Summit-ul Biden-Putin - o semifinală
înaintea finalei S.U.A.-China
Petru Romoşan
20 Iunie 2021
Noul
lider al „lumii libere”, peşedintele Joseph Robinette Biden jr., împăratul
noului Imperiu Roman de Apus, a făcut prima călătorie la aliaţii săi, în Marea
Britanie, centrul fostului Imperiu Britanic, cel mai preţios aliat şi supus al
său, şi în Europa Occidentală continentală, noul Imperiu Roman de Răsărit sau
noul Imperiu Bizantin, U.E., şi la sfârşitul călătoriei sale s-a întâlnit cu
puternicul ţar al Celei de-a Treia Rome (Rusia), Vladimir Putin. După crizele
multiple din ultimii ani, din timpul imprevizibilului preşedinte american
anterior, Donald Trump - ultima şi cea mai gravă fiind cea a coronavirusului, o
pandemie, de fapt, un probabil război biologic scăpat de sub control, încă nu
pe deplin descifrat -, întâlnirile politice ale lui Joe Biden din Regatul Unit
(noua „Global Britain”), inclusiv cu regina, dar şi cu liderii G7, cu
conducătorii tehnocraţi ai U.E., cu liderii ţărilor membre N.A.T.O. la
Bruxelles (armatele sale din partea europeană a vastului imperiu american) şi
întâlnirea de câteva ore de la Geneva, organizată la iniţiativă americană, sunt
veşti bune pentru planeta Pământ. Criza şi crizele încep să fie treptat
dezamorsate.
În
Cornwall (Marea Britanie) a avut loc întâlnirea G7. G7 a însemnat în Franţa,
Germania, Italia, probabil şi în alte părţi „lumea bună” (le beau monde). Dar,
dacă ne uităm bine la cei care compun azi cândva prestigiosul G7, pe lângă SUA
(Marea Britanie, Germania, Japonia, Franţa, Italia, Canada), vedem imediat că
este vorba doar de principalii parteneri (şi supuşi) ai S.U.A.. Criteriul
actual anunţat al selectării lor e cel al P.I.B.-ului pe cap de locuitor (un
calcul pur occidental, irelevant pentru restul lumii). Lipsesc China, India,
Rusia, Brazilia, Turcia şi Africa de Sud. Italia se găseşte, cu o datorie faraonică,
într-o situaţia aproape comparabilă cu cea a Greciei de acum câţiva ani. Canada
e o ţară frumoasă şi bogată, dar nu e o mare putere, ci doar vecinul sigur al
S.U.A., aşa cum nu prea e Mexicul. P.I.B.-ul Chinei e egal cu cel rezultat din
însumarea PIB-urilor a patru sau chiar cinci din ţările G7, exceptând S.U.A.
Reuniunile
la care a participat preşedintele Joe Biden au fost mai degrabă formale, un bal
mai mult sau mai puţin mascat (la una a fost invitat şi preşedintele român,
Klaus Iohannis, care a avut onoarea de a-şi ciocni pumnul de augustul pumn
american; de la Trump primise o şapcă), ca să nu spunem un „Congres al babelor”
din Viena lui 1815. Asemenea întâlniri nu mai impresionează pe nimeni, produc
mai degrabă iritare, glume, satire sau doar indiferenţă în rândul populaţiilor.
Şi nici măcar importanta întâlnire dintre Joe Biden şi Vladimir Putin nu e de
prima mână. Decât din punct de vedere militar. Întâlnirea de gradul zero ar fi
fost cea dintre S.U.A. şi China, care, iată, nu poate avea loc deocamdată.
Joe
Biden s-a întâlnit cu Vladimir Putin după ce l-a făcut recent „asasin”. El
însuşi nu e un preşedinte recunoscut pe deplin nici măcar acasă, în S.U.A.
Donald Trump nu-l recunoaşte nici astăzi şi destulă presă „republicană” sau
trumpistă anunţă întoarcerea lui Donald Trump în vara sau în toamna asta. E
adevărat că încă se renumără voturi în S.U.A., un audit în statul Arizona,
comitatul Maricopa. Alte state republicane se pregătesc să facă acelaşi lucru.
Dar e foarte improbabil ca Donald Trump să se întoarcă la Casa Albă fără noi
alegeri.
Auditul
din Maricopa pare să fi provocat şi reacţii la Departamentul de Justiţie, şi
noi comentarii ale lui Donald Trump, liderul de facto al republicanilor, precum
acesta : „Că e vorba de maşinile de vot, de votanţi care nu au vârsta legală
pentru a vota, de persoane decedate, de străini aflaţi ilegal pe teritoriu, de
voturi adăugate, de voturi falsificate, de voturi ale celor absenţi, de livrari
ale voturilor prin poştă sau de absenţa lor, de cutii cu voturi, de oameni
plătiţi să voteze sau de alte lucruri, alegerile prezidenţiale din 2020 sunt,
după mine, crima secolului”[1].
Ce
au putut negocia la Geneva Joe Biden şi Vladimir Putin ? După cum a reieşit din
conferinţele lor de presă, ambasadorii celor două mari puteri se vor întoarce
la posturile lor. Un mare pas înainte. E posibil să aibă loc şi un schimb de
prizonieri (tot pe podul din Berlin ?). Echipe ale Ministerului de Externe rus
se vor întâlni cu echipe din Departamentul de Stat pe diferite subiecte de interes
bilateral. S-a discutat şi despre securitatea cibernetică, despre activitatea
ONG-urilor, despre grosolanele şi abuzivele mistificări ale mediei, despre
falsele îngrijorări privind Arctica.
Dar,
deocamdată, în urmă cu câteva zile, S.U.A. au acordat Ucrainei un nou ajutor
militar în valoare de 150 de milioane de dolari. Tot recent, Vladimir Putin
precizase că o eventuală aderare a Ucrainei la N.A.T.O. ar însemna încălcarea
unei linii roşii, adică Rusia va reacţiona brutal. Şi Ucraina riscă să devină mult
mai mică, dacă nu cumva să dispară de tot de pe hartă. Iar România şi-ar putea
recupera teritoriile pierdute în favoarea fostei Uniuni Sovietice. La fel ca
Polonia, Ungaria şi Rusia, bineînţeles. Teritoriile şi cetăţenii români (la fel
ca polonezii şi maghiarii) care locuiesc dincolo de graniţele actuale. Pentru
moment, Ucraina, care nu este încă ţară N.A.T.O., a devenit un ciudat poligon
de antrenament – nu mai puţin de şapte exerciţii militare împreună cu N.A.T.O.
sunt prevăzute în Ucraina pentru anul în curs. La graniţa Rusiei. La Forumul
Economic de la Sankt Petersburg de la începutul acestei luni, ministrul de
Finanţe rus a anunţat că, până într-o lună, Rusia va renunţa la toate rezervele
sale în dolari şi îşi va diminua semnificativ rezervele în lire sterline. În
schimb, îşi va spori rezervele în yuani, în euro şi în aur.
Din
punct de vedere economic nu a fost nimic de discutat între delegaţiile S.U.A.
şi Rusia. Decât, poate, ridicarea unor sancţiuni americane (şi europene). Care
vor fi discutate în următoarele şase luni. Rusia s-a reorientat economic spre
Asia şi e din ce în ce mai puţin interesată de Occident. După lovitura de stat
din 2014 din Ucraina, după „Maidan”, relaţiile politice, economice şi militare
ale Rusiei cu China, India, Iran şi alte ţări din Asia au devenit mult mai
consistente. Ne putem întreba dacă Republica Populară Chineză a refuzat un
summit cu Joe Biden. Ar putea fi mai multe explicaţii. Politica agresivă a lui
Donald Trump faţă de China e continuată de Administraţia Biden. În plus,
originea virusului devastator nu e deloc clarificată.
După
Gilbert Doctorow, important expert american în relaţiile SUA-Rusia, negocierile
americano-ruse vor fi în primul rând militare. Summit-ul de la Geneva nu e
decât „deschiderea”: „De ce ţine Joe Biden să organizeze o întâlnire atât de
devreme în mandatul său? Ni se spune că obiectivul este acela de a obţine o «
mai mare stabilitate » în relaţiile bilaterale. Dar nu i-am auzit pe
comentatorii de la noi explicând despre ce stabilitate ar fi vorba [...]. Din
punctul meu de vedere limitat, summit-ul n-are decât un obiectiv, să pună capăt
unei curse a înarmărilor pe care Statele Unite sunt pe cale s-o piardă, dacă nu
cumva au pierdut-o deja irevocabil, şi să împiedice ca schimbarea echilibrului
strategic în defavoarea Statelor Unite să se mai agraveze. Avantajul secundar
ar fi anularea cheltuielilor militare prevăzute, cheltuieli care depăşesc cu
mult 1 000 de miliarde de dolari alocaţi pentru a moderniza numai triada
nucleară. Aceasta ar permite eliberarea unor fonduri pentru a face investiţii
masive în infrastructuri pe care Biden acum încearcă să le facă adoptate de
Congres [...]. De la retragerea Statelor Unite din tratatul A.B.M.
(anti-ballistic missile - n.n.) în 2002, sub George Bush, politica americană
vizează să permită o primă lovitură eliminând I.C.B.M.-urile (intercontinenal
ballistic missile - n.n.) ruseşti şi apoi făcând inutile forţele nucleare
reziduale din Rusia, care ar putea fi distruse prin sistemele antibalistice
americane. Noile rachete ruseşti, maniabile şi de foarte mare viteză, ar putea
scăpa tuturor sistemelor A.B.M. cunoscute. Conform discursului lui Putin din
martie 2018, noile armamente strategice ruseşti au făcut ca sutele de miliarde
pe care americanii le-au investit pentru a obţine superioritatea să fie un fel
de Linie Maginot a timpurilor moderne. Orice ar putea lansa Washingtonul
împotriva Rusiei, forţele ruseşti reziduale ar penetra sistemele de apărare
americane şi ar face prăpăd în patria americană”[2].
În
luna următoare va avea loc la Beijing un alt summit, poate mai important decât
cel de la Geneva, summit-ul Xi Jinping-Vladimir Putin. Chinezii şi ruşii îşi
aniversează colaborarea pe cât de strânsă, pe atât de extinsă - 20 de ani de la
semnarea Tratatului de bună vecinătate şi de colaborare prietenească.
Aranjament
grafic - I.M.
-------------------------------------------------------
[1]
Zachary Stieber,Trump wanted Supreme Court to order new election in key swing states,
emails show -
https://www.theepochtimes.com/trump-pressured-doj-to-investigate-2020-election-fraud-allegations-emails-show_3860793.html - 16.06.2021
[2]
A reductionist approach to the forthcoming Biden-Putin summit in Geneva,
https://gilbertdoctorow.com/2021/05/30/a-reductionist-approach-to-the-forthcoming-biden-putin-summit-in-geneva/
- 30.05.2021.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu