Mircea Dorin Istrate - Un sfat pentru nepotul meu

 

Un sfat  pentru nepotul meu

 

 

~*~

 

Nicicând măcar cu gândul, să n-ai a mi te teme,

C-aici, sub scoarța humii nu ai destule  SEMNE,

Că moșii tăi, strămoșii, pe-aici au VIEȚUIT,

În bună RÂNDUIALĂ, în rău și-n fericit,

Tot apărându-și VATRA, ISTORIA și NEAMUL

Și LIMBA ce-a BĂTRÂNĂ, ce-nfiorat-a GRAIUL.

 

Sub pașii tăi sunt VEACURI, MILENII numărate,

Că ei îmi împănat-au VECIA cu de toate,

Că-n LEGILE -FRUMOASE trăit-au sub ceresct

CLIPITE de veciei de cei din pământesc,

Cu FAPTE mari, frumoase, cu grelele PĂCATE,

Cu NOPȚLE-n visare, cu ZILE-nfierbântate.

 

Sub humă nu-s doar CIOBURI și URME de trăire,

Ci-atâtea vii ISTORII trecute-n veșnicire,

La următori le fie drept PILDE ’nălțătoare

De cum se viețuiește, pe-aicea, pe sub soare,

Când în adâncuri Domnul ți-a pus la BOGĂȚIE,

Grămezi de AUR, SARE și LANURI sus pe glie.

 

PĂZEȘTE-le cu grijă, că e avut de vază,

Le ține sub obrocuri, COMORI sub bună pază,

Ca sfâna LIBERTATE, ca LIMBA cea străbună,

Ca  DRAGUL cel de țară, sub soare și sub lună,

VIRTUȚI sunt toate astea, ce le înveți din viață,

În suferiți, durere, cu mintea ta isteață.

 

Așa că dragNEPOATE, îmi ține veșnic minte,

Ce fapte îmi FĂCURĂ părinții tăi ’nainte,

Și moșii și strămoșii ce-au SÂNGERAT pe glie,

Ca-n vremea ce-o să vină, la toți BINE ne fie,

Iar tu, urmașul lor în viață, cu RĂDĂCINI de dac,

Le fii la toți EXEMPLU, la ăst NEMERNIC veac.

 

 

6.07.2026

Mircea Dorin Istrate

 

***

 

 

 

Curiosule din fire

 

Cutez a mă-ntreba cu gându-mi,

c-atât mă duce a mea minte,

Eu  mi-s făcut din PRAF DE STELE

din alte lumi ce-s infinite,

De-aceea poate rând la rându-mi,

când  eu privesc tăcut, cuminte,

Întinsul cel cu lumi rebele,

rămân ades, fără cuvinte.

 

De câte ori nu mă rugat-am,

la bunul, Dumnezeul meu,

Mă lase să-i cutreier bolta,

pe un’ m-or duce pașii mei,

Să văd cu ochi-mi ce-i pe-acolo,

să simt un pic cu simțul meu,

Miros de Rai, de Iad mai încă,

de mort, de viu, de flori de tei,

 

Atunci abia voi înțelege,

ce e în jurul nostru poate,

Care-i a lumii-ntâia lege,

ce fără dânsa nu se poate?

Cine pe mine mă făcut-a?

cu care gănd, în care scop?

Când astă lume se sfârși-va

veni-va alta-n a ei loc?

 

Eu m-oi întoarce printre stele

să văd a lumii re-nceput?

Și încă locul cela-n care,

cândva și eu am încăput?

Când ăsta soare se va stinge,

voi fi cu casa-n altă parte?

În care încă galaxie,

ce-o fi în ale lumi, departe?

*

Mărite Doamne- ai spus odată,

,, NU CERCETA A LUMII LEGI’’

Că dacă asta îmi vei face,

Vei fi nebun de le-nțelegi,

Că poate vei afla răspunsuri,

ceîncă te vor îngrozi,

De-i ști ce-ai fost la începuturi,

Și la sfârșit, ce înco fi.

 

~*~

7.07.2026

Mircea Dorin Istrate

 

***