sâmbătă, 31 octombrie 2020
R. M. Khaitov, B. V. Pinegin - VACCINUL COVID-19 ACASĂ
Leac NATURAL pentru
COVID
FIECARE PERSOANĂ ARE VACCINUL
COVID-19 ACASĂ.
⠀
În timpul
celui de-al Doilea Război Mondial, întreaga floare a gândirii științifice
sovietice în medicină a fost mutata la Tașkent.
⠀
În primăvara
anului 2020, la apogeul primului val al epidemiei, au publicat informații
științifice solide și extrem de utile despre COVID-19 în întreaga lume
⠀⠀
Taşkent.
21.03.2020 Shukhrat KHALILOV (candidat la științe medicale)
⠀
Principalul
pericol al virusului COVID-19 este, mai presus de toate, faptul că afectează
sistemul imunitar. Și numai apoi, în al doilea rând afectează țesutul pulmonar.
⠀
Întârzierea
dintre aceste două valuri de atacuri este exact ceea ce numim „perioada de
incubație”.
⠀
Folosim adesea
cuvinte precum imunitate „puternică” sau „slabă”. Cu toate acestea, oamenii
obișnuiți practic nu știu ce este. Mai mult, majoritatea medicilor nu prea au
idee despre structura sistemului imunitar și funcționalitatea părților sale
individuale.
⠀
Cu toate
acestea, acest text este foarte dificil pentru cititorul neinstruit. Voi
încerca să explic mecanismul efectului virusului COVID-19 asupra corpului uman
în forma cea mai simplificată și accesibilă.
⠀
80% din
întregul sistem imunitar este concentrat în mucus și straturile submucoase ale
intestinului subțire sub formă de pete de țesut limfoid și depozite - Peyer.
Țesutul limfoid produce anticorpi (limfocitele T-, B-, G- etc.), precum și
diverse tipuri de imunoglobuline. Prin sistemul limfatic, anticorpii intră în
vena cava inferioară, în inimă și după traversarea circulației pulmonare, intră
în circulația sistemică și este transportat în tot corpul. Astfel, imunitatea
tisulară este consolidată, inclusiv imunitatea țesutului pulmonar propriu.
⠀
Amestecându-se
cu mâncarea în timpul meselor, COVID-19 intră în intestine și începe să
distrugă țesutul limfoid. Drept urmare, țesutul limfoid afectat încetează să
mai producă limfocite și imunoglobulină. Astfel, sistemul imunitar este distrus
și, ca urmare, imunitatea țesuturilor din plămâni este puternic slăbită.
⠀
Din acest
moment, începe a doua etapă a atacului de coronavirus în țesutul pulmonar deja
neprotejat, care se manifestă în pneumonii severe, ducând la moarte.
⠀
În prezent,
toate măsurile anti-epidemice vizează prevenirea intrării coronavirusului în
plămâni, acest lucru este, în principiu, extrem de costisitor și practic
ineficient. Și toate măsurile terapeutice vizează numai combaterea
complicațiilor, sub formă de pneumonie.
⠀
Ar trebui
înțeles că COVID-19 a fost o amenințare de ani și decenii. Ceea ce avem astăzi
este doar primul val al unei epidemii. Și vor fi multe astfel de valuri. În
același timp, toate măsurile preventive și terapeutice sunt îndreptate către
coronavirus localizat în plămâni. Nu există niciun efect asupra coronavirusului
intestinal. Cu alte cuvinte, „căruța este așezată în fața calului”.
⠀
Există multe
produse naturale care pur și simplu nu au proprietăți bactericide, de asemenea,
afectează direct virușii și îi ucide. Cel mai eficient în această privință este
USTUROIUL. Dacă beți 2/3 pahare de suc de usturoi pe zi, acesta, rapid (!),
intră în intestinul subțire și începe să ucidă COVID-19 imediat (!)!
⠀
Aceasta are
următoarele efecte:
⠀
- COVID-19
„ucis” încetează să distrugă țesutul limfoid al intestinului subțire. Ca
rezultat, țesutul limfoid continuă să funcționeze corect și produce anticorpi
și imunoglobuline;
⠀
- Sistemul
imunitar deteriorat se vindecă rapid și devine mai puternic, acest lucru duce
la o creștere semnificativă a imunității tisulare în țesutul pulmonar. Se
creează o barieră impenetrabilă pentru COVID-19, dar și pentru germeni
(stafilococi etc.) și ciuperci. De asemenea, prezintă un pericol important în
cazul pneumoniei cu coronavirus;
⠀
- Sub
influența „sucului de usturoi”, se produce un lanț foarte interesant de
evenimente în intestinul subțire. COVID-19, „ucis” și atenuat de „sucul de
usturoi”, nu este altceva decât un vaccin natural, care apare în mod natural în
interiorul corpului uman.
⠀
După cum
știți, crearea unui vaccin artificial necesită munca unui laborator foarte
echipat și foarte scump și a unui personal înalt calificat. Crearea
vaccinurilor artificiale durează 6-9 luni, iar producția industrială este
costisitoare și consumă mult timp.
⠀
După
administrarea sucului de usturoi, se formează un vaccin natural în intestinul
subțire, în 30-40 de minute și complet gratuit!!! Vaccinul natural începe să
creeze activ imunitatea specifică împotriva COVID-19.
⠀
Astfel, lanțul
patologic distructiv al evenimentelor cauzate de COVID-19 în corpul uman este
întrerupt și distrus în primul rând și nu are nicio continuare. Corpul în cel
mai natural mod într-un mod planificat, ca să zic așa luptă și învinge
COVID-19!!!
⠀
În același
timp, dispare pericolul unui “conflict" imediat și stresant ce implica mai
multe organe, și se neutralizează virusul într-un mod mult mai simplu si
“planificat". Drept urmare, focarul se oprește în câteva zile.
⠀
Luați „suc
de usturoi” la nivel național ca protocol anti-epidemic, acesta poate fi
aplicat în întreaga țară într-o zi, pentru întreaga populație. Substratul
morfologic patogen de bază va dispărea complet într-o zi sau două.
⠀
Metoda de
preparare a „sucului de usturoi” este extrem de simplă.
⠀
1. O cățel
de usturoi curățat este tăiat pe jumătate în direcție transversală, plasat
într-un ceainic de porțelan de un litru și umplut cu apă la temperatura
camerei. Acest lucru se face dimineața.
⠀
2. Spre
seară, „sucul de usturoi” este gata de utilizare. Ar trebui să consumați 2/3
din pahar la 3-4 ore după ultima masă, înainte de a merge la culcare noaptea.
⠀
3. A doua
zi, procedura de preparare a „sucului de usturoi” va trebui repetată cu un
cățel de usturoi proaspăt.
⠀
4.
Continuați să luați suc de usturoi timp de o lună. Imunitatea specifică la
COVID-19 va fi creată în acest timp. ⠀
⠀
R. M.
Khaitov, B. V. Pinegin.
Sursa: LL
40 de CITATE profunde și înțelepte ale genialului Winston Churchill
40 de CITATE profunde și înțelepte
ale genialului Winston Churchill
Sir Winston
Churchill – unul dintre cei mai influenți oameni din istoria Marii Britanii. El
a fost prim-ministru al Regatului Unit între 1940-1945 , și apoi din nou
:1951-1955. El este considerat unul dintre cei mai mari lideri din timpul
războiului din secolul XX. Fără a se limitează la activitățile de stat și
politice, Churchill a fost, de asemenea, un ofițer în armata britanică, un
istoric, scriitor și artist.
Churchill a
fost singurul prim-ministru britanic căruia i s-a acordat Premiul Nobel pentru
literatură, și a fost primul care a fost onorat cu titlul cetățean de onoare al
SUA. Conform unui studiu realizat în 2002 de către BBC, Winston Churchill a
fost numit cel mai mare britanic din istorie.
Winston
Churchill nu s-a evidențiat printr-o condiție fizică bună, sau o sănătate bună
– dar, cu toate acestea, el a împlinit 90 de ani, iar declarațiile sale „Ia de
la mine trabucul – și îți voi declara război!“, „Dacă ziarele vor scrie că
trebuie să renunți la fumat, mai degrabă voi renunța la lectura lor”, “Sportului
îi datorez longevitatea. Nu m-am ocupat cu el.”, „ În tinerețea mea mi-am făcut
o regulă: să nu beau nicio picătură de alcool înainte de prânz . Acum, că nu
mai sunt tânăr, țin obiceiul de a nu bea nicio picătură de alcool înainte de
micul dejun ” – până acum uimesc și-i fac să se revolte pe toți adepții unui
stil de viață sănătos.
Am selectat
40 de citate despre viață și politică, care transmit toată profunzimea și
istețimea acestui om de geniu, care și-a glorificat țara și pe sine:
1. Dacă treci
prin "iad", mergi, nu te opri!
2. Ai
dușmani? Foarte bine! Înseamnă că, la un moment dat, ai luptat și tu pentru
ceva în viață.
3. Orice
criză oferă noi posibilități.
4. O
persoană deșteaptă nu face toate greșelile de una singură, le oferă șansa și
altora să încerce.
5. Vulturul
se ridică mai sus în văzduh atunci când zboară contra vântului și nu invers !
6. Succesul
reprezintă abilitatea de a trece de la un eșec la altul fără să îți pierzi
entuziasmul.
7. E prost
acela care niciodată nu își schimbă părerea.
8. Viciul
congenital al capitalismului – distribuția inegală a bogăției; demnitatea
congenitală a socialismului – distribuția egală a sărăciei.
9. Când
vulturii tac, papagalii încep să trăncănească.
10. Puterea
este un drog. Cine i-a simțit vreodată gustul, nu se mai lasă de el.
11. Fiecărei
persoane cel puțin o dată în viață, i se oferă șansa de a-și schimba radical
viața, însă majoritatea nu o observă și merg mai departe de parcă nimic nu s-ar
fi întâmplat.
12. Nu vă
doriți sănătate și belșug, dar doriți-vă să vă surâdă mereu norocul. Pe Titanic
toți au fost sănătoși și bogați, dar au rămas în viață doar norocoșii.
13. Sunt o
persoană modestă și am gusturi simple: mă mulțumesc cu ce este mai bun.
14. Lumea
are obiceiul de a păstra secretele pe care nu le cunosc.
15. Îmi plac
porcii... Câinii ne privesc de jos. Pisicile ne privesc de sus. Porcii ne
tratează ca pe egali.
16. Războiul
– este atunci când pentru interesele altora mor cei nevinovați.
17. Cel mai
bun argument împotriva democrației – e o discuție de 5 minute cu un alegător
mediu.
18. Cea mai
importantă lecție pe care ți-o dă viața, e că afli că și nebunii au uneori
dreptate.
19. E mai
ușor să conduci țara, decât să crești 4 copii.
20. Trăim pe
timpul evenimentelor mari și oamenilor mici.
21. Atunci
când doi se ceartă – al treilea câștigă.
22.
Pesimistul vede dificultate în fiecare oportunitate. Optimistul vede
oportunitate în fiecare dificultate.
23. Poporul
care și-a uitat trecutul nu mai are viitor.
24. Cât
despre mine, sunt un optimist. Nu-mi pare de mare folos să fiu altfel.
25. N-are
rost să trăiești acolo unde nu ai nimic de făcut.
26. Curajul
este virtutea care face posibile celelalte virtuți.
27. Atunci
când trebuie să omori un om, nu te costă nimic să fii politicos.
28. Oamenii
normali nu știu că totul este posibil.
30. Întreaga
istorie a lumii se poate rezuma la aceasta: atunci când națiunile sunt
puternice, ele nu sunt întotdeauna juste, iar când vor să fie juste, nu mai
sunt puternice.
31. Succesul
nu e definitiv, eșecul nu e fatal, important e curajul de a continua.
32. Trebuie
să învățăm din lecțiile trecutului. Nu trebuie să ne amintim azi ura de ieri.
33. Chiar și
cea mai orbitoare lumină are umbră.
34. Dacă
omori ucigașul, numărul ucigașilor nu va scădea.
35. Nu veți
ajunge niciodată la destinație, dacă veți arunca cu pietre în fiecare câine
care vă latră.
36. Învățați
istoria, învățați istoria. În istoria se află toate tainele clarviziunii
politice.
37. Cel mai
bun mod de a strica relațiile – este de a începe să le clarificăm.
38. Scopul
Parlamentului este să înlocuiască luptele cu pumnii cu cele verbale.
39. Americanii
găsesc întotdeauna singura soluție corectă. După ce le-au încercat pe toate
celelalte.
40. Nicio
stea nu strălucește până nu se va găsi cineva să-i țină în spate o pânză
neagră.
Sursa: voinea
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - AVEAM O ŢARĂ LIBERĂ!
AVEAM
O ŢARĂ LIBERĂ!
(partea a III-a)
„Noi
ne-am hrănit din tot ce-am dăruit,
Avutul nostru,
tot ce-am risipit.
Nu pregeta să
suferi şi să sângeri!
Izbânda noastră
creşte din înfrângeri!”
(RADU MĂRCULESCU)
Dacia – Regatul libertăţii peste
care se întindea lumina Soarelui cu izvorul ei cristalin zugrăvindu-şi aura
majestuoasă peste trecutul eroic rămas şi prezentul zelos ce dăinuieşte, peste
munţii înalţi şi apele repezi, peste câmpiile mănoase şi dealurile dăltuite de
vremuri, peste zăpezile scrobite răsunând de Colindele Naşterii, peste
primăverile însorite de verdele vieţii, peste verile unde chindia fugărea răcoarea,
peste toamnele doldora de pometuri, de orătănii, de turme, de porumb şi de vin,
peste pădurile dese din care ţâşnesc altare şi cetăţi, peste legendele timpului
şi vietăţile miraculoase, peste răsărituri şi amurguri, peste zările albastre
şi paşii pelerinului, peste doinele răsfrânte în dumbrăvile sihastre, peste
păsările măiastre şi mireasma florilor, peste roiurile de albine şi cugete
aprinse ale îndrăzneţilor, peste cântecul, jocul şi portul emblematic purtător
de taină, peste Ţărâna sacră –
Pantheonul atâtor viteji şi pustnici, care cu pumnul lor de pământ sfinţit
au urcat şi-au ctitorit lăcaşuri în cer.
Dacia – Regatul libertăţii îşi avea propriul
ei Soare - născut din Lumina Cuvântului!
Dacia – Regatul libertăţii avea hărăzit
în Sânul Vetrei sale străbune un Pământ martiric şi un Cer profetic cu Soarele
său, care prefigura pe SOARELE – HRISTOS – Lumina lumii. „Soarele Daciei, grăia marele
profet-rege Zamolxis, m-a născut şi am fost trimis în Egipt cu o
Mână de Pământ în Sân ca Icoană a Fiinţei mele de adânc... Voi nu ştiţi, (le grăia preoţilor egipteni) ce
sunt OCHII de Ţărână în care Soarele răsare... Ţărâna acestui Pământ are în ea
SOARELE. Noi Dacii nu avem Zei, Avem ICOANA unirii Cerului cu Pământul... Văd
Lumea în SOARE, cum din Pieptul lui răsare SOARE Întrupat ce se face şi
Pământ... Dar tot aici pe Pământul strămoşesc era „Marea TAINĂ”...
(Ierom. Ghelasie Gheorghe, Moşul din
Carpaţi (Căutarea Originilor), Colecţia Isihasm, 2000, p. 6-11)
Pământul Daciei Mari şi Soarele ei trăiau într-o armonie deplină de
comuniune cerească, de frumos, de adevăr, de libertate, de cântare şi părtăşie
cu Dumnezeu. „Sufletul acestui Neam”, continua Profetul, are
deja „TAINA LUI”. Pământul ce noi
îl luăm în Mână la moarte, este închipuirea Plămadei dintre El şi Lume. Poporul meu, Neamul nostru a „DUS” din Moşi-strămoşi Pământ la Cer, din care DUMNEZEU „TRUP” şi-a făcut.
Recunoaşteţi Poporul meu în CHIPUL Lui
HRISTOS, şi Pământul Neamului nostru.”
(ibid., p. 14)
Expresia: „Neamul nostru a „DUS”
din Moşi-strămoşi Pământ la Cer”, prefigurează şi ofranda sacră adusă cu
smerenie Cerului, respectiv Atotcreatorului, de către Neamul geto-dac, „cel mai drept şi cel mai viteaz dintre
traci”, după afirmaţia lui
Herodot, pentru Cea care se v-a naşte pe Pământul Daciei Mari al
Profetului-rege Zamolxe, ce v-a primi ulterior şi cognomenul de Grădina Maicii
Domnului, pentru cea mai faimoasă prinţesă a Vlahilor, deci, Crăiasa MARIA - Vlaherna – Carpatina,
prin care se v-a uni pururea Cerul cu Pământul.
Mare
v-a fi fost bucuria legendarului-rege Zamolxe când s-a îmbrăcat smerit şi
profetic cu Cămaşa lui Hristos, revelată prin Taina cea Mare, prin Taina mai presus de orice Taină – Întruparea Domnului. „O cât se va „Bucura” ZALMOXE când va lua „HAINA
Lui HRISTOS” ce are în ea şi „Ţesătura” acestui Pământ.” (ibid., p. 15)
Ce
privilegiu sacru! Ce binecuvântare cerească să fiu în preajma părintelui Ghelasie, clipe, ore, zile, dar
întrerupte pe parcursul câtorva ani cât eram student la Teologie! El, misticul
şi isihastul nu m-a grăbit în tainele sale spre a nu mă poticni. A lăsat
binecuvântarea să-şi continue ciclul: formare, creştere, cunoaştere,
înţelegere, cultură, creaţie, mistică, mărturisire.
Totuşi, cu răbdare şi tainic mi-a transmis şi inserat în cuget spiritul nostru
Iconic Carpatin.
Aşa s-a întreţăsut în sinele meu metafizic Icoana dumnezeiescă:
Maria-Vlaherna-Carpatina!
Mare bucurie, frumuseţe, nădejde, har, dragoste şi împlinire mi-ai făcut
Avva Ghelasie!
Expresia:
„Haina lui Hristos” ce are în ea şi
„Ţesătura” acestui Pământ”, se tâlcuieşte astfel: „Haina lui Hristos” – face referire la Trupul lui Hristos,
Înomenirea Sa, iar „ce are în ea şi „Ţesătura” acestui Pământ”, semnifică Plămada sacră,
Obârşia care a luat-o Iisus din fiinţa
Fecioarei Maria – Fiica acestui pământ dacic, prin Naşterea din Ea, din
acest Pământ ales de Tatăl ceresc şi pe care l-a odrăslit dumnezeirii şi
omenirii Duhul Sfânt.
Nu întâmplător, profetul Mihail Eminescu ne-a transmis expresia: Hristos
– Regele Daciei.
Marii cercetători care s-au ocupat conştiincios de Studiul Religiilor
lumii, confirmă monoteismul geto-dac, ca o religie superioară antichităţii. „E destul să pomenim aici credinţa
strămoşilor noştri daci, care mărturiseau un singur Dumnezeu, credeau în nemurirea
sufletului şi în viaţa viitoare... O ştire precisă ne aduce Iisus. El
împlineşte toate cerinţele ca să fie absolut crezut. Este, într-adevăr, o altă
lume, desăvârşită.” (Protos Arsenie Boca, Ţara de Obârşie, în Gândirea,
Anul X, Nr. 1-3/ 2001)
Obârşia Daciei Mari explică
şi destinul ei în Iconomia şi Împărăţia Mântuitorului
Hristos, Care are aceeaşi Obârşie cu
nemuritori daci. „Iisus a reîntors
Sensul existenţei iarăşi în Ţara de obârşie: Împărăţia sensului şi a
explicaţiei depline.” (idem., Gândirea...)
Tensiunea vitală a vieţii Dacului liber s-a aprins şi înteţit permanent
în Vatra străbună a Cetăţii, în cotidianul cerinţelor, trebuinţelor,
încercărilor, responsabilităţilor, iar consistenţa spiritualităţii lui religioase
eroico-martirice s-a înălţat pe Rugul Aprins al focului ceresc al
creştinismului, permiţând trecerea spre o nouă renaştere, spre adevărata
împlinire, a dacului recreat, care a pătruns odată cu Învierea lui Hristos prin
toate încheieturile şi fibrele vieţii sale, cutremurându-i sufletul, uimindu-i
cugetul, stârnindu-i dragostea ca Frumuseţe divină.
În Dacul liber, devenit trăitor creştin, temelia, stâlpul, farul
conştiinţei sale spirituale este Adevărul revelat, singurul pe care se pot
clădi: viaţa, binele, dreptatea, frumosul, crezul, nădejdea, suferinţa,
dăruirea, veşnicia sa şi a celorlalţi cu care îşi împleteşte destinul haric.
Prin noua axă creştină toate categoriile vieţii, naşterea, mişcarea,
creşterea, maturizarea, conştiinţa, credinţa, adevărul, timpul, spaţiul, cauza
şi efectul, materia, substanţa, realitatea, pogorârea harului, trecerea în
transcendent, capătă dimensiunea hristică a orizontului eshatologic, care dă
sens şi plinătate vieţii spiritual-religioase, mărturisitoare a Dacului liber.
Adevărul divin revelat, în credinţa creştin-ortodoxă, nu trebuie
manifestat în credincios, în luptător, decât în conştiinţa sa mistică, harică,
mesianică, hristică, prin trăire, ca menire, ca atitudine, ca responsabilitate,
ca iubire, ca mărturisire, asumându-se demnităţii şi onoarei Neamului său,
indiferent de încercări, de zguduiri, de drame ori tragedii, care se văd mult
mai clar când suferi cu ele, prin ele: „Astfel, avea să spună eroul nostru marele Român, Radu Mărculescu, pas cu pas, cu inima strânsă, am urmărit
toată drama poporului nostru: ocupaţia sovietică, foametea, dezorganizarea
organizată, arestările, condamnările, execuţiile, deportările, în genere toată
răsturnarea lumii noastre cu capul în jos şi cu fundul în sus. Dar şi
începuturile unei << rezistenţe>> (eroică, disperată, dar fără
noroc). Iar în final, abandonarea noastră de către Occident (din interese de
joasă specie) la picioarele de lut ale uriaşului sovietic.” (Radu
Mărculescu, Pătimiri şi Iluminări din Captivitatea Sovietică, Ed. Humanitas, p.
447)
Dacia Mare a fost liberă şi imperială cât timp a promovat în cadrul
sistemului său social cele două forme de guvernământ monarhice, imperative: Teocreţia – forma absolută şi Etnocraţia – forma perfectă. Tocmai de
aceea am avut mari voievozi demni şi
domnitori aleşi care s-au jertfit pentru Neam, pentru Patrie şi pentru
Dumnezeu.
Când s-a abdicat de la aceste forme superioare s-a pripăşit natura
inferioară a celor trei mari degenerate: tirania, oligarhia şi democraţia, ultima fiind cea mai atroce,
cea mai lungă şi cea mai perfidă: o ţesătură din haos, având imprimată pe ea
hegemonia numărului, brodată cu viciul incurabil, tivită cu sufragiul turmei,
fără criterii de selecţie a valorilor, urzită pe parvenitism, ateism, idioţenie,
imoralitate, demagogie, dezastru economic, minciună şi furt.
De aceea Ciocoii Vechi şi Noi
sunt vânzători de Neam, de Biserică, de Patrie şi de Pământ.
Marele filosof creştin şi naţionalist Petre Ţuţea, considera că: „Democraţia
totală e un cimitir istoric. Prin însăşi ordinea ei ideologică, democraţia îl
obligă pe idiot să stea alături de geniu şi să-i poată zice: ce mai faci,
frate?” (321 de vorbe memorabile ale
lui PETRE ŢUŢEA, Ed. Humanitas, Bucureşti-1993, p. 40-41)
Etnocraţia este marea
ctitorie a etnicului care îşi are drept temelie şi stâlp valorile supreme, moral-religioase
ale Neamului creştin ortodox. Valorile supreme semnifică varietatea
indestructibilă a spiritualităţii etnicităţii respective care o circumscriu
Patriei şi Bisericii. Numai raportându-ne la aceste valori suntem CREŞTINI
ortodocşi şi totodată ROMÂNI!
Valorile moralo-religioase sunt coordonatele fundamentale ale SINELUI
prin care se reflectă conştiinţa adevăratei identităţi de DACOROMÂN şi CREŞTIN
ORTODOX.
Numai în Etnocraţia creştin-ortodoxă în conlucrare cu Teocraţia se
întrupează aceste înalte valori: adevărul, binele, curajul, dreapta măsură,
demnitatea, frumosul, fidelitatea, jertfa, înţelepciunea, libertatea, onoarea,
solidaritatea, care trasează continuu Calea devenirii noastre naţionalist-creştine
în Istorie, precum religiozitatea, limba, tradiţia, cultura, independenţa,
unitatea, suveranitatea şi suzeranitatea statului naţional.
Democraţia este absenţa
totală a Valorilor supreme, în golul cărora se ridică prin eforturi disperate edificiul
unui conglomerat imaginat pe promisiuni, pe iluzii deşarte, pe deşertăciuni.
Filosoful Ilariu Dobridor face
o radiografie a omului prea contemporan şi prea neliniştit, sărac cu duhul, lipsit de originalitatea
tradiţiei creatoare, care absolutizează un concept nihilist, aplicându-l
procustian, cu „grilă”
interpretativă, societăţii, în plan multidimensional: pe „economicul” lui Marx, pe „instinctul”
lui Bergson, pe „sexualitatea” lui
Freud şi pe „marea conspiraţie”
dirijată de puternicii lumii, gen miliardarul iudeo-maghiar G. Soros ş.a.
De ce neliniştiţii, oligarhiştii urii, mercenarii haosului, agită
violent liniştea Cetăţii creştine?
„Fiindcă domină spiritul
faustic – răspunde Spengler; fiindcă se
revoltă forţele telurice – răspunde
Keyserling; fiindcă se deplasează centrii spirituali pentru un nou ev creştin – adaugă Berdiaev; fiindcă a invadat
misticismul slav – completează Massis.
Fiindcă s-au dizolvat certitudinile, adevărurile
stabilite şi convenite – dogmele – răspundem noi. Pentru sufletul omenesc(românesc) Certitudinea e rodul vieţii şi condiţia
rodirii, (mântuirii).” (Ilariu
Dobridor, Decăderea Dogmelor, Ed. Fronde
Alba Iulia – Paris, 1999, p. 1)
Comandorul de Aviaţie Radu
Theodoru numeşte această deviaţie anticreştină citatomania, mişcare
bântuită de „ideea unui guvern planetar,
guvern care trimite obligatoriu la programe, instituţii care să le transforme
în viaţă, o justiţie planetară şi, implicit, o poliţie şi o armată planetară
necesare să aducă pe calea cea bună indivizii, comunităţile, popoarele,
naţiunile şi statele care, înapoiate fiind, nu s-au ridicat la conştiinţa
globalizării.” (Radu Theodoru, New
Age - Imposibilul Hermafrodit, Ed. Miracol, Bucureşti-2004, p. 3)
„Degeaba”, au murit tinerii creştini
însângerând cu inima lor curată, Tricolorul Patriei în Decembrie ’89, strigă marele
rapsod şi patriot creştin-ortodox Tudor
Gheorghe.
Degeaba, reconfirmă „nechemaţilor”,
care impun presiunea eradicării urmelor identităţii noastre, academicianul Ioan-Aurel Pop, că IDENTITATEA românească este „felul de a fi şi de a se simţi împreună al românilor, pe temeiul
câtorva caracteristici, cum ar fi limba (vorbirea), originea (stirpea), cultura (creaţiile
spirituale şi instituţiile adiacente), religia
(creştinismul), teritoriul,
obiceiurile (tradiţiile).” (Ioan-Aurel Pop, Identitatea Românească-Felul de a fi român de-a lungul timpului.
Ideea Europeană, Bucureşti-2016, p.17)
Degeaba, grăieşte optimist Generalul-locotenent dr. Grigore Stamate că „Gunoaiele
şi otrepele se vor pierde în propria nimicnicie.”
Degeaba, mărturisea permanent în Agora vremii sale, profetul Mihail Eminescu că „Biserica Ortodoxă Română este
Mama poporului român!”
Degeaba, marele apologet creştin ortodox Mihail Diaconescu reiterează semnificaţia imperativă a valorilor
supreme, precum că, „Preocuparea pentru
lumea valorilor, ca măsură supremă a relaţiilor umane este o dimensiune majoră a tuturor
creaţiilor spirituale prin care poporul nostru s-a impus în istorie.”
(Mihail Diaconescu, Istorie şi valori, Ed.
Ministerului de Interne, Bucureşti-1994, p. 15)
Degeaba, profesorul Alexandru
Nemoianu trage semnalul de alarmă ai noii prigoane anticreştine şi
antiromâneşti, care „a poruncit
închiderea Bisericilor şi s-a încercat o imixtiune grosolană în practica
liturgică. Iar aici trebuie afirmat răspicat. Cei care în chip deschis sunt
contra Bisericii sunt; Johannes, PNL şi vespasiana USR. Aceştia nu mai sunt
simpli „atei”, sunt activişti
anti-creştini, ramură a satanismului! Să nu uităm asta la alegeri!”
(Alexandru Nemoianu, Noua Prigoană, 25
Octombrie, 2020, Istoric, USA)
Degeaba, celălalt mare apologet creştin-ortodox Dan Puric strigă din lăuntru conştiinţei lui de dacoromân că „identitatea
unui om, ca şi a unui popor, rămâne o taină. Iar taina, vorba lui
Evdokimov, nu se trăieşte, ci te
trăieşte.” (Dan Puric, CINE
SUNTEM, Ed. Platytera, 2008, p. 146)
Degeaba, stă de veghe la Vatra culturii creştine, scriitorul, publicistul,
poetul George Roca.
Degeaba, decriptează Ion
Măldărăscu în revista sa ART-EMIS, COVID-19, ca pe „un clasic model de manipulare la nivel global.”
Degeaba, răsuna buciumul sufletului frumos al poetului Andrei Ciurunga: „Dac-am strigat că haitele ne fură,/ adâncul, codrii, cerul – stea cu stea,/ şi
sfânta noastră pâine de la gură,/ nu-s vinovat faţă de ţara mea!”
(Andrei Ciurunga, Nu-s vinovat faţă de
ţara mea!, în Lacrimi pentru
Basarabia 1940-1995, Ed. Arvin Press, 2004)
Degeaba, căci am încremenit în toleranţa creştină, iar HAITELE ne fură
şi urlă turbat.
-
Cine este leprosul, vorba primarului Florian Pandele, cretinul turbat proletcultist care intră în CETATEA
creştină să profaneze simbolurile naţionale şi Altarul lui Hristos, iar pe
urmele lui se repede hămesită haita hienelor atee, neoactiviştii sorosişti,
care-şi înteţesc urletele viscerale pornind la marele vânat al Ţării?!
Nădejdea nu trebuie să dispară din
sufletul creștinului Ortodox !
Poate că nu sunt DEGEABA, ATITUDINILE creştinilor
ortodocşi care se ridică!
Poate suntem spre bătaia de trezvie a Orologiului
minţii din ceasul al XII-lea!
Poate că Ei – Neomărturisitorii sunt
Profeţii Noului Apostolat Creştin Ortodox!
Să FIE! AMIN !
Cinstire tuturor Moşilor şi Strămoşilor
Neamului Dacoromân şi urmaşilor lor!
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
31
Octombrie 2020
+ Sâmbăta Adormiţilor întru Hristos – Moşii
de Toamnă.
vineri, 30 octombrie 2020
joi, 29 octombrie 2020
COMUNICAT- LIGYA DIACONESCU / revista INTERNAȚIONALĂ STARPRESS anunţa că FESTIVALUL TOAMNEI
LIGYA
DIACONESCU / revista INTERNAȚIONALĂ STARPRESS anunţa că FESTIVALUL TOAMNEI -
care ar fi trebuit să aiba loc în perioada 10-11 noiembrie, la Muzeul în aer
liber din Dumbrava Sibiului, a fost anulat!
Traversăm o
perioadă aparte, distinctă de multe dintre momentele pe care noi, românii,
le-am avut de parcurs în ultimii 31 de ani de la evenimentul major care ne-a
schimbat destinul: Revoluţia din decembrie 1989.
Suntem
într-un an special în care ne ferim de un inamic invizibil: boala. Câte astfel
de momente de cumpănă au traversat românii? Ce fel de situaţii au fost acestea?
Cum se fereau bătrânii de boli? Cum au fost mutate hotarele satelor pentru a
stăvili maladii ucigaşe? Cum era viaţa oamenilor şi a satelor în astfel de ani
de molime, de război, într-o asiduă luptă pentru supravieţuire?
Cum s-a
păstrat nealterata limba româna? Cum s-au păstrat tradiţiile? Ce creaţii
literare minunate, cântece frumoase , picturi…nemuritoare ar fi trebuit să fie
prezente la evenimentul nostru din acest an… la FESTIVALUL TOAMNEI din Dumbrava
Sibiului….
Interdicţiile
impuse în pandemie şi grija oamenilor de a se proteja de molimă au determinat
ca FESTIVALUL TOAMNEI, organizat de LIGYA DIACONESCU / revista INTERNAȚIONALĂ STARPRESS să nu mai aibă loc
în acest an, în perioada 10-11 noiembrie, la Muzeul în aer liber din Dumbrava
Sibiului, mulţi dintre participanţii din tara şi diaspora neputand fi prezenţi
la eveniment.
miercuri, 28 octombrie 2020
Teo Palade - „Alegeri” românești. Anul 2020
„Alegeri” românești. Anul 2020
Teo Palade
28 Octombrie 2020
„Dacă
votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” (Mark Twain)
S-a mai
încheiat un scrutin al alegerilor. Deși, iată, o fac, nu mi-am propus dinainte
să scriu despre aceste alegeri. Motivul? Mi s-a părut inutil - o pierdere de
vreme din moment ce zarurile păreau aruncate. Pe de altă parte, politica este
atât de murdară și mânjește în asemenea hal tot ce atinge încât de o bună
bucată de timp mi-e silă să mai scriu despre ea. Iar alegerile înseamnă, în
primul rând, politică.
Nu noi
hotărâm cine să urce pe podium și cine nu
De fapt,
scrutinul electoral, acest demers așa zis democratic, nu mai are nicio legătură
cu democrația. Nu reprezintă puterea poporului și nu exprimă voința sa. De ce?
Pentru că în aceste vremuri atât de tulburi este o iluzie să ne închipuim că
noi, cetățenii, suntem cei care hotărăsc cine să urce pe podium și cine să
rămână pe dinafară. Numai naivii, de care - har Domnului - nu ducem lipsă, mai
pot crede așa ceva.
În mod
intenționat, invocându-se exigențe democratice, procesul alegerilor, în sine, a
devenit extrem de complicat. Mai ales în acea parte sa care se află ascunsă sub
falsa aură a corectitudinii. Aură cu care, în mod voit, este vopsit întregului
proces, profitându-se de iuțeala de mână a organizatorilor și de nebăgarea de
seamă a alegătorilor.
Ca cetățeni
instruiți, așa cum mare parte dintre noi ne considerăm, ar trebui să cunoaștem
că drumul voinței noastre, voință exprimată prin buletinul de vot, este atât de
sinuos, trece prin atâtea mâini, este pasibil de a fi deturnat de atâtea forțe
încât în final, ca mesager al propriei decizii, votul devine inutil.
Orientarea
votului, o meserie bănoasă
În plus, nu
trebuie să uităm transformarea dirijată a alegătorului român prin exercitarea
permanentă, dar mai ales în preajma alegerilor, a unor presiuni de natură
extrem de diversă menite, toate, să-i orienteze sensul votului spre partide,
formațiuni politice sau persoane dinainte stabilite de cei care-i plătesc pe
promotorii acestor presiuni. Ar putea fi și cazul Alianței U.S.R.-P.L.U.S. care
a fost declarată ca fiind marele câștigător în recentele alegeri, cu toate că:
”Alianța U.S.R.-P.L.U.S. este un partid nesemnificativ la nivelul României,
neavând mai mult de câteva mii de membri, posibil să fie undeva în zona cifrei
de 5.000…. Vorbim de un partid care vrea să guverneze o țară pe care nici nu o
cunoaște. U.S.R.-P.L.U.S. nu are nici cel mai elementar feed-back de la fața
locului, când vine vorba despre hălci imense din această țară. Dar nu vă
mirați: U.S.R.-P.L.U.S. nu a fost niciodată menirea de a fi reprezentativ
pentru poporul român: această construcție a avut ca obiectiv coagularea unei
minorități agresive, care să fie împinsă de la spate pentru a conduce țara în
ciuda majorității acestui popor”[1]
Fanatismul,
acest val de ură…
Printr-un
efort concentrat, exercitat asupra unor anumite categorii de alegători, s-a
reușit conglomerarea unui adevărat contigent de persoane care acționează în
direcția stabilită și votează ceea ce li se indică, fără nici urmă de
discernământ. ”Este vorba despre oameni fanatizați care se
comportă împotriva oricărei logici, iar fanatizarea lor este consecința
spaimelor de tot felul și frustrării consecutive eșecurilor personale repetate
până la a deveni cronice […]. Nu vorbim despre săraci și
dezavantajați. Aceștia s-au mai bucurat de anumite programe sociale, ci de
debilitata și alienata clasă de mijloc, care a acumulat permanente frustrări și
acum se îndreaptă cu orbirea disperării către cei puși să o lichideze
sistematic și definitiv, precum și de profitorii acumulării primitive de
capital, gata să își trădeze țara, întrucât este prea slabă pentru a le apăra
averile în competiția tot mai dură cu oligarhii multinaționali[2].
Contribuția
tinerilor
Ca mai toți
oamenii raționali din România, nu am o părere proastă despre tinerii de azi.
Tineri între care îi regăsesc și pe copiii mei. Din nefericire, juni
debusolați, lipsiți de perspectiva zilei de mâine și aflați la discreția și
mofturile marilor corporații, sunt pe zi ce trece tot mai mulți. Iar la
alegeri, îndoctrinați cu iluzii deșarte, ei reprezintă o importantă masă de
manevră. ”Tineri spălați pe creier și depersonalizați, constituiți în
adevărate batalioane de asalt organizate de multinaționalele în care își
câștigă subzistența, au fost trimiși, sub amenințarea pierderii statutului de
„exploatat-asistat”, să ia cu asalt nu sediul Guvernului, ci secțiile de
votare”.[3]
Cum să nu
te indignezi?
Conform
datelor oficiale, în acord cu cele declarate de președinte și de prim-ministru,
alegerile din septembrie 2020 au fost alegeri corecte, s-au desfășurat în
condiții satisfăcătoare iar rezultatul lor ilustrează voința cetățenilor
români. Însă, domnilor guvernanți, organizarea alegerilor în condițiile
excepționale ale unei pandemii în plină ascensiune, îndemnul insistent de a
merge la vot pentru cei pe care i-ați ținut săptămâni întregi închiși în case,
nu le-ați dat voie să circule decât cu bilet de voie și numai câteva ore pe zi,
le-ați interzis să-și asiste morții la înmormântare și copii la cununie, le-ați
restricționat dreptul la frecventarea bisericii, le-ați interzis nu numai sărutarea
icoanelor sfinte pentru ei, dar chiar și respiratul în aer liber, pare nu numai
o imensă iresponsabilitate, o crimă cu premeditare, ci și o adevărată
batjocură. Cum să nu te indignezi?
Românii
nu mai sunt buni conducători
Mai mult,
timp de decenii cetățeanului român i s-a inoculat ideea criminală că
aparține unui popor corupt, lipsit de demnitate națională și că dacă vrea
prosperitate, corectitudine și respect, nu dintre conaționali ar trebui să-și
aleagă reprezentanții. I s-au prezentat nume cu rezonanță ”serioasă”, sugerând
că persoana aparține unor comuniuni renumite prin seriozitate, și a fost
îndemnat să voteze ”cinstea” care coborâse pentru el direct din tărâmul
corectitudinii eterne și nu hoția autohtonă. Exemplul cel mai edificator (și nu
singurul) este cel al Timișoarei. Aici, la un scor de necontestat, a fost ales
ca primar un cetățean german: Dominic Fritz. Cu aura corectitudinii alegerilor
în minte, ar trebui să credem că noul primar al Timișoarei, care nu prea a avut
timp să fie și timișorean (s-a născut și a crescut în Germania, a făcut ceva
studii prin SUA, Franța și Marea Britanie, timp de 10 ani a fost membru al
Partidului Verzilor din Germania, Până anul trecut a fost șeful de cabinet al
fostului președinte german Kohler… și tot până anul trecut vizitase o singură
dată România) a fost ales de cetățenii marelui oraș numai dintr-o pornire stric
civică. Și că, desigur, timișorenii au fost de-a dreptul și brusc cuceriți de
el atunci când au aflat că este preocupat de muzică, citește și merge cu
bicicleta. Ce le-a spus el, efervescent, la festivitatea de câștigător?
Le-a spus că va fi primarul tuturor timișorenilor. Superb, nu?
Nu ne rămâne
decât să privim cu aceeași încredere și speranță spre apropiatul nou scrutin
electoral. Unul cu miză mult mai mare.
Cum va fi?
Să privim la ceea ce se întâmplă peste ocean. Ca întotdeauna, America ne dă un
exemplu.
---------------------------------------
[1] Mihai Șoimănescu, Așa se scrie
istoria- https://www.amosnews.ro/asa-se-scrie-istoria-2020-09-29
[2] Alex Stănilă, Mic tratat de false
alegeri, https://www.qmagazine.ro/mic-tratat-de-false-alegeri/
[3] idem
Abonați-vă la:
Postări (Atom)