Pamflet
anonim
~*~
Și-am ales pân-am cules, marcând un ditai succes
Dovedind
că-n România a... învins democrația
- Cine s-o învingă, frate, când crăpăm de libertate
Când sărmana Românie a fost pusă chezășie
În disputa ce persistă, globalo-suveranistă?!
Păi, cum cine? Mârșăvia a învins democrația!
L-am ales pe Nicușor, sa simțim căderea-n gol...
L-am "ales" e-un fel de-a spune, că a
fost cu furăciune;
L-a ales mașinăria ce-mparte democrația -
Asta mie, atât ție... - harașo democrație!
MI
Pamfletul nu-mi apartine, dar merita citit. Numele
autorului il pastram pentru eventuale negocieri, ca se pricepe la vise...
ALEGERI ÎN MUSONIA
- Pamflet anonoim
Ca orice cetățean din Musonia, am fost
la vot. Am avut de ales între feblețea mea,
candidatul Mărăcine, candidatul Da Căpitan de Plai, autist ajuns sus de
tot și unul, Șef peste suveraniștii de toate nuanțele.
În fața secției de votare, înghesuială,
lume multă.
-
- Unde e coada? întreb. Cine e ultimul?
-
- Hă hă hă, am auzit acest râs tipic pentru
mahalalele musoniene.
-
Eu am trăit în mahalaua dinspre Indonezia și
știu tipicul.
-
- Noi suntem autoritățile statului
paralelipipedic, zice unul mărunt, mai să-i iau drept pitic. Ce meserie ai
avut, tataie? mă-ntreabă. Pe mine mă cheamă Polnav.
Am ajuns Președinte temporar, nici io nu știu
cum, până vine prietenul meu și-i dau scaunul. Tot temporar. El mă pune Premier
și pe urmă facem rocada, gen Putin.
-
- Ăla care-a dat jos statuile Musoniei de pe
tot cuprinsul țării și a pus în loc statui
macronești? am zis eu.
-
- Ehehe, păi statuile astea m-au ridicat. Pot
să declar ferm că pe mine m-au votat
și m-au susținut toți morții noștri musonezi
iluștri, că ăilalți viii nu, mă socotesc parvenit, escroc și câte și mai câte.
A venit la mine unu să-i fac cabinet de acupunctură. Du-te bă de-aici cu
chinezismele tale! Cât sunt io șef să nu văd picior de chinez pe-aici. O
franțuzoaică cu picior de lebădă n-ai? Hai, pleacă, uite ușa colo, o vezi? Să
vă spui și vouă. Io furai un avion încărcat cu marfă. În Indonezia, nu aici la
noi. E drept că nu era al lor, venea de la ucrainieni, marfă bună pentru
armament. Schimb pe schimb. Pilotul era dus la pileală, eu am urcat ușor, am la
bord, am înnodat niște fire.
(Bă ăla care ești la-nvățământ, înnodat
se scrie cu un n, cu doi sau trei? Nu știi nici tu. Până afli, io-i vorbesc
votantului ăsta. Cei din Mahalaua Indoneziei sunt mai greu de convins decât ai
mei, obișnuiți de secole s-asculte de străini, că ei au stat numai cu botniță,
peste gură și pe sub nas, cum am citit eu într-un roman tradus din Patagonia.
Pe autor îl chema Zaharia Stancu. Scria că mergeau oamenii la cules cartofi și
ca să nu muște din ei așa cruzi și plini de țărână, boierul le punea botniță.
Eu cred că scriitorul ăsta mințea de-ngheța apele acolo la ei în Patagonia, dar
și –ai mei sunt supuși. Acum ascultă de engleji, prin prințul Charles, care
ajunse și el rege cu amanta din copilărie lângă el.) Am decolat cu ușile de la
avion la perete, am adus marfa aia în Musonia, am vândut-o, am uns cu ea toate
mărimile și uite-mă Președinte.
-
- Eu sunt profesor, zic.
-
- Cu cine votezi? mă întreabă imediat ministrul
educației.
-
- Cu Mărăcine, îi spun cu sinceritate. E de la
noi din mahala.
-
- Suveranist? și-mi dă un pumn, încât m-am dat
doi pași înainte și cinci înapoi,
așa cum i-a învățat tovarășul Lenin pe
rușii lui. Tu să votezi ce-ți dau eu.
Ministrul scoate din buzunar un Buletin de vot
gata ștampilat. Cam mototolit, dar mergea.
-
- Profesorii votează pro-Europa, zice el. E
timpul să ieșim și noi din Asia și să
intrăm în Europa asta. Și către mine. Te duci
imediat în secția de votare, te
legitimezi, primești încă un buletin din ăsta,
intri în cabină, pui ștampila în același loc, ieși afară și le bagi pe-amândouă
buletinele în urnă. Vezi să nu te vadă ăia c-ai două!
-
- Vezi să pui ștampila ca lumea! mă avertizează
Polnav.
-
- Eu am fost și diplomat, ambasador. Știu.
-
- Unde ești, bă, ăla de la externe?
-
- Ministrul de externe, mătăhălos ca Taras
Bulba cu cal cu tot, se dă mai aproape
de mine. Îi dau două buletine, zice, unul
pentru diplomat și altul pentru ambasador. Asta ai fost? Ia aici două buletine.
-
- Ba nu. Am fost, pe rând, Atașat diplomatic,
Secretar de Ambasadă, Consilier,
Ministru Consilier, Ministru Plenipotențiar și
pe urmă Ambasador. Asta este ordinea în țara noastră, în Musonia.
-
- Eu nu le prea știu. Pe mine, taica Polnav, să
trăiască și să-mpărățească, m-a
făcut direct Ambasador și pe urmă
Ministru. Dar acum nu știu câte buletine
să-i mai dau, se-ntreabă el.
-
- Știu eu, c-am fost finanțist, intervine Premierul.
Pe lângă cele două, mai dă-i
cinci, să fie, acolo.
-
Iau eu cele șapte buletine, mă uit peste ele,
toate cu ștampila pe capul lui Da
Căpitan de Plai musonez. Cred că-l tâmpiseră
pe-ăsta de cap, cu atâtea ștampile. Dau să intru, și nu știu ce-mi vine, că
strig din răsputeri, să m-audă, că începuse iar hărmălaia, le plăcuse cum mă
împroprietăriseră cu hârtiile alea.
-
- Acum sunt scriitor. La pensie, m-am apucat să
scriu poezii.
-
Odată văd că se-apropie de mine unu scălâmb ca
Făt Frumos din Tei musonez.
-
- Eu sunt ministrul scriitorilor. Nu te-am
văzut pe la mine, la cabinet.
-
- Voi veni.
-
- Vino, să-ți pun pe frunte coroană din ramuri
de ananas. Știi bine că în Musonia
nu sunt măslini.
-
- Ba au început să planteze.
-
- Gura! Mucles. Știi ce înseamnă mucles?
-
- Nu.
-
- Nici eu nu știu, dar așa se spune, mai cu dichis.
Ia un buletin.
-
Când să plec de lângă ei, intervine Premierul.
-
- Ia ascultă, proză nu scrii?
-
- Am încercat, dar nu prea mi-a reușit.
-
- Te publicăm noi după alegeri la editura
noastră Iilis îi zice și te promovăm în
așa fel , că o să primești Premiul Nobel. Până
acum i-am făcut propagandă unuia, Catran pe numele lui, dar nu e real, e un
pseudonim, dar nu ne-a mers. Acum te punem pe tine în capul listei,
Nobelistule! Mai dă-i un buletin, zice către ministrul scriitorilor. Dacă nu
eram eu...
-
- Stați, că nu e așa de simplu, zice ministrul
ăsta. Și către mine: Ai scris măcar o
povestire?
-
- Da.
-
Îmi întinde un buletin. Îl primesc, dar el:
-
- Dar vreun roman?
-
- Am încercat, numai că...
-
- Mai dă-i un buletin, zice unul, cred că era
de le Ministerul de Interne.
-
Ministrul scriitorilor:
-
- Ce să mai pierdem timpul? Se întoarce spre Polnav.
Omul ăsta e poet, dar e și povestitor, romancier, dramaturg, ziarist, eseist,
pamfletist novelist, epigramist și așa mai departe. Îi dau încă opt buletine.
-
- Ia stați puțin. Câte buletine ai? mă întreabă
Premierul.
-
Le număr.
-
- Nouă, spun.
-
- Câte să-i mai dăm, Domnule Polnav?
-
- În ce zi a lunii suntem astăzi?
-
- 28 Sărindar anul Habar N-am, răspunde un
ministru.
-
Îl văd pe piticul Polnav că se apropie de mine.
Dincolo de funcție, era sigur mai marele
lor. Îmi spulge buletinele de vot din mână și numai ce zice către Premier.
-
- Dă-i un teanc!
-
Mă trezesc că primesc un teanc, să tot fi fost
câteva sute de buletine.
-
- Hai, intră la vot! mi se spune.
-
Am intrat în clădire și m-am dus direct la
Toaletă. Le-am împărțit frățește între
toate cabinele și-am tras apa.
Apoi am intrat și-am votat. Pe cine credeți
c-am pus ștampila? Când să bag buletinul în urnă, aud o sonerie. Țââââârrrr! M-a
izbit tare soneria puternică a ceasului de pe noptieră. Atunci m-am trezit,
dându-mi seama că totul fusese un vis musonez.
Eu, unul, plec al vot. Veniți și voi după ce
încheiați lectura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu