VALENTINA LUPU - Pireul de pătrunjel

 

Pireul de pătrunjel.

Cei mici il vor iubi, iar cei mari îl vor savura.

 

Prepararea este foarte simplă.

Pentru fiecare porție aveti nevoie de o legătură mare de pătrunjel, un dinte de usturoi și două linguri de ulei de măsline, plus un blender. Se toacă pătrunjelul, nu foarte mărunt. Se pune la foc un litru de apă (Dacă sunt mai multe legături, se adaugă cate un litru de apă pentru fiecare. La final veti vedea de ce!)

Când apa clocotește, se pune pătrunjelul se acoperă și se lasă să clocotească încet zece minute. Apoi se pune intr-o sită la scurs, iar supa se păstrează.

Când e scurs, se pune in blender cu usturoiul, uleiul de măsline, un praf de sare și se freacă bine. Va ieși un pireu verde închis și foarte aerat, ca o spumă. Delicios.

Se poate mânca simplu, ca garnitură sau pe pâine proaspătă sau prăjită. Dar asta nu e tot. Pireul păstrează cele mai multe din calitățile pătrunjelului, dar supa rămasă e miraculoasă.

Cum ne curățăm rinichii colonul și ficatul cu supa de pătrunjel

Pătrunjelul este un foarte bun diuretic, reglează funcționarea rinichilor, poate dizolva calculii biliari și vindeca înfecțiile urinare – cistitele și inflamațiile rinichilor.

Exact la asta e bună supa de pătrunjel care va rămâne după prepararea pireului de pătrunjel. În plus, supa de pătrunjel va regla tranzitul intestinal, după mese copioase și te ba scăpa de gaze.

O altă binefacere a acestei supe de pătrunjel se adresează proaspetelor mămici, care dacă o vor consuma, le va face bine la recuperarea uterină după o naștere vaginală.

Supa de pătrunjel face bine și ficatului, ajutându-l la detoxifierea organismului.

Se bea un pahar sau două de supă de pătrunjel pe zi.

NU are contraindicații.

Miracle Drink este o băutură consumată de chinezi de foarte mult timp, pentru menținerea unui stil de viață sănătos. Lui Seto, un bolnav de cancer pulmonar, un celebru nutriționist din China i-a recomandat să o consume timp de 3 luni, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Seto s-a vindecat de cancer! Este o băutură minune și este atât de simplu de preparat!

Pentru a face acest suc, ai nevoie de o sfeclă roșie, un morcov și un măr, toate crude. Se spală bine, se taie cubulețe, se pun în blender (cu tot cu coajă) cu puțină apă plată și sucul se bea imediat.

Acest suc va ajuta în următoarele afecțiuni:

Previne dezvoltarea celulelor canceroase.

Preveni bolile de ficat, rinichi, pancreas și poate vindeca ulcerul.

Întărește plămânii, previne atacurile de cord și tensiunea arterială ridicată.

Întărește sistemului imunitar.

Benefic pentru vedere, tratează ochii roșii, obosiți și uscați.

Ajută la diminuarea durerilor musculare.

Detoxifiază, ajută tranzitul intestinal, tratează constipația. Tratează acneea și înfrumusețează pielea.

Elimină respirația urât mirositoare, datorată indigestiei sau infecțiilor în gât.

Diminuează durerile de orice fel.

Vindecă febra fânului (rinita alergică).

Alte beneficii:

Nu există absolut niciun efect secundar

Extrem de hrănitoare și ușor de absorbit

Foarte eficientă în cazul în care vrei să pierzi în greutate

Vei observa că sistemul tău imunitar va fi îmbunătățit după doar 2 săptămâni

Cât și când se bea?

Din cele 3 alimente + apă trebuie să obții aprox. 250 ml. de suc (o porție).

Pentru rezultate maxime, se bea de 2 ori/zi. Dimineața pe stomacul gol (micul dejun trebuie să fie după o oră de la consumarea sucului) și seara până în ora 17.

 

 

Travdersand Vaticanul - superb !!

 

Dureros de realist si actual!

 

Aceasta este traducerea unui raport german, care poartă data de 4 noiembrie 1940. Autorul acestui text stabileşte strategia de acţiune a Germaniei naziste în România, la două luni de la alungarea regelui Carol al II lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii militare germane. Documentul se găseşte la Arhivele Naţionale ale României, Fondul Microfilme SUA, rola 258 cadrul 1405523. Raportul a fost recuperat din arhivele naziste de armata americană, însă din păcate nu a fost înregistrată provenienţa lui. După ton, vocabular şi atitudine pare să fie elaborat de un membru al NSDAP. Diplomaţii şi economiştii celui de-al treilea Reich rareori se exprimau atât de direct în rapoartele scrise.

Dincolo de originile acestui raport şi identitatea autorului său este şocantă viziunea asupra trecutului şi viitorului României. În ziua de azi găsim destui români care susţin idei asemănătoare cu cele din acest raport. Pe de altă parte acest document scoate la lumină adevărata părere a naziştilor faţă de legionari.

Cât despre viitorul rezervat României lucrurile sunt spuse limpede: o colonie furnizoare de materii prime şi forţă de muncă.

 

Raport german din 4 noiembrie 1940

 

România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea cultura ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic. De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare. Valahia şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state "independente". "Naţiunea română" nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali care se schimbau adesea. Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în secolele XIX şi XX s-a reuţit prin apariţia sistemului industrial european care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin o naţiune. Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă, în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu. Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă.

Aceasta nu putea să fie altfel, spune Garda de Fier deoarece clasa conducătoare străină orientată doar spre câştig a nimicit toate încercările de îmbunătăţire. Faptul că turcii, grecii, evreii şi alţi străini au devenit zeii idealului îmbogăţirii fără limite şi acceptarea corupţiei ca sistem au făcut ca aceste dorinţe idealistice să nu aibă nici o şansă. Abia revoluţia din 1940 a dat ocazia unei renaşteri a poporului român pentru o viaţă de naţiune independentă.

Ar fi o greşeală acceptarea necritică a acestei teze a Gărzii de Fier. Este adevărat că mişcarea lui Codreanu este cea mai puternică expresie de sănătate şi voinţă proprie care a apărut în rândurile populaţiei României. Putem astfel vedea că există aici substanţe ale unei rase vrednice. Este însă îndoielnic că acestea sunt destul de puternice pentru a crea un stat şi a transforma o populaţie într-un popor. În primul rând nu există un conducător şi nici o clasă conducătoare. Codreanu şi 17.000 de comandanţi subordonaţi au fost înlăturaţi şi "poporul" nu s-a mişcat. Revoluţia nu a fost făcută de Garda de Fier, ci de Antonescu, un general despre care se poate spune că este un bărbat curajos. Lovitura de stat i-a reuşit deoarece inamicii săi au fost nişte nemernici laşi. Şi chiar şi aşa Antonescu nu ar fi reuşit nimic dacă prăbuşirea politicii externe a vechiului sistem nu i-ar fi pus în mână toate atuurile. Revoluţiile adevărate au drept urmare modificarea politicii externe. Noua Românie însă trăieşte de la început pe baza atotputernicei bunăvoinţe a Axei, chiar şi din punctul de vedere al politicii interne. Anume nu împotriva unor puteri străine a trebuit Antonescu să cheme trupele germane, ci împotriva propriei sale armate şi împotriva rezistenţei din cadrul aparatului de stat pentru că într-adevăr nu avea la îndemână forţe proprii care să îi fie alături. Într-o ţară ai cărei ofiţeri, funcţionari şi intelectuali aproape fără excepţie sunt obişnuiţi să trăiască din trădare, acest bărbat care înainte de toate pretinde cinste s-a confruntat imediat cu o duşmănie crescândă. De asemenea trebuie evitată luarea drept realitate a viselor gardiştilor. Noua Românie va avea nevoie pentru totdeauna din punct de vedere al politicii externe de sprijinul trupelor germane, iar din punctul de vedere al politicii interne pentru cel puţin câteva decenii.

Garnizoanele germane din România îi dau Reichului garanţia că nu vor apărea dezordini în sud-estul spaţiului său vital care ar fi păguboase din punct de vedere politic şi pentru situaţia aprovizionării sale. Mulţumită capacităţii populaţiei româneşti de a răbda de foame, mica supraproducţie agrară a României va fi la dispoziţia Reichului şi petrolul îşi va găsi drumul spre Reich câtă vreme acesta va curge. Astfel prin aceste exporturi româneşti se pare că vor asigurate lipsurile industriei germane. Apare acum întrebarea dacă Reichul trebuie să se mulţumească cu atât. Nu ar fi mai degrabă în interesul său să folosească pe deplin bogăţiile naturale şi forţa de muncă din această ţară apropiată? Recolta medie la hectar în România este doar puţin mai mare decât jumătate din media Reichului, în ciuda faptului că terenul este în general cu mult mai bun decât cel din Germania. De asemenea nu sunt folosite nici pe departe toate oportunităţile agricole ale României. Tratatul Wohlthat a indicat numeroase căi rin care să fie folosite puterile economice ale României şi să fie însufleţite schimburile comerciale. Tratatul este în continuare în vigoare şi piedicile politice care se opuneau punerii lui în aplicare au dispărut. Fără îndoială că mijloacele prevăzute în tratat pot fi folosite acum mai bine, însă este nevoie de un discipol dornic de învăţătură şi care să fie capabil de dezvoltare asupra căruia să se facă simţite efectele pedagogice. Însă această viziune trebuie mai întâi analizată în mod corect. Întreaga dezvoltare istorică pasivă de până acum a României vorbeşte împotriva unei posibilităţi de acest fel. Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României nu este una ambiţioasă şi că în mod oriental-slav se mulţumeşte cu astâmpărarea foamei în loc să se străduiască să îşi asigure toate cele necesare. Religiozitatea moartă a bisericii ortodoxe îi întăreşte în această atitudine. Faptul că credinţa ortodoxă se găseşte alături de ideea naţională şi de cea de ordine în ideologia Mişcării Legionare ne face să nu ne aşteptăm la nici un fel de schimbare. Dacă se doreşte ca România să nu fie doar păstrată ci să fie folosită pe deplin acest lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode coloniale. Pentru aceasta este nevoie ca în locul proprietăţilor ţărăneşti minuscule prost exploatate să apară mari moşii care să fie administrate după metode moderne sub conducere germană. Apoi trebuie ca forţa de lucru care acum leneveşte să fie ocupată intensiv pe model colonial cu agricultura şi trebuie alcătuite mair armate de muncitori care să refacă sistemul de drumuri extrem de înapoiat. Industriile care necesită forţă de muncă intensivă trebuie să fie transferate din Reich în România.

În acest fel i se va da poporului german din România o şansă de implicare care să îi dea şi conştiinţa că joacă un rol important în cadrul Reichului. Poporul german din România a devenit de puţină vreme o corporaţie de drept public. Ei se poat alătura drapelului Reichului şi pot să îşi satisfacă serviciul militar în regimente proprii. Prin aceasta se reuşeşte ca Reichul să nu cedeze acest vechi post de graniţă, ci să îl păstreze şi cum este de dorit, să îl dezvolte. Ţara de dincoace de Carpaţi poate prin munca saşilor transilvăneni să primească din nou caracterul unui district german. De asemenea grupul etnic german oferă o rezervă necesară de oameni cunoscători ai ţării care să fie folosiţi pentru rezolvarea problemelor de cealaltă parte a Carpaţilor.

Aceste sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea formală a României (caracteristicile cele mai importante ale suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) şi fără ca să fie blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice din rândul populaţiei româneşti. Modalitatea de acţiune trebuie să fie o impunere pe cale paşnică. Nu ar trebui să fie dificil de obţinut sprijinul guvernului român pentru înfiinţarea unor moşii model şi treptat numărul acestor mari moşii să fie crescut. De asemenea nu ar trebui să fie întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub regie germană a construcţiilor de drumuri şi canale. Nu este nevoie de mijloace violente pentru penetrarea industrială. Există destul capital în Reich care caută oportunităţi şi care printr-o organizaţie centrală de intermediere în mod planificat să fie orientat către România.

Printr-o politică românească bazată pe realităţi şi nu pe programul imposibil de realizat al unei minorităţi de gardişti fiecare va primi ceea ce i se cuvine: masele capabil de dezvoltare o mai bună supraveghere şi alimentare ca până acum, germanii vor primi conducerea în ceea ce priveşte interesele Reichului şi foloasele cuvenite pentru contribuţia şi responsabilitatea lor politico-militară, forţele vrednice de origine românească vor primi participarea la guvernare şi administrare, conducerea producţiei şi a comerţului.

Misiunea militară germană din România trebuie să apere ordinea astfel încât să nu mai fie posibile dezordinile. Reichul german nu trebuie să lase să îi scape posibilităţile coloniale care se găsesc la uşa sa.

 

 

CASANDRA

 

Aceia care renunță la libertate pentru a obține nițică siguranță, nu merită nici libertatea nici siguranța. Benjamin Franklin, pe o plăcuță pusă pe scara din Statuii Libertății.

 

Merită să citiți această opinie a unui german asupra islam-ului, pentru că este, de departe, cea mai bună explicație pe care am citit-o, asupra situației terorismului islamic. Referințele la trecutul istoric sunt precise și corecte. Autorul acestui e-mail este dr. Emanuel Tanay, psihiatru foarte cunoscut și apreciat, un bărbat a cărui familie aparținea, înainte de al II-lea război mondial, nobilimii germane și care deținea un mare număr de proprietăți funciare și industrii.

 

Când a fost întrebat câți germani au fost cu adevărat fasciști, răspunsul său ne-ar putea orienta atitudinea față de fanatism. Foarte puțini au fost adevărați naziști, a răspuns, dar foarte mulți s-au bucurat de revenirea la mândria națională germană și mai mulți erau prea ocupați ca să le pese. Am fost unul dintre cei care i-au considerat pe naziști o bandă de nebuni. Dar majoritatea a stat pe loc și a lăsat lucrurile să se întâmple. Apoi, înainte să ne dăm seama, ne-au stăpânit, noi am pierdut controlul și a venit sfârșitul lumii noastre. Familia mea a pierdut totul. Eu am ajuns într-un lagăr de concentrare, iar aliații mi-au distrus fabricile.

 

Ni se spune mereu și mereu, de „experți” și „capete limpezi” (cei care decid ce și cum se comunică publicului), că islam-ul este o religie a păcii și că marea majoritate a musulmanilor vrea doar să trăiască în pace. Deși această incalificabilă aserțiune s-ar putea să fie adevărată, este total nerelevantă pentru noi. Este doar praf în ochi, menit să ne liniștească și să diminueze, cumva, amploarea spectrului fanatismului cuprinzând globul, în numele islam-ului.

 

Adevărul este că, în acest moment istoric, fanaticii conduc lumea islamică. Că fanaticii mărșăluiesc. Fanaticii sunt cei care duc cele 50 de războaie în desfășurare azi, pe glob. Fanaticii sunt cei care îi măcelăresc sistematic pe creștini sau grupurile tribale din toată Africa și preiau treptat întregul continent înghițit de valul islamic.

 

Fanaticii musulmani sunt cei care aruncă bombe, decapitează, asasinează sau ucid pentru onoare. Fanaticii ocupă moschee după moschee. Fanaticii musulmani sunt cei care răspândesc omorârea cu pietre și spânzurarea, violarea victimelor și a homosexualilor.

 

Fanaticii musulmani sunt cei care-și învață copiii să ucidă și să devină sinucigasi-bombă.

 

Cel mai dur și greu cuantificabil fapt este că majoritatea pacifistă, majoritatea „tăcută” este lașă și stranie.

 

Rusia comunistă era alcătuită din ruși care voiau doar să trăiască în pace, totuși, comuniștii ruși au ucis peste 20.000.000 de oameni. Majoritatea pașnică a fost irelevantă.

 

La fel de pașnică era și uriașa populație chineză, dar comuniștii chinezi au ucis înfricoșătoarea cifră de 70.000.000 de oameni.

 

Japonezul obișnuit, de dinaintea războiului mondial, nu era un sadic războinic. Totuși, Japonia a ucis și măcelărit de-a lungul Asiei de Sud-Est, într-o orgie criminală sistematică, 12.000.000 de chinezi civili, majoritatea uciși cu sabia, baioneta și lopata.

 

Și cine poate uita Rwanda, care a sfârșit într-un măcel sângeros? Ar putea spune cineva că majoritatea rwandezilor nu erau iubitori de pace?

 

Lecțiile istoriei sunt incredibil de simple și clare. Totuși, în ciuda puterii noastre raționale, ne scapă adesea tocmai esența fundamentală și imaginea cea mai puțin complicată: majoritatea musulmană, iubitoare de pace, a fost si este irelevantă prin tăcerea sa. Iubitorii de pace musulmani vor deveni dușmanii noștri, dacă nu se vor ridica să vorbească, pentru că, aidoma prietenilor mei germani, se vor trezi într-o zi și vor vedea că fanaticii au devenit stăpânii lor - și sfârșitul lumii lor va începe. Iubitorii păcii germani, japonezi, chinezi, ruși, rwandezi, sârbi, afgani, irakieni, palestinieni, somalezi, nigerieni, algerieni, și mulți alții, vor muri pentru că majoritatea pașnică nu a vorbit împotrivă până nu a fost prea târziu.

 

Credincioșii islamici au fost deja introduși în școlile publice din Toronto, Ontario și da,chiar în Ottawa, în timp ce creștinismul a fost scos (din cauză că este o ofensă?! Pentru cine? În nici un caz pentru marea majoritate a canadienilor!).

 

Calea islamică este pașnică doar până în momentul în care intervin fanaticii.

 

În Australia și în multe țări din lume, multe dintre alimentele cele mai banale au eticheta „halal” pe ele. Uitați-vă doar pe spatele unora dintre cele mai populare batoane de ciocolată și la alte alimente din piața voastră. Mâncarea din avioane are emblema „halal” pe ea, doar ca să mulțumească minoritatea privilegiată, care se extinde rapid, acum, în lume.

 

În Anglia, comunitățile musulmane refuză să se integreze și acum există zeci de zone „nu-intrați” în cele mai mari orașe din Regatul Unit, în care forțele poliției nu îndrăznesc să intre. Acolo funcționează sharia = legea islamică, fiindcă comunitățile musulmane care le ocupă refuză să recunoască legile engleze.

 

În ceea ce ne privește pe noi, cei ce privim pasivi această desfășurare fără precedent, trebuie să fim foarte atenți la singurul grup care contează: fanaticii care amenință viața noastră.

 

Oricine se îndoiește de gravitatea problemei și șterge acest e-mail, fără să-l trimită mai departe, contribuie la pasivitatea care-i permite acestei probleme să se extindă.

 

Așa că vă implor să vegheați și să răspândiți această avertizare, tot mai departe, în speranța că mii din lumea întreagă, citind, se vor gândi și vor lua atitudine până nu e prea târziu... fiindcă am rămas tăcuți.

 

 

Sursa: Prof. VALENTINA LUPU