ȘTEFAN
DUMITRESCU
IUBIREA
CA UN CANION
ȘI
CA
UN
ȚIPĂT PE VÂRFUL
MUNTELUI
2021
© Ștefan Dumitrescu. Toate drepturile rezervate.
~*~
AUTOPORTRET
Contemporanilor
mei
(pastișă)
Trăind
în cercul vostru strimt
Nimicul
vă conduce
Ci
eu în lumea mă simt
Un
Christ uitat pe cruce.
DACĂ
AȘ FI
Dacă
aș fi un arbore
tu
ai fi toate frunzele mele
iubito,
murmurând
dulce mângâiate
de
adierea zefirului
și
de stele
spunându-mi
pe limba ta
verde
de clorofilă
că
mă iubești
iar
eu cu toate rădăcinile mele
înfipte
în pământ
ți-aș
spune cât de mult te iubesc
pe
limba mea pământoasă
în
care cânt
Dacă
aș fi o mare
tu
ai fi toate valurile mele
gingaș
foșnitor adormitoare
care
mi-ai spune că mă iubești
pe
limba universală
albastră
a apei
iar
eu ți-a spune cu toți peștii
și
cu toate vietățile dinlăuntrul meu
cât
de mult te iubesc
pe
limba neagră
a
adâncului
greu
Dacă
aș fi o câmpie
tu
ai fi toate lanurile
de
grâu de secară și de in
și
toate firele de iarbă
foșnind
melancolic și cristalin
care
îmi spui pe limba ta foșnitoare
că
mă iubești
cu
o iubire cât Carul Mare
iar
eu ți-aș spune cu toate rădăcinile
și
pietrele și
nestematele
din adâncul meu
cât
de mult te iubesc
în
graiul meu
nesfârșit
pământesc
Dacă
aș fi cerul
tu
ai fi miliardele de stele
care
pâlpâie în fiecare noapte
dulci
mătăsoase
ca
niște șoapte
care
mi-ai spune cât
de
mult mă iubești
iar
eu aș fi văzduhul
plin
de miliardele de păsări
de
nori de adierile vântului
care
ți-aș spune că te iubesc
prin
gura păsărilor a norilor
a
vântului
a
luminii
a
pământului
Oh,
iubito,
dar
eu chiar voi deveni
toți
arborii
și
toate mările și oceanele
și
toate câmpiile
și
cerul
și
toate cele care există
și
atunci îți voi
spune
la nesfârșit
cât
de mult te iubesc!
S
T E L E
Stele
apune-vor
Peste
vârfuri de cetini
Noi
rămâne-vom
Iubito,
prieteni,
Umple-se-vor
bisericile
De
sfinți
Noi
rămâne-vom
Veșnic
iubiți!
Veacuri
vor trece,
Soare
și lună,
Noi
rămâne-vom
Iubito-mpreună
Se
va trece-n curând
Această
lume veche
În
veci noi rămâne-vom
Suflete
pereche!
DOAMNE
De
ce să ne fi dăruit, Domnul,
O
dragoste atât de mare?
Să
ne fi iubit Dumnezeu atât de mult
Încât
ne-a supus la o atât de grea încercare?
Doamne,
Tu știi că eu suntslujitorul Tău umil
Și
Te-ascult!
PIATRA
ACEEA DIN MIJLOCUL PUSTIULUI
Piatra
aceea din mijlocul pustiului ești tu
Eu
sunt condorul care mă rotesc în înalt
Mi-e
un dor amarnic de tine, iubito
Că-nfloresc
cireșii pe tărâmul ăllalt
Țipetele
mele îți spun cât de mult te iubesc
Ție
îți cresc muguri roșii la subțioară
Dragostea
mea face ca-n vinele tale
Să
curg-o lumină înaltă amară
În
curând îți vor crește aripi, iubito
Iubirea
mea le va face să zboare
Vei
veni lângă mine și vom pluti în înalt
Toată
veșnicia. Pustie. Ucigătoare
O,
IUBITO
Oh,
iubito,
te
priveam fascinat de frumusețea
ta
de mii de ani și te
iubeam
atât de mult
încât
ochii mei s-au transformat
în
două inimi
care
băteau pentru tine
oh,
și am orbit deodată
și
n-am mai putut să mă bucur
de
lumina chipului tău
și
urechile mele
s-au
transformat în două inimi
care
băteau pentru tine
oh,
și am asurzit deodată
și
n-am mai putut să mă bucur
de
dulceața glasului tău
și
gura mea
s-a
transformat într-o inimă
care
bătea pentru tine
oh,
și am amuțit deodată
și
n-am mai putut să-ți spun
cât
de frumoasă ești
și
cât de mult te iubesc
și
mâinile mele
s-au
transformat în două inimi
întinse
către tine
oh,
dar am rămas deodată infirm
și
n-am mai putut să te mângâi
și
să te îmbrățișez
și
picioarele mele
s-au
transformat în două inimi
oh,
de aceea n-am mai ajuns
și
nu voi ajunge niciodată
la
tine
și
toată ființa mea
s-a
transformat într-o inimă
uriașă
care
a începutsă crească
la
nesfârșit
~*~
ŞTEFAN
DUMITRESCU
***
din cartea cu acelas nume: IUBIREA CA UN CANION ȘI CA UN ȚIPĂT PE VÂRFUL MUNTELUI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu