Iubirea …
~*~
Iubirea capătă valenţe de Taină
În marea trecere
În trecerea noastră vremelnică,
Tomuri de mărturii rămân zeste
Abisului ori lor.
N-am venit să moştenim
Decât sfinţenia sufletului
Rămas într-o undă a reculegerii.
Mai îndrăznim
Bătură clopotele iară
De dimineaţă peste sat,
Dar Casa Domnului e goală
Creştinii parcă L-au uitat.
Puţine rugăciuni la ceruri
Stă Domnul aşteptând mâhnit,
Peste popor trec grele vremuri
Urgia parcă a venit.
………………………………….
Mai îndrăznim cerând iertare
Ai milă de părinţi şi de pruncuţi
De toţi cum suntem fiecare,
Şi de cei încă nenăscuţi.
~*~
RADU BOTIŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu