Vasilica Grigoraş – Mă-nchin
~*~
Te îmbrăţişez cer,
cupolă frământată
de hoardele norilor,
vocale-ntr-un poem.
Mă las mângâiată
de neprihănita muză
în zboru-i unduios
pe aripi de cuvânt.
Te îmbrăţişez mare,
aceeaşi şi mereu alta,
surâs de valuri,
şampanie spumantă.
Îţi savurez adâncimea
doldora de taine
în ritmuri măsurate
de compasul timpului.
Te îmbrăţişez pământ,
chipul rapsodiei,
vioara ochilor
plini de voioşia verdelui.
Mă îmbăiez în roua
corolelor curcubeie,
zvâcnirea pulsului,
lucire nesfârşită.
Mă-nchin Ţie, Doamne,
Cerul cerului,
al mării
şi al pământului.
~*~
https://gradinaculecturi.wordpress.com/2018/08/02/vasilica-grigoras-ma-nchin/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu