ELEGIA VI pe
firul gândului călător
Aladzâ dupâ vreari!
Cându u afli, eşţâ chirutu!
Aşi cum vremu, easti maşi tu
minduirea noastrâ!*
Tuţâ u vremu...!
El: - Bună seara, poeta sufletului meu! Ce scrii tu, posibil să
curgă prin mine şi prin restul ce mai rămâne, tu, primăvara mea!... Ea: - Bună
seara, dragul meu! Ce noutăţi astăzi?
El: - Nu am front să mă exprim cum vreau, nu toţi avem taina
scrisului în datele ursitelor. Astăzi mă bucur de mine, chiar mă bucur, astăzi
sunt un râu doar!... Ea:
- Un râu ce curge undeva spre axa plus-infinit! E o taină să scrii ce simţi
trecând peste anumite bariere de percepţii?
El: - De fapt ce este scrisul, de ce lumea se opreşte şi
citeşte ce scriu oamenii, de ce unii oameni scriu?... Ea: - Sunt stările
interioare aduse la suprafaţă, stări, trăiri, vise, poveşti!
El: - Scrisul este aleea îngustă pe unde se strecoară foarte
puţini! Dacă aş fi ştiut posibil acum să-ţi fi scris pe cer ceva. Acolo se
găsesc lucruri ce aşteaptă să le mângâi dând la o parte învelişul lor din
starea brută!... Ea: - Multe lucruri sunt acolo, fiecare are un loc chiar
dacă nu crede asta! Şi ce-ai fi scris pe cerul nostru?
El: - “ Sunt aproape”!
Poeţii rămân în visare, când ajung la capătul acelui drum, inaccesibil
tuturor, îi opresc pe trecători şi le scriu bilete!... Ea: - Eşti tu şi
uneori eu! Poeţii văd şi simt în felul lor, poate că şi alţii simt intens asta,
dar nu au încredere să scrie!
El: - Unii scriu mai telegrafic, alţii scriu pe multe foi,
trecătorii sunt diferiţi, unii nu-i văd, alţii citesc fugitiv, unii se aşează
visând cu poeţii, cred că aici e taina scrisului. Sunt un trecător ce nu
citeşte, dar îmi place să mă uit prin lacrima lor!... Ea: - Tu citeşti
altfel!
El: - Ajung acolo de unde se porneşte lacrima, stau în umbra
lor, uimit de frumuseţea drumului îngust. Cei ce scriu caută drumul spre lumina
unde suntem toţi! ... Ea: - La izvoarele lacrimei caută, lumina e
în noi de o lăsăm să apară!
El: - Deşi nu realizăm că noi toţi, ce-i mulţi, stăm în
întuneric! Aici venim găsind explicaţia la întrebarea”ce este scrisul”, o mână
de-ajutor în căutarea luminii!... Ea:
- O continuă, adâncă, căutare!
El: - Cine are ochi să vadă, te iubesc omule! Simţirile
absolute ale unui pământean sunt în comuniune cu universul când atingi acel
punct! Pot spune "nu vreau să mă mai întorc" completând "rămân
în poveste, stare, sentiment sau în dulcele vis”!... Ea: - Aici sau acolo
ai regăsit şi raiul alături de Catrinel!
El: - Restricţionato, aşa voi face alături de Fata din
Vis! Stai s-o învelesc, a adormit în palma mea!...Ea: - Aşa e, o somnoroasă,
mai ales în palma ta! Cred ca nu mai pleacă!
El: - Somnoroasă? Draga mea, somnul e o stare, aşa
suntem noi, oamenii, ajungem să ne aşezăm sufletul comod şi-l
lăsăm să se uite ce frumos ne înghiţim emoţia unui
vis frumos!... Ea: - Acum se odihneşte!
El: - Îi place căldura mea, mi-a spus asta! Sunt adormit dar numai sufletul îmi doarme cu Catrinel. Ea doarme mult,
se simte protejată, un somn fără griji are acum!
Mi-a scris pe o scoică "e frumos şi cald aici"!... Ea: -
Şi-n inimă ţi-a mai scris ceva, ai simţit, ştii asta!
El: - Mereu scrie! Inima nu contabilizează, doar
simte!... Ea: - Îţi trimite gândul călător pe aripile fluturilor!
El: - Unsprezece grame are gândul trimis! ... Ea: - Eşti sigur că sufletul cântăreşte atât?
El: - Fără el mă simt greu, cu el mă
simt uşor!... Ea: - Aşa eşti tu, un suflet înalt, un zburător!
El: - Da, el zboară! Vezi să ţii Luceafărul
la tine!... Ea: - Zămislit din speranţă şi neuitare, zburătorul ne ridică
spre înaltul gândului ascuns şi fierbinte! E chemare, frumuseţe, gând, emoţie,
zâmbet şi lumină, lumină din noi! Îl simt dincolo de lumea asta, pe aceeaşi
undă! Acolo, sufletul se reîntregeşte din jumătăţile perfecte! Catrinel e
epuizată de cât a stat trează lângă tine, ştiu că vei avea grijă de ea!
El: - Dar te întreb, simţurile când îi sunt trezite cum se
manifestă Ea?... Ea: - Ooo, fenomenal! Străluceşte toată şi se vede în
toate, se metamorfozează incredibil! Nici ea nu se recunoaşte în oglindă!
El: - Tu o poţi saluta!... Ea: - Are multe chipuri, nu seamănă
la fel!
El: - E adorabilă, şi fotogenică, şi cu sufletul în ochi, adică
un om cu umbră! Este păcat să dai strălucirea în toate pe opacul stărilor de
somnolenţă! Dar noi ştim ce bine adoarme Catrinel când este mângâiată!...
Ea: - Expresivitatea ei lăuntrică se reflectă pe chip şi în umbra care rămâne
în tine! Asemeni celor plecaţi dar rămăşi în noi!
El: - La durere, la podul acela de flori, ei fac gesturi îmbrăcaţi
în straie de puritate şi-s uşori. Gesturile lor sunt de a te respinge dacă
nu eşti pregătit! Nu plânge nimeni! Este contrar vieţii pământeşti,
noi suntem instincte şi ceva raţiune, şi cam atât!... Ea: - Toate la timpul
lor, acolo toţi ne iubesc, încă mai trebuie să stăm aici!
El: - Să respectăm regulamentul! Pune
embargou!... Ea: - Dragul meu, ştii cat mă afectează
embargoul!
El: - Atunci vei plăti taxe, e bine să le
conştientizezi, cine greşeşte va plăti!... Ea: - Remarc asta, zâmbind! Dar vezi tu, nimic nu e fixat, până
şi timpul nu mai e acelaşi! Tot omul poate schimba aleea pe care să păşească!
El: - Are nevoie de acel timp, orice este în aer se va decanta
de nu este în claritatea dorită!... Ea: - Culegem multe din
oceanul gândurilor, le înflorim, fie că sunt în minte, fie în inimă! În minte
se formează nori grei plutind pe cerul nostru. Poate şi pauzele sunt necesare
pentru sedimentare!
El: - O să pun eu, deja corabiile tale sunt la apă!...
Ea: - Să navigheze atunci pe apele viselor! Pe tine te penalizezi,
dragul meu, nu-mi plac penalizările, dar ştii şi tu cum e valul!
El: - Da, plesneşte-n noapte! Acum m-am încris în clubul Da, e
tare bine în clubul lor! Ştiu că harpa ta e încă insuficient folosită!...
Ea: - Mai degrabă în clubul lunaticilor romantici. Sunt multe instrumente de
redat ceea ce simţi, chiar dacă nu toate pot reda exact starea!
El: - Motiv de creaţie pentru poeţi! Mă înscriu peste tot, rămân unde-mi place!... Ea: -
Aşa motiv crezi că-i trebuie posterităţii? Zâmbesc!
El: - El te iubeşte, este acolo, mereu cu tine, pe poteca îngustă!
Ce dioptrii poartă inima ta?...Ea: - Inima vede fără ochelari, ne întâlnim
acolo pe petale!
El: - Se dezvoltă în mine o dorinţă, întâlnirea cu tine mă
pune pe gânduri!... Ea: - Şi dorinţa se metamorfozează!
El: - Tu ai venit să mă ţii de mână?... Ea: - Da, ţi-am auzit
chemarea “vino” şi culoarea!
El: - Verde!... Ea: - În
câmpul verde cu flori, între petalele macilor, cu Catrinel, Fata din Vis,
care-ţi pune mâinile la ochi!
El: - Copiii, îngerii pe care-i împovărăm! Aşa intră povara în
noi, alergând după iubire!... Ea: - Şi prinzând-o! E grea povara?
El: - Raţiunea e cea care uzează sufletul, o provocare! Alergi
după iubire, când o atingi, deja nu mai eşti, perfecţiunea este doar în gândul
nostru! Pe pământ este multă alergare, căutare şi multe destinaţii greşite.
Realitatea este acolo unde eşti cu gândul!... Ea: - În orice nuanţă e-o
pierdere de lumină! Doar iubind paşii ne conduc spre lumină, lumina din noi.
Poate că, sufletul meu e sufletul tău, eşti tu sau sunt eu, interacţiunea
dintre două substanţe antrenate în transformări chimice, reacţia şi
transformările ei!
El: - Cum ne suprapunem noi pe clipă! Eşti o substanţă vie!
Fiecare moment are o vibraţie a lui, din umbră şi din stări te-am definit,
posibil mâine să te definesc altfel. Adevărul îl găsim meditând!… Ea: -
Reîntorcându-ne în noi!
El: - Asta ar trebui să căutăm, asta poţi spune abia când
reflexele nu-ţi mai răspund şi obişnuinţa dispare! Abia atunci suntem noi!...
Ea: - Am fost învăţaţi să privim doar într-un fel! Când căutările noastre s-au
activat dobândim "vederea" lăuntrică, abia atunci! !
El: - Este o viaţă sumbră asta, să faci ceva pentru că trebuie,
la capitolul ăsta am fost un rebel!... Ea: - Omul e un veşnic căutător!
El: - Avem o reacţie, manifestare ca răspuns la ceva, o chemare,
mângâiere, supărare, iubire, în cazul fericit! În orice greşeală putem găsi o
intenţie bună, parcă am fi unul, nu doi! ... Ea: - Pe scara
de miresme ce coboară în noi, lumea-i formată din depărtări! Cum te numeşti tu,
jumătatea din umbra gândului meu?
El: - Sunt visul tău, sunt câmpul cu maci! Sunt exact ce nu
ştii, bujorul galben cu seva roşie! Cred că văd dincolo de lumea asta a
literelor, a trupurilor, a ochilor, a tot ce vrei tu!... Ea : - Cum mă
vezi tu?
El: - Te văd aşa cum eşti, o inscripţie în inima mea! Te văd
bine, am toţi centrii la locul lor, nepresopunctati! … Ea: - Clarvăzatorule!
Are ea grijă, Fata din Vis, să nu adormi. Tu, Cavalerul
Câmpiei Florilor şi-a Cerului Infinit de Albastru, Cavalerul Fundaţiei
Petalelor de Maci! În Câmpul Minunilor, pe scara de lună ce urcă spre nord,
Catrinel când vrea creşte mare-mare până la tine, colecţionarule de cuvinte
rare!
El: - Colecţionar de emoţii! Sub lună coborâm uşor împreună!
N-am prins vibraţia niciuneia la scara dorită de mine! ... Ea: - Totul e emoţie, dincolo de iluzia materiei!
Pe scara viselor încă mai poţi urca. Să scriem pe cerul nostru doar cu superbe
curcubee!
El: - Ce frumos simt unii oameni!... Ea: - Mulţi oameni ar
fi frumoşi de ar înţelege adevărul vietii!
El: - Ca să înţelegi trebuie să te întrebi, ca să-ţi răspunzi
trebuie să simţi, ca să simţi trebuie să trăieşti, ca să trăieşti trebuie să
exişti!... Ea: - A fi sau a nu fi Om!
El: - E foarte greu să fii frumos! E foarte greu să înţelegi
adevărul vieţii!... El: - Şi foarte
greu să simţi frumuseţea vieţii, cu adevărat lumina ei!
El: - Frumos şi adevărat este doar zburătorul, el vine de acolo
unde este lumea celor frumoşi!... Ea: - Şi povestea lor!
El: - Ce bine e să ştii că cineva îţi poate apropia vibraţia în
simţirile lui, contează mult asta, în rest totu-i iluzie! Da, ochiul din
lacrimă, toţi văd doar lacrima din ochi! Te iubesc pentru că te-am întâlnit,
sună ciudat dar spune tot! La bolta sufletului tău am ajuns într-un târziu
amurg, prin vânt am stat la poale să-ţi ascult izvoarele plângând!... Ea: -
Cine e acolo, tu, eu, sufletul tău sau al meu plânge?
El:
- Sunt cel mai bun receptor al gândului tău, preaiau exact ce transmiţi!
Suntem oamenii clipei, eu scriu ideea ce se formează în mintea ta! Ghini vinishi la
poalele sufletului cu căldura lui! Inima ni-umplushi, di ahâmtâ
vreari! ... Ea: - E fir direct când inima
vorbeşte, acelaşi tu/eu!
El: - A pătruns lumina prin cuvânt şi acolo unde nu pătrunde!
Nu-ţi înstrăina dulcele gând de eul tău!... Ea: - Mintea trimite nişte
gânduri, de tine depind unde le primeşti, în inimă vor fi în lumină, în minte
vor lucra diferit cu egoul ei! La început a fost gândul, apoi cercetătorul,
domeniul şi instituţia!
El: - Cine are minte să asculte, cine are gând să mediteze,
cine nu crede să cerceteze! Cine nu ştie instituţia, va afla cum se numeşte! De
multe ori aflăm când trebuie să fim Sus de tot! Aceasta este creaţia divină şi
multă lumină!…Ea: - Lumina e în fiecare, Tot e peste tot, Unul e în
toţi! În noi dăinuiesc cuvintele
veşniciei: Dumnezeu, Iubire, Mamă!
El: - Închide ochii, deschide palma să-ţi înfloresc nuferii! La
poale-ţi sunt şi vântul şi izvoarele! Un nor cu petale plouă peste noi cu
flori!... Ea: - Purtate de vânt, un
curcubeu, arc peste timp şi loc!
El:
- Hai aici să construim, de câte zile avem nevoie? În vis, în clipe atingem
culmi, alergăm, zburăm, murim, înviem. Aici, pe pământ, de câte zile, ani,
clipe, secunde este nevoie să spui
~“da, asta am vrut”! Să zbor, să alerg, să
mor şi să
învii acolo unde am visat, în visul meu!… Ea: - Unii se rezumă la câteva straturi! Viaţa este chiar nimic, ca bruma
dimineţilor... când dragostea moare!
El:
- Este frumos, aici, la baza noastră, mă
simt în comuniune cu tine! Îmi lasă impresia că
eşti cam tristă!"
Vin-o aici, vin-o lângă mine, tu doar închide ochii şi lasă-te pe umărul meu,
închide ochii şi lasă-mi tot ce e greu, hai vino aici! "... Ea: -
Mâine e o nouă
zi! Dumnidzâ s-ţzi lunineadzâ calea ţzi anchisishi!
El:
- Ce spectacol poţi să fii! Au ochi oamenii să te vadă?... Ea: - Un întreg spectacol într-un
om!
El:
- Şi spectacolul nu are regie! E pur şi simplu,
curat, spontan, plin de emoţie!... Ea: -
Inspiraţie la moment!
El: - Sper să fie o stagiatură de aur! Aplauze, flori şi
felicitări de la mine, cel ce stă în rândul din faţă să te vadă!... Ea: -
Le culeg pe toate, dragul meu! Cum se vede din faţă, prea implicat în
privire şi înţelegere?
El: - Fără timp şi fără scenă, pe câmpul cu maci, cheltuieli
puţine şi mult aer! În faţă se vede cel mai bine tot ce nu se ascunde!...
Ea: - Uneori e necesar să faci câţiva
paşi în spate, să ai o panoramă amplă!
El: - Cei ce vor detalii şi reacţii vor să fie aproape, nu ştiu
cum e în rândul doi, nici gratis nu mă duc acolo!... Ea: - În faţă e locul
central, dar atunci suporţi altfel implicarea spectacolului, trăirea e
altfel!
El: - Toate lucrurile ascunse sau la vedere au un centru!
Depinde de ce şi de cum pică gravitaţia, lumina, privirea, căci reacţiile
diferă în funcţie de ele!... Ea : - Contează de mulţi factori şi
catalizatori!
El: - Tu eşti un factor pentru mine, eu sunt un catalizator
pentru tine, mă simt bine în ambele posturi, adică influenţat de factorul tău
şi baza pentru tine! Tu eşti acidul, oare?... Ea: - Aşa simţi? Poate,
uneori! Împrăştie razele şi umbrele se vor risipi, împrăştie razele şi inimile
cele mai reci se vor aprinde!
El: - Un acid ce trezeşte din amorţeală, ca o străfulgerare! Eu
ţi-am făcut loc şi ţi-am dat confort în dorul meu, parcă aşa spunea elegia I!…
Ea: - Am imortalizat trăirea şi vibraţia în nostalgie şi frunze, în petale şi
câmp! De ce optăm mereu pentru neliniştea sentimentelor? Dacă am alege liniştea
am fi ca ... şi morţi!
El: - Câţi sunt conştienţi să simtă trecerea şi pierderea?
Plusul de mâine este, de fapt, un minus continuu! Să te fereşti să ajungi să
vibrezi cu adevărat, reţine asta şi pune embargoul! Emoţia o va percepe cel ce
mănâncă puţin şi simte foarte mult!... Ea: - Aşa e din
prima zi, o floare, un fluture ce trăieşte
intens clipa! Sunt tot mai departe de mine, timpul dispune de noi haotic!
El: - Mă gândeam astăzi, voi rămâne veşnic în inima ta! Această
combinaţie de vis-realitate, o să-ţi simtă fiinţa tânără recitînd elegiile!...
Ea: - Din inimă în inimă! De ce simt
atâta tristeţe citindu-ţi gândurile, dragul meu? Emoţia îmi aduce lacrima!
El: - Emoţia este una din cele patru! Exişti! Simţi! Luminezi
acolo unde nu-i lumina! Un cântec a trecut prin zidul de piatră, baladă pentru
o minune! … Ea: - Mă doare, acolo
undeva în partea stângă! Ecou -un cântec- al meu cântec!
El: - Este o durere dulce, un ideal atins! Simt lumina din
tine, ceva miraculos dincolo de cuvinte!... Ea: - Moartea, ai spus odată!
Un fir nedefinit, dincolo de această lume! A înţelege e ca şi când ai fi
stăpânul jocului, copilul candid ce trece prin gânduri ca o umbră de sânge!
El: - Sub albia râului, adânc se tânguie o voce: tu nu ţi-ai
descoperit faţa! Sortit sunt să am la tâmplă o stea şi să plutesc pe cele patru
vânturi! Ca să te doară, trebuie să te întâlneşti cu flacăra şi taina ei! Apele
spală cuvintele, râul îmi şopteşte cântecul, râul de sânge din inima mea!
Zadarnic te lupti, sub aripa ei te prinde furtuna fierbinte a dorului meu, din
oglindiri, distanţe, nostalgii!... Ea: - Simt durerea, adânc simt durerea!
Un cântec prelung cheamă soarele
la-ntâlnirea cu luna!
Din
evantaiul cuvintelor
peste
lacrima de apă
ecoul
palid al sufletelor
urcă
coloana de fum
în
unda oglindă...
*Alergi
după iubire!
Când
o atingi, deja nu mai eşti!
Perfecţiunea
este doar
în gândul
nostru...
(traducere din armână)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu