SATANA-LUCIFER -
RĂZGÂIATO-SCUIPATUL (prozopoem)
...Făcusem
baie, ieșisem din cadă și, așezat pe o băncuță, tocmai încercam să
mă-mbrac...înapoi...
...Deodată,
mi-l zării, în mijlocul băii, pe Satana !
Când
l-am văzut pe Satana, arăta, în partea de sus a ființei sale vizibile, ca un
bou (...și pe dinafară... - ...dar și pe
dinlăuntru, probabil...e o simplă deducție de-a mea...) : coarnele largi,
curbate, mult, înafară, între care mândre coarne-și aranjase, cam cu furca,
mițele-i de păr, negru ca smoala...avea și o coadă, scurtă, dar destul de
stufoasă. În rest, avea mâini, picioare (fără copite), burtă...mă rog, arăta ca
orice om oarecare (ba, chiar apărea ca o cretură cumsecade..., fie și cu
căpățâna aia, a lui, de bou... ) – dar, pe trupul gol (deh, doar se afla într-o
baie !) era teribil de blănos : blana de
pe trup, tot mițe, tot smoluite... - ...precum cele de pe cap. Cu un pieptene
de os, încerca, chipurile, să se ferchezuiască (dragă Doamne !), peste tot...până
și-ntre picioare...dar nu prea-i ieșea figura asta, cu aranjatul-pieptănatul...
: își dădea mițele tot spre stânga-spre stânga-spre stânga, de se-ncurcau și
mai rău !
...Apoi,
îl văzui că se apropie de băncuța, pe care stăteam și de pe care trăgeam nădejde
să mă ridic și să plec, spre dormitor,
îmbrăcat...
Dar
Satana, jucând tâmpit, cum îl știm – nu se-apropia să grăim,
omenesco-drăcește-animalicește ! - ...ci își făcea de cap, cu hainele mele : ba
le azvârlea, de colo-colo, ba le rupea pe la cusături...punea bucățele de
săpun, microscopice, pe gresia de pe jos, umedă...să-mi rup gâtul, într-un
viitor cât mai apropiat...
-Satano,
astâmpără-te ! – îi strigai eu, ajuns la capătul răbdării.
Nimic
: azvârlea, rupea, plescăia apa, udându-mi hainele curate...
-Astâmpără-te,
Satano ! Atâta îți spun !
Nimic,
iarăși : îmi întorcea hainele pe dos, îmi rupea nasturii, desfăcea șireturile
de la-ncălțări...
-Satano,
ți-am zis, și-ți zic, pentru ultima oară, să te-astâmperi !
Nimic,
mereu nimic, parcă surzise Întunecimea Sa, Marele Iluzionist Cosmic : ba, mai
mult, începu să hohotească a bas-contrabas..., apoi, să necheze...să
mugească...
Ei,
asta a pus capac !
Mi-am
strâns toată saliva din gură - și l-am scuipat, drept între ochi :
-Nemernic
Arhanghel ! Răzgâiatule ! 'Tu-ți...
Și
m-am întors către Hristos, care tocmai apăruse, în ușa băii :
-Scuză-mă,
Hristoase, că ți-am scuipat Arhanghelul ! – dar prea-și făcea de cap, și...”n-avea
satul câini”...Rogu-te, fă-i, la loc, freza dintre coarne...te rog tare
frumos...iartă-mă că i-am spulberat-o de tot, cu câtămai vijelia scuipatului
meu...
Hristos
începu să râdă...și, de voie-de nevoie, o făcu pe Frizerul Amator, ”frizer
de gura Metroului”...din pricina mea : îi ”linse”, la loc, cu raze
dumnezeiești, freza lui cea slinoasă și zguroasă, îl dezmierdă-ntre coarne...
Și-i
spunea, zâmbind, Arhanghelului Celui Scuipat Între Ochi și-ntre Coarne :
-Ce
să-ți fac, măi Sătănuță...măi Sătănică, măi ?! Păi, doar eu ți-am tot spus-o,
c-ai să ți-o iei, într-o bună zi...”fiecare naș își are nașul”...dac-o
tot faci pe nebunul, cu oricine și într-una...Mai alege și tu, mai ia-ți
pauze...Eu ți-am zis, eu am auzit...dar, uite, a venit și ziua aia...mai repede
decât chiar mă așteptam Eu... - ...cât despre tine, n-aveai habar, măcar...
Satana,
aflat, încă, sub Pieptenele Celest al Demiurgului-Frizer, numai mârâia, încet
(...nu se prea potrivea mârâitura-i firavă, cu imensul său cap de bou...dar, în
fine...treacă de la mine !...), că-i plăcea răzgâierea Preaînaltului...în rest,
numai dădea din coada-i stufoasă, ca un metronom : ba în sus, ba în jos, ba în
sus, ba în jos... - ...cam...”plouat”...amârât ”nevoie
mare”, deh...
Eu
îi priveam, pe amândoi, pe rând...și-mi îngăduii să mârâi, printre dinți :
-Doamne,
Dumnezeule Hristoase...vezi, tocmai de aceea nu Te-ascultă...tocmai de aceea a
trebuit să fie scuipat : prea mi Ți-l răzgâi...Arhanghel-Arhanghel, dar nu se
prea poartă cuviincios, nici măcar cu Tine...și nici respectuos...
Hristos
se opri din răzgâiat pe Dracul...tăcu vreo câteva secunde...apoi, pe gânduri,
zise, ”în vânt”, undeva, spre micul geam al băii, ferestruică situată
tocmai dimpotrivă, față de poziția mea :
-Mda...dar...n-am
unde-l alunga...că, TOTUL, este DEMIURGIA Mea...și, deh ! - ...Eu sunt
învățat, prin Mine Însumi, să fiu recunoscător, chiar și celor ce Mă hulesc,
ori, chiar, Mă răstignesc : Arhanghelul ăsta, zurliu și mehenghi, cum îl vezi, m-a ajutat să fac
Lumea... - ...și, încă, din Prima Zi : din Întuneric (din propriile sale Bezne,
nu-i așa, năzdrăvanule ? – i se adresă Hristos, ”plouatului” Satana...care
tăcu mâlc...!), a iscat Lumina !...Nu-i așa, LUCIFERICĂ-NEASTÂMPĂRTĂ PĂSĂRICĂ
?!
Satana-Lucifer
mârâi încet (...iarăși obiceiul lui, cel prost și complet dizarmonic, în raport
cu ”tărtăcuța”-i
imens boltită !), cam stingherit...ca un cotoi semi-pocăit, mustrat de stăpân,
că prea zgreapțănă, to-aaa-ată noaptea, acoperișurile...și privi, oarecum
melancolic-cruciș, cu grozav de largii săi ochi de bou... - ...spre o direcție
nedetectabilă...
***
CASĂ PUSTIITĂ
din
CASA ASTA - au plecat spre GROAPĂ
TREI GENERAȚII – tot FĂRĂ LUMÂNARE – FĂRĂ LAMPĂ :
TREI GENERAȚII – ce-i LAGĂR – ÎNDELUNG ȘTIURĂ
și
– din SIBERII – s-au întors STOARSE DE URĂ...
...o
CASĂ OARBĂ – de atâtea PLÂNSURI
de-atâta FEMEIASCĂ AȘTEPTARE
- CALPE VISURI...
și
peste MERI – peste CAISU-N FLOARE
trec
MII PUSTIURI : NICI
MĂCAR O BOARE...
...iar
MUȘCHIUL crește – VERDE – la FEREȘTI și-n UȘĂ :
un
SCÂRȚÂIT – măcar – sau vreo MĂTUȘĂ
s-aud
– ce-a lăcrămat pentru CEI DUȘI ÎN GHEȚURI
pe
un MELEAG STRĂIN – ALB - FĂRĂ DE
PODEȚURI...
...au mai rămas doar UMBRELE DE STIHURI
ce-au îmbibat
PEREȚI – al'dată VII – acum : SĂLAȘ DE DUHURI...
***
FRUSTRATA
ARTISTĂ-MOARTEA
MOARTEA îngână ELEGII – dintr-o VIOARĂ HÂRBUITĂ
MOARTEA – de PROFESIUNEA EI STRĂVECHE – -i PLICTISITĂ...
ar
vrea SĂ CONCERTEZE – PESTE NOI LUMI ȘI
ALTE STELE
vrea-o-ar
RENUMELE-I DE CIOCLU să-l
lepede - DEGRABĂ – ÎN ABISURI ARS-GRELE...
...dar
– vezi – ÎN CER NU E DEMOCRAȚIE –
deci MOARTEA E SILITĂ
să
facă TOT CE LUMEA-O CREDE A FACE DIN
URSITĂ...
(...unde-i ARMATA S.U.A. – să democratizeze
CERUL – cu FORȚA – -ntr-o CLIPITĂ ?!)
...o
– BIATA MEA FECIOARĂ FUNERARĂ – ce BLESTEM
să
vii LA PATUL MEU – ORICÂND : căci - NĂTĂRĂU ! – MEREU TE CHEM !
ARTISTĂ – cu VOCAȚII și cu GENIU – tu tot privești spre
CRIST :
”TU –
RĂSTIGNITULE – de ce nu vrei – în LUMINATA-ȚI – AGLOMERATA-ȚI SUITĂ - și-un...ARTIST
?”
...dar
CRISTUL a surzit - de-atâtea JALBE – FEL ȘI SOI ! :
continuă-A-I INTERZICE MORȚII – SĂ FIE-N ARMONII – CU NOI...
...tu
să nu blèstemi MOARTEA – ce PRIN
NIMIC NU-I VINOVATĂ !
ci
PROBOZEȘTE LUMEA ASTA – DE CRIST ȘI
SFINȚI UITATĂ :
de la CONCERTUL -
DE GENIU - -AL FUNESTEI VIOLONISTE – într-una alungată !
***
AVERTISMENT COSMIC
NĂVALE DE PĂSĂRI – cu ȘUIER și CÂNTEC
BARBARE
NĂVALE : ”te SFÂRTEC – te SPINTEC !”
...nu-i
CÂNTEC DE LIRE – ci-i APOCALIPSA
căreia-OMENIREA îi tot simte LIPSA !
iar ȘUIER SĂLBATIC
– PĂDURI PRĂBUȘEȘTE
FUNESTUL lor CÂNTEC – toți MUNȚII-i TOCEȘTE :
nu-i CÂNTEC DE LEBĂDĂ
: URLĂ VULCANII !
...PĂMÂNTURI-FOC-APE
- și-amestecă anii...
NĂVALE DE PĂSĂRI -
și-AMINTIRI RETREZITE
îmi macină
PIATRA – iar STELE-s CHIRCITE !
...și tot
UNIVERSU-nțelege MÂNIA
ce-l încinse pe
CRIST – când văzu pe TIPSIA
FERICIRILOR Lui
LEGIUITE – în loc de DIVINUL UMAN :
DIN NOU –
CAP-TĂIAT : pe MARTIRUL IOAN !
***
RUBAIYATUL NEVOII
ÎMPLINIRII PRIN EXTERIOR
speri
PERFECȚIUNE - -nfulecând – în DUMICAȚI - EXTERIORUL ?
în
PARADIS – NIMENI NU ÎȘI ÎNGHITE SEMEN ! - ...ori
PICIORUL...
în PARADIS –
ETERNĂ HRANĂ-S EXTAZUL ȘI LUMINA !
...și doar în
COCINA DE-AICI – nevoie simți A TE-MPLINI – prin ce – deja - -a și ”ochit” VERMINA...
***
URSUL DE CEAȚĂ
ursul
de ceață s-a fost trezit
și-așteaptă-n
streșini – totu-a pilit !
tot
ce-a văzut – a mormăit
tot
ce-auzì – a-ncremenit !
ursul
de ceață
tobe
de gheață
ursul
de ceață
ceasuri
agață...
ursul
de ceață topește uși
intră
la tine - și-ți zice : ”huși !”
ursul
de ceață - și moartea mea
se
ceartă-n praguri – pentru-o sardea !
ursul
de ceață
tobe
de gheață
ursul
de ceață
ceasuri
agață...
ursul
de ceață descântă-n munți
au
picat stele – din multe frunți
ursul
de ceață – ursul de regi
ne
strânge-n brațe – pe proști - pe blegi...
ursul
de ceață
tobe
de gheață
ursul
de ceață
ceasuri
agață...
ursul
de ceață-mi calcă pe urme
cartea
rămâne un biet ghem de sârme
șterge
cu blana-i - stih după stih
nu
mai e-n lume nimic zarif
ursul
de ceață
tobe
de gheață
ursul
de ceață
ceasuri
agață...
slovă
cu slovă – provă cu provă
ursul
de ceață – cu-o ibovnică movă
învinețește
– poemul moare :
mai
pune-aicea o țâr' de sare !
ursul
de ceață
tobe
de gheață
ursul
de ceață
ceasuri
agață...
ursul
de ceață rosturi culege
nu
mai rămâne – nici cap – nici lege
ursul
de ceață – de s-a pornit
e
promoroacă – până și-n gât !
ursul
de ceață
tobe
de gheață
ursul
de ceață
ceasuri
agață...
tot
s-a sfârșit – dar el nu credea
ursul
de ceață – de după perdea
convinge
zeii de mucavà
să-și
țină liniști – în inima mea...
ursul
de ceață
tobe
de gheață
ursul
de ceață
ceasul
mi-e față !
pârjol
de zăpadă a izbucnit
ursul
de ceață totu-a scrumit
ursul
de ceață – beat de vecie
tot
schimbă clanțe – la magazie...
ursul
de ceață
tobe
de gheață
ursul
de ceață
ceasul
mi-e față !
descântă
– descântă – urs de tămâie
nimic
– în vreo lume – să nu rămâie
descântă
– descântă - dușman de soare
pân'
pică zeii – toți – din picioare !
ursul
de ceață
tobe
de gheață
ursul
de ceață
ceasul
mi-e față !
îl
rog să-mi spuie de cărăruie
ursul
de ceață și soarta șuie
degete-mi
prind în spinii de gard
în
ochi 'mi-ndeasă păduri de fard...
ursul
de ceață
tobe
de gheață
ursul
de ceață
ceasul
mi-e față...
***
Adrian Botez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu