mai ușor să conduci țara, decât să crești 4 copii.

 

 

20. Trăim pe timpul evenimentelor mari și oamenilor mici.

 

 

21. Atunci când doi se ceartă – al treilea câștigă.

 

22. Pesimistul vede dificultate în fiecare oportunitate. Optimistul vede oportunitate în fiecare dificultate.

 

23. Poporul care și-a uitat trecutul nu mai are viitor.

 

24. Cât despre mine, sunt un optimist. Nu-mi pare de mare folos să fiu altfel.

 

25. N-are rost să trăiești acolo unde nu ai nimic de făcut.

 

26. Curajul este virtutea care face posibile celelalte virtuți.

 

27. Atunci când trebuie să omori un om, nu te costă nimic să fii politicos.

 

28. Oamenii normali nu știu că totul este posibil.

 

30. Întreaga istorie a lumii se poate rezuma la aceasta: atunci când națiunile sunt puternice, ele nu sunt întotdeauna juste, iar când vor să fie juste, nu mai sunt puternice.

 

31. Succesul nu e definitiv, eșecul nu e fatal, important e curajul de a continua.

 

32. Trebuie să învățăm din lecțiile trecutului. Nu trebuie să ne amintim azi ura de ieri.

 

33. Chiar și cea mai orbitoare lumină are umbră.

 

34. Dacă omori ucigașul, numărul ucigașilor nu va scădea.

 

35. Nu veți ajunge niciodată la destinație, dacă veți arunca cu pietre în fiecare câine care vă latră.

 

36. Învățați istoria, învățați istoria. În istoria se află toate tainele clarviziunii politice.

 

37. Cel mai bun mod de a strica relațiile – este de a începe să le clarificăm.

 

38. Scopul Parlamentului este să înlocuiască luptele cu pumnii cu cele verbale.

 

39. Americanii găsesc întotdeauna singura soluție corectă. După ce le-au încercat pe toate celelalte.

 

40. Nicio stea nu strălucește până nu se va găsi cineva să-i țină în spate o pânză neagră.

 

 

Sursa: voinea











GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - AVEAM O ŢARĂ LIBERĂ!

 



AVEAM O ŢARĂ LIBERĂ!

(partea a III-a)

 

 

 

   „Noi ne-am hrănit din tot ce-am dăruit,

   Avutul nostru, tot ce-am risipit.

   Nu pregeta să suferi şi să sângeri!

   Izbânda noastră creşte din înfrângeri!”

                      (RADU MĂRCULESCU)

 

 

 

   Dacia – Regatul libertăţii peste care se întindea lumina Soarelui cu izvorul ei cristalin zugrăvindu-şi aura majestuoasă peste trecutul eroic rămas şi prezentul zelos ce dăinuieşte, peste munţii înalţi şi apele repezi, peste câmpiile mănoase şi dealurile dăltuite de vremuri, peste zăpezile scrobite răsunând de Colindele Naşterii, peste primăverile însorite de verdele vieţii, peste verile unde chindia fugărea răcoarea, peste toamnele doldora de pometuri, de orătănii, de turme, de porumb şi de vin, peste pădurile dese din care ţâşnesc altare şi cetăţi, peste legendele timpului şi vietăţile miraculoase, peste răsărituri şi amurguri, peste zările albastre şi paşii pelerinului, peste doinele răsfrânte în dumbrăvile sihastre, peste păsările măiastre şi mireasma florilor, peste roiurile de albine şi cugete aprinse ale îndrăzneţilor, peste cântecul, jocul şi portul emblematic purtător de taină, peste Ţărâna sacră – Pantheonul atâtor viteji şi pustnici, care cu pumnul lor de pământ sfinţit au urcat şi-au ctitorit lăcaşuri în cer.

 

 Dacia – Regatul libertăţii îşi avea propriul ei Soare - născut din Lumina Cuvântului!

 

 Dacia – Regatul libertăţii avea hărăzit în Sânul Vetrei sale străbune un Pământ martiric şi un Cer profetic cu Soarele său, care prefigura pe SOARELE – HRISTOS – Lumina lumii. „Soarele Daciei, grăia marele profet-rege Zamolxis, m-a născut şi am fost trimis în Egipt cu o Mână de Pământ în Sân ca Icoană a Fiinţei mele de adânc... Voi nu ştiţi, (le grăia preoţilor egipteni) ce sunt OCHII de Ţărână în care Soarele răsare... Ţărâna acestui Pământ are în ea SOARELE. Noi Dacii nu avem Zei, Avem ICOANA unirii Cerului cu Pământul... Văd Lumea în SOARE, cum din Pieptul lui răsare SOARE Întrupat ce se face şi Pământ... Dar tot aici pe Pământul strămoşesc era „Marea TAINĂ”... (Ierom. Ghelasie Gheorghe, Moşul din Carpaţi (Căutarea Originilor), Colecţia Isihasm, 2000, p. 6-11)

 

   Pământul Daciei Mari şi Soarele ei trăiau într-o armonie deplină de comuniune cerească, de frumos, de adevăr, de libertate, de cântare şi părtăşie cu Dumnezeu. „Sufletul acestui Neam”, continua Profetul, are deja „TAINA LUI”. Pământul ce noi îl luăm în Mână la moarte, este închipuirea Plămadei dintre El şi Lume. Poporul meu, Neamul nostru a „DUS” din Moşi-strămoşi Pământ la Cer, din care DUMNEZEU „TRUP” şi-a făcut. Recunoaşteţi Poporul meu în CHIPUL Lui HRISTOS, şi Pământul Neamului nostru.” (ibid., p. 14)

 

   Expresia: „Neamul nostru a „DUS” din Moşi-strămoşi Pământ la Cer”, prefigurează şi ofranda sacră adusă cu smerenie Cerului, respectiv Atotcreatorului, de către Neamul geto-dac, „cel mai drept şi cel mai viteaz dintre traci”, după afirmaţia lui Herodot, pentru Cea care se v-a naşte pe Pământul Daciei Mari al Profetului-rege Zamolxe, ce v-a primi ulterior şi cognomenul de Grădina Maicii Domnului, pentru cea mai faimoasă prinţesă a Vlahilor, deci, Crăiasa MARIA - Vlaherna – Carpatina, prin care se v-a uni pururea Cerul cu Pământul.

 

   Mare v-a fi fost bucuria legendarului-rege Zamolxe când s-a îmbrăcat smerit şi profetic cu Cămaşa lui Hristos, revelată prin Taina cea Mare, prin Taina mai presus de orice Taină – Întruparea Domnului. „O cât se va „Bucura” ZALMOXE când va lua „HAINA Lui HRISTOS” ce are în ea şi „Ţesătura” acestui Pământ.” (ibid., p. 15)

 

   Ce privilegiu sacru! Ce binecuvântare cerească să fiu în preajma părintelui Ghelasie, clipe, ore, zile, dar întrerupte pe parcursul câtorva ani cât eram student la Teologie! El, misticul şi isihastul nu m-a grăbit în tainele sale spre a nu mă poticni. A lăsat binecuvântarea să-şi continue ciclul: formare, creştere, cunoaştere, înţelegere, cultură, creaţie, mistică, mărturisire.

 

   Totuşi, cu răbdare şi tainic mi-a transmis şi inserat în cuget spiritul nostru Iconic Carpatin.

   Aşa s-a întreţăsut în sinele meu metafizic Icoana dumnezeiescă: Maria-Vlaherna-Carpatina!

 

   Mare bucurie, frumuseţe, nădejde, har, dragoste şi împlinire mi-ai făcut Avva Ghelasie!

 

   Expresia: „Haina lui Hristos” ce are în ea şi „Ţesătura” acestui Pământ”, se tâlcuieşte astfel: „Haina lui Hristos” – face referire la Trupul lui Hristos, Înomenirea Sa, iar  „ce are în ea şi „Ţesătura” acestui Pământ”, semnifică Plămada sacră, Obârşia care a luat-o Iisus din fiinţa Fecioarei Maria – Fiica acestui pământ dacic, prin Naşterea din Ea, din acest Pământ ales de Tatăl ceresc şi pe care l-a odrăslit dumnezeirii şi omenirii Duhul Sfânt.

 

   Nu întâmplător, profetul Mihail Eminescu ne-a transmis expresia: Hristos – Regele Daciei.

 

   Marii cercetători care s-au ocupat conştiincios de Studiul Religiilor lumii, confirmă monoteismul geto-dac, ca o religie superioară antichităţii. „E destul să pomenim aici credinţa strămoşilor noştri daci, care mărturiseau un singur Dumnezeu, credeau în nemurirea sufletului şi în viaţa viitoare... O ştire precisă ne aduce Iisus. El împlineşte toate cerinţele ca să fie absolut crezut. Este, într-adevăr, o altă lume, desăvârşită.” (Protos Arsenie Boca, Ţara de Obârşie, în Gândirea, Anul X, Nr. 1-3/ 2001)

 

   Obârşia Daciei Mari explică şi destinul ei în Iconomia şi Împărăţia Mântuitorului Hristos, Care are aceeaşi Obârşie cu nemuritori daci. „Iisus a reîntors Sensul existenţei iarăşi în Ţara de obârşie: Împărăţia sensului şi a explicaţiei depline.” (idem., Gândirea...)      

  

   Tensiunea vitală a vieţii Dacului liber s-a aprins şi înteţit permanent în Vatra străbună a Cetăţii, în cotidianul cerinţelor, trebuinţelor, încercărilor, responsabilităţilor, iar consistenţa spiritualităţii lui religioase eroico-martirice s-a înălţat pe Rugul Aprins al focului ceresc al creştinismului, permiţând trecerea spre o nouă renaştere, spre adevărata împlinire, a dacului recreat, care a pătruns odată cu Învierea lui Hristos prin toate încheieturile şi fibrele vieţii sale, cutremurându-i sufletul, uimindu-i cugetul, stârnindu-i dragostea ca Frumuseţe divină.

 

   În Dacul liber, devenit trăitor creştin, temelia, stâlpul, farul conştiinţei sale spirituale este Adevărul revelat, singurul pe care se pot clădi: viaţa, binele, dreptatea, frumosul, crezul, nădejdea, suferinţa, dăruirea, veşnicia sa şi a celorlalţi cu care îşi împleteşte destinul haric.

 

   Prin noua axă creştină toate categoriile vieţii, naşterea, mişcarea, creşterea, maturizarea, conştiinţa, credinţa, adevărul, timpul, spaţiul, cauza şi efectul, materia, substanţa, realitatea, pogorârea harului, trecerea în transcendent, capătă dimensiunea hristică a orizontului eshatologic, care dă sens şi plinătate vieţii spiritual-religioase, mărturisitoare a Dacului liber.

 

   Adevărul divin revelat, în credinţa creştin-ortodoxă, nu trebuie manifestat în credincios, în luptător, decât în conştiinţa sa mistică, harică, mesianică, hristică, prin trăire, ca menire, ca atitudine, ca responsabilitate, ca iubire, ca mărturisire, asumându-se demnităţii şi onoarei Neamului său, indiferent de încercări, de zguduiri, de drame ori tragedii, care se văd mult mai clar când suferi cu ele, prin ele: „Astfel, avea să spună eroul nostru marele Român, Radu Mărculescu, pas cu pas, cu inima strânsă, am urmărit toată drama poporului nostru: ocupaţia sovietică, foametea, dezorganizarea organizată, arestările, condamnările, execuţiile, deportările, în genere toată răsturnarea lumii noastre cu capul în jos şi cu fundul în sus. Dar şi începuturile unei << rezistenţe>> (eroică, disperată, dar fără noroc). Iar în final, abandonarea noastră de către Occident (din interese de joasă specie) la picioarele de lut ale uriaşului sovietic.” (Radu Mărculescu, Pătimiri şi Iluminări din Captivitatea Sovietică, Ed. Humanitas, p. 447)

 

   Dacia Mare a fost liberă şi imperială cât timp a promovat în cadrul sistemului său social cele două forme de guvernământ monarhice, imperative: Teocreţia – forma absolută şi Etnocraţia – forma perfectă. Tocmai de aceea am avut mari  voievozi demni şi domnitori aleşi care s-au jertfit pentru Neam, pentru Patrie şi pentru Dumnezeu.

 

   Când s-a abdicat de la aceste forme superioare s-a pripăşit natura inferioară a celor trei mari degenerate: tirania, oligarhia şi democraţia, ultima fiind cea mai atroce, cea mai lungă şi cea mai perfidă: o ţesătură din haos, având imprimată pe ea hegemonia numărului, brodată cu viciul incurabil, tivită cu sufragiul turmei, fără criterii de selecţie a valorilor, urzită pe parvenitism, ateism, idioţenie, imoralitate, demagogie, dezastru economic, minciună şi furt.

 

   De aceea Ciocoii Vechi şi Noi sunt vânzători de Neam, de Biserică, de Patrie şi de Pământ.

 

   Marele filosof creştin şi naţionalist Petre Ţuţea, considera că: „Democraţia totală e un cimitir istoric. Prin însăşi ordinea ei ideologică, democraţia îl obligă pe idiot să stea alături de geniu şi să-i poată zice: ce mai faci, frate?” (321 de vorbe memorabile ale lui PETRE ŢUŢEA, Ed. Humanitas, Bucureşti-1993, p. 40-41)

 

   Etnocraţia este marea ctitorie a etnicului care îşi are drept temelie şi stâlp valorile supreme, moral-religioase ale Neamului creştin ortodox. Valorile supreme semnifică varietatea indestructibilă a spiritualităţii etnicităţii respective care o circumscriu Patriei şi Bisericii. Numai raportându-ne la aceste valori suntem CREŞTINI ortodocşi şi totodată ROMÂNI!

 

   Valorile moralo-religioase sunt coordonatele fundamentale ale SINELUI prin care se reflectă conştiinţa adevăratei identităţi de DACOROMÂN şi CREŞTIN ORTODOX.

 

   Numai în Etnocraţia creştin-ortodoxă în conlucrare cu Teocraţia se întrupează aceste înalte valori: adevărul, binele, curajul, dreapta măsură, demnitatea, frumosul, fidelitatea, jertfa, înţelepciunea, libertatea, onoarea, solidaritatea, care trasează continuu Calea devenirii noastre naţionalist-creştine în Istorie, precum religiozitatea, limba, tradiţia, cultura, independenţa, unitatea, suveranitatea şi suzeranitatea statului naţional.

 

   Democraţia este absenţa totală a Valorilor supreme, în golul cărora se ridică prin eforturi disperate edificiul unui conglomerat imaginat pe promisiuni, pe iluzii deşarte, pe deşertăciuni.

 

   Filosoful Ilariu Dobridor face o radiografie a omului prea contemporan şi prea neliniştit, sărac cu duhul, lipsit de originalitatea tradiţiei creatoare, care absolutizează un concept nihilist, aplicându-l procustian, cu „grilă” interpretativă, societăţii, în plan multidimensional: pe „economicul” lui Marx, pe „instinctul” lui Bergson, pe „sexualitatea” lui Freud şi pe „marea conspiraţie” dirijată de puternicii lumii, gen miliardarul iudeo-maghiar G. Soros ş.a.

 

   De ce neliniştiţii, oligarhiştii urii, mercenarii haosului, agită violent liniştea Cetăţii creştine?

 

   „Fiindcă domină spiritul faustic – răspunde Spengler; fiindcă se revoltă forţele telurice – răspunde Keyserling; fiindcă se deplasează centrii spirituali pentru un nou ev creştin – adaugă Berdiaev; fiindcă a invadat misticismul slav – completează Massis. Fiindcă s-au dizolvat certitudinile, adevărurile stabilite şi convenite – dogmele – răspundem noi. Pentru sufletul omenesc(românesc) Certitudinea e rodul vieţii şi condiţia rodirii, (mântuirii).” (Ilariu Dobridor, Decăderea Dogmelor, Ed. Fronde Alba Iulia – Paris, 1999, p. 1)

 

   Comandorul de Aviaţie Radu Theodoru numeşte această deviaţie anticreştină citatomania, mişcare bântuită de „ideea unui guvern planetar, guvern care trimite obligatoriu la programe, instituţii care să le transforme în viaţă, o justiţie planetară şi, implicit, o poliţie şi o armată planetară necesare să aducă pe calea cea bună indivizii, comunităţile, popoarele, naţiunile şi statele care, înapoiate fiind, nu s-au ridicat la conştiinţa globalizării.” (Radu Theodoru, New Age - Imposibilul Hermafrodit, Ed. Miracol, Bucureşti-2004, p. 3)

 

Degeaba”, au murit tinerii creştini însângerând cu inima lor curată, Tricolorul Patriei în Decembrie ’89, strigă marele rapsod şi patriot creştin-ortodox Tudor Gheorghe.

 

   Degeaba, reconfirmă „nechemaţilor”, care impun presiunea eradicării urmelor identităţii noastre, academicianul Ioan-Aurel Pop, că IDENTITATEA românească este „felul de a fi şi de a se simţi împreună al românilor, pe temeiul câtorva caracteristici, cum ar fi limba (vorbirea), originea (stirpea), cultura (creaţiile spirituale şi instituţiile adiacente), religia (creştinismul), teritoriul, obiceiurile (tradiţiile).” (Ioan-Aurel Pop, Identitatea Românească-Felul de a fi român de-a lungul timpului. Ideea Europeană, Bucureşti-2016, p.17)

 

   Degeaba, grăieşte optimist Generalul-locotenent dr. Grigore Stamate„Gunoaiele şi otrepele se vor pierde în propria nimicnicie.”

  

   Degeaba, mărturisea permanent în Agora vremii sale, profetul Mihail Eminescu„Biserica Ortodoxă Română este Mama poporului român!”

 

   Degeaba, marele apologet creştin ortodox Mihail Diaconescu reiterează semnificaţia imperativă a valorilor supreme, precum că, „Preocuparea pentru lumea valorilor, ca măsură supremă a relaţiilor umane este o dimensiune majoră a  tuturor creaţiilor spirituale prin care poporul nostru s-a impus în istorie.” (Mihail Diaconescu, Istorie şi valori, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti-1994, p. 15)

 

   Degeaba, profesorul Alexandru Nemoianu trage semnalul de alarmă ai noii prigoane anticreştine şi antiromâneşti, care „a poruncit închiderea Bisericilor şi s-a încercat o imixtiune grosolană în practica liturgică. Iar aici trebuie afirmat răspicat. Cei care în chip deschis sunt contra Bisericii sunt; Johannes, PNL şi vespasiana USR. Aceştia nu mai sunt simpli „atei”, sunt activişti anti-creştini, ramură a satanismului! Să nu uităm asta la alegeri!” (Alexandru Nemoianu, Noua Prigoană, 25 Octombrie, 2020, Istoric, USA) 

 

   Degeaba, celălalt mare apologet creştin-ortodox Dan Puric strigă din lăuntru conştiinţei lui de dacoromân că identitatea unui om, ca şi a unui popor, rămâne o taină. Iar taina, vorba lui Evdokimov, nu se trăieşte, ci te trăieşte.” (Dan Puric, CINE SUNTEM, Ed. Platytera, 2008, p. 146)

 

   Degeaba, stă de veghe la Vatra culturii creştine, scriitorul, publicistul, poetul George Roca.

 

   Degeaba, decriptează Ion Măldărăscu în revista sa ART-EMIS, COVID-19, ca pe „un clasic model de manipulare la nivel global.”

 

   Degeaba, răsuna buciumul sufletului frumos al poetului Andrei Ciurunga: „Dac-am strigat că haitele ne fură,/ adâncul, codrii, cerul – stea cu stea,/ şi sfânta noastră pâine de la gură,/ nu-s vinovat faţă de ţara mea! (Andrei Ciurunga, Nu-s vinovat faţă de ţara mea!, în Lacrimi pentru Basarabia 1940-1995, Ed. Arvin Press, 2004)

 

   Degeaba, căci am încremenit în toleranţa creştină, iar HAITELE ne fură şi urlă turbat.

 

-         Cine este leprosul, vorba primarului Florian Pandele, cretinul turbat proletcultist care intră în CETATEA creştină să profaneze simbolurile naţionale şi Altarul lui Hristos, iar pe urmele lui se repede hămesită haita hienelor atee, neoactiviştii sorosişti, care-şi înteţesc urletele viscerale pornind la marele vânat al Ţării?!  

 

     Nădejdea nu trebuie să dispară din sufletul creștinului Ortodox !

 

   Poate că nu sunt DEGEABA, ATITUDINILE creştinilor ortodocşi care se ridică!

 

   Poate suntem spre bătaia de trezvie a Orologiului minţii din ceasul al XII-lea!

 

   Poate că Ei – Neomărturisitorii sunt Profeţii Noului Apostolat Creştin Ortodox!

 

   Să FIE!  AMIN !

 

   Cinstire tuturor Moşilor şi Strămoşilor Neamului Dacoromân şi urmaşilor lor!

 

 

                                                    GHEORGHE  CONSTANTIN NISTOROIU

             

 

   31 Octombrie 2020

   + Sâmbăta Adormiţilor întru Hristos – Moşii de Toamnă.

 

 










Al Dogaru - GÂNDUL ZILEI, 31 octombrie 2020

 












joi, 29 octombrie 2020

COMUNICAT- LIGYA DIACONESCU / revista INTERNAȚIONALĂ STARPRESS anunţa că FESTIVALUL TOAMNEI

 


LIGYA DIACONESCU / revista INTERNAȚIONALĂ STARPRESS anunţa că FESTIVALUL TOAMNEI - care ar fi trebuit să aiba loc în perioada 10-11 noiembrie, la Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, a fost anulat!

Traversăm o perioadă aparte, distinctă de multe dintre momentele pe care noi, românii, le-am avut de parcurs în ultimii 31 de ani de la evenimentul major care ne-a schimbat destinul: Revoluţia din decembrie 1989.

Suntem într-un an special în care ne ferim de un inamic invizibil: boala. Câte astfel de momente de cumpănă au traversat românii? Ce fel de situaţii au fost acestea? Cum se fereau bătrânii de boli? Cum au fost mutate hotarele satelor pentru a stăvili maladii ucigaşe? Cum era viaţa oamenilor şi a satelor în astfel de ani de molime, de război, într-o asiduă luptă pentru supravieţuire?

Cum s-a păstrat nealterata limba româna? Cum s-au păstrat tradiţiile? Ce creaţii literare minunate, cântece frumoase , picturi…nemuritoare ar fi trebuit să fie prezente la evenimentul nostru din acest an… la FESTIVALUL TOAMNEI din Dumbrava Sibiului….

Interdicţiile impuse în pandemie şi grija oamenilor de a se proteja de molimă au determinat ca FESTIVALUL TOAMNEI, organizat de LIGYA DIACONESCU / revista  INTERNAȚIONALĂ STARPRESS să nu mai aibă loc în acest an, în perioada 10-11 noiembrie, la Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, mulţi dintre participanţii din tara şi diaspora neputand fi prezenţi la eveniment.












miercuri, 28 octombrie 2020

Al Dogaru - GÂNDUL ZILEI - 28-29 octombrie 2020

 








Teo Palade - „Alegeri” românești. Anul 2020

 




„Alegeri” românești. Anul 2020

Teo Palade

28 Octombrie 2020

 

„Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” (Mark Twain)

S-a mai încheiat un scrutin al alegerilor. Deși, iată, o fac, nu mi-am propus dinainte să scriu despre aceste alegeri. Motivul? Mi s-a părut inutil - o pierdere de vreme din moment ce zarurile păreau aruncate. Pe de altă parte, politica este atât de murdară și mânjește în asemenea hal tot ce atinge încât de o bună bucată de timp mi-e silă să mai scriu despre ea. Iar alegerile înseamnă, în primul rând, politică.

Nu noi hotărâm cine să urce pe podium și cine nu

De fapt, scrutinul electoral, acest demers așa zis democratic, nu mai are nicio legătură cu democrația. Nu reprezintă puterea poporului și nu exprimă voința sa. De ce? Pentru că în aceste vremuri atât de tulburi este o iluzie să ne închipuim că noi, cetățenii, suntem cei care hotărăsc cine să urce pe podium și cine să rămână pe dinafară. Numai naivii, de care - har Domnului - nu ducem lipsă, mai pot crede așa ceva.

În mod intenționat, invocându-se exigențe democratice, procesul alegerilor, în sine, a devenit extrem de complicat. Mai ales în acea parte sa care se află ascunsă sub falsa aură a corectitudinii. Aură cu care, în mod voit, este vopsit întregului proces, profitându-se de iuțeala de mână a organizatorilor și de nebăgarea de seamă a alegătorilor.

Ca cetățeni instruiți, așa cum mare parte dintre noi ne considerăm, ar trebui să cunoaștem că drumul voinței noastre, voință exprimată prin buletinul de vot, este atât de sinuos, trece prin atâtea mâini, este pasibil de a fi deturnat de atâtea forțe încât în final, ca mesager al propriei decizii, votul devine inutil.

Orientarea votului, o meserie bănoasă

În plus, nu trebuie să uităm transformarea dirijată a alegătorului român prin exercitarea permanentă, dar mai ales în preajma alegerilor, a unor presiuni de natură extrem de diversă menite, toate, să-i orienteze sensul votului spre partide, formațiuni politice sau persoane dinainte stabilite de cei care-i plătesc pe promotorii acestor presiuni. Ar putea fi și cazul Alianței U.S.R.-P.L.U.S. care a fost declarată ca fiind marele câștigător în recentele alegeri, cu toate că: ”Alianța U.S.R.-P.L.U.S. este un partid nesemnificativ la nivelul României, neavând mai mult de câteva mii de membri, posibil să fie undeva în zona cifrei de 5.000…. Vorbim de un partid care vrea să guverneze o țară pe care nici nu o cunoaște. U.S.R.-P.L.U.S. nu are nici cel mai elementar feed-back de la fața locului, când vine vorba despre hălci imense din această țară. Dar nu vă mirați: U.S.R.-P.L.U.S. nu a fost niciodată menirea de a fi reprezentativ pentru poporul român: această construcție a avut ca obiectiv coagularea unei minorități agresive, care să fie împinsă de la spate pentru a conduce țara în ciuda majorității acestui popor”[1]

Fanatismul, acest val de ură…

Printr-un efort concentrat, exercitat asupra unor anumite categorii de alegători, s-a reușit conglomerarea unui adevărat contigent de persoane care acționează în direcția stabilită și votează ceea ce li se indică, fără nici urmă de discernământ.  ”Este vorba despre oameni fanatizați care se comportă împotriva oricărei logici, iar fanatizarea lor este consecința spaimelor de tot felul și frustrării consecutive eșecurilor personale repetate până la a deveni cronice […].  Nu vorbim despre săraci și dezavantajați. Aceștia s-au mai bucurat de anumite programe sociale, ci de debilitata și alienata clasă de mijloc, care a acumulat permanente frustrări și acum se îndreaptă cu orbirea disperării către cei puși să o lichideze sistematic și definitiv, precum și de profitorii acumulării primitive de capital, gata să își trădeze țara, întrucât este prea slabă pentru a le apăra averile în competiția tot mai dură cu oligarhii multinaționali[2].

Contribuția tinerilor

Ca mai toți oamenii raționali din România, nu am o părere proastă despre tinerii de azi. Tineri între care îi regăsesc și pe copiii mei. Din nefericire, juni debusolați, lipsiți de perspectiva zilei de mâine și aflați la discreția și mofturile marilor corporații, sunt pe zi ce trece tot mai mulți. Iar la alegeri, îndoctrinați cu iluzii deșarte, ei reprezintă o importantă masă de manevră. ”Tineri spălați pe creier și depersonalizați, constituiți în adevărate batalioane de asalt organizate de multinaționalele în care își câștigă subzistența, au fost trimiși, sub amenințarea pierderii statutului de „exploatat-asistat”, să ia cu asalt nu sediul Guvernului, ci secțiile de votare”.[3]

Cum să nu te indignezi?

Conform datelor oficiale, în acord cu cele declarate de președinte și de prim-ministru, alegerile din septembrie 2020 au fost alegeri corecte, s-au desfășurat în condiții satisfăcătoare iar rezultatul lor ilustrează voința cetățenilor români. Însă, domnilor guvernanți, organizarea alegerilor în condițiile excepționale ale unei pandemii în plină ascensiune, îndemnul insistent de a merge la vot pentru cei pe care i-ați ținut săptămâni întregi închiși în case, nu le-ați dat voie să circule decât cu bilet de voie și numai câteva ore pe zi, le-ați interzis să-și asiste morții la înmormântare și copii la cununie, le-ați restricționat dreptul la frecventarea bisericii, le-ați interzis nu numai sărutarea icoanelor sfinte pentru ei, dar chiar și respiratul în aer liber, pare nu numai o imensă iresponsabilitate, o crimă cu premeditare, ci și o adevărată batjocură. Cum să nu te indignezi?

Românii nu mai sunt buni conducători

Mai mult, timp de decenii cetățeanului român i s-a inoculat ideea criminală că  aparține unui popor corupt, lipsit de demnitate națională și că dacă vrea prosperitate, corectitudine și respect, nu dintre conaționali ar trebui să-și aleagă reprezentanții. I s-au prezentat nume cu rezonanță ”serioasă”, sugerând că persoana aparține unor comuniuni renumite prin seriozitate, și a fost îndemnat să voteze ”cinstea” care coborâse pentru el direct din tărâmul corectitudinii eterne și nu hoția autohtonă. Exemplul cel mai edificator (și nu singurul) este cel al Timișoarei. Aici, la un scor de necontestat, a fost ales ca primar un cetățean german: Dominic Fritz. Cu aura corectitudinii alegerilor în minte, ar trebui să credem că noul primar al Timișoarei, care nu prea a avut timp să fie și timișorean (s-a născut și a crescut în Germania, a făcut ceva studii prin SUA, Franța și Marea Britanie, timp de 10 ani a fost membru al Partidului Verzilor din Germania, Până anul trecut a fost șeful de cabinet al fostului președinte german Kohler… și tot până anul trecut vizitase o singură dată România) a fost ales de cetățenii marelui oraș numai dintr-o pornire stric civică. Și că, desigur, timișorenii au fost de-a dreptul și brusc cuceriți de el atunci când au aflat că este preocupat de muzică, citește și merge cu bicicleta. Ce le-a spus el, efervescent, la festivitatea de câștigător?  Le-a spus că va fi primarul tuturor timișorenilor. Superb, nu?

Nu ne rămâne decât să privim cu aceeași încredere și speranță spre apropiatul nou scrutin electoral. Unul cu miză mult mai mare.

Cum va fi? Să privim la ceea ce se întâmplă peste ocean. Ca întotdeauna, America ne dă un exemplu.

 

---------------------------------------

[1] Mihai Șoimănescu, Așa se scrie istoria- https://www.amosnews.ro/asa-se-scrie-istoria-2020-09-29

[2] Alex Stănilă, Mic tratat de false alegeri, https://www.qmagazine.ro/mic-tratat-de-false-alegeri/

[3] idem