Diferenţa
dintre „evreu”, „iudeu” şi „jidan”
Colonel
(rtg) Vasile Zarnescu
05
Aprilie 2023
În mai multe articole[1] de-ale mele[2] am
precizat că noţiunea „jidan/jidani” este forma fonetică deformată, dar istorică
şi ştiinţifică, provenită din germanicul din „Das Jüden”. În limba română,
foarte multe neologisme de origine academică latină care încep cu „j” sau
care-l conţin pe „j” se pronunţă ca atare, „j”: just, justiţie, justiţiar,
justiţiabil, justiţialist, injust/ă, injustiţie, Justinian/Iustinian;
majestate/maiestate; majestuos/maiestuos.
Sunetul semnificat de litera nemţească „ü”
- redat în scrierile mai vechi şi prin litera „y” - pronunţat prin diftongul
„iu”, s-a aglutinat, prin eliminarea vocalei u, în sunetul „i”. Astfel că
germanicul „Jüden” - care în germană se pronunţă „iúden” - a dat în româneşte
pe „jidani“, consemnat ca atare şi în Dicţionarul lui Lazăr Şăineanu, care era
jidan şi care nu se ruşina de acest cuvânt.
De fapt, cuvântul „jidani“ este adaptarea
în limba română a cuvântului „Jüden“, care a fost preluat din celelalte limbi
cu pronunţie fonetică a scrierii din ţările Europei Centrale şi de Est - din
Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Rusia etc. - de unde au venit jidanii în Ţările
Române: Moldova, Transilvania şi Muntenia.
Diferenţierea dintre „evreu”[3] şi „jidan”
se face şi lingvistic, la fel ca în limba română, inclusiv în alte limbi: în
limba franceză, „evreu” = „hébreu”, unde sunetul „v“ a devenit „b”, de unde şi
„limba ebraică“, pentru „limba evreiască”, dar „jidan” = „juif”; în limba
spaniolă, „evreu” = „hebreo”, dar „jidan” = „judio”; în limba rusă, „evreu” =
„еврей”, dar „jidan“ = „jid“, sufixat cu -ov (jidov, preluat şi în limba
română!); în limba italiană, „evreu” = „ebreo”; în limba engleză, „jidan” =
„jew”; în limba germană, „jidan” = „Jüde”; etc. Aşadar, în limbile engleză şi
germană, pentru „evreu” nici nu există, în uzul curent, varianta biblică şi
europeană „evreu”, „hébreu“/hebrew, ci doar „jidan” = jew, Jüde! Şi aceasta,
deoarece în Marea Britanie şi Germania, fiind mai îndepărtate de Palestina,
evreii autentici nu prea au ajuns, ci doar jidanii, veniţi din Europa de Est:
din Rusia, Polonia (Galiţia), Cehoslovacia (Boemia-Moravia), Ungaria şi,
fireşte, Germania, căci doar treceau Canalul Mânecii.
Ceea ce este curios, dar şi favorabil
cercetării mele, fiind în consens cu cele pe care le susţin aici, este faptul
că, dacă foloseşti motorul de căutare şi de traducere Google, atunci când ceri
traducerea în engleză şi franceză a expresiei „Evrei de vânzare”, apar
sintagmele „Hebrew for Sale” şi „Hébreu à vendre”. Dar dacă ceri găsirea
titlului „Yehuda Bauer Hebrew for Sale?” şi „Yehuda Bauer Hébreu à vendre?”, se
afişează numai „Jews for sale? by Yehuda Bauer“ şi, respectiv, „Juifs à
vendre?: les négociations entre nazis et Juifs”. Cu alte cuvinte, şi motorul
Google, contemporan nouă şi abia inventat - dar „cult în cap”, cum zice Marian
Vanghelie, un veritabil self-made man al ţiganilor - ştie că Hitler a avut de
vânzare nu evrei, ci jidani: nu a avut de vândut un milion de „Hebrews/Hébreus”
pe zece mii de camioane, ci un milion de „Jews/Juifs” - din cele şase milioane
pe care le exterminase, dar, care rămăseseră tot şase milioane, conform unei
caricaturi care-l reprezintă pe Albert Einstein scăzând 3.000.000 din 6.000.000
şi dându-i la rest tot… 6.000.000!
Desigur, în literatura de specialitate,
apar sporadic şi formele „hébreu”/hebrew, mai ales în denumirea unor ziare, cum
voi arăta mai în continuare. În mod evident, prin forţa lucrurilor, în
literatura problemei - exprimată, îndeosebi, în limbile franceză şi engleză,
dar, de aici, prin inerţie şi mimetism, în alte limbi - s-a preluat forma
proprie a cuvântului avută în conotaţia noţiunii germane, Das Jüden, adică
„Jews/Juifs“, care, în limba română trebuie tradusă prin termenul general
„iudei“, dar trebuie avută în vedere lecţiunea particulară redată prin grafia
„jidani“, întrucât noţiunea generală şi ambiguă de „iudei“ îi desemnează atât
pe „evrei“, cât şi pe jidani. Ca atare, în textul cercetării mele, când a fost
vorba de traducerea textelor din engleză sau franceză, noţiunile „Jews/Juifs”
le-am tradus, în funcţie de contextul istoric şi geografic, prin „iudei”,
îndeosebi când era vorba de evreii de până la anul 740, e.n. - când khazarii au
devenit jidani, prin adoptarea subită, la ordinul lui Bulan, a religiei
mozaice, cu rugămintea ca cititorul să facă această reservatio mentalis, anume
că autorii străini nu fac distincţia între „evrei” şi jidani - deci îi
consideră pe toţi ca fiind iudei, tratându-i după forma cultului religios
adoptat, iudaismul, şi nu după neam, după matricea lor genetică, turco-mongolă
şi nu semită, adică după sânge, deşi, conform paremiologiei româneşti, „sângele
apă nu se face!”.
O altă dovadă istorică irefutabilă care
atestă că jidanii nu sunt evrei decât prin însuşirea religiei mozaice este
faptul că jidanii nu au cunoscut niciodată limba „ebraică”. Jidanii şi-au
format, în decursul secolelor de convieţuire cu popoarele europene pe care
le-au păcălit să-i suporte, limba idiş[4], grafiată şi idish sau yiddish[5]: un
amestec indistinct de cuvinte din limbile germană, polonă, rusă, „ucraineană“
(care ea însăşi era o aglutinare de dialecte ale etniilor trăitoare pe
teritoriul respectiv, denumit imprecis u kraina, însemnând „la margine”, unde
se refugiau cei ce voiau să scape de pedepsele consemnate de legile ţărilor
vecine sau de persecuţia unor satrapi locali) etc.
Elocvent este că pe site-ul Wikipedia,
unde este postat link-ul pentru „Yiddish language“, la începutul textului este
pus avertismentul: „Not to be confused with Hebrew language”[6]! „A nu se face
confuzie cu limba ebraică“. Nu, nu facem această confuzie! Tocmai de aceea
explicăm, pe îndelete, că jidanii sunt una, iar „ebraicii“, „evreii“ alta.
Jidanii din Europa (de la Atlantic până în Munţii Urali şi până dincolo de ei,
în republica ex-sovietică Birobidjan[7], unde s-a încercat concentrarea
jidanilor din vestul Uniunii Sovietice!) vorbesc limba idiş, care este o
corcitură, ca şi „cultura idiş“, ce conţine elemente furate din limbile
popoarelor principale pe care le-au parazitat - german, rus, polon, maghiar,
ceh, lituanian etc. – şi de unde au emigrat (au „aliat“) în Palestina,
transformată în Israel. Dar aici, toţi jidanii, ca să fie cât mai repede şi mai
autentic transformaţi în „evrei“, sunt obligaţi să înveţe rapid limba ebraică,
pe care ei, jidanii, întrucât sunt descendenţii khazarilor, nu au ştiut-o
niciodată, fiindcă nu erau evrei! Şi deşi este notoriu faptul că jidanii nu
cunosc limba ebraică şi nu vorbesc decât limba idiş, nu i-a întrebat nimeni pe
jidani sau pe vreun lider de-al lor - de exemplu, pe impostorul Elie Wiesel, sau
pe Şerban Leibovici: „De ce nu ştii evreieşte, dacă pretinzi că eşti evrei?!”.
Mai mult, aşa cum recunoaşte şef-rabinul Moses Rosen, Şerban Leibovici, jidanul
comunist participant la Congresul Mondial Jidănesc, ţinut la Montreux, în 1948,
nu ştia nici limba idiş: „Limba idiş, singura în care Şerban s-ar fi putut
înfăţişa, îi era cam necunoscută!“ (cf. „Primejdii, încercări, miracole“, pag.
70). Conchidem, deci, că toţi participanţii jidanilor la acel congres vorbeau
numai idiş ca limbă numitor-comun de comunicare; limba „ebraică“ le era
necunoscută aproape tuturor!
Totodată, sociologia limbii mai oferă un
argument esenţial dat de logica intrinsecă a limbii. Întrucât khazarii şi-au
însuşit, prin directiva conducătorului, cultul iudaic, au fost numiţi „iudei” -
nu „evrei”. Dintre ţările Europei, jidanii au dus-o cel mai bine în Germania.
Ca atare, limba germană a constituit unul dintre ingredientele de bază la
formarea limbii idiş. De aceea s-a împământenit germanicul Das Jüden, iudei,
care a luat forma jew/jews, cu derivatele sale, în arealul anglo-saxon şi
juif/juives în limba franceză, cu variantele sale în limbile neoromanice, şi
care a devenit jidan/jidani în limba română, preluat, cum am relevat la
început, din limbile popoarelor din Europa Centrală şi de Est, de unde ne-au
invadat jidanii, începând de pe la anul 1830. Dar forma „iudeo“, chiar dacă
este pronunţată ca atare, este grafiată şi „judeo-…“ în unele cuvinte compuse:
„judeo-bolşevic”, „judeo-maghiar”, „judeo-comunist” etc., dar este pronunţată în
ambele variante, „judeo-bolşevic“ sau „iudeo-bolşevic“, „judeo-comunist” sau
„iudeo-comunist”.
Elocvent este şi faptul esenţial, pe care
trebuie să-l ştiţi şi să îl reţineţi: că „evreii“ autentici, zişi de neam,
sefarzii - numiţi aşa fiindcă în limba ebraică Spania era numită Sefard, şi, de
aceea, mai sunt numiţi şi sefardimi, care au fost foarte puţini în România şi
au rămas şi mai puţini, fiindcă au fost excedaţi de jidani, de aşchenazi – le
poartă o ură deplină şi definitivă jidanilor şi nu vor să se amestece cu
jidanii nici sub pământ! Într-adevăr, în Bucureşti, de exemplu, există trei
cimitire „evreieşti“: unul este cimitirul sefard, mai mic - lângă Cimitirul
Bellu -, iar celelalte două, uriaşe, sunt ale ashkenazilor: unul pe Bulevardul
Ion Mihalache (fost „1 Mai”) şi altul pe Şoseaua Giurgiului. Dar şi mai
elocvente sunt aserţiunile făcute de reputatul psiholog american Kevin
MacDonald, în formidabila sa carte „Influența evreilor în lume”: „Marea
majoritate a jidanilor (Jews) din S.U.A. sunt jidanii aşchenazi”[8]. Şi încă:
«Jidanii au fost unici, ca grup american de imigranţi, prin ostilitatea lor
faţă de cultura creştină a Americii şi prin eforturile lor agresive de a
schimba această cultură”. După opinia lui Ford, din cartea sa, „Jidovul
internațional”, Statele Unite importaseră, în decursul a patruzeci de ani,
3.500.000 de imigranţi jidani cu un puternic simţ al identităţii lor şi
vorbitori de idiş. În timpul unei foarte scurte etape, jidanii au avut o
influenţă imensă asupra societăţii americane, mai ales în ceea ce priveşte
eforturile lor de a elimina expresiile creştine din viaţa publică, eforturi
începute încă din 1899-1900, când au încercat să elimine cuvântul „creştin“ din
Proiectul de Legi al Virginiei: „Hotărârea jidanilor de a şterge din viaţa
publică orice urmă a caracterului predominant creştin al S.U.A. este, în
prezent, singura formă activă de intoleranţă religioasă din ţară»” (op. cit.,
pag. 68 – s.n., V.I.Z.).
Aici şi în celelalte citate, indicii
bibliografici notaţi la exponent aparţin textului din cartea lui MacDonald, nu
textului meu, care, cum s-a văzut, sunt trecuţi între paranteze drepte, în
grafie normală.
Henry Ford şi-a publicat studiile sale
antijidăneşti în 1920; deci, cele patru decenii la care se referă sunt cuprinse
în intervalul 1880-1920. Din cele 3,5 milioane de jidani imigraţi în S.U.A. şi
număraţi de către Ford trebuie să-i scădem pe cei vreo 300 şi ceva de jidani
care s-au întors în Rusia, împreună cu Leon Troţki, în calitate de
„revoluţionari de profesie”, şi care veniseră pentru a fi puşi în funcţii de
conducere a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, formând nucleul dur al
jidănimii acaparatoare a conducerii viitoarei U.R.S.S.!
Acelaşi comportament agresiv au manifestat
jidanii de când s-au infiltrat în România, ocupând şi aici posturile de
conducere, şi la fel de agresiv procedează şi acum, după „democraţia” instalată
în decembrie 1989. Presiunea făcută de jidanii conduşi de escrocul vamal[9]
Marco Maximilian Katz - care a avut impertinenţa să înfiinţeze un centru de
monitorizare a presei româneşti pentru depistarea „antisemitismului“ –, de
către cei de la „institutul” „naţional” „Elie Wiesel” - care ne denigrează pe
banii noştri şi, de aceea, trebuie denumit „antinaţional” -, de către cei de la
centrul altui impostor, tardiv-răposatul Simon Wiesenthal -, care, toţi, au
ţipat la Academia Română şi au cerut eliminarea cuvântului jidan din vocabular
pentru că ar fi insultător pentru jidănime, este absolut condamnabilă, iar
concesiile făcute de Academia Română din cauza acestei presiuni sunt ruşinoase,
antinaţionale şi antiromâneşti. Ar trebui să-şi schimbe numele în Academia
jidovită din România. Aceleaşi presiuni intolerante şi inadmisibile au comis
aceleaşi stabilimente jidăneşti în cazul difuzării la TVR3 a unui străvechi
colind românesc, categorisit ca „antisemit”.
De aceea, pentru a respecta adevărul
istoric şi pentru a-i respecta pe „evrei”, pe evrei (câţi mai sunt ca număr,
câţi mai sunt „evrei” ca religie mozaică străveche şi nu s-au jidănit, şi ei,
prin influenţa rabinilor jidani/aşchenazi talmudişti, şi câţi mai sunt „evrei”
ca genom, ca matrice genetică!) să-i denumim ca atare, evrei - sau, mai corect
istoric şi etimologic, iudei -, iar pe jidani, jidani. Cu o precizare: că, în
limba română, cuvântul „jidov” - însemnând şi „uriaş”, prin nu ştiu care
etimologie – este mult străvechi românesc, spre deosebire de omonimul său
omograf „jidov”, împrumutat de la ruşi, care înseamnă jidan, care l-a dat şi pe
„jidovit”, cu sensul de „jidănit”[10].
----------------------------------
[1]
Vasile I. Zărnescu, „Înnegresc ţiganii imaginea României?“, AlterMedia, 2
noiembrie 2007, pe
http://www.altermedia.info/romania/2007/11/02/innegresc-tiganii-imaginea-romaniei/ şi
http://bratuldefier.blogspot.ro/2009_03_01_archive.html și
http://islamulazi.ro/forum/index.php?showtopic=2060
[2]
Vasile I. Zărnescu, „Problema holocaustului (2)”, AlterMedia, 28 octombrie
2008, pe
http://www.altermedia.info/romania/2008/10/28/problema-holocaustului-2/
idem,
„Holocau$tul, jidanii şi palestinienii”, AlterMedia, 22 ianuarie 2009, pe
http://www.altermedia.info/romania/2009/01/22/holocautul-jidanii-si-palestinienii/
[3]
Cf. http://ro.wikipedia.org/wiki/Evrei#Etimologie - vezi şi Paul Goma, Săptămâna Roşie 28 iunie-3
iulie 1940 sau Basarabia şi evreii, Editura Vicovia, 2009, pag. 425-426.
[4]
Cf. http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_idi%C8%99
[5]
Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Yiddish_language
[6]
Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Hebrew_language
[7]
Cf. http://ro.wikipedia.org/wiki/Regiunea_Autonom%C4%83_Evreiasc%C4%83.
[8]
Kevin MacDonald, INFLUENŢA EVREILOR ÎN LUME. Editura Vicovia, Bacău, 2006, pag.
53; https://archive.org/details/UnderstandingJewishInfluence_355
http://www.amazon.com/Understanding-Jewish-Influence-Kevin-MacDonald/dp/1593680171
[9]
Cf.
http://www.ziaristionline.ro/2011/02/21/cine-este-acuzatorul-parintelui-justin-parvu-marco-maximilian-katz-implicat-intr-o-spaga-de-25-milioane-euro-pentru-guvernul-nastase/
http://www.ziaristionline.ro/2011/08/11/academia-romana-jidanul-ramane-in-dex-katz-nu-este-de-acord-document/
[10]
Sursa - https://ris.org.rs/diferenta-dintre-evreu-iudeu-si-jidan/ - 28 aprilie
2015.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu